Masurile de austeritate lovesc aspru in salariati si pensionari, pana la cele mai mici venituri, iar de la interventia, de uz intern (in Franta natala), a sefului FMI intrebarea pluteste in aer: nu era mai bine sa-i fi impozitat pe bogati, dupa cum pretinde Domnique Strauss-Kahn ca ar fi propus guvernului de la Bucuresti?
Intr-o tara ca aceea a sefului FMI, Franta adica, raspunsul e mai usor de dat si el tine strict de orientarea politica a celui care il da. Stanga zice da, dreapta zice nu. La fel in orice societate occientala asezata, bine stratificata pe clase sociale si cu un nivel de trai mediu decent.
In Romania, situatia este cu mult mai complicata, pentru ca inainte de a da raspunsul, avem de trecut peste o prima si grea intrebare: cine sunt bogatii?
Bogatii sunt Tiriac, Patriciu, Videanu sau Becali, asa cum ar fi considerati si in Franta, sau bogati sunt si cei care au un venit lunar de una doua mii de euro, fabulos din perspectiva celor care castiga lunar una, doua sute de euro? Cu alte cuvinte includem in bogati si fragila clasa medie?
Avand in vedere ca foarte multi romani, daca nu chiar majoritatea, sunt saraci, raspunsul i-ar putea viza si pe cei care, conform standardelor occidentale, de abia daca sunt condierati la limita traiului cu adevarat decent. PSD a prins momentul si a avansat ideea impozitului progresiv, cu prima treapta de diferentiere la un venit de 3.000 de lei. Este populist, dar profund gresit.
Daca cineva impinge inainte economia, prin consum si investitie, aceasta este clasa medie. Fara ea nu este de conceput o evolutie a societatii romanesti, pentru ca este aberant sa doresti o nivelare in jos atunci cand tinzi spre standardele UE. Ei bine, daca ar fi fost lovita in plin, clasa medie fie ar fi saracit, cu falimente in lant, cu pierderi de case si masini luate pe credit si o cadere drastica a consumului, fie ar fi intrat la negru. Niciuna dintre variante nu ar avea cum sa avantajeze Romania.
Normal ar fi sa ne referim la bogati in sensul consacrat in UE. Dar acestia, dupa cum spunea si Sebastian Vladescu, sunt, oficial, foarte putini si jumulirea lor, la sange sa fie, nu ar da decat satisfactie publica, pentru ca in materie de compensare a deficitului nici macar nu s-ar simti.
Cei mai multi dintr autenticii bogati nu sunt la vedere, avand averile si veniturile bine camuflate. Iata de ce ANI era foarte importanta si iata de ce atatia oameni, mai ales de prin clasa politica, n-au avut liniste pana cand nu au sufocat-o. Aceasta institutie ar fi luat la puricat averile si interesele cu misiunea de a scoate la suprafata bogatia nedeclarata si, eventual, ilicita.
Dar sa ne limitam la averile aflate la suprafata, cum poate fi, practic, impozitata bogatia? Doar nu va imaginati ca acesti bogati au salarii lunare fabuloase. Cei mai multi cheltuiesc aproape totul ,,pe firma”. Mugurel Surupaceanu a avansat impozitarea averilor. Daca au fost obtinute legal au fost deja impozitate si poarta in continuare tot felul de impozite. Daca au fost obtinute ilegal, ne intoarcem la nevoia de ANI si la legea penala.
Desigur, in Romania exista prezumtia, in mare masura justificata, ca oamenii bogati sunt niste hoti. Dar o tara care-si intocmeste legislatia plecand de la aceasta prezumtie consacra, practic, falimentul legii. Asadar, populismele, chiar daca suna bine nu ar aduce niciun beneficiu, decat, eventual iluzoriu, pe termen foarte scurt, pana la dezmeticirea celor vizati.
In pofida demonizarii ei, cota unica este un lucru bun, iar dovada sta in cifre. De la introducerea ei, colectarea a crescut semnificativ, dar nu suficient pentru a acoperi majorarea galopanta a cheltuielilor. La cheltuieli e buba, nu la cota unica.
Cota unica nu inseamna impozit unic, pentru ca el este, de fapt, foarte bine diferentiat in functie de venituri. Cat reprezinta 16% din 1.000 de lei si cat reprezinta 16% din 10.000 de lei? Atat doar ca acest procent unic, este unul dintre putinele stimulente pentru angajati si angajatori sa mentina veniturile la suprafata, iar o evolutie inversa ar fi cu adevarat dramatica.
sursa: ziare.com
Adauga comentariu