Ghinion pentru România. Mare ghinion! Pentru prima dată după destul de mulți ani, românii s-au unit într-un splendid efort comun îndreptat în apărarea interesului național. Și au bătut în cuie o aspirație care sună așa: „Schengen sau nimic!”. Nu este deloc întâmplător. Desigur, este vorba de o gravă umilință, la care noi toți am fost supuși și care ne obligă, dacă avem un minimum de demnitate, să ripostăm. Dar, dincolo de umilință, se joacă pe bani mulți. Neprimirea noastră în spațiul Schengen înseamnă pierderi lunare, măsurate așa nu de noi, ci chiar de mai marii UE, în cuantum de 200 de milioane de euro. Până în prezent, în cei 11 ani, am pierdut aproape 30 de miliarde. În baza principiului vaselor comunicante, aceste cheltuieli suplimentare ale românilor se duc altundeva. Zilele trecute, o televiziune de știri a făcut un experiment interesant, ajungând fix la aceeași concluzie cu cea a comisarului european pentru Transporturi. Și anume că fiecare aliment importat – e valabil pentru absolut toate mărfurile – ne costă, în condițiile în care nu facem parte din spațiul Schengen, în urma cheltuieilor suplimentare de transport și mentenanță, cu 40% mai mult. La fel, în ceea ce privește exporturile. Câștigăm cu 40% mai puțin. Și acesta este al doilea aspect al situației în care a fost pusă România. Al treilea este încă și mai grav. Prea târziu ca operațiunea să mai poată fi oprită în vreun fel, presa de investigație s-a dezlănțuit. Și, alături de ea, oamenii politici. Și, rând pe rând, au descoperit nereguli extrem de grave privind modul în care societățile austriece, coordonate sau doar asistate de autoritățile de la Viena, sifonează la greu și pe multiple planuri economia României. Se relevă din urmă mari ilegalități, mari complicități, care dezvăluie existența unui uriaș jaf național pe termen lung, la care au fost și sunt complici înalți demnitari ai statului român. Și încă nu e tot. În plin scandal generat de exercitarea abuzivă a dreptului de veto al Austriei, mai ies la iveală și grave complicități între Viena și Moscova, care lovesc din plin siguranța statului român. Și, în fine, bomboana pe colivă a fost pusă, tot zilele trecute, când am aflat cu uimire că autoritățile statului român și-au deschis conturi nu în cele câteva bănci care au mai rămas românești, ci cu predilecție în băncile austriece, pe care le îmbogățesc literalmente. Tăvălăgul s-a pornit. E greu de presupus că mai poate fi oprit.
După opinia mea, Klaus Iohannis, fiind rapid chemat la ordine, după ce câteva zile a adoptat politica struțului și a tăcut, umil sau arogant, cum vrem să o luăm, încearcă acum din răsputeri să refacă „lanțul de iubire” dintre noi și autoritățile de la Viena. Și a dat jos – ce credeți? – a dat jos diplomația din cui. Adică cel care, în multiplele calități pe care le deține și atribuții constituționale și paraconstituționale pe care le are, a fost până în prezent incapabil să negocieze în favoarea României, descoperă peste noapte calea diplomatică. Ciudat. Prin definiție, Klaus Iohannis se plasează la antipodul a ceea ce înțelegem printr-un diplomat. Dacă știe cumva să negocieze, știe doar pentru sine.
A avut tupeul să iasă public, după ce s-a codit zile la rând după ce a fost urecheat de Viena, și să ne anunțe senin că nu va fi niciun boicot împotriva firmelor austriece care ne jecmănesc. Și asta după ce autorități ale statului, cum sunt de pildă cele din transporturi, au declanșat deja o operațiune cât se poate de normală de închidere a conturilor de zeci de milioane de euro din băncile austriece și deschidere, cum este și firesc, a unor conturi în băncile cu capital majoritar românesc. Ca să nu mai vorbim despre nenumăratele societăți comerciale cu capital privat, care au avut primele această inițiativă. Și ai căror transportatori refuză să mai alimenteze din pompele austriece. Și, în fine ca să nu mai vorbim despre milioanele de cetățeni care procedează la fel. Încercând să ia acest uriaș val în piept, Klaus Iohannis se plasează sub val. Și își asumă cel mai serios risc posibil de a ieși zdrobit.
Probabil că a dormit prea mult. Sau a durat prea mult ședința de terapie pe care i-a administrat-o Viena. Pentru că, între timp, a reacționat în forță și clasa politică. Inclusiv propriul partid. În frunte chiar cu cel mai apropiat colaborator politic al domniei sale, Rareș Bogdan, prim-vicepreședinte PNL și șeful europarlamentarilor populari europeni proveniți din România. Acesta, aproape simultan cu uluitoarea ieșire la rampă a președintelui, a urecheat Poșta Română, o societate a statului condusă de un liberal, somând-o să mute imediat mecanismele de plată a pensiilor către bănci românești, avertizând instituția că, în caz contrar, pensiile sunt în pericol. Păi ce ne facem? Cum stăm?
Se aud din ce în ce mai multe voci care afirmă cu subiect și predicat că președintele Klaus Iohannis s-ar afla de mai mulți ani sub presiunea unui șantaj. Tot ce se poate. În definitiv, a încasat ani mulți bani grei, fără să răspundă în vreun fel, fără să-i restituie vreodată și fără să plătească dările la stat, de la Raiffeisen Bank, care i-a închiriat una dintre vilele din Sibiu achiziționate în condiții extrem de dubioase. Și care nu a rupt contractul decât la mult timp după declanșarea unui uriaș scandal. Iar relațiile lui cu reprezentanții Schweighofer, societatea austriacă care ne rade literalmente pădurile, sunt de multă vreme de notorietate. Și cred că mai sunt și multe altele, scormonite în prezent de jurnaliștii de investigație.
Aventura diplomatică a lui Klaus Iohannis se va sfârși cum nu se poate mai rău. Cu atât mai mult cu cât, pentru a-l proteja, Viena nu face nimic. Dimpotrivă. Îi dă brânci pe scări în jos. Iar dovada o vom avea chiar azi. Când tot ceea ce va obține din prea multă diplomație Klaus Iohannis la Consiliului Europei va fi o rostogolire a cartofului fierbinte pentru cândva în a doua parte a anului viitor. Și fără nici cea mai mică garanție că atunci problema va fi soluționată. Așa că îmi exprim convingerea că boicotul îl va lovi și pe președintele României. Și tot în aceste zile explodează o nouă bombă. Iohannis refuză să angajeze statul român într-o acțiune juridică cât se poate de legitimă de anulare a deciziei abuzive a Austriei la Curtea de Justiție Europeană. O acțiune solicitată ultimativ de Rareș Bogdan și la care anterior s-a angajat și „premierul său”, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
sursa: corectnews.com
Adauga comentariu