Archive for Septembrie 8, 2010
Atitudini în “oglindă“: rezistența minorității
O pedagogie corectă pleacă de la premisa oferirii unor modele de excepție. A unor repere care să consolideze fibra morală a unui popor, demascând în același timp și pseudo-valorile existente. Necesitatea unor modele atitudinale este imperios necesară într-o societate românească aflată într-o permanentă derivă.
Un asemenea caz poate fi considerat Ion Gavrilă Ogoranu, binecunoscut luptător anticomunist, conducător al grupului de rezistență din Făgăraș. Salvat de la execuție doar prin intervenția directă a președintelui american Nixon, Ogoranu poate constitui un model de atitudine activă față de regimurile cu tendințe nedemocratice.
Un fapt care se uită este că cei care au rezistat au reprezentat o minoritate faţă de cei care au cedat, majoritatea s-au acomodat sau chiar au profitat. Românii care au colaborat cu regimul dictatorial sunt cu siguranţă mai numeroşi decât cei care au rezistat în munţi. Supunerea pasivă a marii majorități a populaţiei, a celor care nu interiorizaseră principiile comuniste, care nu erau convinşi de justeţea acestora, dar care prin tăcerea lor, prin mediocritatea lor etică au favorizat perpetuarea şi consolidarea unui regim ce anula valoarea fiinţei umane este mai mult decât evidentă. O supunere cu care ne-am obișnuit, pe care o moștenim și pe care o perpetuăm într-un mod tradițional.
În acest sens, chiar Ogoranu și-a exprimat nemulțumirea față de lipsa de atitudine a majorității românilor. O lipsă de atitudine care a favorizat implementarea unui regim de supunere umilitor:
“Trei obiective se urmăreau printr-o teroare de stat la toate nivelurile: înfricoșarea supușilor, umilirea lor și distrugerea celor cu coloană vertebrală dreaptă. Poporul trebuia să știe de frica stăpânirii și să se poarte umil față de ea. Să pupe mâna care lovește. Sub dictatura proletariatului, poporul, bine dresat, era numai bun să-și plece capul oricăror capricii ale noilor conducători“. (Ion Gavrilă Ogoranu).
Această situaţie nu spune nimic despre trecut, ci despre modul în care românii îşi asumă trecutul. Ce poate fi mai caracteristic pentru marea confuzie de valori prin care trece societatea românească! Și a pasivității ridicate la nivel superlativ! Ar fi o iluzie să ne imaginăm că revoluţia din 1989 a fost provocată de prea mult idealism. În sensul apărării valorilor democratice. Revolta socială a fost determinată de continua degradare a condiţiilor de viaţă. A fost un refuz al dictaturii din motive de sărăcie, iar după două decenii asistăm la o neîncredere în democraţie tot din acelaşi motive.
Regimurile s-au schimbat, motivele au rămas aceleaşi. Dar şi actorii! Şi încă destul de nostalgici… Faimoasa formulă carageliană rămâne, din păcate, nemuritoare: “Suntem cum am fost şi teamă mi-este că tot aşa vom rămâne”.
prof. Lehaci Florentin
sursa: proatitudine.ro
Legea lui Jesse James
Ucigasul in masa din Slovacia nu a fost decit “purtatorul de cuvint” al unor idei vehiculate tot mai intens in ultimii doi ani in mediile din tara lui, mai ales in underground-ul www. Medii pentru care tiganii au devenit o “tinta”, raspunzatoare, macar partial, pentru criza economica. Pe fondul deteriorarii situatiei financiare a unor segmente intregi de populatie, in Europa a inceput vinatoarea de vrajitoare. Exact in circumstantele in care s-a produs si in epoca lui Descartes.
“A invata fara a gindi, este inutil; a gindi fara a invata, este primejdios”, Confucius
In urma cu aproape doi ani ma aflam la Paris, la o reuniune internationala. I-am intrebat pe reprezentantii diferitelor natiuni aflate acolo daca, pe fondul crizei economice in crestere, s-au intensificat in media atacurile la adresa “vulnerabilor” la teorii conspirationiste/rasiste. Am facut urmatoarea constatare.
Reprezentantii celor mai multe state cu ceea ce numim ‘democratii consolidate” - Regatul Unit, Germania, Franta - au sustinut ca nu se inregistreaza un asemenea fenomen. Cei proveniti din tarile Europei centrale si de est observasera insa aparitia fenomenului.
Imi aduc aminte si acum ca mi s-a spus ca in Ungaria s-au intensificat atacurile antisemite, pe cind in Slovacia, tinta au devenit tiganii. Am intrebat de ce - Slovacia nu are o comunitate rroma semnificativa, cum are, de pilda, tara noastra.
Interlocutorul meu a ridicat din umeri - nu se gindise prea mult la asta. Se formuleaza, a spus el, idei de tipul “nu muncesc, doar consuma”, “sunt infractori”, etc, etc. De atunci, din toamna anului 2008, situatia s-a inrautatit considerabil, nu s-a imbunatatit.
Poate statistic - in nici un caz pentru buzunarele celor din patura de jos, mai ales. Instinctul primar revine atunci cind sunt atinse nevoile primordiale: siguranta personala, hrana, adapost, etc. Ne place sa credem ca traim intr-o epoca in care cluburi de doamne si domni suspina de grija gorilelor de munte si semneaza cecuri barosane pentru salvarea acestora.
Dar uitam ca in timpul chetei - de obicei tinuta in sala de conferinte a unui hotel de patru-cinci stele - oamenilor cu suflet larg de acolo pare sa le pese mult prea putin de amaritul aflat la nici un kilometru distanta, intr-un ghetto periculos, fara scoala si fara sansa vreunei inseritii sociale minime.
Si care va ajunge, aproape matematic, infractor.
In SUA, de exemplu, intretinerea anuala a unui detinut costa circa 40.000 de dolari pe an. Aproape un sfert din populatia celei mai bogate tari din lume nu atinge acest venit. Dar banii continuu sa se scurga in pedepsire si nu in preventie, intr-o prea mare masura.
Ne place sa credem ca rasismul, ura fata de strain, vinatoarea de vrajitoare, toate acestea sunt vestigii istorice, condamnabile, si ca traim, nu-i asa?, intr-o Europa care isi elimina frontierele si isi recreeaza o istorie care nu tine cont de entnie, religie si culoare pielii. Dar este intr-adevar asa?
Cea mai bestiala vinatoare de vrajitoare s-a declansat in Europa nu in timpul Evului mediu asa-numit “intunecat”, ci in secolele al XVl-lea si al XVll-lea, mai ales in ultimul. O “mica glaciatiune” a distrus recoltele si au urmat decenii de restriste.
Tapii ispasitori au fost “vulnerabilii”- femeile tinere, nemaritate, batrinele vaduve, devenite guri de prisos, evreii, socotiti paraziti ai societatii crestine. Macelul a fost atit de crunt, incit unele zone din Germania sau din Suedia au fost depopulate.
Nici macar biserica - catolica sau protestanta - nu a mai putut face nimic sa opreasca aberantul mecanism, odata declansat. Gloata flaminda vroia singe si a fost lasata sa se infrupte-n voie. Jesse James a devenit tilhar si jefuitor de banci pe fondul disolutiei autoritatii provocate de Razboiul Civil intre unionisti si confederati (el facind parte din militiile ultimilor).
Sudistii nu priveau cu ochi buni autoritatile nou instalate, criza monetara si razboiul distrusesera economia Sudului, bazata mai ales pe marile plantatii de bumbac si tutun, care foloseau mina de munca a sclavilor negri. Pe acest fundal dezolant, Jesse James, fratele lui si ceilalti tovarasi de blestematii au devenit un soi de haiduci populari.
Goya - dupa ce asistase el insusi la ororile razboiului impotriva lui Napoleon - a scris sub una din celebrele sale gravuri din seria “Capricii” ca “Somnul ratiunii naste monstri”. La fel, lipsa de solutii si abordari coerente atunci cind paturi largi ale populatiei se confrunta cu o criza grava, de o natura sau alta, naste monstri si mai periculosi.
Atitudini de tipul celei din Slovacia anunta vremuri inca si mai grele.
“Solutii” de tipul expulzarii indizerabilor din Franta - ocna facuta de Napoleon in Guiana Franceza s-a inchis - pot prevesti amendamente stranii altoite la ceea ce obisnuim sa numim “democratiei”, dupa bunul plac al unor oameni de stat mediocri, prinsi pe picior gresit de vremurile tulburi.
Dupa caderea Cortinei de fier, in 1989-1990, nici o primejdie majora nu parea sa tulbure tihna Batrinei Europe, aflate in plin avint al materializarii celui mai ambitios proiect geopolitic din istorie, realizarea Uniunii Europene. Pina si razboiul impotriva teorismului era privit mai mult ca o “afacere americana” decit ca o sfidare la adresa intregii lumi libere.
Lovitura a venit de-acolo de unde nimeni nu intuia in urma cu un deceniu, si anume din economie. Iar rapiditatea cu care se revine la vechile metehne ar trebui nu doar sa ne dea de gindit, ci sa ne inspaiminte de-a dreptul. Epidemia de intoleranta poate fi mai periculoasa decit acelea de holera si ciuma.
Analiza de Eugen Ovidiu Chirovici
Sursa: Bloombiz
Ubi bene…
Ca in multe alte domenii, suntem al dracului de descurcareti si in comertul cu oameni.
Cu o generatie inainte, pleca fatuca sa se faca “dansatoare” in Europa si nimerea pe trotuar, cu sau fara condicuta. Era din matricea noastra, urma sa se lege de viata la noi, sa faca aici copii, sa ne dea tandrete, munca si stralucire. Nu, ea se ducea ubi bene, facea adica… arta! Mai tarziu s-a dus ca absolventa de facultate, ca licentiata. S-a dus ca ditai profesoara, stiutoare de limbi, stiutoare de istorie sau de filosofie, si a luat un parlit de sobar strain, care a bagat-o chelnerita sau casiera, dupa care eventual a abandonat-o pentru nepotrivire de… caracter. Am vazut cu ochii mei in strainatate multe asemenea debarasoare cu licente universitare romanesti, mai ales la stiinte umaniste. Dar asta e, ce sa mai faci, daca patria se muta ubi bene!?
Acu’ in urma e si mai dihai: ti-l prenoteaza pe doctor de la distanta. Adica tu il faci, il cresti, cu investitura de dragoste si cu multe caldari de bani (caci doar suntem in piata libera!), ii dai fräulein de limbi straine. Poate ore de pian, ingrijire medicala, sport, lecturi, calatorii, disciplina, scoti din el un omulet intreg, bun sa ajute tara sa razbeasca; si vine fanfrelusul din alta tara, cu el notat pe o lista, dupa ce te-a spionat in lege, si-l ia de la urma, si-l momeste, si-i da bani, si-l muta din Mandravela in centrul Parisului (splendoarea lumii!) si-l pune acolo sa fie doctoras la parametri europeni, - cine nu s-ar duce? Il ia, ca sa zic asa, pe gratis, din pepiniera romaneasca, uitand sa dea ceva pepinierei, mai ales ca nu i-o cere nimeni. Tara se face ca ploua, ba se arata chiar bucuroasa ca e degrevata de unele lefuri impovaratoare pe care e greu sa le plateasca, fiindca le-a irosit cu floricele, smenuri si politicale. Presedintele rade stramb si hahait, cum ii e felesagul, si intareste ca ubi bene, ubi patria. Caci de-aia suntem in liberalism. Caci de-aia am vrut tara democrata si globalizata, ca noi sa producem si altii sa ia; noi sa ne dam si-n fund si-n cap sa ridicam generatii savante fara plasament, ei sa ne iscodeasca si sa le smantaneasca, luand ce-i mai bun pe cateva pitule, si lasandu-ne cu borfetul si cu liftele. - Ha-ha! zice Presedintele, pai daca n-avem cu ce-i plati!? Ca si cand domniile lor si-ar fi facut perfect datoria de guvernanti, dar n-a vrut soarta, ticaloasa!…
In forma asta, dupa penuria demografica, la noi se instaleaza, iscata de mana noastra, si penuria de cadre de specialitate! O mizerie cheama o alta mizerie si mai mare. Prietenii ne ciumpavesc intr-o veselie, dar nimeni nu raspunde. Maine Apusul qvasi-opulent va veni cu o lista de vidanjori de care are neaparata nevoie, poimaine ne va lua parlagiii cei mai buni, apoi sefii de stat-major, apoi spionii emeriti. Fratii democrati vor veni sa-si aleaga dupa pofta inimii, caci tot e gratis! Ne vor propune sa le dam obligatoriu cosmo-fizicienii cei mai buni si ne vor oferi, in schimb, romii valahi borfasi ai marilor lor orase. Vor lua cu prostovolul carturarii si ne vor trimite corturari. Poate da Dumnezeu si au nevoie si de un Presedinte ca al nostru! “N-ai nici tu nici Imparatul bani sa-mi cumpere baiatul!” zicea cu tandrete Cosbuc. Uite ca Imparatul are! Sau, mai exact, ar avea, daca nu i-am oferi noi, cu ploconeli, gratis, de destepti ce suntem, ravasindu-ne viitorul.
Bravo, domnule Presedinte! Bravo, marita Guvernare! Ruinati-ne mai departe!
Paul Everac
sursa: cronicaromana.ro
