Mai întâi, să lămurim acest aspect: este sau nu este un atac la adresa predării religiei în şcoli faptul de a se cere celor care vor să urmeze această disciplină depunerea unei cereri, schimbând, astfel, practica de până acum, aceea de a se permite celor care nu vor acest lucru să poată renunţa (tot printr-o cerere).
Superficial privind, nu ar fi mare schimbare, ci doar o altă faţă a unei aceleiaşi monede pe care nu am făcut decât să o întoarcem fără ca, prin aceasta, să se piardă sau să se câştige ceva. În realitate, prin această decizie se îngreunează la modul foarte serios participarea elevilor la ora de religie. Termenul foarte scurt în care se poate face opţiunea (doar până la 6 martie, pentru anul şcolar în care ne aflăm), face ca unii părinţi sau tutori să nu aibă posibilitatea de a semna în timp util cererea (cazul celor plecaţi în străinătate, spre exemplu, care au lăsat copiii la rude). Dacă, dintr-un astfel de motiv, un singur copil din România nu va putea urma ora de religie, întrucât nu s-a putut împlini această formalitate, a depunerii cererii în timp util, atunci avem de a face deja cu o nedreptate pe care nu o mai poate scuza nici un argument de ordin juridic.
Apoi, se ştia, la momentul deciziei Curţii Constituţionale din România, că există destule situaţii în care unii directori de şcoală sau diriginţi vor obstrucţiona înscrierea la ora de religie. Avem, deja, astfel de semnale din şcoli, care vor fi aduse la cunoştinţa celor în drept să ia măsuri (şi în Iaşi, la un colegiu renumit, o doamnă diriginte ar fi spus răspicat clasei sale: “la mine nu se face ora de religie”; dar eu încă mai sper să nu se adeverească astfel de abuzuri). Dar, dincolo de aceste inconveniente, nu este limpede de ce o majoritate covârşitoare (conform tuturor recensămintelor făcute de statul român după 1990) trebuie să depună cerere pentru a beneficia de un drept prevăzut în Constituţia României? Este sau nu aceasta o discriminare? Ar trebuie să ne aşteptăm, curând, să fim nevoiţi să depunem cerere pentru a primi drept de vot sau pentru a ne putea exprima liber la o emisiune TV (ca să amintesc de alte două drepturi constituţionale)?… Un alt aspect, de natură a afecta prezenţa religiei în rândul disciplinelor de studiu: prin efectele deciziei CCR s-a indus un sentiment de nesiguranţă în rândul profesorilor de religie cu privire la locul lor de muncă. Unii deja se gândesc să se reorienteze din punct de vedere profesional, în timp ce studenţii din facultăţile de profil (sau liceenii, viitorii studenţi) se simt descurajaţi în a mai opta pentru această carieră didactică. Toate acestea vor genera, în timp, o scădere calitativă şi cantitativă a personalului dispus să predea religia.
Desigur, detalierea impactului negativ a acestei “simple” decizii poate continua pe multe pagini. Atâta vreme cât efectul deciziei Curţii Constituţionale, cu nr. 669/2014, va fi acela că unii (mai mulţi sau mai puţini, ne vom edifica în câteva zile) dintre elevii care au urmat, până acum, ora de religie nu o vor mai urma şi după 9 martie, nu putem decât să conchidem că avem de a face cu un atac la adresa predării religiei în şcoală. Mai ales dacă luăm în serios declaraţiile celor care au “provocat-o” şi privim la planurile lor de viitor. Mai mult, luând în calcul şi alte elemente de ordin legislativ şi politic, suntem îndreptăţiţi să vedem în asta doar un prim pas în încercarea de a marginaliza şi, ulterior, de a scoate definitiv, acest obiect dintre disciplinele predate.
Oarecum neaşteptat, trebuie să recunosc, acest atac a avut însă şi un adevărat efect de bumerang. Am identificat trei efecte pozitive, dar sunt convins că mai sunt (sau vor mai fi) şi altele. Mai întâi, deşi s-a dorit o aşa-zisă scoatere la lumină a ateismului sau indiferenţei religioase care ar caracteriza, în pofida datelor de la recensământ, pe mulţi dintre elevi şi pe părinţii lor, în realitate s-a constatat o mobilizare a laicatului fără precedent în ultimul sfert de veac. S-a constituit o Asociaţie a Părinţilor pentru Ora de Religie (APOR), care creşte, pe zi ce trece, deschizând filiale în toată ţara. Fără îndoială, aceasta va constitui coloana vertebrală nu doar a mişcării de susţinere a orei de religie, ci a multor acţiuni ce vor veni în sprijinul valorilor creştine şi a tradiţiilor sănătoase ale acestui popor. S-au descătuşat, cu acest prilej, energii misionare latente, au ieşit la lumină mărturii de credinţă ale unor personalităţi ale vieţii publice, s-au cristalizat, în mod coerent, argumente şi acţiuni ce se vor regăsi nu doar în campanii mediatice precum cele existente, ci şi în iniţiative sau în reacţii cu efect în plan juridic/legislativ. Cu alte cuvinte, vorba cuiva: cei câţiva atei secular-umanişti nu au reuşit decât “să enerveze” laicatul român, care a devenit mai activ ca niciodată.
Ca să înţelegem puţin amploarea acestei mişcări, să amintim luările de poziţie publice “pro religia în şcoală” ale unor cunoscuţi oameni de cultură precum Andrei Pleşu, Ana Blandiana,Teodor Baconschi, Sabina Ispas (academician) sau Adrian Papahagi, ale jurnaliştilor Liana Stanciu(preşedinte APOR), Alexandru Căutiş şi Oana Stănciulescu, ale foarte multor actori sau cântăreţi, dintre care amintim pe Dorel Vişan, Dan Puric, Manuela Hărăbor, Daniel Buzdugan, Mihai Coadă(Nelu de “La Bloc”), Anca Sigartău sau pe Sofia Vicoveanca, Vlad Miriţă (tenor) ori pe surprinzătorii Mihai Georgescu (Miţă de la “Bere Gratis”) şi Connect-R, la care se adaugă şi sportivi ca Elisabeta Lipă şi mulţi, mulţi alţii. Toate acestea vor întări, de acum încolo, consecventele mărturii creştine aduse în spaţiul mediatic de publicişti precum Radu Preda,Iulian Capsali, Claudiu Târziu, Laurenţiu Dumitru ori Claudiu Bălan (ortodoxiatinerilor.ro), respectiv de unele medii de informare precum activenews.ro (şi lista poate continua). Din Iaşi, între cei care au susţinut, prin declaraţii publice, necesitatea şi beneficiile studierii orei de religie în şcoală se numără – deloc surprinzător pentru cei care-i cunosc – profesorii universitari Nicu Gavriluţă, Constantin Cucoş şi Puiu Ioniţă (cel care este şi preşedinte al APOR, filiala Iaşi). Am dat doar aceste nume, dar sunt multe altele pe care spaţiul editorial nu-mi permite să le inserez. Chiar şi dacă cineva ar încerca să realizeze acum un “inventar” complet, sunt convins că ar eşua, întrucât numărul lor creşte de la o zi la alta.
Un al doilea aspect pozitiv a fost o îmbucurătoare solidarizare între exponenţii diferitelor religii. Având drept scop comun susţinerea orei de religie, aceştia au ajuns la masa dialogului şi au conştientizat cât de important este să existe un răspuns coerent şi coordonat la atacurile tot mai dese ale ateismului umanist relativizant şi secularizant. În sfârşit, neprietenii orei de religie speră ca numărul celor ce nu vor opta pentru ora de religie să fie scăzut şi ca urmare a prestaţiei mai puţin strălucite a unor profesori de religie. Pe de o parte însă, spectrul şomajului i-a mobilizat pe unii dintre ei, i-a motivat să se autodepăşească; pe de altă parte, acum au ieşit la iveală acele puncte slabe asupra cărora factorii de decizie se vor îndrepta pentru ca, pe viitor, calitatea actului didactic de la ora de religie să nu mai constituie o piatră de poticneală în opţiunea pentru această disciplină. Încât, indiferent de procentul celor care vor opta până pe 6 martie a.c. pentru ora de religie, există suficiente motive de optimism cu privire la viitorul acestei discipline şi, mai ales, a modului în care laicatul (“societatea civilă”, nu?) se va implica, de acum încolo, în “treburile cetăţii”.
În loc de concluzie, un exerciţiu anamnetic: încă din primele veacuri de creştinism, s-a constatat că, cu cât o prigoană este mai puternică, cu atât mai mult se întăreşte credinţa! Aşa încât, în duhul mărturisitorilor creştini de-a lungul veacurilor, un singur lucru avem de declarat, esenţialmente, în faţa celor ce ne atacă, într-un fel sau altul, credinţa în Dumnezeu:“Călcaţi-ne în picioare, îngropaţi-ne în pământ, dacă puteţi, dar nu uitaţi un lucru: noi sămânţă suntem!”.
Autor: Pr. Constantin Sturzu
Sursa: Ziarul de Iasi
acuma dilema este..de care sămânţă de..dovleac?…sau floarea soarelui?..să nu se înece credinciosu’ la parastasul “religiei strămoşeşti”. Ar fi “păcat” să se piarda o aşa “sămânţă”…de aceea propun stocarea ei în buncărul din Norvegia, şi când o sa avem nevoie de…”energii misionare latente”,..sau “mărturii de credinţă”,..putem accesa. Amin!
Suntem sămânța din care continuă să răsară acest popor. Chiar dacă mai apar și plante atrofiate (mental) care comentează pe bloguri doar ca să fie „anti”.
Ar fi util să mai citească, să gândească, iar apoi, când au cu adevărat o părere personală, bine argumentată, CHIAR ȘI CONTRA CEVA (căci opoziția ideilor este constructivă), să își expună punctul de vedere. Dar să fii „anti” doar ca să nu fii „pro” este o atitudine care nu folosește nimănui.
“credinciosii” confundă România, cu religia creştin-ortodoxă. Grija principală a bisericii, este să nu-i scadă pe viitor, “credincioşii” cotizanţi, iar naţionalismul fals propagat de biserică, este periculos intr-o societate ca a noastra[semianalfabetă,discriminatorie şi ipocrită], religia lucreaza mană in mană cu politica, si mentine populatia într-o stare de a accepta orice, ca pe o fatalitate, de pe urma căreia vor culege roadele[dupa moarte, în viaţa de apoi,etc.] Tot ca opinie personală, religia, determină pe “creştin” să ia decizii greşite pentru rezolvarea unor probleme reale din viata lui, in societatea actuală, creştinul va pune pe seama unor agenţi supranaturali lucrurile care se întâmplă în realitate,[ne-a bătut Dumnezeu; suntem prea păcătoşi,etc.] eliminând explicaţiile naturaliste dacă acestea există, şi îsi va pierde timpul cu rugăciuni şi ritualuri religioase, iar banii pentru care omului a muncit, vor merge la nişte personaje care ar trebui să încerce măcar odată munca cinstită. Ca o paranteză,..”isus” a spus: “Lăsati copiii sa vina la mine.” nu a spus…“Lăsati-ma sa merg eu la copii”…
uitati-va in biblie la Levitic 26,1-42 si vedeti cat de clar si la obiect spune Domnul de ce-i care asculta si respecta Legea Lui,si cum le “plateste” celor care-i stau impotriva si nu respecta Poruncile Domnului !
De ce nu s-a zis? Sa faca cerere cei ce nu vor ora de religie! Pentru ca toti elevii faceau religie si o minoritate nu mai vrea sa faca. De ce trebuie ca, cei multi sa faca cerere pt a se identifica de cei putini? Si sa li se dea un timp scurt si sa nu aiba timp sa depuna toti ateii cerere?
Cine crede ca Sfanta Treime se lasa calcata in picioarele lui Antihrist, se inseala. Casa nu mai zic de niste scursuri, madulare ale lui Antihrist.
Daca noi vom tacea, pietrele vor vorbi si Adevarul se va vadi.
Sfinte Valeriu Gafencu ,roaga-te lui Dumnezeu pt. noi si pt. tara noastra sa ne ocroteasca Dumnezeu de urgia razboiului .Si noi toti sa ne rugam Maicii Domnului si la toti Sfintii pt pace si intelegere intre noi crestinii ortodocsi,ca mare dezbinare s-a ivit cu ecumenismul asta pacatos si actele biometrice.Doamne ajuta frati romani de pretutindeni!
Cred ca solutia democratica era acea situatie in care eram si mai inainte adica posibilitatea celor ce nu vor sa participe la ora de religie de a face cerere. Cred ca marea majoritate sunt pentru ora de religie si nici nu vreau sa ma gandesc ce incarcate vor fi secretariatele si cat de greu vor fi procesate aceste cereri. Ma intreb oare ecologistul de Remus Cernea se intreaba cata hartie se consuma?
aşa zişii “credincioşi” trebuie sa mai primeasca câte una peste bot, sa le reamintim să ne lase în pace cu povestea asta, cu minciuna asta gogonată[religia], când toata ţara asta este o ţara de bandiţi si de borfaşi…ne supărăm dacă ne pune cineva oglinda în faţă,.. nişte ipocriţi siniştri care “nu mai pot de grija naţiei”…de aceea o să spun că religia este capcana celor cu minte puţină, a celor care nu pot vedea viaţa altfel dacât prin prisma “adevărului sfânt”,..spus de popa.. Astăzi nu mai putem continua cu această abordare a vieţii, astăzi când informaţia pur şi simplu “cade” pe noi, a ramâne prizonier in haznaua numită “credintă stramoşeasca” , nu dovedeşte decât un retard mintal si un cretinism congenital nediagnosticat la timp.
Ce se intampla nu are precedent in istorie. Cum sa pui oamenii sa faca cerere la o materie… daca s-ar face la istorie si nu ar fi destule adeziuni, ar “trebui” scoasa aceasta materie??
Ar trebui sa stam sa ne gandim, daca e normal sa impui asa ceva. Sa facem cerere la desen, la mate, la chimie… multi nu ar mai vroi si sa te lasi dupa mintea lor lipsita de discernamant, care nu cunoaste ca ce invata ei, sunt secole de studiu si este nevoie intr-o tara, sa existe oameni care sa cunoasca si sa duca mai departe aceasta suma de cunostiinte.
Acum se dau simulari si secretarele sunt ocupate…nu e timp fizic sa semneze toti, unii copii au parintii plecati, sau dezinteresati, sunt multi factori de care profita acesti neaveniti care au gasit aceasta metoda murdara de a scadea numarul de cereri si deci de profesori la aceasta materie. Vedem clar cum functioneaza ordinele nescrise pe care cei de la putere le duc la indeplinire.
Ce se intampla este un abuz de putere, prim obligarea de a face o cerere la ceva ce este garantat de constitutie, dar indivizii neaveniti de azise simt deasupra oricarei legi.
A nu fi educat [scoala], in ziua de azi, [minim: scris,citit,socotit] este un hadicap major, care ne urmareste toata viata. Pe de alta parte, a fi religios sau nu, ne afecteaza prea putin [deloc], in traiul de zi cu zi. Eu cred ca: un tanar educat [scoala] este de preferat unui tanar analfabet,dar”credincios”…nu putem fi facultativi cu educatia [scoala], deoarece in lumea actuala, in care traim, șansele de a prospera [nu in sens de spravietui]… sant zero [poate hotie,crima, etc.].. pentru un om analfabet-credincios. Statul[adica noi] se “teme” de povara unor asemenea oameni, societatea actuala sufera din cauza lor, lumea stagneaza si viitorul arata sumbru, cand misticismul, este preferat rationalului.
Unele afirmatii le fac unii oameni dintr-o intelegere interioara, vazand ca nu au facut tot ce trebuia, accepta partea lor pentru care unele lucruri nu merg bine…Dar dupa se apuca de lucru cum e la tara unde munceste mult, cei dinainte puneau mana pe treaba, sau erau luati la desele razboaie care erau si care ne-au incetinit. Istoria arata niste oameni darzi, cu mari realizari, deci nu niste fatalisti, care nu mai actioneaza. Nu rezistai daca nu actionai, dar noi am avut parte si de o exploatare din partea altor nelegiuiti care ne-au tinut asa cum face orice exploatator, in stare de lipsa. Un om simplu care nu viseaza la ceea ce e promovat la tv care traieste din ce are in curtea lui, din laptele de la o vaca si care e credincios, deci nefiind vicios, sau infractor, unul ca asta ce deranjeaza, o fi analfabet dar are bun simt, povesteste unele lucruri isi vede de treaba, asa cum sunt pe la tara, cand mergi cu masina (cuiva in cazul meu). Acele comunitati pot dainui sute de ani, daca nu intervine pretentia de a avea ce e pe la tv. Azi suntem intr-o situatie grava datorita acelor politicieni care nu au mai facut nimic pentru locurile de munca, au vandut tot ce aveam si am ajuns sa nu mai putem face nimic.Au plecat afara 3 milioane cel putin si acolo fac fata. Oamenii sunt rationali chiar daca accepta o stare de vina la ceea ce nu au facut. In orice caz nu credinta ii opreste ci mediul actual, exemplele proaste, tendinta tinerilor de a se distra doar si de a visa la banii lu gica fotbalistu. Lipsa actiunii este promovata azi, ca o metoda de a tine niste oameni in starea de a fi doar niste simpli angajati.