Lucrurile nu sunt atat de simple. Guvernele trebuie sa impace capra (reducerea cheltuielilor publice) cu varza (evitarea activarii unei noi recesiuni), in conditiile in care datoriile publice sunt mai mult structurale decat ciclice.
Banca Reglementelor Internationale (banca bancilor centrale) a analizat consecintele acestui efort. Capra si varza merg rareori impreuna, iar cand o iau totusi pe acelasi drum pana la urma varza e molfaita de capra. BRI spune in esenta asa: serviciul datoriei va atinge maximul in anii care urmeaza si va depasi 20% din resursele bugetare ale guvernelor. Asta inseamna ca va fi aproape imposibil ca statele sa isi reduca deficitele primare pentru ca plata datoriilor va depasi economiile facute in cadrul planurilor de austeritate. Ceea ce fac grecii acum, nu este altceva decat un laborator in care se exerseaza experiente in eprubete. Sau cum ar spune Marean, grecii fac decat un experiment.
In argumentele sale, BRI il aduce pe cel al imbatranirii populatiei. Lumea imbatraneste, constata BRI, iar cheltuielile pentru a-i sustine pe acesti batrani cresc, in vreme ce veniturile din care sa-ti permiti acest efort, scad. Adica banii vor fi tot mai putini, ceeea ce te duce cu gandul la deflatie si la modelul japonez.
Atunci cand seful FED a discutat la Dallas despre caile pe care banca centrala a SUA le are de urmat, a spus cateva lucruri foarte grave, dincolo de prudenta cu care un bancher central vorbeste in public. BB a vorbit despre “optiunile dificile” pe care le va avea de luat natiunea americana. SUA va avea de ales intre: 1. taxe si impozite mai mari, 2. schimbarea politicilor sociale (alocari destinate somerilor, pol. de securittate sociale) si 3. cheltuieli publice mult reduse. Sau o combinatie intre acestea trei.
Paranteza. Asistam, mi se pare mie cel putin, la un paradox. Criza asta (datorata clar unui exces de lichiditate) a fost “aruncata” in lume de sistemul financiar. Statele au ajutat bancile ca sa nu crape, iar acum bancile fac profituri de pe urma salvatorilor lor. Sistemele financiare mondiale sunt inca subventionate de bancile centrale prin operatiunile uneori contra-naturii pe care acestea le fac (vezi BCE).
Europenii ajung sa se imprumute pentru a participa la planurile de salvare ale tarilor in dificultate. Italia cere bani Germaniei ca sa ii dea apoi Greciei. Spania cere si ea bani pe care sa ii poate eventual imprumuta Portugaliei. In plus, statele au nevoie ele insele de bani, ca sa isi regleze propriile probleme. In tot acest timp, citim comunicate prin care banca X anunta cresterea profitului cu YY %. Daca aplicam un principiu utilizat in criminalistica (intotdeauna de pe urma crimei, cineva are ceva de castigat), este evident cine este “criminalul”. Pana acum, de castigat au castigat doar bancile. Gata paranteza.
O initiativa de taxare a bancilor a fost anuntata inca de prin mai 2010. In Romania inca nu se pune problema taxarii bancilor, desi zvonurile erau ca toate statele membre ale UE vor fi obligate sa instituie o asemenea taxa incepand din 2011.
Fireste, bancile se opun si nu fara argumente. O asemenea taxa ar creste volatilitatea pietelor in mod periculos si ar strangula schimburile economice, spun ei. Insa a permite in continuare existenta cazinourilor financiare este la fel de dificil de admis.
Pe termen mediu, cred ca vom asista la o consolidare a sistemelor bancare. Spania a inceput timid, dar am sentimentul ca si grecii vor proceda la miscari asemanatoare(fuziuni bancare) si nici francezii nu vor sta mult timp deoparte.
E posibil sa mai asistam la un glisaj de la “capitalismul social” pe care il vedem azi, spre “socialismul occidental”, in care statul se implica mai mult in economie (desi nu sunt deloc adeptul unei asemenea miscari).
Cu toate eforturile de a li se pune o lesa, bancile vor continua sa isi impuna regulile. In fond, ele detin capitalul si lor li se vor adresa Statele de cate ori vor avea nevoie de bani. Si vor avea MARE nevoie de acum incolo.
Sistemele publice ar putea ajunge in pragul strangularii, iar pentru a fi salvate trebuie incurajata natalitatea, pentru ca tot mai multi tineri sa poata contribui la un sistem social tot mai imbatranit.
Se va munci mai mult timp (si in consecinta ne vom bucura mai putin timp de pensie) si ni se va cere mai multa performanta pentru aceiasi bani.
Guvernele vor trebui sa ia masuri dure in plan economic, ceea ce ar putea starni derapaje sociale soldate cu schimbari la varf, iar cei care vor veni vor fi obligati sa amane reformele(…)
Dan Popa
sursa: hymerion.ro
Nea Popa, văd că scrii, citez “Cu toate eforturile de a li se pune o lesa, bancile vor continua sa isi impuna regulile. In fond, ele detin capitalul si lor li se vor adresa Statele de cate ori vor avea nevoie de bani. Si vor avea MARE nevoie de acum incolo.”. Dar de unde ai scos-o pe asta că trebuie să existe o bancă PRIVATĂ care TIPĂREŞTE hărtii de valoare, valoare stabilită tot de ei. Ai luat-o pe nemestecate, sau chiar crezi în această abureală ?! Adică o comunitate umană, nu poate să-şi tipărească singuri valoarea muncii lor ?!? Trebuie să vină nişte inşi mai şmecheri, care să tipărească hârtii şi ei să conducă tot?! Sau si mata nea Popa, faci parte din corul guriştilor, care vor să mănânce o pâine cât mai albă, dar cultivată de proşti. Ia întreabă-te într-o dimineaţă, cât crezi că o să mai ţină această stare de sclavie a fiinţei umane?! Şi asta ţi-o spun eu, care am fost împuşcat în decembrie 1989, ca să văd aburitorii cu tot cu pupincurişti cum duc ţara de râpă. Sictir bă, deontologilor.