Foarte mulți români par bulversati și nu înțeleg de unde vin aceste atacuri la adresa instituțiilor care ii definesc si le asigura identitatea si stabilitatea sociala, atacuri care parcă vin de nicăieri și lovesc în cele mai bizare și neașteptate (cel puțin pentru sensibilitățile românilor) moduri. Evident toate aceste atacuri sunt legitimate și justificate prin noțiuni care sunt legate de “grija față de om” într-o formă sau alta.
De exemplu, lumea se cruceste ca se fac anchete despre un pericol public anume, dar troitele sunt un pericol la adresa dreptului la viata -vezi carta ONU. Aflate in numar mare, excesiv in aceasta tara, ele cad pur și simplu peste oameni și mașini ca obuzele la Oarba de Mureș, trebuie făcut ceva, spitalele si autoservice-urile sunt pline de români afectați de această nenorocire care a lovit țara, plus nu este nici legal si, se stie, legalitatea este o valoare europeana, poate ca e vorba si despre ceva coruptie la mijloc si coruptia nu e buna etc. ).
Dincolo de tendinta de a ironiza aceste episoade aparent inocente si puerile ar trebui sa intelegem ceva mai adanc despre astfel de demersuri și campanii. Dirijate sau spontane, ele sunt un simptom si o cheie a unui fenomen mai vast. Trebuie să ne detașăm de aspectele lor punctuale, marunte si ridicole uneori (vezi cazul loco) și să facem un pas în spate. Doar astfel înțelegem fenomenul mai larg, sistemul și mecanismele si trendul din care face parte.
Pentru asta trebuie să ne închipuim un Malaxor imens care funcționează continuu pentru a sparge, zdrobi, destructura, descompune, măcina orice forma de structura socială, conglomerat social, aglutinare socială, comunitară și organizațională și a o reduce la particulele cele mai mici, lipsite de greutate, la atomii sociali elementari.
Aceștia din urma odată eliberați, ajung sa floteze dezorientati si liber în spațiul social, fiind ușor de captat, reorientat, controlat și dirijat, fiind deja prinși într-un mecanism paralel de factură tehnologica, care crește și se consolidează în tandem cu malaxorul.
Deci vorbim despre un adevarat megaproces de transformare socială si istorica.
La un capat Malaxorul lucrează distrugând toate formele prin care social, comunitar, religios, organizațional etc. oamenii sunt grupați și se organizează in entități care reprezintă campuri de forte independente, puncte de rezistență socială și psihologică și identitară. Adica sisteme de puteri si contraponderi de puteri. Societatile sunt astfel dez-puternicite, ca sa zicem asa…
La celălalt capăt al procesului, indivizii sunt preluați automat de noul sistem de monitorizare, control, credit social, inginerie socială.
Nu combinatiile precise in care sunt preluati conteaza (ele variaza si sunt inca in proces de structurare atat in est cat si in vest) ci faptul ca ele sunt legitimizate ideologic și propagandistic conform noilor doctrine de 15 minute, salvaționiste sau neo/pseudo/identitare etc.
Se pierde în tot acest proces? În primul rând, inainte de orice si dincolo de orice altceva, Libertatea Umană.
Libertatea umană nu aparține acelor fire de nisip, acelui praf care rămâne în urma malaxorului care distruge comunități, națiuni, biserici, familii, identități, organizații. Libertatea umană este o funcție compusă din forța și capacitatea indivizilor de a fi organizați în comunități, națiuni, biserici, familii, identități, societati civile.
Când toate aceste forme de organizare socială vor fi distruse, și noile sisteme de inginerie social-tehnologică le vor lua locul, noul sistem va fi unul în care libertatea individuală nu își va mai găsi resursele din care să trăiască sau să renasca. Pentru că să repetăm: libertatea individuală își trage seva și supraviețuiește doar atunci când formele de organizare sociale creează acești munti, aceste baraje, acești bolovani acești bulgări imensi care stau în calea tuturor forțelor care inerțial sau deliberat presează asupra individului încă de la începutul istoriei.
Așadar, a fi lucizi cu privire la ceea ce se întâmplă, a înțelege care este condiția actuală dincolo de accidentele și episoadele de parcurs (unele aparent ridicole cum este cel de față în contextul românesc) este un demers care vizează însăși apărarea libertății noastre individuale, prin apărarea formelor instituționale, comunitare, culturale și religioase care fac această libertate posibilă.
Dacă tot este vorba despre liberalismul în secolul 21: Acesta este înțelesul istoric al termenului în acest context.
Vom vedea în perioada următoare o încercare de a goli de sens şi noţiunea de Liberalism aşa cum cea de Democratie -aşa cum ati vazut deja- a fost practic eviscerată. Avem mai sus criteriul care ne va ajuta sa discernem adevarul in fata barajului formidabil ce urmeaza sa vina pe toate canalele institutionale, mediatice si de propaganda…
Aici suntem. Cam asta e…
Autor: Paul Dragos Aligica
Adauga comentariu