Textul pe care vi-l prezentăm astăzi a stârnit o puternică dezbatere în rândul experților ruși cu privire la armele nucleare, rolul și condițiile lor de utilizare. Autorul textului, Serghei Karaganov – consilier prezidențial al lui Boris Elțin și acum al lui Vladimir Putin – se află la conducerea Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare al Federației Ruse, un „grup de reflecție” al Moscovei. Unele personalități au reacționat cu consternare, iar altele au fost mai puțin critice. Considerăm că lectura integrală a textuluilui ar fi benefică pentru toți, concluziile rămânând la latitudinea fiecăruia. Avem convingerea că afirmațiile oficialului rus vor constitui un motiv întemeiat de reflexie, de punere față în față a viitorului națiunii române cu caricaturile iresponsabile ale guvernărilor postdecembriste (în special, ale guvernelor dezastruosului regim iohannist) ale căror decizii vor să arunce România într-un război care nu este al nostru! (Ion Măldărescu, Redacția ART-EMIS)
„Voi împărtăși câteva gânduri care mă frământă de mult timp, acestea luând contur după recenta Adunare a Consiliului pentru Politica Externă și de Apărare (al Federației Ruse – n.r.), una dintre cele mai fierbinți din istoria sa de 31 de ani.
Amenințare în creștere
Mi se pare că țara noastră și conducerea ei se confruntă cu o alegere dificilă. Este din ce în ce mai clar că ciocnirea cu Occidentul nu se va încheia dacă vom câștiga o victorie parțială sau chiar zdrobitoare în Ucraina. Dacă eliberăm complet regiunile Donețk, Luhansk, Zaporojie și Herson, aceasta va fi o victorie parțială. Un pic mai mult succes va fi eliberarea într-un an sau doi a întregului est și sud a Ucrainei de astăzi. Totuși, o bucată din ea va rămâne cu o populație ultra-naționalistă și mai amărâtă, alimentată cu arme – o rană sângerândă care amenință cu complicații inevitabile un nou război. O situație aproape mai gravă ar putea apărea dacă, cu prețul unor sacrificii monstruoase, eliberăm întreaga Ucraine și rămânem cu ruine și cu o populație care, în mare parte, ne urăște. Va dura mai bine de un deceniu pentru a o „reeduca”. Oricare dintre aceste opțiuni, în special ultima, va distrage atenția Rusiei de la mutarea urgentă a centrului său spiritual, economic, militar-politic în Estul Eurasiei. Vom rămâne blocați în direcția vestică nepromițătoare. Iar teritoriile Ucrainei de astăzi, în primul rând cele centrale și vestice, se vor baza pe resurse – manageriale, umane, financiare. Aceste regiuni au fost profund subvenționate și în perioada sovietică. Vrăjmășia cu Occidentul va continua, iar acesta va sprijini un război civil de gherilă îndelungat.
O variantă mai atractivă este eliberarea și reunificarea Estului și Sudului, precum și impunerea capitulării rămășițelor Ucrainei cu demilitarizarea completă, crearea unui stat-tampon, prietenos. Un astfel de rezultat este posibil numai dacă și atunci când vom putea înfrânge voința Occidentului de a incita și de a sprijini junta de la Kiev, de a o forța să se retragă strategic. Și aici ajung la cea mai importantă problemă, dar aproape nediscutată. Motivul profund, chiar principalul motiv al crizei ucrainene, ca și multe alte conflicte din lume, creșterea generală a amenințării militare – eșecul accelerat al elitelor moderne occidentale conducătoare, creat de turneul globalizării din ultimele decenii – pentru cea mai mare parte compradorii din Europa (coloniștii portughezi numeau compradori comercianții locali care îi serveau – n.a.). Acest eșec este însoțit de o schimbare fără precedent a raportului de putere în lume în favoarea Majorității Globale, a cărei locomotivă economică este China și parțial India, iar istoria a prezentat Rusia ca pilon militar-strategic.
Această slăbire înfurie nu numai elitele imperial-cosmopolite (Biden și Co.), ci le sperie și pe cele imperial-naționale (Trump). Occidentul își pierde capacitatea pe care a avut-o timp de cinci secole de a aspira bogăția din întreaga lume, impunând, în primul rând, prin forța brută, ordine politice, economice și stabilindu-și dominația culturală. Deci, nu este de așteptat un sfârșit rapid al confruntării defensive, dar agresive, desfășurate de Occident. Această prăbușire a pozițiilor morale, politice și economice realizată încă de la mijlocul anilor 1960, a fost întreruptă de prăbușirea URSS, dar a fost reluată cu o vigoare reînnoită în anii 2000 (determinată de înfrângerile americanilor și ale aliaților lor în Irak, Afganistan și, de asemenea, în 2008 – începutul crizei model economic occidental).
Pentru a opri această alunecare descendentă, Occidentul s-a consolidat temporar. Statele Unite au transformat Ucraina într-o lovitură de șoc pentru a o folosi să lege mâinile Rusiei, nucleul militar-politic al lumii non-occidentale eliberată de cătușele neo-colonialismului.
În mod ideal, americanii ar dori, desigur, să ne arunce în aer țara, slăbind astfel drastic superputerea alternativă în creștere, China. Noi, fie că nu ne dăm seama de inevitabilitatea unei coliziuni, fie, economisind puterea, am ezitat aplicarea unei lovituri preventive. Și, în plus, urmând gândirea militaro-politică modernă, în cea mai mare parte occidentală, au ridicat cu imprudență pragul de utilizare a armelor nucleare, au evaluat inexact situația din Ucraina și au lansat o operațiune specială fără succes. Realizând eșecul intern, elitele occidentale au început să hrănească activ buruienile care au invadat pământul a șaptezeci de ani de prosperitate, sațietate și pace – toate aceste ideologii antiumane: negarea familiei, a patriei, a istoriei, a dragostei dintre un bărbat și o femeie, credința, slujirea idealurilor superioare, tot ceea ce alcătuiește persoana de esență. Îndepărtează-i pe cei care rezistă. Scopul este de a mankurtiza oamenii pentru a le reduce capacitatea de a rezista capitalismului «globalist» modern, din ce în ce mai evident nedrept și dăunător omului și umanității.
Pe parcurs, Statele Unite slăbite sfârșesc Europa și alte țări dependente de ele, încercând să le arunce în cuptorul confruntării cu Ucraina. Elitele din majoritatea acestor state și-au pierdut orientarea și, intră în panică din cauza eșecului propriilor poziții în interior și în exterior, își duc ascultător țările la măcel. În același timp, din cauza unui eșec mai mare, a sentimentului de neputință, a rusofobiei de secole, a degradării nivelului intelectual și a pierderii unei culturi strategice, ura lor este aproape mai acerbă decât împotriva Statelelor Unite.
Vectorul de dezvoltare al majorității țărilor occidentale indică fără echivoc o mișcare către un nou fascism și (până acum) totalitarism «liberal».
Mai mult – și acesta este cel mai important lucru -, situația se va înrăutăți. Armistițiile sunt posibile, dar reconcilierea nu este. Furia și disperarea vor continua să crească în valuri și cu manevre. Acest vector de mișcare al Occidentului servește ca un semn fără echivoc al unei devieri către izbucnirea celui de-Al Treilea Război Mondial. Războiul poate izbucni din cauza întâmplării sau a incompetenței și iresponsabilității tot mai mari a cercurilor conducătoare ale Occidentului. Introducerea inteligenței artificiale, robotizarea războiului crește amenințarea unei escalade neintenționate. Mașinile pot scăpa de sub controlul elitelor confuze.
Situația este agravată de «parazitismul strategic»
Timp de 75 de ani de relativă pace, oamenii au uitat ororile războiului, au încetat să se mai teamă chiar și de armele nucleare. Peste tot, dar mai ales în Occident, instinctul de autoconservare a slăbit. Am studiat istoria strategiei nucleare de mulți ani și am ajuns la o concluzie fără echivoc, deși nu pare deloc științifică. Apariția armelor nucleare este rezultatul intervenției Atotputernicului, care a fost îngrozit când a văzut că oamenii, europenii și japonezii care li s-au alăturat, au declanșat două războaie mondiale de-a lungul unei generații, care s-au soldat cu zeci de milioane de vieți, și a predat omenirii arma Armaghedonului, le-a arătat celor care și-au pierdut frica de iad că el există. Pe această frică se sprijinea pacea relativă a ultimelor trei sferturi de secol. Acum a dispărut frica.
De neconceput din punctul de vedere al ideilor anterioare despre descurajare nucleară, cercurile conducătoare ale unui grup de țări, într-un acces de furie disperată, au declanșat un război la scară largă în coasta unei superputeri nucleare. Teama de escaladarea nucleară trebuie restabilită. Altfel, omenirea este condamnată. Acum, la marginea Ucrainei, nu numai și nici măcar ceea ce va fi Rusia, se decide viitoarea ordine mondială. Dar și dacă lumea cunoscută nouă se va păstra în general sau ruinele radioactive vor rămâne pe planetă, otrăvind rămășițele omenirii. Încălcând voința de agresiune a Occidentului, nu numai că ne vom salva pe noi înșine, în cele din urmă eliberam lumea de sub jugul occidental care a durat cinci secole, dar vom salva și întreaga umanitate. Împingând Occidentul în catarsis și abandonarea elitelor sale de la hegemonie, îl vom forța să se retragă înainte de a avea loc o catastrofă la nivel mondial. Omenirea va primi o nouă șansă de dezvoltare.
Soluție sugerată
Desigur, urmează o luptă grea. De asemenea, este necesar să se rezolve problemele interne – pentru a scăpa în sfârșit de occidental-centrismul mental și de occidentalii din stratul managerial, de compradori și gândirea lor caracteristică. (Totuși, aici Occidentul, fără să vrea, ne ajută cu puternic). Călătoria de trei sute de ani prin Europa ne-a oferit o mulțime de lucruri utile, a ajutat la formarea marii noastre culturi. Vom păstra cu grijă, desigur, moștenirea europeană, dar este timpul să mergem acasă la noi înșine. Începe, folosind bagajul acumulat, trăiește cu mintea ta.
Prietenii noștri din ministerul de externe au făcut recent o adevărată descoperire, numind Rusia o civilizație de stat în Conceptul de politică externă. Aș adăuga – o civilizație a civilizațiilor, deschisă atât spre Nord cât și spre Sud, spre Vest și spre Est. Acum, direcția principală de dezvoltare este Sudul, Nordul și, în primul rând, Estul. Confruntarea cu Occidentul din Ucraina, indiferent cum se va termina, nu trebuie să ne distragă atenția de la mișcarea internă strategică – spirituală, culturală, economică, politică, militaro-politică – către Urali, Siberia, Marele Ocean. Avem nevoie de o nouă strategie Ural-Siberiană, care să includă câteva proiecte spirituale puternice, inclusiv, desigur, crearea unei a treia capitale situate în Siberia. Această mișcare ar trebui să devină în cele din urmă parte din formularea urgentă a „visului rusesc” – imaginea acelei Rusii și a lumii pentru care se dorește să se realizeze.
Am scris de multe ori, și nu sunt singurul – fără o idee grozavă -, că marile stări încetează să mai fie așa sau pur și simplu nu merg nicăieri. Istoria este presărată cu umbre și morminte ale puterilor care au pierdut-o. Această idee trebuie creată de sus, nu bazându-ne, precum proștii sau leneșii, pe faptul că va veni de jos. Trebuie să răspundă valorilor și aspirațiilor profunde ale oamenilor și, cel mai important, să ne conducă pe toți înainte. Dar formularea ei este datoria elitei și a conducerii țării. Întârzierea în prezentarea unei astfel de idei-vis a fost întârziată în mod inacceptabil. Dar pentru ca viitorul să aibă loc, este necesar să depășim rezistența forțelor trecutului – Occidentul. Dacă nu se va face acest lucru, aproape sigur va începe un război mondial pe scară largă și, probabil, ultimul pentru omenire.
Și aici ajung la partea cea mai dificilă a acestui articol. Putem lupta încă un an, doi sau trei, sacrificând mii și mii de cei mai buni oameni ai noștri și măcinați zeci și sute de mii de oameni care au căzut într-o capcană istorică tragică a locuitorilor teritoriului care se numește acum Ucraina. Dar această operațiune militară nu se poate încheia cu o victorie decisivă fără a impune Occidentului o retragere strategică sau chiar capitulare. Trebuie să forțăm Occidentul să renunțe la încercarea de a întoarce istoria, să renunțe la încercările sale de dominație globală și să-l forțeze să aibă grijă de sine, digerând actuala sa criză pe mai multe niveluri. În linii mari, este necesar ca Occidentul pur și simplu să «cedeze» și să nu împiedice Rusia și lumea să avanseze. Pentru aceasta este necesar să se restabilească în el simțul pierdut de autoconservare, convingând că încercările de a uza Rusia prin incitarea ucrainenilor împotriva ei sunt contraproductive pentru Occident însuși.
Va trebui să restabilim credibilitatea descurajării nucleare prin scăderea pragului inacceptabil de ridicat pentru utilizarea armelor nucleare, urcând prudent, dar rapid, scara descurajării-escaladare. Primii pași au fost deja făcuți prin declarațiile relevante ale președintelui și ale altor lideri, începerea desfășurării de arme nucleare și purtătorii acestora în Belarus și creșterea capacității de luptă a forțelor strategice de descurajare. Pe această scară sunt multe trepte. Am numărat două duzini. Lucrurile pot merge chiar până acolo încât să îi avertizeze pe compatrioți și pe toți oamenii de bună voință cu privire la necesitatea de a-și părăsi locurile de reședință în apropierea obiectelor care ar putea deveni ținta unor lovituri nucleare în țările care oferă sprijin direct regimului de la Kiev.
Inamicul trebuie să știe că suntem gata să avertizăm o lovitură preventivă de răzbunare pentru toate agresiunile sale actuale și trecute pentru a preveni alunecarea în războiul termonuclear global. Am spus și scris de multe ori că, dacă construim o strategie de descurajare și chiar folosim corect, riscul unei lovituri nucleare «de represalii», și într-adevăr orice altă lovitură pe teritoriul nostru, poate fi minimizat. Doar dacă printr-un nebun care stă la Casa Albă, pe lângă că-și urăște țara, America va decide să lovească «apărarea» europenilor, va obține un răspuns, sacrificând un Boston condiționat de dragul unui Poznan condiționat.
Atât S.U.A., cât și Europa sunt conștiente de acest lucru, dar, pur și simplu preferă să nu se gândească la asta. Da, și am contribuit la această necugetare prin declarațiile noastre iubitoare de pace. După ce am studiat istoria strategiei nucleare americane, știu că, după ce U.R.S.S. a dobândit o capacitate convingătoare de a riposta la o lovitură nucleară, Washingtonul nu a luat în considerare serios, deși a blufat public, posibilitatea de a folosi arme nucleare pe teritoriul sovietic. Dacă s-a luat în considerare posibilitatea utilizării armelor nucleare, atunci numai împotriva trupelor sovietice „în avansare” din Europa de Vest. Știu despre cancelarii Kohl și Schmidt că au fugit din buncăre de îndată ce problema unei astfel de posibilități a apărut în timpul exercițiilor.
Trebuie să urcați suficient de repede pe scara de izolare-escaladare. Având în vedere vectorul dezvoltării Occidentului – degradarea majorității elitelor sale – fiecare dintre următoarele chemări este mai incompetentă și mai sclipitoare ideologic decât cele precedente. Și până acum, nu ne putem aștepta ca aceste elite să fie înlocuite cu altele mai responsabile și mai rezonabile. Acest lucru se va întâmpla numai după catharsis – respingerea ambiției. Este imposibil să repeți «scenariul ucrainean». Timp de un sfert de secol nu i-am ascultat pe cei care ne-au avertizat că extinderea N.A.T.O. va duce la război, am încercat să amânăm, să «ripostăm». Și, ca urmare, am avut un conflict armat sever. Acum prețul indeciziei este cu un ordin mult superior de mărime. Dar dacă nu dau înapoi? Ți-ai pierdut complet simțul de autoconservare? Apoi va trebui să loviți un grup de ținte într-un număr de țări pentru a-i reanima pe cei care și-au pierdut mințile.
Aceasta este o alegere teribilă din punct de vedere moral – folosim armele lui Dumnezeu, condamnându-ne la pierderi spirituale grave. Dar dacă nu se face acest lucru, nu numai Rusia poate pieri, ci, cel mai probabil, întreaga civilizație umană se va sfârși.
Va trebui să faci singur această alegere. Nici măcar prietenii și simpatizanții nu vor susține la început. Dacă aș fi chinez, nu mi-aș dori un sfârșit prea rapid și decisiv al conflictului, deoarece acesta atrage forțele americane și face posibilă construirea de forțe pentru o luptă decisivă – directă sau, în conformitate cu cele mai bune precepte ale lui Sun Tzu, forțând inamicul să se retragă fără luptă. De asemenea, m-aș opune utilizării armelor nucleare, pentru că creșterea confruntării la nivel nuclear înseamnă o trecere într-o zonă în care țara mea (China) este încă slabă. În plus, acțiunea decisivă nu este în concordanță cu filozofia de politică externă chineză, care pune accent pe factorii economici (în timp ce acumulează putere militară) și evită confruntarea directă. Aș sprijini un aliat, oferindu-i un spate, dar m-aș acoperi la spatele lui, fără a interveni în luptă. (Totuși, poate că nu înțeleg suficient această filosofie și atribui prietenilor chinezi motive care sunt neobișnuite pentru ei).
Dacă Rusia ar folosi arme nucleare, chinezii ar condamna-o. Dar m-aș bucura și în sufletul meu că s-a dat o lovitură puternică reputației și pozițiilor Statelor Unite. Și care ar fi reacția noastră dacă (Doamne ferește!) Pakistanul ar ataca India sau invers? Să fim îngroziți. Să ne pare rău că tabú-ul nuclear a fost încălcat. Și apoi ne vom ocupa de a ajuta victimele și de schimbarea corespunzătoare în doctrina noastră nucleară. Pentru India, alte țări ale majorității mondiale, inclusiv cele nucleare (Pakistan, Israel), utilizarea armelor nucleare este greu de acceptat, atât din motive morale, cât și din motive geostrategice. Dacă este folosit și „cu succes”, tabú-ul nuclear, ideea că astfel de arme nu ar trebui să fie niciodată folosite și că utilizarea lor este o cale directă către Armaghedonul nuclear, va fi depreciată. Cu greu ne putem baza pe un sprijin rapid, chiar dacă mulți din Sudul Global simt satisfacția de a-și învinge foștii asupritori care au jefuit, au comis genociduri, au impus o cultură extraterestră. Dar până la urmă, câștigătorii nu sunt judecați. Și mulțumesc salvatorilor. Cultura politică europeană nu-și amintește binele. Dar în restul lumii ei își amintesc cu recunoștință cum i-am ajutat pe chinezi să se elibereze de ocupația brutală japoneză, coloniile să arunce de pe jugul colonial.
Dacă nu suntem înțeleși la început, vor exista și mai multe stimulente pentru a ne angaja în auto-îmbunătățire. Dar totuși, există o mare probabilitate ca va fi posibil să câștigi, să raționezi cu inamicul fără măsuri extreme, să-l forțezi să se retragă. Și în câțiva ani, luați o poziție în spatele Chinei, așa cum e acum în spatele nostru, susținând-o într-o luptă cu Statele Unite. Atunci această luptă se poate descurca fără un mare război. Și împreună vom câștiga în beneficiul tuturor, inclusiv al locuitorilor țărilor occidentale.
Și atunci Rusia și omenirea, prin toate neajunsurile și traumele, se vor îndrepta către un viitor pe care îl văd luminos – multipolar, multicultural, multicolor -, care să permită țărilor și popoarelor să-și construiască propriul destin comun”[1].
Nota 1 – Serghei Karaganov este Doctor în istorie și Președinte de onoare al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare al Federației Ruse.
Nota 2 – redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru calitatea şi originalitatea materialelor prezentate de către colaboratori, aceştia asumându-şi în integralitate răspunderea legală, pentru afirmaţiile cuprinse în materiale. Articolele exprimă opinia semnatarului şi nu neapărat pe cea a Revistei ART-EMIS. Pentru libera exprimare și înțelegere a situației create considerăm că trebuiesc cunoscute opiniile ambelor părți aflate în conflict.
Sursa: art-emis.ro
Adauga comentariu