Curs online pentru profesori despre Drepturile Omului, democraţie, diversitate, chestii importante.
Beneficiari: profesori, implicit elevi, implicit societatea în ansamblu.
Organizatori: ONG românesc sub oblăduirea unui ONG străin (norvegian), sub înaltul patronaj al Consiliului Europei.
Cursul începe timid cu chestiuni tehnice (zoom, padleturi, tehnicalităţi delicate), importanţa drepturilor omului, cum că orice om are drepturi inalienabile şi alte daraveli. Imediat zic în gândul meu “bă da’ ăia din Gaza nu e şi ei oameni?”, dar tac fiindcă nu e momentul de politică. Îmi vine să pun pe tapet problema mea cu CEDO, adică faptul că unii aşa-zişi “oameni” nu se încadrează la definiţia de “om” (fiinţă bipedă înzestrată cu raţiune şi conştiinţă) deci de ce ar avea drepturi dar reaizez că le stric tot discursul şi mă dă ăia afară de acolo şi dau de alte belele.
La padletul nr 3 cu musulmanii din Europa (credeţi că musulmanii se pot integra în Europa?) majoritatea profesorilor răspund “NU”. Aoleu, ce făcuşi Dorele? Na că dăm de belea… se ia o pauză de zece minute la padletul 2. Nu se mai discută după pauză întrebarea 3 că iese cu scântei şi se strică armonia. Urmează discuţii despre integrare, despre echitate (nu egalitate, echitate), minoritarii rromi nu sunt integraţi că nu sunt înţeleşi, nu-i ascultă nimeni trebuie să fim mai înţelegători cu minorităţile sexuale (să fi văzut cum se strâmbau toţi profesorii pe zoom când au auzit expresia “minorităţi sexuale”), cursul se termină în aplauze generale ce frumos a fost data viitoare o să fie şi mai frumos.
Vestea bună e că doamna (domnişoara organizatoare) şi-a dat seama că anumite teme (musulmani, rromi, minorităţi legebeteqiuz) n-o să aibă succes şi le-a trecut in revistă rapid, partea proastă e că data viitoare va avea mai multă încredere să le abordeze / implementeze pe model occidental.
Lăsând la o parte principiul conform căruia şcoala trebuie să pregătească elevii pentru viaţă (şi viaţa e grea, lumea e plină de prejudecăţi, viaţa reală diferă mult de mediul şcolar controlat), să zicem că aceste tipuri de proiecte occidentale vor avea succes la noi. Care va fi rezultatul?
Rezultatul va fi ceea ce vedem peste ocean: generaţii noi de angajaţi neadaptaţi la locul de muncă (li se pare că totul li se cuvine, au tot felul de pretenţii şi mofturi de la angajatori), adolescenţi care nu ştiu dacă sunt fete sau băieţi, schimbarea peste noapte a orientării sexuale, minorităţi care se exprimă violent faţă de albii majoritari şi au impresia că rasismul este ok câtă vreme victimele sunt bărbaţi albi, drogaţi pe străzi fiindcă au “dreptul să fie toleraţi de către societate”, etc.
Din păcate cam asta se aşteaptă de la sistemul de educaţie românesc: adaptarea la “valorile occidentale”. Din fericire pentru noi, profesorii români sunt de felul lor reticenţi la schimbare. Şi în ce priveşte intenţiile noului val globalist-progresist, asta e o veste bună…
Autor: Dragomir Daniel Tiberivs
Adauga comentariu