MOTTO: „Pompierul-șef Beatty din romanul meu «451° Fahrenheit» descrie modul în care cărțile au fost la început arse de minorități, fiecare rupând o pagină sau un paragraf din carte și tot așa, până când a venit ziua în care cărțile s-au golit, mințile s-au prostit și bibliotecile s-au închis pentru totdeauna. Chiar acum șase săptămâni am descoperit că, de-a lungul anilor, unii editori încuiați la minte de la Ballantine Books au cenzurat încetul cu încetul 75 de secțiuni separate din romanul meu de teamă să nu contamineze tineretul.” (Ray Bradbury, autorul romanului «451° Fahrenheit», text apărut în ediția din 1979)
…………………………………………………………………………………………………..
Când am citit eu cum că doamna Oleksandra Koval, directoarea Institutului Ucrainean de Carte, absolventă de Silvicultură, a spus, într-un interviu, următoarele :
„Conform estimărilor mele, ar putea exista peste 100 de milioane de exemplare de literatură în bibliotecile publice care vor trebui confiscate. Bineînțeles, vrem să o facem mai repede, dar ar fi bine ca până la sfârșitul anului să fie eliminate măcar literatura dăunătoare ideologic apărută în epoca sovietică, precum și literatura rusă antiucraineană!”
…la început nu prea am crezut, deși sursele păreau de încredere.
Apoi am căutat titlul în limba ucraineană și am găsit articolul pe INTERFAX UKRAINE, pe 23 mai 2022. Da, așa a zis doamna. Dânsa are și un plan de înlăturarea a „literaturii dăunătoare”, în patru etape:
„În primul rând, următoarele vor fi eliminate: cărți cu conținut antiucrainean, cu narațiuni imperiale; literatura de propagandă violentă; cărțile despre politică pro-rusă și șovină. În a doua etapă, literatura în limba rusă publicată în Rusia după 1991 va fi confiscată (!!!, n.n.).”
Ei, și după ce s-a făcut curățenie, cât de cât, prin biblioteci, librării, anticariate și gospodării, în primele două etape potrivit inițiativei doamnei Koval, urmează etapa a treia -de „reglaj”, să zicem -când vor fi eliminate „…genuri diferite, inclusiv cărți pentru copii, romane de dragoste și povești polițiste. Aceasta este o cerință EVIDENTĂ a vremii.”
Păi, dacă-i evident, e evident, ce mai! Rămâne etapa a patra și ultima, în care, în mod hotărât, dânsa se va ocupa și de clasicii literaturii ruse, deoarece poeții și scriitorii ruși, cum ar fi Aleksandr Pușkin și Feodor Dostoievski, sunt vinovați de a fi „pus bazele «măsurii rusești» și ale mesianismului rus”.
„Este într-adevăr o literatură foarte dăunătoare, poate influența esențial opiniile oamenilor. Prin urmare, părerea mea personală este că aceste cărți ar trebui scoase și din bibliotecile publice și școlare. Probabil că ar trebui să rămână în biblioteci universitare și de cercetare pentru a studia rădăcinile răului și ale totalitarismului”.
Știu, știu… o să-mi spuneți că-i război și nu se poate sta în pat cu dușmanul. Numai că aici dușmanul pare că nu mai e chiar PUTIN ci, mai curând, e PUȘKIN! Interesantă balansare a răspunderii de la primul la al doilea!
Așadar… peste 100 de milioane de cărți… Dacă o carte, să zicem, are dimensiunile 12 cm x 18 cm x 3 cm, rezultă 64 800 mc de hârtie scrisă, adică 39 000 de tone, ceea ce înseamnă 1 950 de camioane de 20 tone încărcate cu cărți… Admițând că un camion are cam 15 metri lungime și punându-le în caravană cu măcar 2,5 metri între ele, ar fi circa 34 de kilometri de basculante înșirate frumos pe șosea, adică, să zicem, cam ca de la Hârșova la Țăndărei. Aș zice că, făcând rost de atâta material combustibil, doamna Koval aproape că a rezolvat problema încălzirii instituțiilor publice ucrainene pentru o perioadă!
În 2018, doamna Oleksandra Koval, aflată la Liov, la Book Forum și întrebată de un reporter cum s-a modificat, după Revoluția Demnității, starea literaturii ucrainene, a răspuns așa:
„Există două răspunsuri posibile la fiecare situație de criză -fie îngheți, fie începi să alergi rapid. Și în cazul nostru s-a ales a doua variantă, așa că am avut o recuperare majoră. Evident, acest lucru se datorează Revoluției Demnității și Maidanului, dar trebuie luată în considerare și interzicerea importului literaturii ruse în Ucraina. Acest lucru le-a oferit editorilor noștri un an și jumătate de situație foarte confortabilă, deoarece librăriile au avut de astă dată suficient loc pentru produsele noastre. Între timp, consumatorii, îndemnați de UN VAL DE ENTUZIASM ȘI PATRIOTISM, au început să citească ucraineană, chiar și cei care nu o făceau înainte.” ( Mie mi s-a părut că vorbește Kim Ir-Sen…)
Bine, dar poate că nici n-au găsit altceva prin librării, n-o fi fost numai entuziasmul de vină…
Și, ca să nu uităm… În toamna lui 1944, niște soldați ai Armatei Roșii scormoneau prin conacul de la Florica al familiei Brătianu, căutând mobilă, cristaluri, argintărie etc., pe care le cărau în niște camioane aflate la poartă. Deoarece era noroi mare, au făcut o cărare „dalată” cu cărțile marii biblioteci a Brătienilor, spre a-și feri cizmele. Totuși, unele din acele cărți au avut viață în ele și au scăpat. În imagine puteți vedea câteva cu frumosul „ex-libris” al lui Ion I. C. Brătianu în colțul din stânga al coperții, sus.
Căci întotdeauna au existat exemplare care au scăpat din acțiunile entuziaste de măcelărire a cărților. Și acum vor exista, stimată doamnă Oleksandra Koval, să nu vă îndoiți de asta…
………………………………………………………………………………………………
P.S. Când, în 2017, Joe Robinette care era atunci doar „vice” a comis o frumoasă și, desigur, fructuoasă vizită „de lucru” în Ucraina, Petro Poroșenko, președintele de atunci al Ucrainei, a zis așa:
„În prezent făurim o Ucraină nouă, puternică, democrată.(…) Aceasta este o Ucraină care apără cu siguranță valorile democratice, drepturile și libertățile cetățenilor, comune și pentru Ucraina, și pentru SUA!!!” (16 ianuarie 2017, potrivit site-ului NRCU. GOV. ua)
Convins și pătruns de cuvintele președintelui Poroșenko, pe 14 august 2019, Joe Robinette, aflat în cursa de selecție internă pentru candidatura la președinția SUA, a rostit:
„Eu aș face din Ucraina o prioritate a politicii internaționale. (…) În domeniul militar, aș oferi asistență din partea SUA în sfera securității, inclusiv arme, pentru a consolida capacitatea Ucrainei de a se apăra. De asemenea, aș extinde pregătirea forțelor armate ucrainene, un program de succes inițiat de administrația Obama-Biden!!!”
Și, bineînțeles, deoarece BIG LICURICI e foarte atent și la „corruption”, Joe Robinette a adăugat:
„Asistența SUA pentru Ucraina este acordată doar sub rezerva reformelor anticorupție, inclusiv în ceea ce priveşte numirea unor procurori și judecători anticorupție cu adevărat independenţi.”
Ceea ce s-a și întâmplat, cred, căci procurorii și judecătorii „cu adevărat independenți” au fost numiți îndată ce au fost îndepărtați ceilalți, „fals independenți” după o schemă descrisă atât de plastic de însuși Joe Robinette în fața camerelor de luat vederi, pe 23 ianuarie 2018, la Consiliul pentru Relații Externe:
„Eu am spus: «Nu veți obține miliardul, de aici voi pleca !!!» (retragerea de către SUA a împrumutului de 1 miliard de dolari ar fi dus atunci Ucraina într-o mare jenă financiară, cu alunecare spre catastrofă, n.n.) M-am uitat la el (la președintele Poroșenko, n.n.) și am spus: «Plec în șase ore. Dacă procurorul (Viktor Shokin, Procuror General al Ucrainei la acea dată, care investiga unele afaceri de care Hunter Biden nu era deloc străin, n.n.) nu este concediat, nu primești banii!!!» Ei bine, nenorocitul a fost concediat și au pus pe loc pe cineva care era puternic în acea perioadă!»
Ei, asta a fost atunci, când mai existau unele neajunsuri… Acum însă, văzând eu că administrația americană se poate lipsi cu ușurință nu de un miliard, ci de 40 de miliarde de parai, fără ca Joe Robinette să mai pună condiții, cred că democrația și anticorupția au învins definitiv în Ucraina!!!
Autor: Luminița Arhire
Adauga comentariu