La cît de dragi suntem tuturor, inclusiv președintelui Iohannis, mă declar încîntat că am trecut și noi un examen internațional de comportament civilizat. Am sărit în ajutorul populației vitregite din Ucraina. Valuri impresionante alcătuite din copii, femei și bursieri străini au fost primite cu ospitalitate și compasiune. Mulțimea de imagini cu prunci înghețați și speriați și familii despărțite pornind spre nicăieri au topit sufletele privitorilor. Asta a mișcat Europa și a determinat o accelerare de inițiative. Ucraina a semnat o cerere de aderare la Uniunea Europeană, șefi de state au început să semneze și ei tot felul de solicitări scrise cu lacrimi în ochi, iar țări care nu știu mai nimic despre istoria Ucrainei și despre orașele bombardate și-au exprimat altruismul și omenia prin contribuții neașteptate. Drama din Ucraina este pe cale să devină un basm eroic făcător de minuni politice, militare, economice și de televiziune.
În acest val de contribuții și măsuri, la CSAT, președintele României a lansat propunerea ca țara noastră să devină un fel de hub, o placă turnantă, „un centru, care să permită colectarea și transportul donațiilor internaționale în domeniul ajutorului umanitar către Ucraina și către ucraineni”.
Foarte frumos! La percepția negativă pe care o avem prin Europa, în sfîrșit, putem face dovada unui altruism care ne-a fost negat. Inițiativa este demnă de toată stima și se potrivește ca o mănușă cu reacția de sprijin a compatrioților noștri.
Tot la CSAT s-a mai hotărît ceva. Citez din președinte:
„În primul rând, am decis să intensificăm la nivel bilateral și aliat demersurile pentru consolidarea semnificativă a posturii de descurajare și apărare pe Flancul Estic în perioada imediat următoare, prin dislocarea de forțe aliate și prin constituirea accelerată a Grupului de Luptă din România.”
Cît de mare este Grupul de Luptă care tot crește, cu ce mijloace și pentru ce perioadă? Este un grup de luptă, o forță militară consolidată a României sau o bază militară americană? Mie nu-mi este clar acest lucru și nici nu știu pînă la ce nivel poate crește „aglomerarea” armată de la Constanța fără adoptarea în Parlament a unei reglementări explicite.
La sfîrșitul aceleiași reuniuni de CSAT, președintele ne-a mai comunicat:
”Dincolo de deciziile concrete luate astăzi, consider că prezenta criză arată că, din punct de vedere strategic, sunt necesare noi acțiuni consolidate ale României pe cel puțin două dimensiuni. Am definit astfel două obiective strategice:
În primul rând, este nevoie de creșterea capacității de apărare a statului român. În acest sens, consider că se impune creșterea procentului din PIB alocat cheltuielilor de Apărare de la 2%, cât este în momentul de față, la 2,5%”.
Aici este aici! Noua situație din Ucraina și de pe flancul estic al NATO poate impune o asemenea creștere. Lucrurile arată mult prea grav ca să nu ne punem problema dotării. Cu o condiție. Să avem parte de un decont serios pentru cheltuielile făcute pînă acum. Zboară sau nu zboară avioanele multirol achiziționate din alocările precedente? Care este situația celorlalte echipamente? Mulți dintre cetățenii români sunt în favoare unei dotări profesionale a armatei române. Dar o creștere a procentului din PIB pentru înarmare cu „second handuri“ nu-și mai are rostul. Noi achiziționăm tehnologia reformată a altora și asigurăm securitatea aeriană a României prin colaborări cu alte armate. Ale noastre sunt încă la vopsit! Și la reparat!
Nu pot decît să mă crucesc în legătură cu modul în care s-au convenit înțelegerile și, foarte rar, licitațiile pentru necesarul de apărare al României de la venirea la Cotroceni a președintelui Klaus Iohannis!
Cînd avem lista completă a „second handurilor“ cumpărate pentru apărarea țării și răspunderile asumate de cine, cît, ce și cum, atunci mai stăm de vorbă!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu