Daca aceasta criza nu ar fi existat la nivel mondial, ea ar fi trebuit sa fie inventata. Din toate motivele din lume, criza actuala trebuia sa apara pentru a-i destepta pe cei care isi imaginau ca pot pacali la infinit legile de baza ale naturii si vietii.
In avantul economiei, care luase mintile intregii planete in ultimii ani, toti am crezut ca democratizarea luxului este deja istorie, iar urmatorul nivel este egalitatea in averi.
Am uitat de zonele defavorizate, de tarile care nici macar nu pot sa spuna ca au o economie, de zonele in care saracia omoara prin infometare zeci de milioane de oameni pe an.
In acelasi vartej am intrat si noi, romanii, ultimii parveniti ai avantului economica bazat doar pe speculatii imobiliare, tepe bursiere si iluzii ale cresterii economice. Nimeni nu a avut decenta sa se intrebe cine pierde, cine va plati si cand ne vom opri din trendul tot mai innebunitor in care ne prinsesem fara cea mai mica decenta.
Si chiar daca ar fi existat vreo voce critica sau spectica, ea ar fi fost privita nu doar cu indoiala, ci mai rau cu ura si dispret, daca ar fi indraznit sa recomande o temperare a cheltuielilor si investitiilor tot mai aiuritor si colosale in diverse domenii despre care toti credeam ca vor aduce profit la infinit.
Pentru a ne da seama cat de orbiti am fost in goana dupa acumularea de averi, sa nu uitam ca un stat precum America a avut profetul sau, economistul crizelor – Nouriel Roubini, care i-a avertizat inca inainte de declansarea crezei. L-a bagat cineva in seama, l-a ascultat cineva? Nu. Dimpotriva, toata lumea a spus ca este doar un adorator al apocalipselor economice si a preferat sa il ignore, punandu-i eticheta de “profetul dezastrelor”.
Romania nu numai ca nu a avut un astfel de personaj, dar si un economist mai calculat si echilibrat, precum guvernatorul Mugur Isarescu, a trecut drept un ciudat atunci cand avertiza populatia ca nu e normal sa se bazeze doar pe creditele luate cu buletinul, iar cresterea economica inregistrata doar prin explozia creditelor bancare nu este una sanatoasa.
In urma cu doi – trei ani toti romanii se visau mici antreprenori imobiliari, fiecare se imagina un mic “Gigi Becali” si un viitor dezvoltator in constructii. Nimeni nu a stat sa se intrebe cum vom putea creste normal cand toata economica noastra se baza doar pe speculatiile nesimtite din domeniul imobiliar, iar cresterea noastra economica nu era sustinata decat de doi factori – cresterea uluitoare a preturilor terenurilor, caselor si apartamentelor si, respectiv, cresterea valorii creditelor luate din banca pentru achizitionarea celor dintai.
Pe langa aceste erori ingaduite de sistemul economic, reprezentat de banci in primul rand, oarecum de inteles in fugal or dupa profit, si de catre politice guvernamentale, care nu au avut niciun plan si niciun program de dezvoltare sanatoasa, alternativ celui iluzoriu speculat de investitori si banci, deci peste toate acestea s-a suprapus prostia oamenilor care au crezut ca pot arde toate etapele in doar cativa ani.
Noi am crezut ca putem in doar 5-10 ani sa ajungem acolo unde tarile mai dezvoltate se afla dupa o istorie de cateva sute de ani, cu o economie care functioneaza normal de alti cativa zeci de ani. Mai mult, noi toti am crezut la un momentdat ca suntem economia care “bubuie”, iar clasa politica nu a facut decat sa incurajeze aceasta iluzie, avand toate interesele de altfel in a intretine acest vis.
Acum a venit momentul de plata, iar fiecare, de data aceasta de sus in jos, incearca sa scape cum poate. Dupa putere, fiecare arunca vina si datoria sa pe cel de sub el, incearca sa se salveze si sa scape basma curate, transferandu-si “creditele” in carca celorlalti. Acelasi lucru il fac si guvernantii. Clientela lor de partid nu reprezinta decat incercarea de a se salva de la faliment, aruncandu-si creditele neperformante in carca populatiei.
In numele prostiei intregii clase politice din ultimii 10 ani, acum sunt pusi sa plateasca toti cei 22 de milioane de romani. Un decont pentru care vor plati si cei mai nevinovati, laolalta cu cei mai vinovati. O dreptate pe care istoria o face asa cum stie ea – adica fara a menaja pe nimeni din calea tavalugului ei.
Iulian Leca
sursa: ziare.com
Adauga comentariu