Dacă ați fost ca mine și vă plăcea să vă faceți lecțiile la timp și să profitați de alte avantaje școlare rezultate dintr-o bună purtare, atunci veți fi bucuroși că nu mai mergeți la școală. Și asta pentru că școlile au început să introducă „practici de evaluare echitabilă”.
Ce înseamnă asta? Potrivit unui pliant din sistemul public american, evaluarea echitabilă înseamnă:
- Fără note mici
- Fără repercursiuni academice, atunci când elevul trișează
- Elevii nu sunt penalizați când întârzie cu tema
- Stimulentele de a studia acasă sunt reduse: „Nu puneți note la teme și/sau nu includeți temele ca parte din evaluarea finală”
Mi se pare întotdeauna fascinant când viața începe să semene cu un scenariu prezis de un mare gânditor cu decenii în urmă. Cele de mai sus par desprinse din „Scrisorile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de CS Lewis, lucrare apărută în 1959.
Pentru cei care nu cunosc această carte, diavolul cel bătrân caută în permanență mijloace prin care să-i rătăcească pe oameni de pe drumul spre Dumnezeu. Astfel, sfaturile sale sunt opusul a ceea ce oamenii raționali și iubitori de adevăr ar trebui să facă.
Și asta mai ales în privința educației. Potrivit diavolui imaginat de Lewis, educația „democratică” poate fi foarte folositoare pentru scopuri diabolice.
„Principiul de bază al noului sistem are să fie că proştii şi leneşii nu trebuie făcuţi să se simtă inferiori elevilor inteligenţi şi silitori. Aşa ceva ar fi „nedemocratic”. Diferenţele între elevi – căci sunt, indubitabil, diferenţe individuale – trebuie muşamalizate”, susține diavolul. Acest lucru poate fio făcut atât la nivelul facultății și chiar mai devreme „dându-le la toți note bune”. Vă sună cunoscut, nu?
În același fel, „nu trebuie să existe nici cea mai mică sugestie că elevii care nu muncesc la fel de bine suint inferiori celor care se străduiesc să învețe. Oricât de stupide le-ar fî preocupările, ele trebuie să primească – englezii deja folosesc expresia, mi se pare – partea lor de respect”. O astfel de practică se reduce la idea că „sunt la fel de bun ca și tine”. Iar scopul ascuns al acestei idei, explică diavolul, este distrugerea adevăratei educații:
„Într-un cuvânt, avem motive întemeiate să sperăm într-o viitoare abolire a învăţământului, atunci când va ajunge să domnească triumfător principiul lui Sunt la fel de bun ca tine. Orice recompensă pentru rezultatele bune şi orice pedeapsă pentru rezultatele proaste vor dispărea. Cei câţiva care ar vrea să înveţe vor fi împiedicaţi să o facă; cine se cred ei să-şi depăşească colegii? Şi oricum profesorii – sau poate ar trebui să-i numesc bone? – vor fi mult prea ocupaţi să-i cocoloşească pe nerozi ca să mai piardă vremea cu predatul profesionist. Iar noi nu vom mai fi nevoiţi să ne cheltuim inteligenţa şi energia pe răspândirea imperturbabilului amor-propriu şi a ignoranţei incurabile printre oameni. Nevolnicele târâtoare au s-o facă singure.”
Se pune întrebarea de ce e diavolul atât de preocupat să distrugă adevărata educație? Răspunsul simplu e că educația adevărată duce la societăți sănătoase și la „oameni mari”, în timp ce educația democratică sau rea le distruge, făcându-i pe cei dresați astfel să se ridice împotriva a tot ceea ce e bun, adevărat și frumos în această lume:
„(Sunt la fel de bun ca tine, traiul ca toată lumea, idealul lui împreună) este cel mai eficace instrument pe care îl putem mânui pentru ştergerea democraţiilor politice de pe faţa Pământului. Asta pentru că „democraţia” şi „spiritul democratic” (în înţeles diavolesc) duc la o naţiune lipsită de oameni importanţi, o naţie alcătuită mai ales din semidocţi de o moralitate flască din pricina lipsei de disciplină în tinereţe, plini de aroganţa pe care o naşte ignoranţa tămâiată, debili de prea multă alintătură.
Sunt la fel de bun ca tine este un mijloc folositor pentru distrugerea societăţilor democratice. Dar e mult mai valoros ca scop în sine, anume ca stare de spirit care va duce în mod necesar la excluderea simplităţii, a dragostei pentru semeni, a împăcării şi a tuturor mulţumirilor date de recunoştinţă şi admiraţie, şi astfel va îndepărta fiinţa umană de orice cale care i-ar putea conduce paşii către Rai.”
Așadar, cum ieșim din această situație? Potrivit demonului din carte, lucrurile acestea se petrec când educația se mută din sfera private și familială către controlul statului. Drept urmare, orice mișcare în direcția opusă trebuie încurajată.
Pe scurt, e vremea să alegem excelența, nu mediocritatea echitabilă.
Autor: Annie Holmquist
Sursa: contramundum.ro
Adauga comentariu