România a devenit o țară cu oameni triști, cu oameni care nu mai au așteptări, cu un tineret pierdut pentru totdeauna, cu o populație dezorientată care parcă nu și mai găsește nici măcar drumul către biserică…
Un neam obidit care moare câte puțin în fiecare zi, oameni care pleacă în bajenie pentru supraviețuire asumându-și riscurile unei dezrădăcinări ireversibile…
Romania, țara care multora dintre noi le-a dăruit totul… a rămas singură, la răscruce de vânturi …o țară trădată de proprii copii care nici măcar nu mai sunt dispuși să o apere, lăsată la voia întâmplării, la cheremul jefuitorilor…
Ce trist, ce dureros trebuie să fie, să fii părăsită așa, pur și simplu…
Purtăm pentru vecie o vină comună a unei greu de înțeles lipse de reacție, de compromisuri personale, la urma urmei a unei lașități și slăbiciuni genetice…
Să ne fie rușine, să avem puterea să o recunoaștem… și poate, într-o bună zi, ne va ierta… tot ea, săraca țară abandonată și lăsată de izbeliște. Ne așteaptă …ea nu va pleca nicăieri …va fi aici pentru totdeauna, pentru noi, cei puțini, care am mai rămas… România… săraca țara bogată…
Autor: Mihai Niculescu
Sursa: anonimus.ro
Adauga comentariu