Nu voi începe un nou serial de tip “Noi suntem Statul”. Ci doar voi continua să îmi fac meseria de ziarist. Spunând lucrurile așa cum sunt.
Este foarte greu să scrii din poziția unui om care se consideră nevinovat. Te lupți cu prejudecățile și nepăsarea. Te gândești că ești mai bine decât alții, dar nici nu mai știi ce înseamnă bine sau rău. Vezi în fiecare zi cum lucrurile care altădată ți se păreau importante, astăzi nu mai merită comentate. Sau, invers, cum mărunte întâmplări de viață capătă dimensiune uriașe. Este drept că șocul nedreptății încă nu l-am absorbit deplin. Dar nici nu l-am lăsat să mă doboare.
Cu toate astea nu-mi ies din cap anumite secvențe pe care am evitat să le fac publice. Să scriu despre lucruri care țin de măruntaiele Sistemului, despre cum s-a construit o mașinărie monstruoasă, cum fiecare am pus câte o rotiță la acest mecanism complicat de nivelat destine. Un Sistem pe care niște oameni l-au acaparat treptat din anul 2005, ducându-l la apogeu în 2015, după care au suferit câteva mici înfrângeri. Un Protocol Secret denunțat, o demisie acceptată, o trecere în rezervă, câteva sute de articole de presă, emisiuni TV, trei comisii parlamentare de anchetă, oameni care vorbesc cu curaj, dar și multă lașitate. De care au știut să profite.
Există un Sistem Paralel? Da, iar eu sunt unul din cei care l-au văzut acționând, primind dovezi palpabile ale puterii sale. V-am mai spus cum „inițiații” știau despre „Dosarul Ferma Băneasa” la ce complet de judecători o să picăm și ce pedepse se vor da. Ne demonstrau că firele care leagă păpușile de păpușari sunt încă la locul lor.
Pe față, așa cum, într-una din întâlnirile din perioada 2009-2014 cu generalul (r) SRI Florian Coldea mi-a spus ce pedeapsă va primi jurnalistul Sorin Roșca Stănescu (achitat și el în primă instanță), dar mai ales la câți ani va fi condamnat Dan Voiculescu. Cu precizie de ceas elvețian, cu mult timp înainte ca aceste condamnări să fie pronunțate de instanță. Mi s-a părut normal? Nu, m-au trecut fiori pe șira spinării, dar am preferat să cred că mie nu mi se va întâmpla așa ceva. Iată că mi s-a întâmplat…
Puteam evita așa ceva? Poate că da, dacă în 2014 nu îl sfidam pe Florian Coldea, dacă acceptam „târgul” propus pe scările de la K4, dar mai ales dacă nu-l făceam să mă urască după confruntarea pe care a avut-o cu președintele Traian Băsescu. Sunt povești dure, în care am jucat un rol secundar, dar care m-au transformat în ținta sa principală. Și i-am dat motive în continuare să o facă.
Cred că a fost o decizie corectă a ICCJ? Nu, dar din motive diferite de alții. O parte din ele sunt expuse mai sus. O altă parte vizează jocuri complicate de putere, care nu fac altceva decât să accentueze sentimentul de nedreptate. Sunt mulți care-mi spun că judecătorul Ionuț Matei ar fi vrut să mă condamne mult mai aspru. Îi cred, pentru că și domnia sa face parte din cei care consideră că merit să fiu pedepsit pentru că am arătat hidoșenia Sistemului. De altfel, în ochii săi eram condamnat înainte de a fi judecat. D-aia am și ajuns la îndemâna decizie sale. Într-un fel îl înțeleg, aveam aproape aceeași cruzime când eram un tânăr ziarist, după cum în perioada amintită mai sus încă credeam că Sistemul are dreptate în majoritatea cazurilor! Eu m-am schimbat, am curajul să recunosc că am greșit, încerc să schimb ceva.
Am auzit toate legendele legate de cariera judecătorului Ionuț Matei, dar cea mai interesantă mi s-a părut relatarea unei mese pe care o lua în anul 2013 la T14 alături de Florian Coldea și soția sa. Unul era prim-adjunct al directorului SRI, altul urma să fie numit vicepreședinte al ICCJ. Era o agapă amicală. Între doi prieteni sau doi colaboratori. Nici nu mai contează… Sunt convins că acel moment a fost unul de relaxare pentru Ionuț Matei, nu așa cum l-am văzut, în cele 10-12 termene în sala de judecată, timp de 9 sau 11 ore, încruntat, țipând, umilind avocați care nu făceau altceva decât să atragă atenția că s-a consemnat greșit! Sunt convins că NU regretă ieșirile din acele momente! Nu făcea altceva decât să ne arate că suntem niște fraieri care ne închipuim că Justiția se face altfel decât vrea ciocănelul lui!
Autor: Dan Andronic
Sursa: evz.ro
Adauga comentariu