Îmi pare rău, dar nu sunt de acord cu cei care spun că resetarea davosiană e comunistă.
Cel puțin în comunismul ceaușist urban, sistemul era gândit în așa fel încât mai degrabă producea îmburghezirea proletariatului. Până și la nivel de limbaj, de atunci ne-au rămas termenii „automobil proprietate personală”, „apartament proprietate personală”. Da, ridicau apartamentele din beton, cartierele muncitorești etc. Dar standardul era ca muncitorul să aibă apartamentul și mașina sa, proprietate „personală”.
Abia colectivizarea de la sate seamănă mai degrabă cu proiectul davosian, prin confiscarea pământurilor și punerea lor la comun, în CAP-uri. Dar și aici țăranii au rămas cu propriile lor case și grădini.
Acești termeni nu aveau doar un conținut noțional, ci arătau și un mod de raportare la proprietăți, la raporturi sociale, economice etc. Aveau conținut în viața socială. De aceea a și rămas, pentru mulți ani, ca un standard de atins, a avea propriul tău apartament degrevat de obligații sau propria ta mașină, asta în condițiile în care în Vestul dezvoltat și bogat a sta cu chirie sau a avea rate la bancă era/este standardul.
În schimb, în resetarea davosiană se atacă tocmai această idee de a avea casă, apartament, mașină „personală”. Accentul cade pe „sharing”, pe a nu avea nimic și a fi- nu fericit (mai nou) -, ci bogat în experiență. Dar esența este de a nu avea nimic strict personal.
Dacă Davos e considerat impropriu comunism, atunci e bine să nu-l confundăm cu ce am trăit în ceaușism. Nici măcar dacă ne gândim la raționalizările energiei și alimentare. Cele din ceaușism aveau scopul de a plăti datoriile externe, de a scăpa statul de dependențe externe. Cele de acum au scopul de a sărăci statele și persoanele și de a le face dependente.
Autor: Buturugă Anghel
Sursă – www.weforum.org
Argumente solide, opinii pertinente ! Subscriu!