Când Iohannis a devenit președinte, Victor Ponta era premier. Azi e un politician rătăcitor, fără partid, fără busolă.
Apoi, Dragnea a urcat aproape de „vârfurile muntoase” ale președintelui. Azi, Dragnea e un neica nimeni. Sondajele de opinie nu-l mai bagă în seamă.
Iohannis l-a urcat pe Ludovic Orban în vârful PNL, apoi l-a înlocuit cu Câțu. Azi, nici Orban, nici Câțu nu mai reprezintă repere importante în viața noastră politică.
Dacă am ști ce joc a jucat Iohannis în neutralizarea lui Crin Antonescu, am avea, iată, patru foști lideri care acum se anonimizează la umbra de stejar a actualului nostru președinte.
Băsescu nu a reușit să scoată din joc lideri atât de importanți, iar când a reușit câte ceva, a făcut-o prin faulturi grosolane. Diferență de stil? Ori „înțelepciune” a serviciilor de tocat politicieni?
Cert este că, azi, viața noastră politică nu mai are politicieni care să fie capabili să joace în contraponderea lui Iohannis, iar scena noastră politică a umplut rolurile opozanților cu paie și rumeguș.
Niciun politician nu a avut, iată, puterea de voință necesară spre a băga de seamă (era doar un calcul!) că statul român are a face o gaură mare în buget prin compensarea unor prețuri de produse energetice, gaură care ori va fi astupată cu noi datorii externe, ori va fi astupată prin privatizarea activelor naționale din patrimoniul Hidroelectrica și Romgaz.
Totul a început cu liberalizarea totală a prețurilor din energie. Greșelile s-au acumulat, mascat, cu fiecare etapă a liberalizării acestor prețuri, etape care n-au avut în vizor finalul dramatic al acestui proces în cazul în care protecția socială oferită prin controlul prețurilor se va transforma, brusc, într-o junglă în care consumatorii au a fi cei mai expuși animalelor de pradă. Între acești consumatori, cei mai mari sunt companii.
Ce ar fi spus niște studii făcute la timp? Ar fi arătat o serie de falimente dacă liberalizările ar fi fost gândite fără final dramatic. Acum? Acum, aceste falimente vor veni toate deodată.
Pentru ca aceste studii să nu fie făcute, au fost necesari premieri fără viziune, iar, în final, unul fără competență specifică în domeniul energiei, unul care să nu se mai poată descurca decât privatizând cele mai profitabile active ale statului după ce, mai întâi, a tocat banii ce ar ieși din aceste privatizări.
Ce are a înțelege premierul Ciucă acum? Că ani de zile guvernările noastre au ales să ascundă faptul că liberalizarea produselor energetice ar arăta adevărul economic în care ne aflăm și că acest adevăr a fost cosmetizat din rațiuni de solidaritate socială, astfel încât, la urmă, această solidaritate să ne coste, brusc, 5 la sută din PIB, mult mai mult decât bugetul învățământului, de pildă. Cu miliardele de euro folosite pentru actualele compensări, am fi putut pune la punct Cernavodă 3 și 4 și am fi avut, azi, cel mai ieftin mix de energie din UE. Furnizorii noștri de energie nu ar fi avut hățurile libere să mâne caii în contra interesului național.
Autor: Ioan Buduca
Sursa: cotidianul.ro
Perfect, ca niciodată.