A murit pe Cruce pentru că noi să înțelegem că suferință e izbăvitoare, că poți clădi o lume pe o picătură de sânge
Moartea se vinde bine. Asociată filmului sau vreunui articol obscur, moartea ne face, brusc, atenți. Curioși și impertinenți, năvălim și tulburăm un mister de neînteles, doar pentru că suntem convinși că de noi e foarte departe. Moartea nu e cool. Moartea nu e o afacere profitabilă. Moartea nu e frumoasă. Însă, singura Moarte dătătoarea de viață, încet încet, ne lasă reci….
Moartea a reușit să fie pusa la colț, o singură dată, dintr-o imensă și neînțeleasă iubire, devenind astfel, dătătoare de viață. Dumnezeu ne iubește nepermis de mult. Și neînțeles de mult, pentru noi, mici gâze care se iubesc doar pe sine. Dumnezeu a vrut să ne iubească și mai mult și pentru asta și-a dat seama că trebuie să devina unul ca noi. Și așa S-a făcut Trup.
A trăit El, om simplu, trăind ce trăim cu toții: minciuna și trădare, dezamăgiri și iubire falsa, prietenii de covenienta. Și Și-a dat seama că nici așa nu ne iubește suficient. Și a ales moartea, că să trăiască pe deplin suferință, știind că numai așa ne va arăta cât de mult ne iubește.
Lemnul și spinii, cuiele și oțetul sunt declarațiile de dragoste ale Creatorului iubirii. Sângele ce curge de pe Cruce este doar un șuvoi de Iubire neînțeleasă și neîmpărtășită. Pentru că, după 2000 de ani, tot nu înțelegem de ce ne iubește atât.
După 2000 de ani suntem din ce în ce mai incapabili să împărtășim cu El iubirea. A murit pe Cruce pentru că noi să înțelegem că suferință e izbăvitoare, că poți clădi o lume pe o picătură de sânge. Că iubirea adevărată nu înseamnă distracție și râsete tâmpe, ci profunzime și tăcere.
Dumnezeu a preferat să Își vadă Fiul răstignit în loc să ne piardă. Noi preferăm să Îl răstignim și să Îl ucidem în fiecare clipă în loc să Îl iubim. Pentru că a-L iubi înseamnă a ne iubi unii pe alții așa cum ne-a iubit El.
Învierea nu este altceva decât declarația de dragoste a unui Dumnezeu mult prea iertător și răbdător, ce ne așteaptă, an de an, în Lumânarea aprinsă, plin de speranță că noi, la rândul nostru, vom învia.
Vom învia din moartea noastră cea de toate zilele pentru a ne întoarce smeriți și fericiți, plini de iubire, la El.
Hristos a înviat!
autor: Adriana Stoicescu
Adauga comentariu