Abonament de imunizare: la un pas de distopie?

În luna ianuarie 2021, atunci când campania de vaccinare abia începuse în Israel, CEO-ul Pfizer, Albert Bourla, declara pentru Bloomberg (citat în Times of Israel) că virusul Covid-19 probabil nu o să dispară niciodată, dar va fi transformat într-o simplă răceală, iar oamenii vor avea posibilitatea să facă o simplă injecție anuală pentru a se imuniza împotriva lui.

Dar iată că în Israel, care este vârful de lance al noii realități distopice pe care mai marii lumii par să ne-o pregătească la unison din America până în China, s-a ajuns deja la… a treia injecție „anuală” din acest an și până în decembrie, când în Israel ar trebui să înceapă sezonul viral de toamnă-iarnă, mai e timp și de… a patra!

Hei, ne mai amintim și noi de TTIP?

Cu acest prilej mi-am adus aminte de discuțiile purtate în urmă cu câțiva ani despre Tratatul Transatlantic de Comerț și Investiții (TTIP). Pentru cei cu memoria scurtă, TTIP a fost o încercare de a semna un parteneriat comercial între Uniunea Europeană și Statele Unite prin care, chipurile, comerțul reciproc urma să fie încurajat „prin desființarea barierelor vamale”.

La vremea respectivă a fost un mare scandal, mai ales din cauză că tratatul se negocia cu porțile închise, dar și pentru că așa-zisa „desființare a barierelor vamale”, de fapt, nu privea câtuși de puțin reducerea sau desființarea unor tarife vamale, oricum deja insignifiante, ci reducerea sau desființarea așa-ziselor „bariere non-tarifare”: regulamente, reglementări, norme de aplicare etc. Care ar fi picat mai toate în cârca Uniunii Europene, care e mult mai drastică decât SUA în multe privințe.

Din fericire, deși tratatul a fost, în cele din urmă, respins și discuțiile din jurul său băgate pudic sub preș, internetul încă e plin de documente critice produse în acea perioadă, astfel încât mai putem avea acces și acum la raportul comprehensiv elaborat de grupul Stângii Europene („Assesing the claimed benefits of TTIP”)  sau la cel elaborat de rețeaua de activiști Commons Network, legat strict de problemele din domeniul sănătății publice.

Or, problemele majore din domeniul sănătății publice pe care le observau oamenii care se aplecaseră asupra formulărilor propuse în TTIP erau cinci:

– TTIP urma să modifice regulamentele în domeniul proprietății intelectuale, consecințele fiind monopoluri de mai lungă durată, prețuri mai mari și scoaterea pe piață a multor medicamente cu valoare terapeutică îndoielnică.
– Limitări majore aduse impunerii publice a politicilor de preț și de despăgubire în domeniul produselor medicale, ceea ce făcea imposibilă o politică de prețuri în domeniul produselor medicale a fiecărui guvern național.
– Teste clinice care ar fi devenit „opace”, neconcludente și limitate în timp, ceea ce ar fi fost complet împotriva noului regulament EMA (European Medicines Agency / Agenția Europeană a Medicamentelor) de la acea dată, care cerea în mod specific, înainte de punerea pe piață a unui produs din domeniul sănătății, testare serioasă și de lungă durată.
– TTIP ar fi urmat să crească influența corporațiilor în procesele de „policy making” la nivel public, inclusiv în influențarea mecanismelor de tip compensatoriu/reparator.
– Setarea unor standarde pretins „globale”, imposibil de atins de fabricanții legitimi din țările sărace (în fapt, închiderea pieței occidentale).

Ciudate coincidențe!

Or, dacă ne uităm cu atenție la actualul desant vaccinist din lumea occidentală, nu putem să nu remarcăm teribila coincidență dintre punerea pe piață – căci nu o putem numi altfel – a actualelor vaccinuri utilizate în interiorul Uniunii Europene, deci și în România, și cele mai sumbre preziceri ale activiștilor și specialiștilor care atrăgeau atenția asupra problemelor pe care TTIP le-ar aduce în ceea ce privește sectorul farmaceutic și sănătatea publică:

– testări insuficiente (un vaccin se scoate în mod obișnuit pe piață după testări care durează câțiva ani, nu câteva luni);
– rezultate neconcludente (dovadă ce se întâmplă acum în țările care au vaccinat masiv și în care epidemia nu doar că nu e eradicată, dar pare să fi primit un nou suflu);
– prețuri stabilite din burtă;
– lipsa totală de responsabilitate a companiilor producătoare față de eventualele efecte adverse;
– închiderea pieței occidentale față de propunerile din alte țări (vaccinurile chinezești Sinovac și Sinopharm sunt pe lista OMS de vaccinuri „recomandate”, ceea ce îi lasă rece pe oficialii de la Bruxelles);
– etc. etc. etc.

Ceea ce ar trebui să reprezinte un scandal nu doar că nu scandalizează decât foarte puțină lume, dar, sub teroarea informațională declanșată de mass-media, cetățenii UE stau la coadă cu lăbuța întinsă pentru a-și injecta pretinsa licoare salvatoare. Licoare care, de salvatoare ce e, se pregătește să-i bage pe israelieni în al patrulea lockdown complet, cu consecințe din ce în ce mai devastatoare asupra economiei și, implicit, asupra bunăstării generale…

E atât de absurd tot ceea ce se întâmplă, încât nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva păpușarii care negociau TTIP în spatele ușilor închise prin 2012-2013 și care și-au văzut visurile făcute praf sub precedenta legislatură europeană (TTIP a fost, definitiv, respins în jurul anului 2016) și-au lins rănile, au stat o vreme în umbră, apoi și-au tras Comisie Europeană „pe persoană fizică” și acum martelează tot continentul cu tâmpeniile lor, profitând de apariția de nicăieri a acestui virus.

Nu trebuie nici să uităm, nici să ne facem că nu pricepem, că grupul de lobby al „big pharma” de pe lângă Comisia Europeană, EFPIA (European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations), are întâlniri regulate, de lucru, cu membrii Comisiei Europene, și îi numără în rândurile sale pe reprezentanți ai Pfizer, AstraZeneca, J&J and Janssen, Sanofi, Merck, Bayer, GlaxoSmithKline, Novartis și mulți alții. Milioane de euro sunt cheltuite anual de această organizație pe activități care să-i susțină punctele de vedere în fața UE. De altfel, din componența diversă a acestui grup de lobby vine și (de 2 lei) speranța^[1] că la un moment dat vom scăpa de teroarea vaccinală și că membrii Comisiei vor consimți, după ce vor umple buzunarele multinaționalelor „vacciniste”, să fie generoși și cu cele „nevacciniste”. Refuz să cred că în condițiile în care de peste un an și jumătate la nivelul întregii Uniuni Europene au fost spitalizați cu Covid câteva milioane de cetățeni, chiar nu s-a găsit nici un medic inteligent care să inventeze un tratament cât de cât eficace pentru această molimă.

Însă influența corporatistă nu se oprește doar în birourile Bruxelles-ului

Uitați-vă un pic pe Yahoo! Finance la share-holder-ii principalilor actori ai actualei politici vaccinale: multinaționalele care produc vaccinurile occidentale (Pfizer/Biontech, Moderna, J&J and Jansen), mass-media care controlează discursul public (cât e cotată public: Thomson Reuters, NY Times, Comcast etc., că multe sunt „private”, deci acționarii nu sunt la vedere) și companiile „big tech” care orientează discursul public prin social media și cenzurarea căutărilor (Facebook, Twitter, Google/Alphabet – Google cenzurând pe față căutările cu privire la „ADE – antibody dependent enhancement”, subiect tabu).

Veți observa că toate au cam aceiași acționari principali, aceleași nume care se regăsesc peste tot în diverse procente: Vanguard, Blackrock, State Street Corp, Capital Research… Practic, aceiași acționari au părți decizionale și controlează știința, informația publică și discursul public, ba chiar au nesimțirea să controleze și … activitățile de fact-check! Stalinismul era mic copil pe lângă ce reușesc ăștia să facă, deoarece stalinismul măcar era sincer: el controla mințile în numele unei idei pe care o exprima clar, simplu și pe față. Cui nu-i plăcea, n-avea decât să aleagă gulagul, să fugă din țară sau să se conformeze bombănind. Însă furia pe care o manifestă ăștia în a controla atât de dur orice informație de la momentul exprimării ei până la cel al discutării publice și al respingerii eventualelor puncte de vedere opuse nu are, momentan, nici o explicație.

Nimeni, nici un politician, nici un factor de decizie, nu se întreabă cum e posibil ca aceiași acționari să tragă sforile și în domeniul farmaceutic, și în cel media, și în cel tehnologic, conflictul de interese fiind unul evident, vizibil de pe Marte. Nimeni! Și tocmai de aceea în jurul nostru se construiește în voie o realitate ca un „matrix” în care majoritatea oamenilor trăiesc, respiră și se supun bovin fără măcar să înțeleagă că e vorba de un „matrix” care ar putea fi distrus printr-o simplă scoatere din priză. E suficient să decuplăm capitalul de la gurile prin care se hrănește și vom vedea cum realitatea însăși va deveni alta.

Și ce e și mai interesant, cireașa de pe tort ca să zic așa, e că, dacă ne uităm și la acționarii cu părți decizionale în multe bănci de top (Bank of America, JP Morgan, Deutsche Bank, Goldman Sachs…), vom găsi aceleași nume!

Deznodământul pandemiei: imunitatea ca abonament?

Așa cum aminteam și în aprilie 2020, când criza Covid abia începuse, esența capitalismului, după formula descifrată de Karl Marx, o reprezintă transformarea naturii în marfă și a mărfii în capital. Numai că îmi închipuiam în mod greșit că falia socială a noii realități post-pandemice va fi creată între bătrâni și tineri și că „marfa” pe care vom fi obligați să o cumpărăm va fi bătrânețea. Nu! Falia socială se pare că va fi creată între vaccinați și nevaccinați. Profitând de ascendența pe care o au asupra guvernelor, companiile farmaceutice se pregătesc să ne pirateze sistemul imunitar pe care îl vor transforma într-o foarte bună vacă de muls și de obținut profituri. Ceea ce ar fi urmat să fie doar o injecție anuală, deja duce la a treia, poate chiar la a patra injecție „anuală” din acest an în țările-fanion ale vaccinării. Deriva vaccinală e totală în țări aparent civilizate precum Canada sau Franța, în ciuda dovezilor mai mult decât clare provenind din Israel, Islanda sau Gibraltar că vaccinurile acestea nu doar că nu opresc pandemia, ci și că au rezultate de-a dreptul dubioase. Oameni de știință altădată respectabili, specialiști reputați precum Luc Montagnier (premiul Nobel în medicină în 2008), Alexandra Henrion-Caude (fostă cercetătoare la Institutul Francez de Cercetări în Domeniul Medical și al Sănătății) sau Sucharit Bhakdi (fostul director al Institutului de Microbiologie Medicală și Igienă din Mainz), dar și mulți alții, în general trecuți de 60-70 de ani, adică suficient de bătrâni încât să nu mai aibă nimic de pierdut, sunt trecuți acum la index, fiind considerați nebuni, doar fiindcă nu susțin povestea oficială cu virusul care poate fi învins numai prin vaccinare (și numai cu vaccinurile acceptate de guvernele occidentale, firește!).

Unde mai e spiritul științific? Unde mai e dezbaterea? Păi nu mai sunt pe nicăieri. Dezbaterea s-a închis de când adevărul a devenit proprietatea corporațiilor. Știința a devenit dogmatică, nu se mai acceptă nici un fel de dezbatere, nici un fel de semn de întrebare, și dacă se petrec dezastre cum e cel din Israel povestea e schimbată rapid din mers ca să convină noii realități din teren. Circulați, nu s-a întâmplat nimic!

Însă cum cineva va trebui să plătească nota de plată a ceea ce se întâmplă acum, uberizarea vieților noastre nu mai e doar o posibilitate, ci se pregătește să devină o certitudine. De unde au avut guvernele bani pentru a ține economia pe butuci atâta vreme? Din copaci? Din vistieriile prin care bate vântul? Nu, ele au împrumutat acei bani „din piață”, adică din mediul financiar, de la bănci. Care, după cum am văzut, au – în ultimă instanță – aceiași acționari cu „big pharma”, „big media” și „big tech”. Și cum datoriile trebuie plătite cumva (de proști, firește, că doar nu le vor plăti „the 1%”!), viitorul care ne așteaptă se pare că e cel prin care vom merge toți cu lăbuța întinsă la înțepat, o dată pe lună, nu care cumva să ne pape „varianta X3ξ-5” a virusului. Corpul, imunitatea noastră înnăscută, nu mai sunt ale noastre, ne-au fost piratate prin aceste vaccinuri mRNA care produc dezastrul de azi din Israel și care fac necesare noi și noi „boostere”, din ce în ce mai scumpe, fiindcă în caz contrar riscăm să crăpăm în masă. De acum suntem în proprietatea Pfizer. Și imunitatea, altădată ceva complet natural, va fi ca la Netflix: plătești abonamentul, o ai. Nu plătești, ți se taie.

Nici Pablo Escobar nu visa la o asemenea afacere profitabilă. Și nota de plată va trebui plătită. Și va fi plătită.

Note:

[1] 16 septembrie – între timp mi-a dispărut și „speranța de 2 lei” deoarece am aflat despre studiul grupului Stângii Europene din Parlamentul European intitulat „EU Vaccine Deals with Big Pharma Failed to Protect the Public Interest” („Contractele UE – Big Pharma privitoare la vaccinuri nu protejează interesul public”). Ei bine, pe lângă multe lucruri interesante conținute în acest studiu, aflăm că multinaționalele care ar trebui – cel puțin teoretic – să fie concurente, de fapt colaborează și își „împrumută” între ele capacități de producție atunci când e rost de făcut bani. Conform acestui studiu, un proiect avortat de vaccin anti-Covid, Curevac, ar fi urmat să fie fabricat – în mod bizar – și de fabricile GlaxoSmithKlein, și de Novartis, și de Bayer, și „de altele” (nenumite). Din păcate (sau din fericire?) Curevac a avut rezultate foarte proaste la teste, așa că proiectul a fost abandonat, dar ciudățenia asta m-a făcut să cercetez dacă nu cumva există și înțelegeri între Pfizer și alți giganți din „Big Pharma” pentru creșterea capacității de producție a vaccinului anti-Covid de la Biontech. Și bineînțeles că există: există înțelegeri între Pfizer și Novartis, Pfizer și Sanofi etc. Mai pe înțelesul tuturor, de pe urma „vaccinului Pfizer”, și a miliardelor de euro și dolari produse de el, mănâncă o pâine și gura multor alte multinaționale! În acest caz, dacă banii curg (dinspre buzunarele contribuabilului european către Big Pharma, trecând prin „vămuirea” elitei politice de la Bruxelles) cine, și, mai ales, de ce ar avea vreun interes pentru a dezvolta un tratament profilactic sau vreun vaccin mai eficient?!…

Autor: Lucian Sârbu

Sursa: https://www.argumentesifapte.ro/2021/08/20/abonament-de-imunizare-la-un-pas-de-distopie/