Dacă le zici “marxişti” se supără, deşi sunt marxişti până în măduva oaselor. În marxismul original, lumea se împarte în două mari categorii: clasele asupritoare şi clasele asuprite.
Marxismul original (economic):
În societatea capitalistă, patronii îi asupresc pe muncitori.
Marxismul rasial:
În societatea condusă de albi, rasa albă asupreşte alte rase.
Marxismul sexist:
În societatea heterosexuală, heterosexualii asupresc celelalte orientări.
Marxismul de gen:
În societatea patriarhală, bărgaţii asupresc femeile (şi alte genuri).
Marxismul cultural:
În societatea normativă, clasicii asupresc noile curente.
Marxismul de vârstă:
În societatea condusă de bătrâni, bătrânii asupresc pe tineri.
În societatea condusă de adulţi, adulţii asupresc pe copii.
Ş.a.m.d.
Puteţi inventa câte analogii doriţi voi, totul se reduce la teoria marxistă a asupririi sociale. Dar ea nu poate fi combătută fiindcă aici intervine relativismul neo-marxist.
Dacă zici că femeile nu sunt asuprite, să ţi se dea exemple de femei asuprite, nu se poate face exemplificarea fiindcă nu ştim ce este aceea o femeie. În vocabularul neo-marxist cuvântul “femeie” e relativ, e muabil, e pur şi simplu ce vor ei să fie (deşi definiţia diferă de la marxist la marxist), şi cu siguranţă e ALTCEVA decât societatea tradiţională te-a învăţat că este. Dacă zici că transexualii atleţi (bărbaţi) nu pot intra în competiţiile sportive contra femeilor fiindcă e de bun simţ să laşi femeile să facă întreceri sportive doar între femei, eşti transfob, eşti dinozaur, eşti chiar anti-feminist fiindcă nu ştii ce este aceea o femeie. Nici ei nu ştiu să o definească, dar asta nu conteaza.
Analog cu rasismul: dacă un sportiv negru este discriminat, e rasism, dacă însă bărbaţii heterosexuali albi sunt dicriminaţi pe simplul motiv că sunt albi şi nu au voie, ăla nu mai e rasism, fiindcă e OK să discriminezi rasa albă. De ce? Fiindcă şi rasismul e relativ: doar cel care le convine lor e rasism, restul nu.
Relativismul se aplică peste tot, în toate categoriile: sex, vârstă, statut social, etc. Un marxist alb heterosexual bogat patron de corporaţie poate oricând să atace public o femeie de culoare, lesbiană săracă, dacă aceasta are viziuni conservatoare sau oarecum tradiţionaliste sau realiste. Pentru simplul motiv că un marxist are drepturi, un non-marxist nu are, şi pentru că relativismul funcţionează mereu doar în favoarea lor, a marxiştilor.
În viziunea lor, adevărul este relativ.
Un adevăr relativ nu este un adevăr, este o minciună.
Minciuna este opusul adevărului.
Relativismul este inamicul adevărului.
Prin urmare,
Adevărul este inamicul relativismului.
Pentru ca marxismul şi relativismul occidental să triumfe, adevărul trebuie să moară. Să dispară din vocabular, din societate, din conştiinţa umană.
Toate subiectele pe care le vedeţi abordate în mass-media şi în social media (covid, război, încălzire globală, lgbt, feminsm, imigraţie, etc), toate sunt tratate relativist şi pe modelul bivalenţei marxiste: cei fără mască asupresc pe cei cu mască, Putin asupreşte pe Zelensky oamenii simpli din vest care poluează asupresc pe ceilalţi de pe alte continente, bărbaţii în general asupresc femeile în general, europenii care nu vor imigranţi asupresc pe săracii migranţi şi etc.
Totul este relativ.
Adevărul nu există. Iar dacă cineva spune că există, acel cineva trebuie să dispară odată cu adevărul sau realitatea pe care el sau ea o susţine ca fiind adevărată.
Somnul raţiunii naşte monştrii.
Iar aceşti monştrii deja trăiesc printre noi şi se pregătesc să preia puterea. Somn uşor şi coşmare plăcute vom avea în continuare…
Autor: Dragomir Daniel Tiberivs
Adauga comentariu