Exact cum vă spuneam!
S-au dus în Emirate pentru o poză și …atât. Un mare fâs diplomatic. Care ne-a costat o grămadă de bani. Nu tu rezultate prezentate, nu tu contracte semnate, nu tu programe comune de comerț și producție. O poză și… atât. Cine naiba să discute ceva serios cu papițoii ăștia care nu știu de niciunele și nu au făcut altceva la viața lor decât să respire și să guste caviar pe banii altora? Consum inutil de resurse. Pe deficit și datorie. Tot mai externă și foarte scumpă. Bine măcar că e color poza. Putea fi 3D și era „wow” și „fantastic”!
Turismul acesta pe banii statului ar trebui oprit de tot. Deplasările acestea ar trebui să aibă o noimă, să aibă rezultate concrete, să fie prezentate public și transparent după fiecare vizită de „lucru” în fața presei cu minim 30 minute de întrebări. Inclusiv cu verificarea informațiilor prezentate.
Dar cine să propună așa ceva? Fenechiu? Gorghiu? Să fim serioși… Oamenii aceștia s-au născut parlamentari și mor parlamentari. Fără să facă nimic concret pentru viețile celor pe care pretind că îi reprezintă și le cer votul din când în când. Tot mai puțini votându-i. Efortul începe să fie mult prea mare! Alternativele tot mai puține…
Cum naiba să mai mergi la vot ca să votezi excursiile Alinei Gorghiu și ale lui Fenechiu în țări exotice? Pentru popor, desigur!
Niște papițoi!
Autor: Cristian Păun
…am lucrat cam opt ani intr-o firma privata… in anii din urma, inainte de pensionare, plictisit si agasat de statu’-inamic-public-numaru’-unu, cel care mi-a facut imposibila continuarea unei intreprinderi personale… nu voiam sa ma ”pensionez” desi as fi putut… trebuia sa mai fac ceva, sa nu stau… si la acea firma, privata, activitatea impunea si deplasari multe in ”teritoriu”… adicatelea prin toata tara… asta impunea, evident, si diurna de deplasare… si ma uitam la ”colegi”… la masa ii vedeam cum comanda ”specialitati”… scumpe, unele ciudate, cu nume exotice sau ”englezite” aiurea… ori ”frantuzite”, dupa gradul de (sub)cultura al ”patronului” (ori ”patroanei”)… si stimabilii mei ”colegi” comandau aiurelile alea, puneau botu’ la acele chestii simpliste si puerile de marketing, platind, uneori din buzunar, diferenta de la valoarea diurnei doar ca sa… sa ce? se ”epatau” unii pe altii si isi aratau ifosele de, vezi Doamne, falsi elitisti… si ma uitam la ei, cu o tocanita de ficatei si mamaliguta in fata, si imi veneau in minte imaginile cu aceiasi ”sofisticati” care veneau cu pachetelul de acasa, cind eram la firma, si vedeam, vrind-nevrind, ce chestii ”sofisticate” mincau… in ”misiune” cordon bleu, la firma, in pachetelul de acasa, ”icre” de fasole… adica, cum stiu eu dintotdeauna, fasole frecata… aici, la Capitala, am aflat ca la chestia aia de o facea cindva mama, ii spune ”icre” de fasole… care imi plac foarte mult da’ nu o maninc foarte des ci imi ajunge de 2-3 ori pe an… ce vreau sa spun cu asta? pai mai nimic… astia sintem noi… nu stim decit sa ”ne dam mari” oricind prindem ocazia, cu atit mai mult cind o putem face pe banii altcuiva… sau mai ales atunci… mentalitate de sarakie… de parvenit, de needucat ”ajuns”… sa mai spun ca acei ”colegi” ai mei erau ”cititi” de personal si si-o ”luau”? ca, de multe ori nu mincau ce comandau sau se ridicau flaminzi de la masa? n-o sa uit niciodata expresia unuia cind a inceput sa manince salata din fructe… de mare… astia sintem… nu conteaza ce este bun… conteaza ce IMPRESIE facem, ce credem noi ca crede lumea despre noi… de aici ”fuga” bezmetica dupa ”a fi cineva”, de a ne ”aranja”… in ultimii 32 de ani asta a fost ”crezul” nostru… totusi, ca o concluzie, sint sigur de un lucru… becali, chiar imbracat in Armani, tot un cioban ramine si chiar se vede asta in fiecare secunda…