Chiar asa. De ce suntem fraieri? Sau putem cumva sa zicem prostanaci? Si de ce trebuie sa ne spuna altii?
“Nu vad nicio tara din Europa care-si face treaba asa de prost in a profita de avantajele pe care le are. Si iubesc Romania, iubesc poporul roman, iubesc banca mea de acolo si pur si simplu nu inteleg ce se intampla”.
Declaratia ii apartine lui Andreas Treichl, seful grupului austriac Erste Bank. Cel care a cumparat BCR. Pe bani putini, e adevarat. Numai ca el surprinde perfect ceva ce ne defineste de aproape 200 de ani. Ca nu suntem in stare sa profitam nici de cele mai bune oportunitati. Si ca suntem saraci, desi e la indemana noastra sa o ducem bine. Si ca suntem fraieri.
Refuzam banii!
Sa luam pentru inceput fondurile europene. 15%. Atat e rata de absorbtie a fondurilor europene din perioada 2007-2009. Doar 15%. Asta inseamna cateva zeci de miliarde care erau practic ale noastre si pe care le-am scapat printre degete. Din vina oamenilor care nu se pricep, dar mai ales din cauza dezordinii care domneste in domeniu. Coruptie, incompetenta birocratica si ineficienta birocratica. Rezultatul: se evapora sume uriase, care altfel ar fi o binecuvantare pentru economia Romaniei.
Sa luam apoi sumele pe care statul teoretic le are, dar care se evapora pe alte parti. Spre exemplu, evaziunea fiscala. Una dintre cele mai ridicate din Europa. De 20 de ani e la fel. Alte miliarde pierdute.
Dar nimic nu se compara cu banii pe care ii vedem risipiti. Din buzunarul nostru. La noi, statul e un stat generos. Generos cu unii. Cu birocratia, in special. Dar mai ales cu clientele politica. Nu vorbim doar de cei care primesc posturi pe criterii politice.
Vorbim despre cei care primesc miliarde pe criteria politice. Prin contracte dubioase ori licitatii manarite. Mii si mii de asemenea lucruri in cei 20 de ani. Poate milioane, daca ne gandim ca aproape in fiecare zi cate o primarie mai scurge niste bani pe vreun contract inutil sau mult prea scump.
Prin anii ’90, avutul statului era devalizat. Acum devalizarea are o aparenta de legalitate. Efectul e insa acelasi.
Ca sa nu mai vorbim de cat cheltuiesc politicienii. Un parlamentar roman consuma intr-o luna cam atat combustibil cat consuma o tara africana amarata. Ca sa nu mai vorbim de armata de consilieri inutili intretinuti tot din banii nostri. In alte tari, asemenea cheltuieli ar produce scandaluri politice si s-ar solda cu demisii. Nu si la noi, unde “e normal sa-si ia si boierul”.
Intotdeauna a fost asa, de ce ar fi acum altfel? Obiceiul e ceva inradacinat, nu are rost sa schimbi traditia, nu? Nici traditia spagii si nici alte traditii.
Frauda cea mare
Greu de gasit insa ceva mai daunator decat cea mai mare teapa pe care au luat-o romanii. Faptul ca au acceptat timp de 20 de ani o atat de proasta administrare a statului. Vorbim aici de toate partidele. Absolut toate partidele care s-au perindat pe la guvernare.
Ele sunt vinovate. Dar nu asa de vinovate cum sunt romanii care stau si inghit. Care nu inteleg ca pot presa politicienii cand vor ei. Care nu inteleg ca pot protesta. Protesta adevarat, nu cu “dansul pinguinului”. Si ca implicarea omului de rand e esenta democratiei adevarate. A democratiei adevarate care aduce bunastarea adevarata.
Pana cand o sa intelegem asta si o sa lasam deoparte delasarea noastra traditionala, putem sa ne uitam la altii. Ca Polonia, care isi revine tot mai spectaculos din criza economica. La alti vecini ex-comunisti, care profita din plin de avantajele aderarii la Uniunea Europeana. Iar Romania continua sa fie de aproape doua sute de ani pamantul oportunitatilor ratate. Astia suntem noi. Si-o sa mai fim, pana ne trezim.
sursa: ziare.com
Adauga comentariu