Cele două cazuri șocante apărute recent în presă, despre profesoara împunsă în gât cu cuțitul și despre profesoara din Prahova, umilită de elevi, sunt simptom al unui fenomen mult mai grav al societății românești: nepăsarea, desensibilizarea acută.
Trebuie să știm că, înainte ca toate aceste lucruri să se producă, au existat cu siguranță semne ale unui derapaj și atmosfere profund viciate. Semne pe care ceilalți, adulții din jur, fie le-au ignorat, fie le-au minimalizat, fie le-au mușamalizat. Deoarece presa a dat deja numele profesoarei de la Creangă, Raluca Puchea, mulți dintre cei interesați au putut vedea pe youtube lecțiile sale de la emisiunea teleșcoala, din pandemie. Lecții care ne dezvăluie o persoană nu doar foarte bine pregătită, ci și inimoasă, delicată, frumoasă, tânără – iar acea tinerețe am fi crezut că este un atu pentru a se apropia de elevi, foarte tineri și ei. Nu ai cum să nu te întrebi cum a fost posibil ca o astfel de profesoară să declanșeze (după cum o arată discuțiile de whatsapp redate în presă) disprețul unor elevi (“amărâta aia”) și ura bolnavă a unuia dintre ei. Explicația totuși există. Constantin Noica spunea că oamenii trăiesc prin contaminare. Se contaminează unii de la alții fie cu bune, fie cu rele. Dacă binele nu este cultivat metodic și temeinic, atunci răul se extinde necontrolat, asemeni unei buruieni, unui pir care se înțelenește încăpâțânat într-o grădină. Chiar și copiii buni, respectuoși, ajung să tacă pentru a nu fi ironizați, iar treptat adoptă ei înșiși comportamente nepotrivite. Chiar și profesorii buni, silitori, ajung să obosească și să se confunde în masa unei cancelarii amorfe. Un profesor căruia îi pasă, va face încă treabă la oră, dar el nu va deveni model în cancelarie sau inițiator de politică educațională comună în acea instituție.
Fără a individualiza colegiul Creangă (ca el sunt atâtea în România), trebuie spus că atunci când elevii suferă, vinovați sunt adulții, în cel mai înalt grad: cei care au construit sistemul (reformatori, legiuitori), părinți, profesori. Chiar și media. Lucrurile sunt foarte amestecate, dar factorul principal pare a fi totuși nepăsarea (desensibilizarea) din familie, dar și din sistemul de învățământ, cumulată uneori cu aroganță. Semne ale nepăsării? Redau mai jos, pe scurte puncte narative, din experiența proprie:
– anul 2018, colegiu național bucureștean. Tocmai am fost numită pe post (prin detașare) și merg să îmi cunosc liceul. Este 1 septembrie. Cum elevii sunt încă în vacanță, intru în toaleta acestora, prima pe care o găsesc. Rămân șocată de mulțimea și vulgaritatea inscripțiilor cu markerul pe uși și faianță. Rămân șocată și de indolența directorului. Cum este posibil ca în răstimp de o vară să nu fi trimis personalul de curățenie să șteargă acele inscripții? Aveam să înțeleg mai bine ce nu mergea în acel colegiu tocmai prin aceeași indolență managerială: profesori dezinteresați, dar agreați și numiți prin decizie internă, haos total, nepăsare, obscenități pe pereții claselor (pe care nimeni nu le ștergea). Colac peste pupăză: chemare la ordine (a profesorului!) când elevii dau cu nasul de câte un cadru cu pretenții (de pildă, eu). Mă prezint în biroul dnei adjunct. S-au scurs doar două săptămâni de când a început școala, iar dânsa a primit reclamații. Nu sunt intimidată și, respectuos, îi spun că nu am cerut luna de pe cer, ci am exigențe minimale. După care îi prezint viziunea mea despre disciplina pe care o predau și rolul ei formativ. Îmi răspunde că am un discurs motivațional și ar fi bine să îl folosesc și la clasă. (Părea uimită că portretul meu nu corespundea cu descrierea pe care mi-o făcuseră acei 2-3 elevi, probabil dintre cei mai slabi ai liceului. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi fost debutantă sau, pur și simplu, mai temătoare, și din ușa biroului duceam mâna la chipiu, conformându-mă la aceeași politică educațională dezastruoasă a unității?)
Autor: Rucsandra Cioc
Sursa: https://r3media.ro/editorial-romania-tara-lui-nu-imi-pasa-decat-de-mine/
Adauga comentariu