Dragii mei copii! Țara noastră e foarte frumoasă. Ea are munți, dealuri, podișuri și câmpii. Așa am învățat la geografie, chiar din clasa a IV-a. Chiar și marea (una neagră, neagră) scaldă țărmurile patriei mumă. Despre deltă ce să mai spunem? Perla coroanei, nu alta. Țara noastră e plină de voievozi: ‘Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale; Alexandru cel Bun îmbrăcat în zale’, etc., etc. (Marin Sorescu). Cică din trecutul lor de mărire, este foarte probabil că ne-ar privi ironici (Eminescu). În România sunt talente cu duiumul: am blagoslovit lumea cu oameni de toată isprava, meșteri-făurari, cărturari, sculptori și muzicieni. Aproape că-ți vine să urli: românii au talent, prin urmare, nu putem decât iubi România (Pro TV).
Dar copii, aici și acum, țara asta are (și) sumedenie de reformatori, gânditori politici și economici, care de care mai inventivi. Spre exemplu, unul (numit, nu știu de ce, Bostan) ne-o spune franc: școala gratuită e reminiscență comunistă. Luați aminte aici. Cine are urechi de auzit, să audă! Omul ne-a avertizat. Glagore, nu glumă! Altul, Doru Pop (DP), universitar clujean, vorbește deschis despre limitele plebiscitare. Cică cu participarea politică și-au bătut capul mulți oameni de vază, unii mai faimoși ca alții. Chiar marele Platon (un om cu adevărat mare, din Grecia de demult) a făcut unele referiri, cu tristețe, despre ignoranța celor fără de minte (proști). Iată de ce, societatea trebuie să ridice pavăză împotriva lor. Ar fi fost foarte mulți care s-au ocupat de problema asta spinoasă (chiar și Rousseau), dar, spune Doru Pop, doar unul Burke i-a dat de cap. Pentru DP, Burke (una statuie la Bristol pentru merite deosebite privind deconstrucția revoluției) merită aplauze pentru că ne-a lăsat moștenire rezolvarea ecuației complexe: binele comun nu este totuna și nici egal cu opinia majoritară. Ca să vezi! Păi dacă tot și-au bătut capul marii gânditori cu aceste probleme de filozofie politică, o face și DP.
Domnia sa, precaut, ne expune o problemă simplă, retorică, așa, pe înțelesul nostru, de români un picuț (cam) proști. Auziți aici, mare pișicher Doru Pop, cu ce savantlâcuri de filozofie ne tămâiază. Cică să ne imaginăm noi cum ar vota, la un ipotetic referendum, oamenii din Vaslui, întrebați fiind dacă ar fi de acord cu legalizarea violului. Păi domnul universitar Doru Pop crede că asta e problemă complexă, de teorie politică? Chiar așa încuiat ne crede, pe noi românii? Au nu știm noi că oamenii din Vaslui (cu toată Moldova la un loc) sunt violatori, bețivi, leneși & asistați sociali? Ne poate lua chiar așa de sus? Să știți copii mei că am mai citit și noi, mai una, mai alta. Chiar domnul nostru, înțeleptul Liiceanu (L), ne-a predicat, de acolo din cel Cluj, despre neajunsurile democrației. Am auzit și noi câte-n lună și-n stele…
Aflați dragii mei, că acolo pe malul unui Someș (mic), la Muzeul de Artă, Liiceanu și-a permis nebunia frumoasă să gândească, nu cu mintea noastră, ci cu a lui. Și bine a mai făcut. Și cum vă spuneam, copiii mei și domnule Pop (am și un dialog imaginar și cu DP), Liiceanu a grăit dulce (pe muntenește) pe marginea tuturor neajunsurilor. Nu, nu, nu neajunsurile societății românești au fost tema reflecției. L s-a exprimat mai general, despre neajunsurile democrației. Aflați, așadar, că multe neajunsuri mai are democrația, dar două chiar sunt strigătoare la cer. Masele de asistați votează la infinit și împiedică reforma. Ele, masele asistate, totdeauna vor vota cu partidele anti-reformiste, cele care le dau pomeni și, iată, evoluția e imposibilă. Unde mai pui că în Statele Unite aceste mase se îngroșă pe zi ce trece, ajungând, mai deunăzi, până la proporția înspăimântătoare de 50% (ne spune domnul Liiceanu) și, iacătă, câte unui Donald Trump oarecare îi poate dăuna electoral. Asta unu la mână. Colac peste pupăză, după ce că votează asistații, democrația populară le permite și analfabeților să-și spună opinia. Asta doi la mână. Păi nu-ți vine să crăpi de ciudă? Ba bine că nu. Totuși, o nedumerire!!!??? Domnule L, nu cumva cele două categorii, i.e. asistații și analfabeții, sunt interșanjabile? Oare nu cumva cei care sunt analfabeți sunt și asistați și viceversa? Nu am putea să-i denominăm mai simplu, analfabeto-asistații?
Comentariul meu, copii: Într-adevăr, mare nedreptate și democrația asta. Păi corect este ca un om care petrece în fiecare dimineață, în baia lui, minute de adevărată voluptate, și toate în preajma răsfățurilor pe care i le procură mai întâi dușul matinal – cu alegerea, după felul în care va începe ziua, a gelului de duș cel mai potrivit (șovăie zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde și lavandă de la Roger & Gallet) –, apoi, odată dușul terminat, utilizarea cremelor de față de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de The vert de la Bvlgari, în sfârșit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior (din scrisori către fiul lui, rânduri furate, de-a dreptul furate de pe pagina lui Florian Liviu), să se împiedice, în avântul reformist, de miile de voturi (dar ce zic mii, milioane) ale unor asistați oarecare? Măcar predecesorii noștri găsiseră soluția votului cenzitar, dar noi, noi ce să mai inventăm ca să scăpăm de această râie persistentă, analfabeto-asistată? Mă gândesc, ne gândim?, cu groază la întunericul ce stă să ne cuprindă.
Dragi copii, aflați că mă întorc puțin la domnul Pop și îl întreb. Când avem atâtea referințe despre asistați, analfabeți, neplătitori de taxe și impozite, violatori, bețivi și curve, cum ați putea domnule Pop gândi că nu putem dezlega sensul retoric despre votul real al violatorilor județeni din Vaslui? Să știți copii că presa din România mereu ne-a semnalat totul, de-a fir a păr, despre toți: despre satul leneșilor (tot din Moldova, Botoșani), puturoșii care nu scot apa din casă la inundații, nu rânesc zăpada în vreme de crivăț și câte și mai câte alte întâmplări nefericite cu români. Da, mulți oameni de nădejde, universitari, jurnaliști, scriitori, toți ne-au spus fiecare câte ceva despre bolile României. Admițând că ați avea întrebări de pus, la o singură întrebare nu vă pot răspunde, copiii mei: cum se face că cu atâția reformatori, scriitori, poeți, marxiști, liberali, dreptaci, stângaci și, în general, gânditori, țara noastră este totuși săracă, coruptă și clientelară. La asta nici chiar eu (totuși, atât de informat) nu poci a vă răspunde.
Autor: Aurelian Giugăl
Sursa: Argumente si fapte
Adauga comentariu