Giorgia Meloni s-a transformat, aproape peste noapte, din speranța patrioților italieni în vârful de lance al intereselor globaliste. O metamorfozare pe care unii au intuit-o, în ciuda discursului pre-electoral care atingea mai toate subiectele sensibile, de la migrație și ideologia Woke, până la războiul din Ucraina.
Milioane de italieni și-au pus speranțele în Meloni și au propulsat-o spre cea mai înaltă poziție în stat, într-o alianță de dreapta cu Salvini și Berlusconi. Tactica adoptată de actualul premier a fost de o fățărnicie ieșită din comun. Luni în șir Meloni a jucat pe scenele electorale ale Italiei o piesă de teatru condimentată cu absolut toate elementele din registrul suveranist. A jurat că va frâna imigrația, că se va lua la trântă cu birocrații de la Bruxelles, că se va opune ideologiei de gen și chiar sancționării Rusiei în contextul războiului din Ucraina.
Am urmărit doar două dintre recitalurile Giorgiei și m-am lăsat sedus, ca foarte mulți italieni, de carisma acestui politician care promitea să răstoarne munții. Promitea o cu totul altă partitură decât predecesorul Mario Draghi – unul dintre cei mai aprigi susținători ai globalismului de tip Davos. În acel moment, mi s-a părut că apartenența Giorgiei Meloni la Institutul Aspen (finanțat de Rockefeller, unul dintre promotorii Noii Ordini Mondiale, alături de filantropi ca Soros sau Gates) ar putea fi un aspect neconcludent din CV-ul politicianului italian. O mică abatere de moment, de genul bursei Soros primită de Viktor Orban.
Apoi, cu două luni înainte de alegeri, Meloni a pus punctul pe i: ”Întotdeauna am apărat și susținut cauza Ucrainei, nu doar pentru că suntem de acord cu cauza, ci și pentru că Italia nu poate risca să fie veriga slabă din alianța occidentală. Alianța trebuie să știe că se poate baza pe noi. Nu o să tolerez nicio ambiguitate în această privință”. Ulterior, Meloni și-a nuanțat poziția și cu privire la migrație, astfel încât Joe Biden o va primi joi, la Casa Albă, cu toate onorurile ce se cuvin unui oaspete de prim rang, partener de încredere în G7 și în proiectul Noua Ordine Mondială.
Evident, patrioții italieni trebuie să fie extrem de dezamăgiți. Și-au pus speranțele într-un cameleon. Într-un politician care a știut să manipuleze masele cu un real talent, până să-și vadă sacii în căruță. Meloni a devenit acum definiția opoziției controlate. Și ne arată cum poate fi înșelată încrederea electoratului într-o manieră care nu lasă loc de dubii.
Sigur că episodul ”Meloni” ne poate determina să fim circumspecți în legătură cu toți liderii suveraniști. Dar asta nu ar face decât să spulbere orice șansă a opoziției. Până la proba contrarie, Viktor Orban își vede de drumul corect pe care l-a ales, inspirat de susținerea constantă a populației. Cu toate păcatele sale, și Donald Trump s-a opus în mod practic curentului globalist cu sediul la Davos. Sunt doi politicieni de anvergură, care deocamdată pot avea încrederea patrioților de pretutindeni.
Lupta cu Deep State-ul este foarte, foarte dură. Și complet dezechilibrată.
În România, o alternativă la actuala Putere ar putea fi doar AUR. Asta rezultă din sondaje. Însă e greu de spus dacă acest partid va reuși să încropească o alianță de guvernare, pentru a vedea ulterior în ce măsură noul premier suveranist va semăna mai degrabă cu Meloni, decât cu Orban.
Democrația are limitele ei. Sunt puține piese pe tabla de șah și nu avem de ales decât să jucăm cu regele rezultat după alegeri. Regele de la Cotroceni, pentru că acesta va dirija serviciile secrete și politica externă.
Să sperăm că va fi măcar o idee mai destoinic și mai patriot decât actualul cârmaci.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu