Teroare
Mă hazardez cu un pronostic.
Eu nu cred că vor ocupa Gaza. Cel mult vor fi niște incursiuni terestre. Iar dacă o vor ocupa, vor regreta, și nu doar ei, ci și noi, că ce o să urmeze nu are cum să se limiteze la Orientul Mijlociu.
De ce spun asta. Pentru că pur și simplu nu au o soluție politică. Nu a avut SUA pentru Irak și Afghanistan, țări cărora, de bine de rău, le-a aplicat un tratament mult mai puțin sălbatic decât cel la care a fost și continuă să fie supusă Gaza de către Israel, unde chiar nu se mai pune problema de o soluție politică.
Există doar opțiuni militare, care toate implică dispariția distincției dintre civili și combatanți. Exterminare cu siguranță nu se poate face, nu vrea nimeni și n-o să accepte nimeni. Expulzare e ceea ce și-ar dori Israelul, care visează să mai pună mâna pe încă o bucată de pământ palestinian, dar cel mai probabil nici asta nu se poate, iar în caz că s-ar face costurile ar fi uriașe. Și nu rentează. La fel cum nu rentează nici cea de-a treia opțiune, în speță ocupația cu scopul dehamasizării, care implică costuri militare, economice și politice mult mai mari decât beneficiile și, într-un final, tot o retragere precum retragerea americanilor din Afghanistan care va lăsa lucrurile așa cum au fost înainte, dacă nu chiar și mai rele.
De aceea, eu cred că atunci când presa spune că SUA sfătuiește Israelul să amâne invazia, ce se întâmplă de fapt e că SUA sfătuiește Israelul să amâne invazia pe termen scurt ca să o lase baltă pe termen lung, iar pe măsură ce își revin din șocul inițial, liderii israelieni și societatea israeliană vor ajunge probabil la aceeași concluzie. Deja un sondaj făcut zilele acestea în Israel arată că aproape jumătate din cetățeni sunt de părere că Israelul ar trebui să amâne invazia.
Asta înseamnă că Israelul nu va face nimic? Nu. Ci doar va continua să facă ceea ce a făcut și până acum. În războiul din 2014, au murit de 30 de ori mai mulți palestinieni decât evrei. Ceva asemănător o să se întâmple și acum, din păcate, dar chiar și dacă omoară de 30 de ori mai mulți palestinieni și de data asta – poate mai mulți, poate mai puțin – cifra ajunge undeva la 40000. E o cifră îngrozitoare. Dar e mai puțin de 2% din populația din Gaza, care va rămâne tot acolo și va avea și mai multe motive de a urî Israelul decât a avut până acum.
Cine crede că Israelul se luptă cu Hamasul, nu cu poporul palestinian, că lovește chirurgical și scrupulos doar teroriști, iar restul victimelor colaterale chiar nu puteau fi evitate, e fie lingău, fie dobitoc. Nu, Israelul se luptă cu poporul palestinian, se luptă tot prin mijloace teroriste și știe foarte bine ce face, doar că o face la scară mult mai mare dat fiind raportul asimetric de forțe. Răspunde cu teroare la teroare, le omoară ălora copiii la fel cum și ăia le-au omorât copiii evreilor. E sinistru, revoltător, primitv și o rușine pentru umanitate, dar e unicul adevăr al acestui război, pe care Hamasul nu are cum să-l câștige, iar Israelul nu are cum să-i pună capăt, cel puțin atâta timp cât nu vrea să cedeze nimic în schimbul păcii și îi tratează pe palestineni în logică pur colonialistă (să plece ei, pentru că sunt necivilizați, ca să le luăm noi locul, pentru că suntem poporul ales).
Și unii și alții vor să se răzbune, mizează pe faptul că vor obține concesii din partea adversarului prin intermediul terorii, dar asta nu duce decât la și mai multă teroare. S-a ajuns la punctul în care niciuna din părți nu mai e capabilă să utilizeze alte mijloace decât forța brută, în condițiile în care nimeni nu mai negociază nimic, procesul de pace e înghețat de ani buni, Israelul se comportă ca și cum palestinenii n-ar exista, occidentalii îi dau apă la moară în mod scârbos și inconștient, cei din Hamas continuă să fie lipsiți de realism, pentru că a continua să lupți într-un conflict asimetric cu scopul desființării unui stat cu câteva zeci sau sute de arme nucleare e pur și simplu o aberație politică cu costuri umane îngrozitoare, chiar dacă, pe de altă parte, ceea ce continuă să facă Israelul și în Cisiordania, nu doar în Gaza, nu dă practic niciun motiv Hamasului să depună armele.
Or în condițiile astea, Israelul speră să potolească Hamasul prin teroare, în timp ce Hamasul nu e clar ce speră să obțină, în mod concret, tot prin teroare. Sau poate nu mai speră nimic, ci doar își exprimă disperarea existențială și setea de răzbunare, dată fiind condiția în care a fost adus poporul palestinian.
Va reuși Israelul ca de data asta să-i potolească pe palestinieni printr-o teroare fără precedent, exercitată – înclin să cred – tot de la o distanță sigură, chiar dacă nu se pune problema ca aceasta să ducă la dispariția palestinenilor din Gaza (vor rămâne tot acolo și vor fi și mai furioși)? Din moment ce asta încearcă să facă Israelul încă de la fondare și până acum nu a reușit, chiar nu văd de ce ar reuși de data asta.
Probabil că va reuși însă să își securizeze mult mai bine frontierele, bineînțeles, cu costuri suplimentare pentru care va contribui din plin și contribuabilul american, care s-ar putea ca astfel să nu mai aibă îndeajuns de mulți bani și pentru Ucraina, mai ales dacă mai începe un război și cu China. Cel mai probabil, nici nu va fi nevoie de mai mult pentru a preîntâmpina noi atacuri de amploarea celui de pe 7 octombrie. Până atunci, vor mai muri mulți oameni în Gaza pentru ca Israelul să transmită același mesaj pe care Occidentul se face că nu îl înțelege: la fiecare evreu mort, noi omorâm vreo 30 de palestinieni, la fel de nevinovați ca toate celelalte victime ale terorismului.
Liderii occidentali insistă pe o strategie justițiară și maximalistă în Ucraina, căci, nu-i așa, dreptul internațional e nenegociabil, iar victimele lui Putin reclamă “claritate morală”, chiar și atunci când aceasta duce în mod practic la o explozie nucleară. Dar aceiași lideri îl susțin fără rezerve pe Netanyahu atunci când calcă în picioare dreptul internațional și luptă cu terorismul în Gaza prin aceleași metode prin care a luptat și Putin, în Cecenia, pe vremea când în ochii Occidentului era încă un băiat bun și un lider respectabil.
În primul caz, le lipsește orice prudență, asumându-și niște obiective la fel de nerealiste și o strategie la fel de fanatic-iresponsabilă ca și obiectivul și strategia Hamasului (cel puțin cea din anii 90, căci pe la mijlocul anilor 2000 au declarat că ar fi dispuși să supună unui referendum decizia de a recunoaște statul evreu): victoria totală asupra unui stat care are capacitatea militară de a distruge întreaga lume (sau cel puțin întreg Orientul Mijlociu, în cazul Israelului). În cel de-al doilea caz, și-au pierdut orice urmă de credibilitate și de decență, arătând că nu le pasă câtuși de puțin de victimele nevinovate din Ucraina, cu care au stors lacrimi pe toate canalele mainstream-media timp de doi ani. Căci nu are cum să îți pese cu adevărat de unele victime fără să îți pese de toate celelalte victime. Sau, dacă îți pasă doar de unele, nu îți pasă de ele pentru că sunt oameni; ci îți pasă doar de unele dintre victime pentru că sunt “de-ai noștri”, iar atunci mai scutiți-ne cu valorile euro-atlantice și drepturile omului, că zău că ni se întoarce stomacul pe dos.
În fine, în ambele cazuri, Occidentul a alimentat niște conflicte pe care ar fi trebuit să încerce să le aplaneze prin combinația potrivită de prudență și principialitate ce stă la baza oricărei politici sănătoase. A făcut-o din aroganță și autosuficiență, din isterie pretins morală și prostie strategică, din partizanat mizerabil și cinism afaceristic pitit în spatele valorilor euro-atlantice. Doar că, la următoare bubuială, lucrurile chiar s-ar putea să scape de sub control, iar adversarii Occidentului încep să se prindă și ei că Occidentului îi va fi din ce în ce mai greu să stingă, simultan, toate incendiile pe care le-a ațâțat și a căror izbucnire în lanț îl ia de fiecare dată prin suprindere. Pentru că la un moment dat n-o să mai aibă bani și pentru alte nevoi ale popoarelor pe care le guvernează, ci doar pentru “apărarea democrației”, adică a supremațismului tefelist cu ambiții planetare, că despre asta e vorba de fapt. Iar când vor ajunge la fundul sacului, popoarele occidentale o să îi înlocuiască cu alți lideri, care, spre deosebire de ăștia de acum, cică ar fi incompetenți, iliberali, periculoși, fasciști și extremiști.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu