Îmi dau seama că sînt un bătrîn, că sînt conservator, că sînt tradiționalist, că sînt inadaptabil vremurilor pe care le trăiesc – la un articol al meu, un tînăr postase acum cîțiva ani un comentariu conform căreia eu am rămas la nivelul traiului în peșteră. Nu este chiar așa, dar parcă totuși „peștera” cu libertatea ei este preferabilă societății de azi cu infinitele sale constrîngeri.
Mă tot gîndesc la ultimele știri de la radio, sunt lucruri pe care nu le înțeleg și nu îmi dau seama dacă am sau nu dreptate să nu le înțeleg.
Încep programele Rabla:
Rabla Clasic – 6.000 lei pentru un autovehicul uzat, respectiv de 9.000 lei pentru două autovehicule vechi, la care se pot acorda ecobonusuri, si
Rabla Plus
– 51.000 de lei pentru un autovehicul nou pur electric sau un autovehicul nou cu pilă de combustie cu hidrogen şi 26.000 de lei pentru un autovehicul nou electric hibrid plug-in (cu excepţia motocicletelor), care generează maximum 80 g CO2/km în sistem WLTP, în schimbul casării unui autovehicul uzat;
– 54.000 de lei pentru un autovehicul nou pur electric sau a unui autovehicul nou cu pilă de combustie cu hidrogen şi 29.000 de lei pentru un autovehicul electric hibrid plug-in, care generează maximum 80 g CO2/km în sistem WLTP, pentru achiziţionarea unui autovehicul nou, în schimbul casării a două autovehicule uzate;
– pentru fiecare autovehicul uzat mai vechi de 15 ani şi care are norma de poluare nu mai mare de Euro 3, se mai poate acorda un ecobonus de 1.500 lei/autovehicul.
Din cîte îmi aduc aminte, programul a fost introdus în 2006-2007 de prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu, patronul unei firme de import de autoturisme „Renault” și „Citroen”, și care a cîștigat primele milioane de dolari pe vremea guvernării C.D.R., perioadă în care a fost și ministru, și cînd a vîndut fără licitație 1.000 autoutilitare către Romtelecom (aspect recunoscut de guvernul Radu Vasile în răspunsul la o interpelare de la Senat) și 500 de autoutilare către Romgaz (aici, este adevărat, nu am dovada, dar știu).
Cine cîștigă anual sute de milioane de euro de la bugetul statului la care contribuim cu toți? Pe de-o parte producătorii/importatorii de autoturisme, iar pe de-altă parte cei care vor să aibe mereu mașini noi.
Statul sprijină cumpărarea de mașini noi pe care le lasă să circule pe „drumurile morții” din România – în loc să facă autostrăzi sau măcar să reabiliteze drumurile existente.
Statul român a hotărît să aloce sume importante pentru tratarea infertilității (22.500 lei femeilor între 20-45 de ani). Deci statul ajută femeile să aducă pe lume copii. Dar statul știe dacă acești copii vor avea ce mînca? Fiindcă statul nu este interesat de coșul lunar al majorității cetățenilor români. El vrea copii, care însă apoi să moară de foame, să fie vînduți la străini, să devină cerșetori sau prostituate.
Zilele trecute guvernul român prin eroul plagiator de la Nasiria a donat Republicii Modova 100 mil. euro (asistență financiară). Natalia Gavrilița a declarat că banii vor fi folosiți în întreaga republică și printre altele, am înțeles că școlile nu vor mai avea closet în curte.
Moldovenii sînt frații noștri, mai săraci chiar decît noi. Ar trebui să-i ajutăm, în măsura posibilităților (dar posibilități nu prea avem, mai degrabă ar trebui sa-i ajute U.E.). Însă mă gîndesc la două lucruri:
– primul este că eroul din fruntea guvernului rupe de la gura romînilor o sută de milioane pentru ca Natalia să-i împartă fără discriminare cu rusofonii, cu transnistrenii și cu găgăuzii.
– al doilea este legat de școlile cu closet în fundul curții. Din cauza lor nu învață azi copiii? Tatăl meu s-a născut într-un sat din vîrf de munte și a învățat (ca și frații și surorile) într-o școală cu closet în curte. Asta nu i-a împiedicat pe fratele cel mai mare să absolve trei facultăți și să obțină un doctorat (pe bune!) în teologie, pe sora mai mare să fie licențiată în farmacie iar el să absolve dreptul și academia comercială. Dintre ceilalți șase, patru au urmat școli tehnice și doar două au rămas băcițe (fiindcă la urma urmei, este nevoie de oameni și la stînă!).
Dacă vrei să înveți, înveți și cu closet în fundul curții. Dacă nu vrei, nu înveți nici măcar în W.C.-ul elegant de la Palatul Cotroceni. A-propos de Cotroceni. Văd că s-a transformat într-o agenție de turism, dar una care nu încasează, ci plătește. De fapt, plătește România. La cererea lui Iohannis, fără a fi împuternicit de popor, ne-am mai trezit cu încă 1.000 de militari americani și îi așteptam și pe francezi. Mai găzduim în prezent militari italieni și germani (sper ca nu ma înșel). Iohannis ne-a promis o „Românie normală” și o „Românie educată” – ne-a oferit o „Românie ocupată”. El cere trupe de ocupație, în timp ce alte țări din estul N.A.T.O. le-au refuzat.
Înainte de 1989 am avut o politică externă demnă, am fost singurul stat (cel puțin din lagărul socialist) în excelente relații atît cu statele arabe cît și cu Israelul, aveam prieteni sinceri. După 1990 s-a prăbușit totul. Ne-am pierdut toți prietenii, iar cei care azi ni se pretind prieteni, de fapt ne jefuiesc zîmbindu-ne tandru.
Încă un milion de doze de vaccin aruncate fiindcă au expirat. Desigur, producătorii și-au încasat banii. Fără nici o evaluare a necesarului și a consumului, fără nici un discernămînt, Cîțu s-a aruncat să cumpere doze în neștire. Apoi, acestea expirînd, am început să le donăm altor țări. Ce nu am apucat să donăm, a trebuit să le aruncăm. Zeci de milioane de euro plătiți în zadar. Cîțu ar trebui să răspundă penal cel puțin pentru inconștiența lui, dar în Romînia nu plătesc decît nevinovații.
În ziua în care s-a anunțat aruncarea dozelor, am aflat că tocmai am primit altele. Se ocupă cineva de comisioanele enorme încasate de demnitarii români pentru aceste importuri nejustificate?
Un ultim aspect care mă miră în aceste zile. Explozia prețurilor la energie. Nu mă pling, eu nu sînt afectat. S-au scumpit gazele – să fie sănătoși, eu m-am debranșat de la gaze acum doi ani. Încăpățînat precum un aromân veritabil, după ce am luptat o viață întreagă împotriva mafiei, nu puteam să-i cedez la bătrînețe. Obligarea de instalare a senzorilor de gaze a fost o afacere mafiotă validată de un parlament cînd corupt, cînd iresponsabil, cînd ambele. Șantajat cu faptul că dacă nu accept instalarea senzorilor se va opri alimentarea întregului bloc, am ales să mă debranșez.
Nu mă afectează nici scumpirea energiei electrice, sau mai exact este ca o pișcătură de țînțar. Fără aer condiționat, fără frigider, fără mașină de spălat, fără TV, am un consum lunar de cca. 15-20 kW/h. Ce mă zdrobește pe mine de la intrarea în U.E. este scumpirea continuă a țigărilor – altfel, lumina pe o lună mă costă cam cît mă costă țigările pentru o jumătate de zi.
Totuși, sînt atent la ce se întîmplă în jurul meu. Și bineințeles, ca „om din peșteri” cum sînt, nu pot să înțeleg nimic. Cum este posibil ca dintr-o dată un număr enorm de abonați (nu știu cîți la nivelul țării) să primească facturi majorate de sute sau mii de ori?
De ce dintr-o dată, fără nici o investiție din partea furnizorului, tarifele s-au majorat de 3-patru ori, pregătind prăbușirea totală a economiei României?
De ce „binefăcătoarea” noastră U.E. ne-a obligat la început să privatizăm gazele și electricitatea, ne-a obligat apoi să liberalizăm prețurile, ne-a împiedicat apoi să avem un control asupra tarifelor iar în prezent a impus acest jaf?
Iată la cîte întrebări eu, în “peștera” mea, nu pot găsi răspunsul.
Autor: Av. Dan Cristian Ionescu
Sursa: art-emis.ro
Mai nou intra la rabla si masinile de 6 ani !?
Peste cativa ani la 4 ani, 2 ani…
Culmea ecologismului si a economiei.