Analize și opinii

Dan Diaconu: Germania și noul narativ dezastruos

Picajul previzibil al narațiunii Ucraina trebuie să fie cumva combătut pentru ca ideologia să se afle tot în poziție dominantă. E legea de bază a asigurării „coeziunii” vestice. Devine limpede pentru oricine că nu se mai poate merge prea mult în direcția sporirii livrărilor către Ucraina deoarece țara, pur și simplu, este aproape fără forță combatantă. Toți am văzut clipurile în care oamenii sunt săltați cu japca și trimiși pe front pentru ca apoi să ajungă îngrășământ pentru pământ. După ce a omorât o armată întreagă, clovnul Zelenskyi nu prea mai găsește altceva decât morți, astfel încât regimul său se prăbușește. 

De aceea Vestul vine cu o nouă narațiune. E nevoie de ea pentru a petici dezastrul de imagine produs de înfrângerea Occidentului în Ucraina. Însă, așa cum ne-am obișnuit, orice narațiune de salvare ne aruncă într-o și mai mare problemă. Iar ceea ce veți citi azi vă va demonstra fără tăgadă că urmează să sărim din lac în puț.

Germania are o problemă majoră. Nulitatea Scholz, prin politica sa de servilism total, a reușit să prăbușească rău economia germană. Căderea de 0,3% estimată pentru anul acesta este o cosmetizare grosolană. Picajul industrial al țării pare acum imposibil de reversat, iar retorica scoasă de la naftalină de către politicieni este doar o armă stearpă, fără nicio utilitate. De altfel ceea ce vă spun se vede limpede în ascensiunea AfD, mișcare pe care politicienii germani „tradiționali” o vor desființată. Asta deoarece AfD riscă să gripeze definitiv modelul dezvoltat sub ocupație, acela al confruntării dintre două partide cuminți. A nu se înțelege de aici că AfD ar fi vreun partid extremist, așa cum îl creionează media oficială. Mă rog, poate fi considerat „extremist” deoarece are ca principal obiectiv dezvoltarea Germaniei în interesul germanilor, iar asta fără nuanțe xenofobe. Doar că numărul mare de aderenți germani și discuțiile neoficiale ale membrilor sunt deja semnale de alarmă pentru ocupant. Iar în condițiile unui picaj economic major – precum cel pe care-l vedem acum – temerea ocupantului e că naționalismul va scăpa de sub control. Și uite-așa, „soluția” găsită este pe cât de surprinzătoare, pe atât de nătângă: militarizarea Germaniei.

Am ascultat cu interes dezvoltarea narativului „agresiunea rusă care se va propaga spre Europa”. Nu este de acum, a apărut ca justificare a ajutorului vestic pentru Ucraina. Atunci SUA, împreună cu țările aflate sub ocupația sa, au spus că ajută Ucraina pentru a opri tăvălugul rusesc. N-au spus, desigur, niciun cuvânt despre faptul că întreaga nebunie este un efect al atacării de către NATO a hinterlandului rus, n-au spun nicio vorbă că promiseseră URSS să nu se extindă nici măcar cu un inch spre est. Toate-s uitate atunci când vine vorba de propagandă. Și uite-așa, de la „ajutăm Ucraina doar cu echipamente de protecție” s-a ajuns la „ajutăm Ucraina doar cu echipamente militare defensive” pentru ca în final să fie scos din joben iepurele adevărat, anume „Ucraina are nevoie de echipamente ofensive pentru a-și apăra teritoriul”. S-a trecut prin toate fazele care erau de neacceptat la începutul conflictului pentru ca acum să vedem inclusiv un oficial al NATO întronizat tătuc peste dispozitivul militar ucrainean. Ultima scamatorie a pionului neamț împins la sacrificiu de către SUA a fost donarea unei matrici Patriot pentru „apărarea avansată a Kievului”. Și, după cum s-a văzut, din nou sistemul Patriot a reușit să distrugă rachetele Kinjal ale rușilor. Cum? Devenind el însuși victima acestora. N-a reușit bietul Patriot nici măcar să ia puțin aer ucrainean, fiind trimis instantaneu în uitare de nemiloasele rachete ale lui Putin.

Acum vine partea frumoasă. Scholz a ieșit și a spus doct că situația e nasoală și că Rusia nu se va opri la Ucraina. De aceea Germania, împreună cu întreaga Europă, trebuie să se mobilizeze militar. Interviul său a fost secondat imediat de cel al Ministrului Apărării, Boris Pistorius care a reiterat rapid teza viitoarei agresiuni rusești, trasând imediat directivele unei înarmări rapide a Europei într-o fereastră de 5-7 ani. Ce e asta? Așa cum veți vedea, e un fel de „șaorma cu de toate” din care fiecare vrea să tragă cât mai mult.

Pornim de la bază: SUA nu mai poate! Aici e realitatea. Economia SUA devine din ce în ce mai irelevantă pe plan mondial, astfel încât nu-și mai poate permite aventuri globale ample ca până acum. De aceea, fără doar și poate, de data aceasta le-a transmis ferm europenilor că trebuie să se descurce singuri. Mai mult, prin recentele „angajamente” luate față de NATO, SUA semnalizează că vrea să devină un beneficiar direct al alianței, în sensul în care investițiile militare să se inverseze, iar cei care-au fost până acum beneficiari să devină „investitori”. SUA așadar nu mai are chef să susțină cu bani ocupația, ci să practice un fel de senioraj prin intermediul NATO. De aceea țărilor membre li se va cere o înarmare superioară, ceea ce echivalează cu comenzi mai masive pentru industria americană a războiului. De partea aceasta a Oceanului, în Europa noastră, Scholz vrea să transforme directiva americană în profit pentru sine. Impunând Europei o militarizare, pot intra în joc și fondurile europene, astfel încât o parte importantă a comenzilor militare de pe Continent să se facă spre propria industrie de apărare. E limpede direcția strategiei sale întrucât principalii câștigători ai „cursei pentru înarmare” ar fi nemții și francezii. Adică cele două stafide obosite care joacă rolul de „economii fanion” ale Europei. Astfel Scolz speră că prin sperietoarea „Putin atacă Europa” va reuși să resusciteze cadavrul economic german.

Povestea însă e complicată și riscă să scape total de sub control. Am spus încă de la început că miliarizarea Germaniei începută de Biden e o prostie fără margini. Europa a cunoscut de două ori în secolul XX nebunia generată de Germania militarizată. Pare că acum incompetenților care manipulează pârgiile mondiale li s-a făcut de un nou show. Doar că, spre surprinderea lor, noul show va veni la pachet cu un dezastru absolut.

În primul rând, belicoșenia nemților e în afara tuturor tratatelor de după Al Doilea Război Mondial. Încălcarea acelor tratate va duce la picajul tuturor înțelegerilor de atunci, adică a celor care au ținut până acum lumea într-un echilibru. Poate veți spune că s-au schimbat mult treburile de-atunci și până acum. Aiurea, nu s-a schimbat nimic. Vectorii de forță sunt aceiași. Doar că, de data aceasta, setupul existent face ca națiunile pământului să fie net superioare celor ale mărilor. Indiferent de unitatea de măsură aleasă, veți constata că „forțele pământului” sunt net superioare la orice capitol celor ale mărilor. Inclusiv la capitolul flotă! Ceea ce e un dezastru. Națiunile mărilor fac ceea ce știu mai bine, încercând să stârnească războiul între națiunile pământului. Aici au găsit inițial Ucraina ca forță reactivă pentru slăbirea Rusiei, iar acum împing la atac Germania, într-un scenariu care s-ar putea finaliza de-a dreptul dezastruos pentru toată lumea.

Nulitatea de Scolz, în prostia sa, își imaginează că retorica ieftină pe care o practică poate rămâne fără consecințe, iar aici se vede prostia sa fără margini. Absolut niciun cuvânt pe care-l scoți nu rămâne fără consecințe în politica mare! De fapt asta o vedem chiar și la nivelul nostru mărunt! Teza „ne pregătim pentru că ne atacă Rusia” nu are cum să rămână fără ecou în Rusia. Și asta pentru simplul motiv că au văzut și văd pe pielea lor ce a însemnat „pregătim Ucraina pentru că o va ataca Rusia”. Au pregătit-o până au trimis-o la sacrificiu! La fel e și cu Germania și cu Europa.

Rămase fără relevanță ca efect al politicilor induse de paiațele ocupanților, statele europene cred că își vor reveni coborând milităria din pod. E o mare iluzie. Greșeala pe care o face SUA acum, alocând sume faraonice armatei, e aceeași pe care au făcut-o toate imperiile sau țările înaintea unui eșec. Toți eșuații istoriei s-au legat de armată ca de un panaceu salvator, în condițiile în care armata e cea care te topește ca națiune. Atunci când cea mai mare cantitate din PIB-ul tău se duce în armată, clar ai o problemă gravă. Apărarea, dacă e eficientă, trebuie să mănânce o parte mică, foarte mică din Buget. Cel mai important indicator al unei țări este economia sa, adică bunăstarea oamenilor. Dacă există așa ceva, atunci toate celelalte componente ale statului vin de la sine, inclusiv armata sa. Când însă inversezi rolurile și pui armata pe primul plan, e clar că te afli foarte aproape de momentul în care vei pune mâinile pe piept.

Iată de ce, noua narațiune europeană – indusă prin intermediul Germaniei – nu e nimic altceva decât cântecul unei sirene care anunță dezastrul absolut al construcției europene. De altfel asta se vede zi de zi în politicile tembele adoptate. S-au apucat să propovăduiască solarele în condițiile în care mai sunt doar cinci ani până ies la pensie primele loturi masive de panouri. E gravă chestia asta? Evident, e extrem de gravă întrucât, după probabil știți, nu există metode optime de recuperare a materialelor din panouri. Fără capacitatea de procesare, lumea va avea o mare problemă în ceea ce privește gestionarea acestor gunoaie. Ce vom face atunci? Problema care acum nu pare gravă va deveni imposibilă pe măsura trecerii timpului. De altfel asta se vede încă de acum în ceea ce privește managementul junk-urilor auto electrificate. Fără posibilitatea de recuperare, pline de materiale toxice, automobilele electrice scoase din uz ocupă spații din ce în ce mai mari în depozitele de recuperare obligate să le accepte, dar fără nicio soluție de management cât de cât ecologic a acestora.

După ce au băgat bani până la epuizare în „soluții verzi” care se vor dovedi toxice pentru oameni, după ce au distrus industria continentului prin impunerea unor prețuri aberante la energie, unii europeni cred că vor recupera prin intermediul unei belicoase politici de război. Doar că relevanța lor și a suraților americani s-a văzut pe câmpurile din Ucraina unde au ajuns de râsul curcilor. Ați văzut doar spectacolul făcut de „impenetrabilele” tancuri nemțești care mai au puțin și ajung să-și recunoască sensibilitatea chiar și față de pistoalele cu apă ale copiilor. Ca să nu mai vorbesc de „performanțele excepționale” ale bateriilor Patriot care au ajuns în Ucraina să-și calculeze viața în minute și cărora li se spune în glumă „magnetul kinjalurilor”. Adevărul e simplu și poate fi văzut limpede de oricine. Când pici nu te apuci să te duci la război, că acolo nu poți face altceva decât să-ți accelerezi sfârșitul. Cel mai probabil, Europa îți va lua o lecție drastică din tot comportamentul său belicos. Dar cel mai mult vor avea de suferit nemții cărora, din câte se vede, nu prea le e bine împreună. Și, dacă Al Doilea Război Mondial i-a împărțit în două, noua confruntare pe care au pornit-o cu inconștiență s-ar putea să-i împartă vreo 10-11 state irelevante. Se pare că unii au tendința de a se război inutil cu istoria, suferind mereu aceleași consecințe.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu