Când a fost create, Națiunile Unite au purtat un ideal de egalitate între popoare și națiuni. Cu toate acestea, încă din primele luni ale operațiunii sale, Washingtonul și Londra au sprijinit Israelul împotriva poporului palestinian. Apoi, Washington a falsificat Consiliul de Securitate punând Formosa (Taiwan – n.r.) să stea în locul Chinei și provocând un boicot al U.R.S.S. Astăzi, dominația Statelor Unite asupra acestei instituții este denunțată de o mare majoritate a statelor membre. iar B.R.I.C.S. se plasează pe ordinea de luptă, pentru ca instituția să revină la dreptul internațional.
Într-un an, Adunarea Generală a Națiunilor Unite s-a schimbat profund: în octombrie 2022, 143 de state, conduse de Washington, au condamnat „anexările ilegale” ale Rusiei în Ucraina, în timp ce în decembrie 2023, 153 de state au cerut o încetare imediată a focului umanitar în Gaza, împotriva sfatul Washingtonului. În trecut, Washingtonul putea amenința multe state și le putea forța să ia aceeași poziție ca și SUA și să-și impunjă regulile. Astăzi e mai puțin înfricoșător: Cu siguranță, Comandamentul pentru Operații Speciale din Statele Unite (U.S.S.o.Com) ar putea oricând să efectueze intervenții militare sub acoperire în orice țară din lume și să-i asasineze pe oricare dintre liderii săi, dar această desfășurare pare din ce în ce mai puțin probabilă în țările mari.
Cu siguranță, Departamentul Trezoreriei poate interzice comerțul cu cutare sau cutare stat și astfel să scufunde economia recalcitrantului, sau chiar să-i înfometeze populația. Dar acum Rusia și China oferă alternativa de a rupe acest asediu economic. Cu siguranță, gigantica mașinărie de interceptare a comunicațiilor a celor „Cinci Ochi” (Australia, Canada, Statele Unite, Noua Zeelandă, Marea Britanie) poate provoca necazuri oricărui recalcitrant, dar anumiți lideri sunt onești și, prin urmare, nu pot face obiectul unui șantaj în detrimentul a populatiei lor. Din acest punct de vedere, lista statelor care au votat împotriva încetării focului în Gaza este lămuritoare; pe lângă Statele Unite și Israel, include un anumit număr de regimuri cu caracteristici surprinzătoare:
Austria
Karl Nehammer este un formator de comunicare politică. El ar putea lua aproape orice decizie, deoarece excelează în acest domeniu. Soldat de carieră, a lucrat cu Washingtonul ca instructor de ofițeri de informații. El este astăzi cancelar al acestui fost stat neutru.
Guatemala
Președintele italo-guatemalan, Alejandro Giammattei, este reprezentantul unui mic grup de capitaliști. Luptă cu forță împotriva opozanților care luptă împotriva corupției, încarcerând procurorii, liderii asociațiilor pentru drepturile omului și jurnaliştilor prea curioși. Un aliat fidel al Statelor Unite, el este singurul șef de stat din America Latină care a vizitat Kiev și Taiwan.
Liberia
Țara este în continuare prezidată de fotbalistul și cântărețul George Weah. Președintele ales Joseph Boakai nu a fost încă inclus. Neavând experiență politică, Weah a ales ca vicepreședinte pe Jewel Taylor, soția criminalului împotriva umanității Charles Taylor.
Micronezia
Micronezia a fost ocupată de Statele Unite până când președintele Ronal Reagan i-a acceptat independența. Astăzi, însă, rămâne sub supraveghere, apărarea sa fiind asigurată de Pentagon.
Nauru
O țară mică, cu mai puțin de 10.000 de locuitori, Nauru și-a căpătat independența de sub Imperiul Britanic abia din 1968. Toată lumea de la Națiunile Unite știe că „președintele” David Adeang este oportunist și corupt. Este întotdeauna posibil ca persoana care plătește să obțină un vot favorabil din acea țară.
Papua Noua Guinee
Papua Noua Guinee și-a căpătat independența de sub Imperiul Britanic abia în anul 1975. În urmă cu șapte luni, actualul său prim-ministru, James Marape, a semnat un acord care permite Statelor Unite să-și folosească teritoriul ca bază avansată în zona Pașnică. Au acces deplin la toate porturile și aeroporturile sale în schimbul diverselor investiții. Când Israelul și-a mutat ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, James Marape a spus: „Pentru aceia dintre noi care ne spunem creștini, nu-l putem respecta pe deplin pe Dumnezeu decât dacă recunoaștem că Ierusalimul este capitala universală a poporului și a națiunii Israel”.
Paraguay
Actualul său președinte, Santiago Peña, încearcă să dea un lifting instituțiilor în timp ce laudă dictatura anticomunistă a generalului Alfredo Stroessner.
Cehia
Probabil sunteți surprinși să vedeți un al doilea membru al Uniunii Europene în această listă. Pentru că ați ratat alegerea noului său președinte, generalul Petr Pavel, prieten personal al ambasadorului S.U.A. la Praga. S-a antrenat în S.U.A. și Marea Britanie și a devenit președinte al comitetului militar al N.A.T.O. Fost colaborator al ocupantului sovietic, el și-a rescris complet biografia și s-a transformat într-un occidental modern, dar își folosește puterea pentru a-și alinia țara la Washington.
Alte douăzeci și trei de state s-au abținut. Aceștia sunt aliați ai Washingtonului și nu simple marionete precum cele anterioare. În orice caz, occidentalii nu mai au majoritate (97 de voturi). G7 nu mai este un etalon. Pe acest subiect, cum să nu remarcăm situația actuală din Japonia unde o anchetă judiciară a evidențiat corupția pe scară largă a clasei politice. Cel puțin 500 de milioane de dolari au fost plătiți, între 2018 și 2022, către 99 de parlamentari din Partidul Liberal Democrat, aflați la putere continuu timp de 67 de ani (cu excepția a două iperioade însumând 4 ani). Ceea ce este prezentat ca o „mare democrație” este în realitate doar o configurație care maschează un sistem mafiot.
Cum poate pretinde G7 că întruchipează și apără valori nobile? B.R.I.C.S., ai căror noi membri le vor lua locul la 1 ianuarie 2024, reprezintă acum mai mult de jumătate din umanitate. Ei lucrează spre o lume multipolară. În mintea lor și contrar coșmarurilor occidentale (capcana lui Tucidide), nu este vorba de a înlocui Statele Unite cu duopolul China-Rusia, ci de a abandona regulile occidentale și de a reveni la dreptul internațional. Dacă nu înțelegeți despre ce vorbesc, citiți articolul meu pe acest subiect: „Ce ordine internațională?”[1]. Cei mai mulți dintre noi nu știu că membrii „comunității internaționale” (adică Washingtonul și vasalii săi) nu le mai respectă semnăturile și își încalcă angajamentele, începând cu Rezoluția 181[2] care prevedea crearea unui stat palestinian sau, mai recent, rezoluția 2202. care trebuia să prevină războiul în Ucraina. Ei nu știu că așa-numitele „sancțiuni” lor sunt arme de război și încalcă principiile Cartei Națiunilor Unite.
Evoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite (O.N.U.) o plasează în aceeași situație ca și Liga Națiunilor (S.D.N.) în 1939. În timp ce președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson, modificase profund proiectul inițial al Ligii. Națiunilor prin refuzul egalității între popoare, O.N.U. o recunoaște în textele sale, dar nu și în practică, așa cum arată, de exemplu, tratarea chestiunii palestiniene. În ambele cazuri, este vorba de păstrarea dominației anglo-saxone asupra lumii, din afara Ligii Națiunilor (la care Washington a refuzat să se alăture după ce și-a modificat statutul) sau din interiorul O.N.U. (pe care Washington a integrat-o, dar ale cărei statute). nu a respectat niciodată). De aici se pune întrebarea: vor reuși B.R.I.C.S. să reformeze O.N.U. și să o readucă să-și respecte principiile sau nu vor reuși să păstreze pacea? Din această perspectivă, Adunarea Generală nu a cerut pur și simplu o încetare imediată a focului umanitar în Gaza[3]. Mai întâi a adoptat o serie de rezoluții prin care se cere aplicarea rezoluției 181, a cărei neaplicare a provocat dezordinea actuală. În special, cere Israelului să despăgubească proprietatea palestinienilor pe care i-a expulzat în urmă cu șaptezeci și cinci de ani[4].
Sursa: art-emis.ro
Autor: Thierry Meyssan, jurnalist francez
Adauga comentariu