Glasul poporului român este un glas creștin-ortodox.
Ceea ce nu înțeleg unii politicieni este că delegarea puterii de la popor este o misiune și că această misiune este să fie purtătorii glasului poporului. Glasul poporului român, în istoria lui și în acest moment este un glas creștin-ortodox.
Jurământul depus nu e în numele meu, cum că eu respect ceva, jurământul depus este în primul rând în numele celor care te-au trimis. Tu nu ai voie să refuzi jurământul pe Cartea Sfântă sau să spui „Așa să mă ajute Dumnezeu!” pentru că cei care te-au trimis sunt și ei creștini.
Eu nu cunosc – cu excepția reprezentantului în parlament al turco-tătarilor, să spunem, al musulmanilor, sau cu reprezentantul evreilor – care sunt alte religii, nu alte confesiuni – sunt alte religii, nu cunosc vreum motiv ca un reprezentant al poporului acestuia care trăiește între granițele României și care cuprinde și minorități etnice, sau, cum să le spun, comunități naționale, altele decât cea română – nu cunosc vreun motiv de a nu recunoaște, fiindcă neacceptând să spui „Așa să ne ajute Dumnezeu!” – deși Dumnezeu este și musulman și evreu… știm asta că sunt nume diferite, nu? – că suntem ecumenici și Biserica noastră recunoaște acest lucru – nu cunosc vreun motiv decât motive teribiliste, motive legate de adolescența întârziată.
Avem politicieni care nu-și înțeleg menirea.
Vă rog să vă uitați la conduita unor parlamentari sau oameni politici români sau chiar a unor intelectuali care nu fac politică, dar vor să epateze, vor să iasă în evidență așa cum vrea un adolescent de 16-17 ani să-și uimească amicii sau pe cei mai mari și să fie el în centrul atenției.
Avem politicieni care nu s-au maturizat politic, dar avem și politicieni – ceea ce e foarte grav – care nu-și înțeleg menirea. Și atunci, cum să câștige acești politicieni încrederea poporului român care e un popor creștin? Creștinismul ne poate apăra identitatea noastră ca popor român, dar și identitatea Europei așa cum au cunoscut-o înaintașii noștri și cum am vrea – și nu numai cum am vrea – e imperativ necesar să ducem și noi mai departe – dacă vrem să mai fie Europă. Dacă bănuim că se va numi altminteri și că va avea la bază alte valori, atunci să predicăm schimbarea totală, globalizarea, amestecarea și așa mai departe.
Dacă nu înțeleg acest lucru, Să nu-și asume libertatea în numele celor pe care nu-i pot reprezenta.
Deocamdată, suntem un popor de peste 20 milioane la Dunăre și la Carpați, cu alte milioane prin lume, și ar trebui să-i conștientizăm pe cei care ne reprezintă că au misiunea de a fi la fel cu poporul. Dacă nu înțeleg acest lucru, sunt liberi trăim într-o societate liberă și democratică, dar atunci să trăiască liberi cu libertatea lor. Să nu-și asume libertatea în numele celor pe care nu-i pot reprezenta.
Asta e drama – după părerea mea -, iar încrederea în politicieni va continua să scadă fiindcă poporul, în ansamblul lui, să zicem că poate fi păcălit o dată. Poate fi păcălită o patre din popor de mai multe ori, dar nu poți să păcălești tot timpul întreg poporul. Nu se poate acest lucru!
Cine predică vânt ca să culeagă furtună și-a greșit menirea în calitate de conducător.
Popoarele au un simț deasupra simțului indivizilor, care ne face să putem trăi ca subiect colectiv. Și poporul acesta, oricâte defecte ar avea, oricât de lipsit de spirit solidaritate ar fi, oricât de mult individualism ar fi în noi, oricât de mult ne-am nimicnicii și ne-am critica și i-am critica pe toți, totuși are niște calități care ne ține încă împreună. Cred că nu putem avea alt mesaj decât acesta, altminteri ne risipim cu voia noastră dacă predicăm vânt ca să culegem furtună, dacă spunem că Creștinismul e ceva… acolo, dar nu merită mare atenție, ne-am greșit menirea în calitate de conducător.
În particular poate să spună oricând, ce vrea pe televiziuni, radiouri, Facebook, Instagram… care găzduiesc toate minunile de pe lumea asta, însă în calitate de om politic, membru al elitei conducătoare incumbă anumite reguli pe care eu le-aș prelucra la intrarea în parlament. În clipa în care unul vrea să devină candidat, l-aș instrui în legătură cu misiunea pe care trebuie s-o aibă.
Autor: Acad. Ioan-Aurel Pop
Sursa: art-emis.ro
Adauga comentariu