Începem povestea de azi cu o oarecare Brook Jackson, angajată a Ventavia Group, un subcontractor al Pfizer specializat în realizarea testelor pe medicamente în vederea autorizării. În mod normal, procedura este una extrem de strictă, cu reguli cât se poate de clare deoarece autorizarea unui medicament implică o responsabilitate enormă.
Așa cum probabil bănuiți, angajata Ventavia a participat la testarea vaccinului Pfizer. În timpul testărilor a observat numeroase nereguli în procedură și, conform standardelor, și-a anunțat superiorii. Care superiori au ignorat absolut totul și au continuat să facă activitatea așa cum o făcuseră și până atunci. Standardele domeniului prevăd ca atunci când observi o problemă de o asemenea gravitate să transmiți anonim la FDA, organismul de supraveghere și aprobare. Lucru pe care Brook Jackson l-a și făcut. Doar că, surpriză, pe-ăia de la FDA nu i-a durut nici în rect, autorizând fără probleme vaccinul Pfizer.
Partea frumoasă abia acum urmează. Femeia a făcut fotografii ale documentelor și a trimis totul la British Medical Journal. După ce toată tărășenia a ieșit în presă, FDA s-a făcut că își îndeplinește datoria, controlând niște subcontractori, dar nu pe Ventavia! Orice ați spune, blatul pare mult prea mare.
Chestia care mă scârbește este modul în care se pune batista pe țambal. Pfizer nu spune nimic, Ventavia nu spune nimic, FDA nu spune nimic și gata, cazul e închis! Te doare capul. Există însă presa care acoperă la modul cel mai jegos scandalul. Spun ticăloșii că nu-i mare lucru deoarece femeia a fost angajată a Ventavia doar două săptămâni(după ce le-a tot spus ălora că încalcă grosolan standardele a fost dată afară!) sau că Ventavia nu s-a ocupat decât de 1000 de teste. Zău? Păi 1000 de teste din cele 44 000 înseamnă vreo 2.5%. Încă 44 ca ăștia și întreaga testare e compromisă. Frumos, ce să spun!
Cam la fel de frumos cum e mânărită în SUA(și probabil peste tot în lume) raportarea efectelor adverse ale vaccinului. Pentru a completa formularul specific ai nevoie de minim 30 de minute. Asta dacă știi exact cum și unde să bagi datele întrucât formularul e deosebit de complex. Astfel, așa cum probabil intuiți, majoritatea medicilor, după ce reușesc să stabilizeze pacientul, nu mai completează respectivul formular.
Mulți dintre cretinizații contemporaneității au impresia că Pfizer e o companie în care rolul hotărâtor îl are cercetarea și că noi, rudimentarii, n-avem cum să înțelegem chestia asta. Partea pe care n-o știu ăia – sau pe care nu vor să o înțeleagă – e că întreaga „știință” a vaccinului nu aparține Pfizer, ci celor de la BioNTech, adică doi turci și-un austriac, cu un laborator propriu. Cei de la BioNTech au dezvoltat vaccinul, iar în toată afacerea asta Pfizer a pus la bătaie doar capacitatea sa de producție. Canci știință.
Dacă-i luăm la scuturat, vom constata că sumele alocate cercetării sunt de două ori mai mici decât cheltuielile legate de vânzări(evenimente, promoții, PR), cheltuielile administrative și generale(așa-numitele SG&A – Selling, General & Administrative Expenses). În timp ce SG&A au depășit 40%, cheltuielile de cercetare sunt pe la 20%. Și cam așa au stat mereu lucrurile acolo. Așadar, mai ușor cu pianul cercetării pe scări. S-a văzut, de altfel, cu vaccinul. Tehnologia le-a fost dată de BioNTech la presiunile fostului președinte, Donalt Trump. Ați uitat episodul?
Întreaga tehnologie este una ultra-experimentală, absolut necercetată din punctul de vedere al reacțiilor pe termen mediu și lung. Vă reamintesc că până la apariția nebuniei COVID, respectivele tehnologii erau cercetate pe bolnavii de cancer aflați în stadii terminale. De altfel, BioNTech era axată pe cercetarea în domeniul manipulării sistemului imunitar în vederea luptei cu cancerul. Adică acolo unde oricum nu sunt prea mari șanse de supraviețuire.
Între timp, după ce Merk a anunțat că lansează Molnupiravir, a ieșit și Pfizer la interval cu pastila proprie. Ambele tratamente sunt extrem de dubioase. Pastila de la Merk stimulează crearea de mutații ale virusului, în timp ce cea de la Pfizer blochează capacitatea de reproducere a acestuia. Efectele adverse nu se știu, la fel cum nu se știe ce anume mai conțin, pe lângă ceea ce se știe.
Ceea ce ar trebui să înțelegeți este că intrăm într-o zonă neagră. Aveți mare grijă ce medicație luați deoarece, la cât de ticăloasă a ajuns lumea astăzi, absolut nimic nu mai imposibil. Tehnologia a ajuns mult prea departe și, din păcate, ticăloșia oamenilor la fel.
Ceea ce ar trebui să învățăm din toată nebunia COVID este rămânerea în deplinătatea facultăților mentale atunci când suntem bombardați informațional. Absolut orice piesă de informație trebuie analizată critic astfel încât să știi ce anume se ascunde în spatele ei. E limpede că nimic nu mai e pur pe lumea asta, astfel încât, cel puțin, ar trebui
P.S. Unul dintre argumentele vacciniștilor este că vaccinul de la Pfizer nu conține decât „niște proteine”. Într-adevăr, ce rău ar putea face „niște proteine”? Asemenea întrebări – cu răspuns servit – își pun doar proștii. Orice atac viral, este, în sine, legat de „niște proteine”. Orice bacterie utilizează „niște proteine”, iar pentru a le ucide, antibioticele blochează sinteza proteinelor de către bacterie. Ce-ți pot face „niște proteine”? Păi „niște proteine” pot reprezenta diferența dintre viață și moarte. Dar unii sunt prea proști ca să înțeleagă!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu