În 1952, tânărul martinican Frantz Fanon publica un eseu, „Antilezi și africani”, care avea să marcheze conștiința colonizaților acelei vremi. Toți erau de culoare. Pe scala de la închis la deschis, antilezii aveau pielea cea mai deschisă și situația cea mai privilegiată. Ei se uitau de sus, cu superioritate rasistă, la africani, și de jos, cu inferioritate rasială, la colonizatorii albi (francezi). Frantz Fanon luptase în batalioanele gaulliste pentru eliberarea Franței și a scris de pe front o scrisoare către familie în care, temându-se că ar putea muri, îi ruga pe părinți și pe frați să se consoleze, dar să nu facă eroarea de a considera că a murit pentru o cauză dreaptă. Luptând pentru Franța liberă, Fanon descoperise în batalioanele gaulliste rasismul francezilor, la fel de arogant pe cât era și rasismul antilezilor față de cei cu pielea mai neagră.
Acum, aici, între colonizații albi care suntem, avem și noi „antilezii” noștri. Cei mai privilegiați dintre noi se uită cu aroganță la ceea ce lor li se pare a fi inferioritatea morală a rușilor – care au învățat să respingă pretenția de superioritate morală a occidentalilor. În același timp, „antilezii” noștri se uită cu admirație la superioritatea morală a ucrainenilor, care, prin tradițiile lor, au învățat să respingă pretențiile rusești de superioritate morală.
„Antilezii” noștri nu conștientizează condiția lor de colonizați albi ai occidentalilor. Nici ucrainenii nu se tem că ar putea intra sub acest statut. Și „antilezii” noștri, și ucrainenii au la orizont aceeași viziune neagră: cel mai rău statut ar fi acela în care, precum rușii, am alege sărăcia demnă în locul îmbogățirii la curtea unui stăpân.
Conflictul ce stă deschis aici joacă între două contrarii care nu lucrează în același plan: moralitatea și prosperitatea. În fond, Frantz Fanon a avut dreptate numai în privința rasismului, adică în plan moral. Dacă ar fi privit lucrurile doar dinspre prosperitate, ar fi trebuit să fie de acord cu antilezii din Martinica și să învețe a suporta lipsa de respect pe care o manifestau albii față de ei. Aroganța albilor putea fi cât de cât justificată prin știința lor de a produce prosperitate.
Tradiția sa culturală l-a învățat pe rus să considere amorală știința occidentală de a produce prosperitate. Era chiar imorală atunci când ea coloniza teritorii în care lipsea această știință – zice antioccidentalismul aroganței rusești. Rusia nu a avut colonii pentru dezvoltarea prosperității. Dar, zic occidentalii, a avut colonii pentru dezvoltarea imperiului. Erau coloniile unei puteri precapitaliste. Petru cel Mare a înțeles în ce constă o asemenea putere: în mărimea flotei. Dar nu a înțeles la fel de bine valoarea economică a comerțului pe cât de bine a înțeles valoarea militar-strategică a flotei.
Cursa tehnologică între Rusia și Occident continuă, iar faptul că există azi paritate în chestiunea puterii militar-nucleare nu a redus decalajul civilizațional. În fapt, adevărații „antilezi” ai zilei sunt rușii, care se uită cu dispreț către prosperitatea occidentală și cu admirație către expansiunea comercială a Chinei.
Autor: Ioan Buduca
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu