Sclavie, conform DEX – stare de (totală) subordonare a voinței, a atitudinii unei persoane, în fața unei pasiuni, a unui viciu, a unei dogme. Stare de aservire economică, socială, politică etc. în care se află o țară, o clasă socială, un individ.
Sclav, conform DEX – persoană satisface servil, din supunere oarbă, voința altuia. Persoana care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unii viciu. Persoana lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește.
Ai, pe de o parte, oameni care trebuie să poarte peste tot codul și să îl alimenteze cu doze suplimentare de supunere, pentru a primi de la stăpân „libertăți” și dreptul de a munci. Deocamdată, e despre motivații sanitare – nu respecți abonamentul la cele minim 7 doze (peceți), se blochează codul și stai în colivie, în „siguranță”. Curând va fi despre motivații financiare – nu plătești amenda pentru că ai fluierat pe feisbuc, 2 puncte de penalizare, nu plătești factura la telefonul „smart”, 10 puncte, nu plătești factura la utilități, 25 de puncte, nu plătești rata la bancă, 50 de puncta, nu plătești doza a opta și costurile spitalizării pentru efectele adverse (care sunt pe riscul tău, iar nu pe riscul producătorului medicamentului, spitalului, doctorului sau al statului), 75 de puncte. Un pic mai tîrziu, dar tot curând, va fi despre motivații ideologice, religioase sau politice – nu te îmbraci cu rochie și nu porți tocuri și nu flirtezi cu o femeie trans, nu te închini sfitei Greta, ci îndrăznești se te închini, ca prosul lui Dumnezeu, nu îl ridici în slăvi pe Arafat sau pe Iohannis, 125 de puncte. La 75 de puncte nu mai pupi la mall. La 100 de puncte nu te mai urci în avion. La 150 de puncte copilul tău nu mai merge la școala sau la universitatea ochei, ci se descurcă prin ghetou sau prin self – education. La 200 de puncte ești batjocorit public, pe stadion, și apoi aruncat la marginea societății, ca un scârbavnic ce te afli.
Ai, pe de altă parte, cca 2/3 din populație, oameni care nu au codul, fie pentru că nu sunt de acord cu o procedură medicală invazivă, fără efect preventiv real și fără oprirea transmiterii agentului patogen, fie pentru că nu pot să-și inoculeze magicul ser, că riscă să dea ortul popii, fie pentru că au omis doza a treia – a șaptea. Acești oameni nu au drepturi și nici libertăți. Ei nu sunt cetățeni, pentru că nu au codul. Ei nu mai pot nici vinde, nici cumpăra, pentru că nu poartă semnul. Ei nu mai pot nici munci, nici vota, nici ieși din localitățile de baștină. Sunt legați de glie. Sunt, oarecum, mai liberi un pic decât posesorii de cod, pentru că, măcar, nu mai stau cu presiunea zilnică a acumulării punctelor de credit de cetățean pe cap. Dar tot libertăți și drepturi luate de suzeranii feudali în proprietate „au” și ei.
Mă întreb, totuși, câtă nebunie și iresponsabilitate trebuie să ai în căpuț ca să faci robi din o treime din populația țării și iobabi din două treimi? Și asta în văzul lumii, prin legi „dezbătute” în Parlament?
Autor: Gheorghe Piperea
Adauga comentariu