Printr-o serie de reglementări şi finanţări ciudate – obţinute cu generozitate şi în regim de urgenţă – Uniunea Europeană instituie cel mai aprig control din lume al spaţiului cibernetic. Nu, nu-i o glumă, e realitatea. Iar Uniunea Europeană este teritoriul de joacă sau, mai bine spus, poligonul de încercare a noului concept de normalitate a ceea ce reprezintă noua „libertate a cuvântului”.
Înainte de a trece mai departe, ar trebui să înţelegeţi că ceea ce veţi citi în continuare, în ciuda evidenţei, va fi calificat de indivizii deraiaţi ai lumii actuale drept „teorie a conspiraţiei”. Noţiunea a fost foarte eficient folosită începând cu anii 60 pentru a califica astfel toate evenimentele în care guvernele sau centrele oculte de putere au fost prinse cu pantalonii în vine.
Unul dintre ideologii actualei aşezări politice a Vestului este un degenerat care-şi spune istoric, Yuval Harari pe numele său. El este cumva un fel de echivalent global al lui Miron Mitrea-Manivelă de la noi, ambii fiind la fel de „fără dileme” şi cu răspunsuri despre tot ce mişcă pe lumea asta. Iată aşadar ce declara Harari la un moment dat(sursa aici): „Dacă ne gândim la drepturile omului, acestea nu sunt nimic altceva decât o poveste, o ficţiune, la fel ca Dumnezeu şi raiul. Nu sunt o realitate biologică. Vorbind din punct de vedere biologic, oamenii nu au drepturi. Dacă iei un exemplar de Homo Sapiens şi te uiţi în interiorul său vei găsi inima, rinichii, ADN-ul. Nu vei găsi niciun drept, nicio libertate. Singurul loc unde există drepturile omului sunt în poveştile pe care noi le-am inventat”. Acelaşi idiot spunea că oamenii sunt „animale hack-uibile” şi multe alte chestiuni absolut şocante pentru un om decent. Doar că asta e „normalitatea lor”, existând destui cretini sau dezaxaţi care-i urmează orbeşte.
Să revenim acum la chestiunile practice, care se întâmplă sub ochii noştri. Imbecilii de la Comisia Europeană au definit adevărul. Acestea este „tot ceea ce emite o autoritate”. Aşadar, dacă mâine iese Plăvanul şi spune că e iarnă, adevărul meteorologic este că e iarnă, iar oamenii ar trebui să se îmbrace gros şi să pornească centralele termice pentru a-şi încălzi casele.
Poate că totul ar fi o chestiune amuzantă, dacă nu ne-ar afecta direct şi la modul brutal. Aşa cum v-am spus la începutul articolului, UE a demarat operaţiunile de controlare strictă a narativului care nu mai are voie să iasă din „adevărul oficial”. Astfel, autorităţile naţionale au organizat licitaţii pentru achiziţia de echipamente de monitorizare a spaţiului cibernetic(la noi se ocupă de asta Ministerul de Externe) şi de implementarea rapidă a modulului. Imediat după aceasta, de fiecare dată când apare un element considerat „dezinformare”, acesta este şters. Totul este organizat similar sistemului chinezesc de cenzură. Este însă doar primul pas.
Prin acelaşi PNRR se face „digitalizarea” la nivel de primărie. Iniţial am crezut că e vorba despre dotarea primăriilor de la ţară cu programe sau de schimbări de echipamente uzate moral. Aiurea, digitalizarea pe înţelesul noilor reglementări înseamnă instalarea de camere de supraveghere la nivel de uliţă. Şi uite-aşa tătuca de la Bruxelles poate vedea ce face inclusiv ţaţa Leana când îşi mână vaca la păşune pe-o uliţă în care noroiul îi ajunge până la genunchi. Curat murdar, Coane Fănică!
Cenzurarea va fi primul pas, următorul fiind, aşa cum bine ştim din istorie, teroarea. Asta deoarece nu are sens să pierzi timpul cenzurând un „element turbulent”, ci trebuie şi „să-l rezolvi”. Aşadar, vremurile calvarului încep oficial. URSS-ul s-a restabilit în Vest, iar noi, din păcate, suntem iar parte a unui experiment cumplit. În câteva luni nimic nu va mai arăta ca acum. Dacă nu mă credeţi, gândiţi-vă la cum era lumea înainte de 2020 şi cum e acum.
În ceea ce mă priveşte, aşa cum bănuiţi, nu am intenţia de a mă opri. Problema este că, dacă într-o primă fază cel mai probabil voi reuşi să ocolesc cenzura, într-o fază ulterioară probabil n-o voi mai putea face. O să vedem atunci ce se poate face.
Reţineţi însă că începe cea mai urâtă etapă a istoriei în care, ca efect al tehnologiilo actuale, absolut toate idealurile bolnave ale tiranilor trecutului pot fi puse în aplicare fără riscul de a eşua. Orice abuz, orice injustiţie, orice nebunie poate deveni acum realitate, iar oamenii nu vor avea decât o singură opţiune: să se supună. Din păcate pentru noi, suntem iar în barca nefastă a istoriei, refuzându-ni-se din nou posibilitatea cel puţin de a întârzia nebunia.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu