Situația premierului Ciolacu începe să se albăstrească. Elanul schimbărilor sale se lovește de pietrele solide și de meterezele ridicate în calea sa de interesele liberalilor. Declarațiile unora dintre aceștia au arătat că nu sunt dispuși să piardă din ce în ce mai firava poziție politică pre-electorală. Mai bine abandonează Coaliția. Liberalii clocotesc în preajma altei răscruci tipice lor. Își sacrifică președintele care nu-i mai poate „tracta”. Așa au făcut întotdeauna. Fără puterea lui Iohannis, mai diluată pe zi ce trece, Nicolae Ciucă nu mai poate impune mare lucru partidului. Fără un Ciucă puternic în PNL, cu care să obțină sprijin pentru decizii dure, Marcel Ciolacu nu poate încerca mare brînză. Nici în guvern, nici în parlament. Poate eventual întinde mîna spre demisia care se află pe masa lui. Așa a zis el. Că joacă avînd-o alături pe masă. Dacă o folosește și o trimite la Cotroceni, riscă să pornească și el pe drumul bejaniei ca atîția alți premieri demisionari, sacrificați de partidele lor.
Ar fi prea dureros. A ajuns și el pe fotoliul mult visat, s-a ferchezuit de gală și are în mînă polonicul cel mare și să îl părăsească atît de repede și pe stomacul gol? Doamne ferește!
Să presupunem că liberalii pleacă și Ciolacu rămîne. Cu cine? Cu Paul Stănescu, cu Sorin Grindeanu, cu Adrian Câciu și cu Marian Neacșu. Adică cu nimeni. Echipă, ceată de interese sau grupare de mari profesioniști într-ale economiei și finanțelor? Care sunt performanțele din spatele lor? Dincolo de vorbăria politică, ajutoarele lui Ciolacu n-au la activ nici o mare performanță și nici o bătălie mai grea cîștigată pe forțe proprii. Cu o așa echipă modestă, Ciolacu ar trebui să încerce varianta eroului național. Tocmai el, molcuț din naștere!? Ar trebui să înceapă cu o curățare a „golăniilor” financiare ale lui Ludovic Orban și Vasilică Cîțu, dar și cu „balegile” mediocrului inspector de finanțe de la Ministerul Agriculturii, zisul și numitul Adrian Câciu, cu care Ciolacu s-a cîrpit crezînd că impune la conducerea unui domeniu cheie un om de-al său de încredere.
Curajul său de a numi un mediocru de la Agricultură la Finanțe i se întoarce în cap ca o vidanjă, plus un camion de pietroaie. Și de care n-a putut scăpa pentru că ei doi nu și-au încheiat socotelile de pe vremea Finanțelor, iar Adrian Câciu ar putea vorbi în plus. Un pîrlit de finanțist de la Buzău care avea ceară marfare de bani din împrumuturi cu speranța că într-o bună zi vor intra niște bani și din calculele sale greșite pe seama încasărilor din economia noastră trebuie să-i dea soluții. Care soluții? De unde, cînd el se zbate acum în hățișul fondurilor europene din care nu pricepe mare lucru!
Ce va facea Ciolacu în Piața Victoriei cu așa oameni de sprijin și cu liberalii puși pe contre, cu o enormă criză de bani, cu presiunea Comisiei Europene pentru o reformă pe care n-o poate duce, n-o pricepe și pentru care nu are sprijin politic? Să mai adăugăm și neîncrederea populației, pusă la încercare de mersul economiei, speriată de pericolul tot mai mare al războiului din Ucraina, tot mai aproape de țara noastră, o populație dezamăgită de promisiuni socialiste și cam tembele, cum a fost cea cu reducerea prețurilor, cu aparente majorări de pensii, cu compensațiile la energie, cu prefăcuta luptă cu pensiile speciale etc.
Ce să facă? O scaldă! Dă declarații, se dă ferm, se duce cu metroul, o ia prin piețe, taie din posturile neocupate (deși Cultura și Justiția au răspuns cu argumente că nu se prea poate), mărește TVA-ul la baruri, taie din primele de vacanță pentru cei cu lefuri peste 10.000, posturile de lefi de birou. Mai reduce din numărul prietenilor și trimișilor politici prin consiliile de administrație! Adică mărunțișuri! Un fel de reformă vax albina! Ca un buticar de Buzău (fost revoluționar cu merite deosebite!) care se perpelește să scape de sărăcie și începe cu strîngerea cheltuielilor. Nu mai ia cauciucuri de iarnă, nu mai bea sucuri, trece la hîrtie igienică reciclată și abrazivă, dar mult mai ieftină, bea bere la pet de 2 litri și merge în vacanță numai la nașul de la Potlogi. Și mai scrie o anonimă la nașul din poliție că frizerița nu plătește TVA, iar veterinarul satului nu taie chitanță pentru injecțiile la cîine și la porc.
Cu Marcel Ciolacu nu există pericolul unei Românii europene, curate, cu proiect de țară negociat euro-atlantic, cu reforme adevărate, cu bătrînul stat balcanic întors cu fața spre cetățean.
Ce vrem noi? O reformă istorică, în instituții și mecanismele de funcționare ale statului și ale guvernării făcută de un om fără nici o idee, fără echipă, fără sprijin politic ? Și cu o populație care cere multe, dar atunci cînd este să pornească la luptă (adică la încă o strîngere de curea) și la o schimbare radicală de atitudine se opune cu lozinca „iar suntem generație de sacrificiu?” Și, cînd este vorba de lege și ordine, toate sunt de condamnat, numai pilele puse pentru copii nevastă și cumnați, nu!
Ce să facă Ciolacu? Să meargă la Bruxelles să ceară bani și păsuire? Nu are uși deschise, nu știe să pledeze, nu are sprijin. Și Comisia Europeană joacă la impuse în fața americanilor. Ce să-i facă lui Ciolacu altceva decît să-i arate un traseu obligatoriu?
Și cu Marcel Ciolacu suntem iar în situația de a ne mulțumi cu o Românie cîrpită.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu