Să o lămurim.
Nu sunt nici comunist, nici nostalgic al lui Ceaușescu. Și nici naționalist.
Dar sunt obiectiv.
Din păcate, în 32 de ani de libertate (pe care am sfârșit prin a o ceda ca să nu facem o gripă, sau ca să nu ne atace rușii sau pecenegii), România nu a confirmat.
Populația țării a scăzut. Mulți români și-au părăsit țara pentru un salariu mai bun. Mai mulți decât sirienii care au plecat în țara lor cuprinsă de război….
Pământul țării a fost înstrăinat.
Am rămas, în linii mari, la infrastructura construită în perioada comunistă.
Plătim italienilor facturi nesimțite la curent electric produs în hidrocentralele și termocentralele și centrala atomică făcută de Ceaușescu.
Cumpărăm pâine congelată din Franța sau Italia…
Nu am reușit să reabilităm termic toate blocurile făcute de Ceaușescu. Dar plătim pe apartamentele ”comuniste” zeci de mii, chiar sute de mii de euro, îndatorându-ne la bănci cu capital străin pentru a locui în apartamente făcute ”de popor, pentru popor” înainte de 1989.
Învățământul românesc s-a prăbușit. E un fapt. Nu trebuie să fii nostalgic comunist ca să constați că absolvenții școlilor de astăzi ies sfertodocți, iar un procent uriaș ies analfabeți funcțional.
Da. A fost o libertate incredibilă timp de 30 de ani.
Dar la ce ne-a folosit?
Nu e ”vina” lui Ceaușescu și a comuniștilor că la o judecată obiectivă a istoriei, epoca lor a fost o epocă de construcții (cu sacrificii), în timp ce epoca noastră este una de demolări.
Și nu trebuie să fii comunist ca să fii obiectiv și să recunoști că acum România arată mult mai trist decât în timpul lui Ceaușescu, fără viitor, chiar dacă unii români sunt prosperi pe spatele sărăciei semenilor lor….
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Adauga comentariu