De ce decizia Curţii Supreme a SUA, care impune practic legalizarea „căsătoriilor” homosexuale (voi pune tot timpul ghilimele de acum înainte când voi face vorbire de acest fenomen) ar trebui să ne îngrijoreze foarte tare?
Nu (doar) pentru că o astfel de decizie este o sfidare a normalităţi, nici nu (doar) pentru că ar fi o lovitură dată fundamentului iudeo-creştin (biblic) al civilizaţiei noastre.
Problema este mult mai complicată şi nu este decât o piesă dintr-un puzzle totalitar care se asamblează sub ochii noştri.
Pentru că am fi chiar miopi să credem că povestea aceasta este o poveste cu homosexuali. Homosexualii sunt doar instrumentalizaţi, iar problema „căsătoriilor” gay este doar o piesă- să îi zicem „Nebunul”, de pe marea tablă de şah.
Problema este aceea că de la un moment dat s-a întâmplat ceva în codul genetic al societăţii de o numim occidentală. Prea ocupaţi să ne ocupăm cu despotismele totalitare comunist şi nazist, sau mai recent să privim spre barbaria islamistă, nu am remarcat succesiunea de mutaţii care au deformat civilizaţia pe care ne-o luaserăm ca reper.
Noi, românii, avem şi acum probleme de receptare- blocaţi încă în reveria unui Occident idealizat, Edenul pierdut după 45 de ani de comunism.
Însă Occidentul de acum este tot mai departe de a fi ceea ce fusese într-un moment al istoriei sale. Din 1968, ca să dăm un an de referinţă.
Libertatea nu mai e demult virtutea cheie a Occidentului. Libertatea de expresie a fost deja îngropată atât în mediile universitare, cât şi în cele politice şi jurnalistice, Delictul de opinie- crima prin definiţie în orice sistem totalitar, a înviat şi în sistemele penale occidentale.
O simplă opinie care nu este „corectă politic” poate pune capăt unei cariere, unui destin profesional şi chiar şi libertăţii personale.
Democraţia- mecanismul care asigura nu doar o largă participare a societăţii la binele comun, dar şi o dinamică doctrinară a societăţii, alternarea bună între dreapta şi stânga- utilă pentru bunul mers al oricărei ţări, a fost ucisă.
Şi nu mă poate nimeni contrazice- simplul fel în care Uniunea Europeană a evitat să îşi treacă constituţia- Tratatul de la Lisabona- prin votul cetăţenilor săi, dar chiar şi faptul că decizii de gravă importanţă, precum avorturile sau „căsătoriile” homosexuale au fost legiferate nu prin proceduri democratice în Statele Unite, arată gradul foarte scăzut de democraţie şi declinul instituţiilor democratice din ultimii 50 de ani.
Capitalismul- motorul economic al civilizaţiei occidentale pe care o admiram noi, a eşuat în corporatism- monstruozităţi multinaţionale care distrug creiere, deformează caractere şi răstoarnă întregi rânduieli sociale şi politice.
Iar peste tot se aude acelaşi cântec de sirenă propagandistic-la fel de imbecilizant ca şi cel care obişnuise urechile şi minţile bunicilor şi părinţilor noştri din cealaltă noapte totalitară.
Politic, deşi avem pluralism partinic, nu mai avem nicio ideologie- totul este controlat de acelaşi melanj ideologic- amestec apartent straniu, dar iată că funcţionabil, între socialism şi liberalism.
Priviţi politicile administraţiilor republicane şi democrate la americani după anii 80 (epoca Reagan- ultimul zvâcnet vag conservator), priviţi la socialiştii şi popularii europeni şi o să descoperiţi că nu există deosebiri ci doar nuanţe. Chiar şi la nivel local, singurul lucru care face diferenţa între politica pesedistă şi cea liberală este dat de mutrele antipatice sau nu ale celor care coordonează aceste politici.
Desigur, cazurile de deţinuţi politici sunt destul de puţine, prin comparaţie cu celelalte totalitarisme. Dar aceasta doar pentru că sistemul este mult mai eficient. Şi ştie că e mai eficient să marginalizezi, să arunci în derizoriu adversarul, decât să îi conferi aură de martir.
Şi am spus „sistem”- nebunia aceasta despre care fac vorbire şi care deraiază pe zi ce trece, este un totalitarism aparte. Este acefal- nu o să găsiţi un centru de coordonare al lui. Putem să îl asemănăm cu un cancer în metastaze: nu e localizabil răul, nu e uşor operabil, nu e uşor identificabil- loveşte peste tot şi este prezent peste tot.
Iar acest rău canceros roade până la distrugere nu doar un sistem politic care, timp de câteva sute de ani a stat sub semnul libertăţii- civilizaţia occidentală, dar- ce este mai grav cauterizează şi ucide suflete.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca-Un blog…
Adauga comentariu