Repet ce am mai spus acum câteva zile: este prețul energiei acea constrângere tare, care are drept scop schimbarea structurală a aparatului de producție și servicii, a felului în care gospodăriile folosesc energia?
Păi, să ne gândim. Un șlagăr al schimbării folosirii energiei în gospodării a fost ”internetul lucrurilor”, chestia aia care face inventarul frigiderului și dimensionează cantitatea de hârtie din budă în acord cu pomenitul conținut, și multe alte mofturi de genul ăsta. Se mai justifică o astfel de evoluție? Dar mai important este impactul prețului energiei asupra muncii de la distanță și asupra educației online. Cine suportă costurile astea? Care vor fi consecințele lor asupra muncii?
Cum ieșim din capcana crizei artificiale a prețului la energie? Scoaterea Rusiei de pe piața europeană ”garantează” o lungă perioadă de ”sărăcie energetică” pentru cetățenii ei. Este singura certitudine. Se pare că mulți văd în refacerea Ucrainei un motor al relansării economiei europene. Doar că, ghinion, Washingtonul a pus deja ochii pe acest proces, și vrea să-l gestioneze, pentru că ”corapșăn” la Kiev! Deci, nu! Și atunci? Atunci vom cam tremura degeaba!
Suntem înapoi, în anii 1980, când economia României a fost văduvită de resurse pentru al treilea val al industrializării, din cauza forțării plății datoriilor. Acum Europa își refuză creșterea economică, pentru a se rupe de importurile de energie din Rusia. Timp în care concurenții economiei europene profită de energia ieftină din Rusia pentru a-și accelera dezvoltarea.
Lucrul cel mai important: are Comisia Europeană capacitatea de a gestiona economia europeană, când nu poate gestiona moneda presupus unică? A construit un echivalent al Gosplan, și un Gossnab(Comisia de stat pentru aprovizionarea tehnico-materială), cea care ar trebui să aprovizioneze Uniunea cu energie și alte resurse materiale, să negocieze prețuri unice de aprovizionare, și să aloce cotele cuvenite țărilor membre ale UE? Există o infrastructură instituțională, legală și birocratică, necesară acestei schimbări structurale a pieței unice europene? Să nu uităm că așa ceva cere și un nou transfer de suveranitate din partea țărilor membre, respectiv noi tratate constituționale!
Sincer, eu cred că Bruxellesul delirează, pur și simplu. Atât mai poate, după rafala de decizii eronate care a trimis economia europeană în criză, și pe drumul spre irelevanță. Dar să fim optimiști! Slava Ukraine!
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu