Lucian Sarbu: “De la 1 ianuarie 2024 guvernul României condus de covrigarul ăla de la Buzău cu clase cât trenul se pregătește să blocheze economia.”

Cauza e simplă: obligarea tuturor firmelor de a urca facturile de tip B2B în sistemul e-Facturare.

Intenția în sine e bună, dar e o aberație din toate punctele de vedere să inunzi un sistem informatic cu toate mărunțișurile. Probabil prin aerul rarefiat din birourile aflate în Palatul Victoria se crede că între firme ai de-a face numai cu facturi de-alea de minim 100.000 de lei. Fals. Există o mulțime de facturi de 50 de lei.

Vă dau un exemplu simplu: un serviciu de hosting. De obicei firmele au nevoie de un site web, persoanele fizice fiind excepții. Cum în România sunt câteva sute de mii de domenii web active, înseamnă că sistemul va fi inundat din start de sute de mii de facturi de valoare ridicolă.

Mici achiziții „pe firmă”: câteodată firmele au nevoie de mici achiziții, de pildă o bujie sau un cablu de telefon. Îl iei de pe Emag. Ce rost are ca Emag să încarce în e-facturare facturi de această valoare?! De la o bujie poate face Emag evaziune?!

Exemplele sunt gârlă, și încărcarea tuturor facturilor în sistemul e-Facturare nu are în spate logică nici din punct de vedere economic, nici finanțist, nici informatic. E o idioțenie absolută.

Logic era ca numai facturile de o anumită valoare, să zicem 10.000 de lei, să trebuiască a fi încărcate în sistemul e-facturare.

Obligând la încărcarea tuturor tranzacțiilor mărunte nu faci decât să îngreunezi procesele economice de la firul ierbii, să descurajezi masiv libera inițiativă pe teritoriul țării și să-ți sufoci sistemele informatice cu tâmpenii care nu te ajută nici să combați evaziunea, nici să ai o imagine mai clară a evoluției PIB, cum pretind ei (valoarea unei bujii nu-ți modifică semnificativ PIB-ul). Singurii câștigători vor fi firmele de casă de IT, adică noii „Sebi Ghiță”, care se vor face că lucrează de câtă muncă inutilă vor avea de acum înainte ca să descâlcească sistemele de calcul și să instaleze servere mai noi și mai puternice, care, firește, vor costa cât vor costa. Și asta, de ce?

Degeaba.

Cel mai probabil măsura va duce la înființarea unui număr mare de firme românești transfrontaliere (în Estonia poți înființa online o firmă de pe o zi pe alta), așa cum s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani cu mașinile românești înmatriculate cu zecile de mii în Bulgaria. Obligativitatea transmiterii facturilor prin sistemul e-facturare privește doar relațiile comerciale dintre firmele românești deci dacă ești și tu un mic agent economic care vrea să încerce marea cu deștu’, ți-ai făcut firmă în Estonia, și gata, nu mai ai treabă cu cerințele tâmpite ale birocrației românești.

Sigur, asta vine la pachet cu niște probleme, de pildă nu vei putea solicita un credit de la o bancă din România, dar câte firme mici, indiferent de domeniul lor de activitate, ajung la nivelul la care să nu se mai poată dezvolta fără un credit bancar? Foarte puține.

Și uite așa statul român în loc să câștige, va pierde bani.

Nu știu cum de ne-am potcovit cu asemenea tâmpiți la conducere, și când va înceta mama lor să-i nască. Parcă de la an la an muierea asta e tot mai fertilă!