Ai greșit. Ai dat-o în bară. Ai făcut o prostie evidentă și mai și știi că este așa. N-ai însă puterea să suporți consecințele. Consecințele fiind luarea la mișto, contestarea vituperantă, chiar injuria. Nu. Nu poți. Cum să…? Adică de ce? Pentru că ai comis-o, de prost ce ești. E simplu. Atît de simplu.
Eu, prost? Cum îți permiți, mizerabile? Mizerabilă e mă-ta. Adică mă înjuri de mamă, dobitocule? Nu ți-e rușine, idiotule? Analfabetule!!! Cine ești tu, mă? Ce ai citit tu mă, nimicule? Lasă că cîștigă ei americanii și vă belim pe toți, javră!!! Te plătește Putin să mă înjuri de mamă, zevzecule, așa-i? Zevzec e mă-ta. Adică zevzeacă. Și Putin o plătește tot pe mă-ta, pentru servicii pe care am pudoarea pioasă a nu le pomeni în timpul acestei bătăi în dialog. Mahalagiu inept, cum îți permiți așa ceva cu mine? Cu MINE!!!! Pfoaaa! Săriiiiți, mă-mpresurară mitocanii!!! Scuipă și rîd, uite-i!!!! Mă atacă căcăcioșii. Eu nefiind, cum odinioară am și subliniat, doctoral. Săriiiți!!! Nu sare nimeni. Apoi sar, nițel, împinși de propriile vanități luxate, vreo doi. Hai trei. Sar nițeluș. Și gata.
Dacă vi se pare că ați văzut acest film, nu vi se pare. El putea fi intitulat “Să ne unim all of us întru Credință”. Producătorii n-au intenționat să toarne o comedie. Doar că asta le-a ieșit: o comédie. Și lumea rîde. Iar asta e cel mai nasol.
Autor: Sorin Faur
Adauga comentariu