BNR sprijina deschis masurile de austeritate. De fapt, isi asuma acest pachet de reforma, trecand granita de competenta pe care o are banca centrala.
Nu mai incape nici o indoiala ca Banca Nationala a Romaniei (BNR) sustine pachetul de masuri de austeritate promovat de guvernul Boc. Pe diverse voci si in diverse ocazii, BNR a iesit din sfanta sa neutralitate si din celebrul limbaj diplomatic si a promovat cu insistenta masurile cabinetului Boc.
Pe rand, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, economistul sef, Valentin Lazea, consilierul guvernatorului, Adrian Vasilescu sau consilierul Lucian Croitoru au afirmat ca masurile de austeritate sunt strict necesare pentru bugetul de stat.
Mai mult decat atat, scrisoarea de intentie pregatita pentru Washington este semnata, in duet, de guvernatorul Isarescu si de premierul Boc. Exista senzatia acuta ca masurile de austeritate au fost calculate si gandite chiar de catre Banca Nationala.
Dovezile greu de contestat ale acestui fapt sunt date atat de sustinerea publica pronuntata a planului de austeritate de catre reprezentanti ai BNR (care, de cele mai multe ori, si-au intarit afirmatiile si cu calcule sau evaluari precise), cat si de intalnirile dese pe care guvernatorul BNR le-a avut, in ultimul an si jumatate, cu premierul Boc si cu presedintele Basescu.
Ca o observatie, ce tine mai degraba de imagine, se poate spune ca ideea premierului Boc de a merge el la BNR si nu de a-l chema pe guvernator la Palatul Victoria a fost o eroare a prim-ministrului, intrucat a amplificat ideea ca, in fapt, guvernul a ajuns sa fie subordonat, in ceea ce priveste deciziile economice, bancii centrale.
In paranteza fie spus, in anul 1997, proaspat instalat ca ministru al reformei, Ulm Spineanu (Dumnezeu sa-l odihneasca) il convoca la cabinetul sau pe guvernatorul BNR, acelasi Mugur Isarescu. Evident, colaborarea dintre institutiile statului nu este nicidecum exclusa.
Dar nu cred ca o colaborare intre Guvern si BNR trebuie sa se transforme intr-o “incalecare” a unei institutii de catre alta. Asa cum BNR tine la independenta sa decizionala si de competenta, pe care le-a castigat cu eforturi mari, la fel de nociva este si situatia in care deciziile guvernului sunt luate sub influenta absoluta a BNR.
Motivul este simplu. Cele doua institutii gestioneaza “lumi diferite”, cu mijloace diferite, cu instrumente diferite si, mai ales, cu efecte diferite asupra organismului economic si social.
Desigur ca, spre exemplu, decizia BNR de a interveni in favoarea apararii unui anumit nivel al cursului de schimb leu-euro are influente majore asupra actorilor economici, fie ca ei sunt companii exportatoare sau simpli platitori ai ratelor la un imprumut contractat in moneda europeana.
Dar, decizia de a reduce salarii, pensii sau subventii are un impact social direct asupra a milioane de cetateni. Nu cred ca guvernul trebuie sa influenteze politica BNR, asa cum de-a lungul timpului s-a incercat, dar la fel nu cred ca BNR ar trebui sa aiba putere de decizie in chestiunile guvernamentale.
Argumentul este unul singur: competentele celor doua institutii sunt total diferite.Mijloacele BNR, si chiar modul de intelegere a economiei, sunt cu totul altele decat cele ale guvernului. BNR se uita la cifre si opereaza cu programe monetariste.
Banca centrala se cantoneaza in acea prudenta care o caracterizeaza, dar care naste doar masuri de austeritate, de asanare a economiei.
Vocatia sociala sau cea antreprenoriala lipsesc cu desvarsire din deciziile BNR si este firesc sa fie asa, pentru ca banca centrala priveste echilibrele macroeconomice si foarte putin catre masurile de relansare a economiei.
In momentul in care guvernul Romaniei a fost “incalecat” de BNR, atunci masurile de asanare, de austeritate, de restrangere a economiei si a consumului devin litera de lege. Guvernul, care ar trebui sa ia in calcul si economia reala sau pe cea sociala, devine un apendice al BNR.
Ar fi corect ca masurile de austeritate, de sorginte BNR, sa fie asumate direct. Daca un economist de la BNR s-ar afla in fruntea guvernului ( Lucian Croitoru sau poate chiar Mugur Isarescu) atunci toate masurile dure de austeritate ar avea ca responsabil un reprezentant al echipei de specialisti care a gandit programul de reforma.
Acum, insa, lucrurile stau cu totul altfel. BNR, prin influenta pe care a reusit sa o exercite, scoate de fapt castanele fierbinti din economie cu mana guvernului. Asadar, fara sa-si asume vreo responsabilitate reala, BNR impune masuri de contractie a economiei prin intermediul unui guvern dezarmat de criza economica si prea slabit de propriile ezitari.
Asa cum n-a stiut sa negocieze cu Fondul Monetar International un plan de austeritate gradual, Emil Boc nu a stiut nici sa se impuna in interior, in fata BNR, pentru aplicarea unui plan de austeritate care sa aiba si componente de relansare a economiei.
Este adevarat ca, de-a lungul timpului, BNR si-a creat imaginea unei institutii solide in care lucreaza specialisti competenti. Astfel, s-a ajuns sa se contrapuna “competenta” BNR cu “incompetenta” traditionala a guvernului Romaniei.
Dar a incerca sa gestionezi economia romaneasca din “turnul de fildes” de la BNR este la fel de periculos cu modul “incompetent” in care conduce guvernul.
Pentru ca politica BNR, bazata pe respectarea la litera a echilibrelor macroeconomice, nu tine cont de masuri anticriza sau de decizii care pot relansa economia, din simplul motiv ca abordarea monetarista de taiere a deficitelor nu mai lasa loc si unor solutii bugetare de relansare a economiei. De altfel, aceasta este astazi o tema centrala la nivel european.
Specialistii si societatea civila din Europa isi pun problema ca masurile de austeritate, prezente peste tot in Uniunea Europeana, vor adanci si mai mult criza economica, in loc sa gaseasca modalitatile de depasire a ei. De altfel, daca privim mai atent la performantele BNR, vom vedea ca ele sunt, totusi, limitate.
Nivelul inflatiei, obiectivul primordial la care se raporteaza BNR, nu a cunoscut ritmurile de scadere anticipate. Mai precis, in sase ani, inflatia a scazut de la 11,9%, in anul 2004, la 5,59% in anul 2009. (Datele sunt urmatoarele: anul 2004 – 11,9%; anul 2005 – 9%; anul 2006 – 6,56%, anul 2007 – 4,84%, anul 2008 – 7,85%, anul 2009 – 5,59%).
Dobanda-cheie a scazut lent, intr-un ritm mult prea conservator, ceea ce a dus la o incetinire a coborarii dobanzilor in intreaga economie.
De asemenea, BNR pastreaza o serie de masuri administrative care descurajeaza creditarea: regulamentul de adecvare a capitalului este mai dur in Romania decat cel stipulat in Basel II; nivelul ridicat al provizioanelor defavorizeaza bancile comerciale.
In tot acest timp, BNR a ajutat guvernul sa finanteze deficitul bugetar prin intermediul operatiunilor de imprumut de tip repo, iar acum, in plina criza, ne punem problema gasirii de solutii pentru repatrierea banilor plasati in afara tarii, uitand ca au existat critici la adresa BNR care afirmau ca liberalizarea completa a contului de capital s-a facut prea brusc.
La toate acestea, se poate adauga si faptul ca, anul trecut, BNR a fost si ea in alegeri, ceea ce a facut ca apropierea de puterea politica sa fie mai mare, imprumutul de la FMI ajutand, in ultima instanta, si BNR pentru a mentine stabilitatea leului si, implicit, nivelul inflatiei.
Mai nou, reprezentantii BNR vorbesc tot mai apasat despre faptul ca, daca nu se va implementa pachetul de masuri de austeritate, Romania va ramane fara finantare si, astfel, echilibrul bugetului va fi grav afectat.
Am serioase indoieli asupra acestei afirmatii, care, sub forma “daca nu luam aceste masuri de austeritate, la sfarsitul anului nu vom mai putea plati salariile si pensiile”, apare si la politicienii puterii.
Am indoieli, pentru ca un calcul simplu arata ca un deficit de maximum 9% din PIB are nevoie de o finantare de 45 miliarde lei, adica aproximativ 10 miliarde euro. Pana la sfarsitul anului, inseamna ca este nevoie de o finantare de aproximativ cinci miliarde de euro.
Dar, Ministerul Finantelor a atras si continua sa atraga sub forma de imprumut de pe piata interna, de la bancile locale, un miliard de euro pe luna. Nu vad de ce nu ar lua si in continuare. Nu vad nici un motiv pentru care nu s-ar apela si la imprumuturi direct de la populatie.
Nu este nici un motiv pentru care BNR sa nu continue imprumuturile repo care ajung la buget, via bancile comerciale. De asemenea, chiar daca acordul cu FMI ar fi, pe termen scurt, intr-un impas, nu exista totusi nici un motiv pentru care Romania sa nu se poata imprumuta de pe piata internationala cu cateva miliarde de euro.
Desigur, o problema pusa in discutie este la ce dobanzi s-ar putea face aceste imprumuturi.
Nu pledez pentru anularea pachetului de masuri de austeritate, ci pentru gradualizarea lui. Nu pledez pentru intrarea intr-un impas in relatia cu FMI, ci pentru negocierea masurilor de austeritate inscrise in scrisoarea de intentie.
Daca BNR are ambitia de a conduce economia romaneasca, atunci sa o faca transparent, asumandu-si, printr-un reprezentant, rolul de premier. Pentru ca BNR nu poate face treaba guvernului si nici invers nu se poate. Sau, altfel spus, vorba lui Emil Boc: “si cu sufletul in rai si cu slanina in pod, nu se poate”.
Constantin Rudnitchi
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu