În ciuda bănuielilor mele, de data aceasta turcul a jucat dur. Extrem de dur. După ce a spus că Netaniahu e șters de pe lista sa și și-a rechemat ambasadorul de la Tel Aviv, Erdogan joacă dur rolul de sultan reîncarnat. Motiv pentru care, în regim de urgență, Blinken s-a anunțat la Ankara. Auzisem că nu i s-a răspuns decât în doi peri la solicitarea de întâlnire cu Erdogan. Mai precis, i s-a spus că nu se știe dacă președintele „are timpul necesar”, dar că „mai vedem până atunci”. Ce părere aveți, ați putea vedea o asemenea sfidare pe-aici pe la noi?
Doar că lucrurile au fost mult mai sulfuroase. La aeroport, Blinken a fost întâmpinat doar de Jeff Fleck, Ambasadorul SUA în Turcia și de un angajat de rang mic al Ministerului de Externe turc. Înțelegeți ce vă spun? Reprezentantului licuriciului i s-a făcut o primire de care nici măcar Ciolacu n-ar avea parte. Este o umilință extremă. Dar treburile nu s-au oprit aici. Întrebând dacă se poate vedea cu Erdogan, lui Blinken i s-a comunicat că președintele a intrat într-un binemeritat concediu și că e imposibil să fie văzut deoarece … a mers în satul său natal pentru a se odihni. O asemenea umilință e greu de îngurgitat.
Să fac însă o mică paranteză pentru cei care nu știu ce-i cu Blinken pe lumea asta. E ciudat că nu știți de unde să-l luați, nu-i așa? Ei bine, Blinken poartă numele mamei deoarece tatăl său biologic a divorțat de aceasta când el era foarte mic. Iar mama sa a preferat să-i dea copilului numele său. Dar cine-i era tată? Un avocat, pe numele său Robert Maxwell care avea meseria mai mult ca acoperire întrucât ocupația sa de bază era aceea de spion de rang înalt al Mossadului. Acum veniți de-acasă? Stați că nu știți tot. Robert Maxwell a mai avut un copil, mai precis o fată al cărei nume este Ghislane Maxwell. Înțelegeți așadar ce despre ce familie de elită vorbim și, mai ales, de ce Erdogan nu vrea să-l vadă? Păi dacă tac-su presta pentru Mossad, oricât l-ar fi protejat mă-sa, cui credeți că-i slujește Blinken? Și de ce credeți că Blinken a fost adoptat cu atâta repeziciune de hoașca Nuland?
Revenind, o să vă spun că Blinken a plecat din Turcia cu o singură întâlnire în portofoliu, cea cu omologul său. O întâlnire stearpă la care i s-a comunicat pe un ton diplomatic faptul că „pe moment Turcia analizează”, „nu putem da un răspuns acum”, „ar fi prematur să ne pronunțăm” și alte șabloane. E un semn că situația se înrăutățește vizibil.
Printre rânduri vă voi aminti un alt eveniment, de data aceasta din Estul Îndepărtat. Rusia, a anunțat testarea cu succes în Kamceatka a rachetei intercontinentale RSM-56 Bulava. Este un alt monstru scos la iveală acum. RSM-56(cod NATO SS-N-32) se lansează de pe submarinele nucleare rusești de ultimă generație. Este o rachetă intercontinentală cu o rază de acțiune de 10 000 km, care poate purta 10 capete independente, fiecare cu o putere mai mare decât cea a bombei de la Hiroshima. Ministerul rus al Apărării, în comunicatul privind testarea cu succes a rachetei intercontinentale, a ținut să precizeze că „fiecare submarin este dotat cu 16 asemenea rachete, ceea ce înseamnă că poate elimina eficient 160 de orașe de mărimea Londrei cu o precizie de 300 metri”(sublinierea îmi aparține)! Acum fiecare înțelege ce vrea, dar apropoul Moscovei la Londra mi se pare atât de transparent încât nu puteam să nu-l menționez. Iar supărarea rușilor pe englezi va face ca în orice conflict prima atacată să fie Marea Britanie.
Voi încheia trecerea în revistă cu un eveniment despre care, probabil, ați auzit. Iranul a prezentat un filmuleț cu portavionul USS Eisenhower, făcut dintr-o dronă a sa. Filmul nu e întâmplător. Teheranul a dat un mesaj transparent SUA: „dacă am reușit să ne apropiem atât de mult de voi, iar voi nu v-ați dat seama de asta, înțelegeți pe ce ape periculoase vă aflați!”. Este nu doar o sfidare, ci un semnal în ceea ce privește depășirea tehnologică a SUA. Iranul, o țară pe care Occidentul o vede înapoiată, are capacitatea de a face harcea-parcea orice portavion american din zona sa de vizibilitate. Nu mai vorbesc despre ilegalele baze militare ale SUA din Orientul Apropiat, care sunt aproape zilnic atacate de milițiile irakiene.
Ce se întâmplă? E o răsturnare teribilă de situație. Conflictul din Orient a întors masa cu picioarele-n sus. Nu știu dacă ați auzit despre manifestația de la Washington unde protestatarii au inundat străzile scandând „Biden, Biden, you can’t hide,/ you signed up for genocide”. SUA nu se pot mișca deloc liber în acest conflict, la fel cum nu se poate mișca nici Europa. Imigrația musulmană masivă pune presiune pe politicile factorilor de decizie, astfel încât acum trebuie să trateze totul cu mănuși întrucât nu te poți juca cu o comunitate atât de reactivă precum cea musulmană. În acest context îmi amintesc de un miting de-al lui Erdogan de la Berlin, în care le-a spus turcilor prezenți masiv acolo că cea mai mare garanție pentru o veșnică prietenie turco-germană este … natalitatea superioară a imigrației turce. Înțelegeți așadar cu ce arme reușește islamul să destructureze Europa.
Treptat, cheile scapă din mâna tremurândă a ramolitei Americi și a freneticului Occident ajus la apusul vieții sale. Coroborând pierderea vizibilă de putere din ultima perioadă cu starea deplorabilă a armatei sale și cu picajul economic pe care nu-l mai poate ascunde, putem înțelege că ziua căderii este aproape. Am spus de mai multe ori că 2024 va fi un an cum nu s-a mai văzut. O să vedeți că așa va fi! Nimic nu e veșnic, iar ceea ce vedeți acum este doar ilustrarea practică a acestui postulat.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu