După înfrângerea din Afganistan, a doua mare palmă primită de SUA este împăcarea dintre Arabia Saudită și Iran, girată de China.
Americanii își pierd influența în Orientul Mijlociu, fapt recunoscut oficial de israelieni.
O pace rușinoasă pentru NATO sau o înfrângere în Ucraina o să fie ultimele cuie în sicriul imperiului american.
Dacă mergem cu calcului din perioada imediat următoare WW2, anii existenței americanilor ca actant global decisiv sunt cam la fel cu anii cât a durat Uniunea Sovietică. Sub 100 de ani, oricum.
Niciodată în istorie imperiile n-au crescut și căzut așa rapid.
Autor: Alexandru Petria
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
…aici nu prea sint de acord… globalismul american a inceput odata cu debarcarea in Europa in Primul Razboi Mondial… Asadar a depasit suta de ani… dar, Da!, ”imperiul neocon” se apropie de final… problema este citi var fi atrasi in ”gaura neagra” a prabusirii colosului… de noi nu imi fac griji… noi, DEJA, sintem ”acolo”… si sintem mindri de asta si facem ”TOTUL” (ce vorba mare a raposatului) ca sa se vada, ca sa ne mentinem, ca sa fim ”fruncea”… stupiditatea, auto-suficienta, orgoliul si fomismul ne-au facut ca in trei decenii sa anihilam absolut tot ce s-a edificat pe ”plaiurile Mioritei” timp de 7.000 de ani… 7.000! in istoria Universului, de la Bing Bang sau de la Creatie si pina azi, asa ceva nu are precedent… nu mai EXISTA Romania, nu mai EXISTA popor roman, nu mai exista ”romanesc”, nu mai exista NIMIC… curind, cei care inca se considera asa-zisi romani, vor fi platiti cu moneda din Bostwana, vor multumi frumos si slugarnic si vor face TOTUL pentru a ramine in conditia lor de azi, de a-si primi periodic frumoasa retributie periodica in bani bostwanezi (conform https://www.bankofbotswana.bw/notes-and-coins), isi vor petrece, fericiti fiind, concediile in Croatia, in localitatea cu nume similar monedei bostwaneze, extrem de multumiti de ”parteneriatul strategic”, de ”aderare” si ”integrare”… 7.000 de ani irositi de soarta, de destin, de istorie…
Sfintul Petru: – Doamne! Dar de ce le-ai dat romanilor atit de multe? Si munte, si cimpie, si deal, si mare, si bogatii pe pamint si sub el, si noroc… De ce Doamne atit de multe pentru atit de putini?
Dumnezeu: – Da’ ce crezi Petre? Ca le-am dat si minte?