Jacques Sapir, expert francez în geopolitică: Rusia-Turcia

Distrugerea unui aparat de zbor rus, al cărui echipaj se pare că a fost ucis, de către avioane de vînătoare turceşti constituie un incident extrem de serios, ale cărui consecinţe pot fi incalculabile. Atitudinea guvernului turc apare aici ca fiind profund iresponsabilă şi provocatoare. Faptul că guvernul turc a cerut întrunirea unei reuniuni a NATO, ca şi cum ar fi fost o putere agresată, este un alt subiect preocupant.

1. Distrugerea unui bombardier de vînătoare rus de tip SU-24 la frontiera siriano-turcă este un incident de o gravitate extremă. Guvernul turc afirmă că avionul ar fi violat frontierele Turciei. Dat fiind configuraţia terenului, nu ar fi exclus ca avionul să fi survolat o mică limbă de pămînt din teritoriul turc. Dar acest survol, în caz că s-ar fi petrecut, a fost de scurtă durată, cel mult de cîteva zeci de secunde. Guvernul turc pretinde însă că avioanele de vînătoare au prevenit avionul rus de aşa-zisa incursiune cu cel puţin 5 minute înainte de a deschide focul (cu un misil). Acest lucru însă nu corespunde realităţii din teren. LA viteza de croazieră a unui SU-24 (aproximativ 15 km/min), acest lucru ar fi implicat ca avionul să fi pătruns între 30-37 de kilometri în interiorul spaţiului turc. Acest fapt este contrazis chiar de harta radar publicată de autorităţile turce ca argument.

Harta furnizată de guvernul turc (via CNN – Turcia)

Dar există o altă explicaţie posibilă. Aceasta implică în mod explicit, dacă informaţia se dovedeşte adevărată, faptul că Turcia şi-a auto-instaurat o „zonă de excluziune aeriană” deasupra Siriei, iar acest fapt s-a petrecut fă mandat sau delegaţie a Naţiunilor Unite. Avioanele turce au tras dintr-o poziţie juridic ilegală.

2. Guvernul rus pretinde că avionul nu a pătruns niciodată în spaţiul aerian turc. Este cert că aparatul s-a prăbuşit pe teritoriul sirian. Aceasta implică în mod minimal faptul că zbura către Siria, în momentul în care a fost atins de un proiectil (fără îndoială, o rachetă aer-aer tras de pe un F-16 al aviaţiei turce). Nu putem exclude, la vederea zonei în care aparatul s-a prăbuşit, faptul că a fost atins pe cînd survola teritoriul sirian. Dacă acest lucru este adevărat, suntem în faţa unei a doua ilegalităţi a Turciei.

3. Aviaţia turcă este cunoscută pentru violarea, în mod constant, de ani de zile, a spaţiului aerian al Greciei, dar şi al Ciprului. Ne întrebăm, aşadar, de unde brusca sensibilitate a Turciei în a-şi apăra frontierele, în vreme ce face dovada unei absolute nepăsări cînd vine vorba de frontierele altuia. Ilegalităţii acţiunii vine să i se adauge neruşinarea unei puteri care se consideră, în această zonă frontalieră, într-un spaţiu cucerit.

4. Dincolo de această situaţie, atitudinea guvernului turc în jurul crizei siriene şi a DAESH suscită numeroase probleme:
4.1. guvernul turc, sub pretextul de a interveni împotriva forţelor islamiste, bombardează în realitate zonele combatanţilor kurzi care se luptă, abia aceştia, în realitate, împotriva DAESH. Am avut şi alte exemple ale acestei ipocrizii în timpul asediului localităţii Kobané.
4.2. Guvernul turc tolerează (şi este cel mai blînd termen) contrabanda cu petrol care este una din sursele de finanţare ale DAESH. Se ştie, de asemenea, că dacă guvernul turc şi-ar închide graniţa cu Siria, DAESH ar fi rapid anihilat din punct de vedere financiar [1] . Se ştie, în sfîrşit, că avioanele ruse (şi americane) au atacat sistematic acest trafic, bombardînd coloanele de camioane ale DAESH care transportă petrolul pînă la frontiera turcă.
4.3. Jurnalişti independenţi, care anchetau asupra înţelegerilor secrete posibile dintre aparatul statului turc şi DAESH, îndeosebi asupra posibilelor livrări de arme, au fost aruncaţi în închisori sau ucişi;
4.4. In ceea ce priveşte criza refugiaţilor, pe care Europa o cunoaşte încă din vara anului 2015, aceasta apare ca puternic legată de voinţa guvernului turc de a face presiuni asupra Uniunii europene. Acest guvern a obţinut deja, anterior, un tip de recunoaştere a importanţei acţiunii sale pentru gestionarea acestei crize.
5. In aceste condiţii, atunci cînd Vladimir Putin vorbeşte de un „pumnal înfipt pe la spate”, are dreptate în totalitate [2]. Această lovitură de pumnal nu vizează doar Rusia, ci şi ansamblul forţelor internaţionale care luptă împotriva DAESH. Dar, dacă Turcia şi-a permis să dea această lovitură de cuţit, este şi pentru faptul că e membru al NATO şi ştie că Rusia nu va exercita represalii militare asupra sa. Prin urmare, e firesc să ne întrebăm asupra jocului politic jucat nu atît de Turcia, cît de Statele Unite, care pretind totuşi că luptă împotriva DAESH. Se aşteaptă cu interes reacţia americană la acest incident şi dacă Statele Unite vor exercita presiunile care se impun pentru a aduce guvernul Erdogan la un comportament mai normal.
6. Totuşi, relaţiile economice sînt strînse între Rusia şi Turcia, de la gazoductul care leagă Rusia de Turcia via Marea Neagră la numeroasele întreprinderi turce care activează pe teritoriul rus, trecînd prin sumedenia de turişti ruşi care îşi petrec vacanţa în Trucia. Prin urmare, nu putem decît ne punem întrebări referitoare la atitudinea guvernului turc. Estimează oare că, protejat de NATO, dar şi de multiplele legături economice cu Rusia, poate să-şi permită totul? Sîntem oare martori ai unei lupte între clanuri în interiorul marii burghezii turce, iar clanul care îl susţine pe Erdogan îşi reglează astfel conturile cu celelalte facţiuni care ar putea fi legate de comerţul cu Rusia? In sfîrşit, Edogan, a cărui poziţie politică rămîne fragilă, în pofida victoriei de la ultimele alegeri, a decis să joace pe cartea naţionalistă, scoţînd la suprafaţă inamiciţia istorică dintre Rusia şi Turcia?
7. O lecţie a acestor evenimente se impune. Mai mult ca niciodată, guvernul francez trebuie să se distanţeze, simultan, şi de Turcia, dar şi de organizaţia militară a Tratatului Nord-Atlantic, de care ar putea fi folosită ca paravan, de către un guvern iresponsabil.

Note:
1] http://www.lalibre.be/actu/international/si-la-turquie-ferme-sa-frontiere-daech-s-ecroule-564b659a3570bccfaf1b9a68
[2] https://www.rt.com/news/323262-putin-downing-plane-syria/

Autor: Jacques Sapir

Lucrările sale de cercetător sînt orientate către trei dimensiuni: studiul economiei ruse şi al tranziţiei, analiza crizelor financiare şi cercetările teoretice asupra instituţiilor economice şi a interacţiunilor dintre comportamentele individuale. A continuat, începînd cu anul 2000, să cerceteze interacţiunile dintre regimurile în schimbare, structurarea sistemelor financiare şi instabilităţile macroeconomice. Din 2007, s-a implicat în analiza crizei financiare actuale şi îndeosebi în cea a crizei zonei Euro.

Traducerea: Alexandru Mîţă