Archive for Lupta pentru Romania
Ce se ascunde sub Rosia Montana?!
”Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania, atestata de la anul 131 dupa Hristos. De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit. Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu…
In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp… Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea. Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor. Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo… Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.
De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana, iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri. Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.
Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.
“Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat si obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand “observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end.
Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate. Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.
Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar. Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania.
Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale “Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: “Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele.
Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.
Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana”, spune Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana.
Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totala. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic, tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm. Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor, ca au vandut tara pe nimic in principiu, s-a recunoscut ca sunt multi romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine.
Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana…
* prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu, plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer…
* prof. dr. Vasile Boroneant, istoric – a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic
* S-a vorbit despre faptul ca asta este rezerva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pentru gestionarea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni, pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din Europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram, metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general.
* Sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga… e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica 15 % iar exploatatorii iau restul de 85 % si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile…
* Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi…
Pasivitatea o sa ne coste scump… Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra, nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unul sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.
Ce e de facut ? Cum putem incepe sa ajutam ?
Cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta… sa afle adevarul. Oamenii nu stiu ce se intampla. Apoi, impreuna, oamenii trebuie sa spuna NU !!
Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contribuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. Sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti. Doamne ajuta!
Material redactat de Cezar Anicai (Iasi), mai 2010
sursa: vranceamedia.ro
Toti etnicii maghiari din Romania vor avea cetatenie ungara
Attila Korodi, fost ministru al Mediului si una din figurile marcante ale UDMR, a declarat ca este sigur ca aproape toti cei 1,5 milioane de etnici maghiari din Romania vor cere si vor primi cetatenia tarii vecine.
Korodi a facut aceste afirmatii intr-un interviu acordat cotidianului austriac Der Standard , fostul ministru explicand de ce reactiile din Romania, fata de legea promovata de premierul ungar, au fost minime, prin comparatie cu Slovacia, care se opune ca minoritatea maghiara sa poata avea cetatenie ungara.
Cetatenie maghiara pentru ungurii din Romania?
“Romania face acelasi lucru cu Republica Moldova, si nu s-a suparat nimeni. De ce sa nu beneficieze si magiarii de aceste drepturi”, a spus Korodi.
Moldovenii din Republica Moldova pot primi toti cetatenia romana, iar daca s-ar manifesta iritare legat de noua lege ungara ar insemna ca se lucreaza cu o masura dubla, a spus acesta pentru Der Standard.
Ce inseamna cetatenia maghiara pentru romani
Liderul UDMR vede doar avantaje in dubla cetatenie. “In acele zone unde etnicii maghiari sunt minoritari diplomatia ungara poate fi de ajutor pentru a obtine mai multa autonomie locala”, spune Korodi.
Alexandra Ion, sursa: Ziare.com
În Harghita şi Covasna, românii sunt “pierderi colaterale”
Simt în fiecare zi deznădejdea. Unii se resemnează, alţii strâng din dinţi şi merg mai departe. “Aici, nu prea vin românii pe la români!” În plus, politicienii îşi amintesc rareori de existenţa lor…
Municipiul Sfântu Gheorghe se află la o “aruncătură de băţ” de Braşov. N-ai bănui că graniţa dintre judeţele Braşov şi Covasna desemnează de fapt un hotar spre o realitate dură. Aici, etnicii români şi cei maghiari trăiesc în două lumi paralele, în care copiii, cu toate că nu sunt muţi, sunt nevoiţi să se înţeleagă prin semne dacă vor să se joace împreună şi nu se resping pe motive etnice.
În Sfântu Gheorghe, populaţia de etnie maghiară este majoritară. Doar 25%, conform recensământului din 2002, sunt români. Aflaţi în minoritate, românii îşi găsesc de lucru mai degrabă în ţări precum Italia, Spania, Anglia. În România, în localităţile din judeţele Harghita şi Covasna, cunoaşterea limbii maghiare este paşaport spre o bucată de pâine. Copiii români au şcolile lor, maghiarii, de asemenea. În cele mai bune cazuri, învaţă în şcoli mixte.
Alteori, copiii românilor sunt nevoiţi să meargă la şcoală în cel mai apropiat oraş, la zeci de kilometri, uneori. La fosta Şcoală de Cooperaţie, astăzi Grupul Şcolar “Constantin Brâncuşi” din Sfântu Gheorghe, se predă în limba română. Unitatea de învăţământ şi-a păstrat profilul economic. Elevii sunt pregătiţi pentru diferite meserii: turism, contabilitate, dar şi ospătari ori bucătari. Rodica Pârvan, filolog, director al Grupului Şcolar “Constantin Brâncuşi”, spune că unitatea de învăţământ are şi elevi de etnie maghiară, dar şi profesori.
“Vin şi copii de etnie maghiară care îşi dau seama că au nevoie să cunoască limba română. Dacă eşti un om normal, îţi dai seama că îţi condamni copilul să rămână aici sau să meargă în Ungaria. Poate vrea să meargă la Râmnicu-Vâlcea. Ce face acolo dacă nu ştie româneşte?”, spune doamna Pârvan şi continuă, subliniind ideea: “Am elevi de etnie maghiară care nu ştiu să vorbească româneşte în clasa a IX-a. Cum s-a întâmplat, atât timp cât au avut în programă limba română? Ce au făcut dascălii lor timp de opt ani? Aceşti copii nu pot ieşi din «pătratul» ăsta, de aici… Separarea şcolilor a fost cea mai mare greşeală; se dezvoltă două lumi paralele! Natalitatea scade, copiii nu se mai întorc de pe unde au plecat, de la Iaşi, Bucureşti, Braşov. Mai vin în vizită ori îşi trag părinţii după ei. După ‘90 au plecat multe cadre didactice”.
Rodica Pârvan a fost repartizată la Sfântu Gheorghe în urmă cu 30 de ani. “Ceea ce facem noi aici este apostolat! Dar nu simt că am rădăcini. E dureros. Asta e povestea oricărui român de aici. Nici nu eşti dorit… nu ai aderenţă. Nici prieteni nu poţi să-ţi faci. Suntem aceiaşi prieteni de mulţi ani. Din ce în ce mai puţini… E o dramă ce se întâmplă aici. O va relata oare istoria?”
Consilier local, aflată la cel de-al treilea mandat, doamna profesoară este la curent cu toate problemele urbei. Încearcă, pe cât poate, să susţină în deliberativ rezolvarea chestiunilor specifice comunităţii româneşti. Consiliul Local Sfântu Gheorghe are doar patru consilieri, reprezentanţi ai partidelor româneşti. De fiecare dată, majoritatea îşi spune cuvântul. “Pe o parte stă UDMR, pe o parte PCM, iar noi, românii, cei patru, stăm între ei! Au încercat să ne atragă de partea lor… Văd ce fonduri primesc ei, văd ce fonduri primim noi; văd cum se încurajează acţiunile lor, văd cum nu se încurajează ale noastre. E discriminare pe faţă. Ni se spune: «Aduceţi şi voi bani de la Bucureşti!». Dar acolo sunt şi banii noştri?!”
Din punct de vedere economic, zona se mişcă foarte greu. “Într-o şedinţă de Consiliu era vorba să vină un investitor din Anglia. S-au opus, de teamă că o să aducă mână de lucru românească. Mi-am făcut cruce! Au fost refuzaţi investitori italieni, chinezi, pe motiv că… dacă aduc forţă de muncă din ţară şi strică echilibrul etnic?! La şedinţele de Consiliu se vorbeşte numai în limba maghiară. Ne asigură traducerea. Acum doi ani, de 1 Decembrie au venit mai mulţi preoţi din Regat; au stat nemişcaţi, ca nişte sfincşi, nu le-a venit să creadă!… Eu susţin şi îmi asum asta: autonomia funcţionează, numai că nu-i legiferată. Şcoli au, limba o au, în cultură - am participat la «Zilele Sfântu Gheorghe», am primit o invitaţie - e numai în limba maghiară. Un etnic român nu a venit cu produse!… Dacă zici ceva, reiese că eşti extremist! Norocul nostru este că suntem aproape de Braşov. În Harghita situaţia este dramatică.”
În satele în care etnicii maghiari şi cei români trăiesc laolaltă, acolo unde există şcoli, româneşti ori mixte, există un echilibru. Un echilibru fragil, dar prezent. Cum trăiesc românii în cele două judeţe? Imaginea ne-a fost creionată de dr Ioan Lăcătuşu, preşedinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş: “În Covasna, zona Întorsurii Buzăului, sunt şase-şapte comune româneşti, apoi în Harghita, zona Topliţa, sunt de asemenea şase-şapte comune româneşti. Există foarte puţine localităţi care au un anumit echilibru, Covasna, Zagon, Zăbala, Araci, în care problemele se pun într-o altă lumină. Comunitatea românească are şcoală, biserică, consilieri. E o oarecare normalitate. Sunt şi sate întregi care au fost ortodoxe sau greco-catolice şi a rămas doar Biserica”.
De unde pornesc problemele? “Există aceste chestiuni: concetăţenii maghiari votează etnic, şi nu politic. Avem partide pe criterii etnice şi atunci administraţia este perpetuu condusă de concetăţenii maghiari. Românii sunt împărţiţi în tot spectrul politic. În Miercurea-Ciuc nu au măcar un consilier român de mai multe legislaturi. Eu am fost consilier independent. Am fost ales de 3.000 de concetăţeni. Dar când ajungeam la vot… nimic. La nivel politic avem o problemă foarte mare. Noi avem în Harghita un deputat, Mircea Duşa, iar în Covasna pe Horia Grama. În cele două judeţe nu avem un viceprimar, un preşedinte al Consiliului Judeţean. Există această barieră de netrecut, un comportament duplicitar. La Bucureşti, toţi parlamentarii, şi cei care sunt în executiv, au un limbaj european care derutează. În zonă se comportă într-un mod intolerant şi nu fac o concesie.”
Problemele reale ale comunităţii româneşti din Harghita şi Covasna se fac cu greu auzite la Bucureşti: Motivul? “Formatorii de opinie, comentatorii politici nu cunosc realităţile. Se discută despre orice, numai despre problemele românilor de aici, nu. Totuşi, sunt o sută de mii de români în judeţele acestea. Suntem pierderi colaterale. Nu reprezentăm nimic. În perioada interbelică, problematica românilor din zona aşa-zisă secuime făcea parte din categoria problemelor cu care nu se glumea. Exista percepţie asupra suferinţei de aici. Procesele acestea de descentralizare, fireşti, în toată ţara, aici capătă efecte perverse, pentru că administraţia rămâne de aceeaşi parte de 20 de ani.”
Lipsa de perspectivă a românilor din cele două judeţe îi determină pe copiii acestora să nu se mai întoarcă acasă după ce îşi finalizează studiile la centrele universitate de la Cluj, Braşov, Sibiu ori Bucureşti. “Cea mai mare provocare a noastră o reprezintă această pretenţie şi această politică din judeţ, de cunoaştere a limbii maghiare. Legea Administraţiei publice locale 215/2001 spune că limba maghiară trebuie să o cunoască funcţionarii care lucrează cu publicul. S-a condiţionat însă ocuparea forţei de muncă la muncitori necalificaţi, lăcătuşi. E o mare lipsă de perspectivă a tinerilor români din zonă. Peste ceea ce se întâmplă la nivelul ţării cu lipsa de perspectivă economică, la noi se adaugă şi această problemă care a făcut să umplem lumea şi ţara de copii performanţi. Noi nu avem elite, nu avem tineri, toţi au împânzit lumea. Există, de asemenea, o problemă a diferenţei de finanţare a proiectelor culturale şi a presei în limba română. Statul român nu are o emisiune în limba maghiară din perpectiva mesajului românesc. Nu se promovează în nici un fel cultura română. Cel mai mare pericol pentru societatea civilă românească şi viaţa comunitară este lipsa semnalelor de încurajare faţă de modul în care ar trebui să fim sprijiniţi pentru păstrarea identităţii, nu împotriva maghiarilor, ci pentru stăvilirea proiectelor separatiste şi pentru asigurarea unui cadru a unei societăţi multietnice şi multiculturale. Tot mai mulţi români pun sub semnul întrebării viitorul românităţii de aici, din zonă. Eu fac parte dintre aceia care nu se împacă cu ideea învinsului. Avem biserica, o revigorare a credinţei, a românismului.”
Nu vine nimeni să le dea în cap românilor, dar “în Covasna şi Harghita sunt în suferinţă limba română, simbolurile româneşti, cultura românească”, spune dr. Lăcătuşu.
“Este un plan în ceea ce priveşte stăpânirea simbolică a locului - de la porţile secuieşti până la scrierea runică - spaţiul să fie al concetăţenilor maghiari şi numai al lor. Autonomia aceasta înseamnă pentru concetăţenii români probleme extraordinare. Noi nu suntem minoritate etnică, doar o formă de minoritate regională. Toate pornesc de la modul cum gestionează politic cei de sus, apoi lipsa solidarităţii.
Mă suna un mare român din America şi mă întreba ce se întâmplă aici. Dar cel de la Braşov… nu m-a întrebat niciodată.
Dacă te implici în prima linie pentru păstrarea identităţii, cum ai avut îndrăzneala să faci ceva în sensul ăsta, pentru lucruri pentru care în ţară eşti premiat, aici eşti băgat în gura presei, ca antimaghiar, pentru o bună parte din acţiunile noastre curate, româneşti”.
Luminita Ciobanu | Carmen Anghel-Dobre
sursa: jurnalul.ro
The Greek government considers selling 10 power plants
The Greek government is considering privatising 10 of the power plants of ht Greek national electric company – DEI, Greek newspaper Ta Nea reported. The government is considering selling 5-6 lignite power plants and 4-5 hydroelectric power plants. The decision will be made, as a result of the pressure for budget needs and from Brussels, which insists Greece to liberalise its electricity market. The move is similar to the one made in Italy in the beginning of 2000, when around 30% of the production capacities of Enel were sold in order to liberalise the Italian energy market. (focus-fen.net)
Inca de anul trecut noi trageam un semnal de alarma. Romania va urma dupa Grecia…
Romania Trezeste-te! Acelasi lucru ti se pregateste si tie!
Spânzuraţi-ne !!!
De ceva timp circula pe emailuri un text. Interesant, poate un pic cam dur ca mod de adresare dar cat se poate de adevarat! Nu este meritul nimanui ca l-a scris este meritul multora ca il inteleg si ca se simt aproape de mesajul transmis.
“Nu inteleg de ce tipa Basescu la mine. De ce ma ameninta ca intra Romania in colaps. In ceea ce ma priveste, tara asta mi se pare in colaps dintodeauna. De cand m-am nascut.
Comunistii, nu stiu cum se facea, dar nu pridideau sa ne ia la ‘contract’ porcul din cotet. Erau stapani pe livada noastra, pe cazanul cu tuica, pe orataniile din batatura.
Pe capitalistii din ‘89 i-am primit cu o bucurie generoasa, aproape nefireasca. Trezirea din reverie m-a dus la primul colaps. In dificultate a fost tara si la mica privatizare si la marea privatizare si dupa ce am scapat de primul FMI si cand duduia economia si cand cautam luminita de la capatul tunelului, pe care vad ca n-am mai gasit-o. Va fi fiind, probabil, lumanarea de la capataiul parintilor si bunilor nostri.
Si-acum aud ca Romania se duce fix in faliment. Iar Traian Basescu ma solicita sa fiu solidar nu stiu cu cine, sa dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.
Ma uit la Basescu si nu prea seamana a om aflat in criza. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt in criza. Nici ministrii. Berceanu, Videanu, Udrea, Blaga. Nici ailalti ministri de pe vremuri. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.
Dar, defectul meu e ca am avut ochi de vazut si urechi de auzit.
Da. Aparatul de stat este urias. Dar nu populatia l-a facut urias.Voi, clasa politica, l-ati transformat in monstru.
Daca exista un monstru care capuseaza mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, functionarul public; monstrul care a incalecat tara asta sunteti voi, clasa politica. Si pentru ca sunteti la putere peste tot, voi, PD-L sunteti grasul care l-a incalecat pe slab! Cu contributia anterioara, in ordine procentelor de reprezentare in structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc…
Ati devastat Romania cum nici popoarele migratoare n-ar fi reusit. si-apoi ati calarit aceasta tara, ati luat-o sub asuprire. Nici nu mai poate respira, de cata clientela i-ati varat pe gat.
Lacustele politice !
Ati spart institutiile statului nu pentru ca asa era necesar, ci pentru ca va trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.
Ati creat institutii noi nu pentru ca nu functiona statul fara ele, ci pentru ca ati avut, de fiecare data, cate un mofturos caruia, fiindca i s-a nazarit sa fie mare director, mare presedinte, i-ati fabricat o institutie.
Si nu v-a ajuns: an de an, legislatura de legislatura, ati mai creat alte structuri; ati adus directori noi si ceilalti au ramas in sistem. Ca … deehhh … nu se stie cand o fi nevoie de ei pentru niste alegeri, nu-i asa?
Nu populatia ocroteste faradelegea in tara asta, ci voi, cu cercurile voastre de interese cu tot. Nu populatia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Si venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat, pentru pupezele voastre de la partid. Nu credinciosul de rand a construit zeci si sute de biserici cand mosneagul adasta, zile-n sir, pe ‘tambal’, ca n-avea 3 lei pentru lumanari! Ca si popii sunt buni in campanie, nu-i asa? Voi, clasa politica, ati facut-o: in guvernele formate din partidele voastre, in parlamentul format din partidele voastre, cu binecuvantarea patriarhiei voastre, iar legile le-a promulgat … institutia presedintelui Romaniei.
Nu mama-mare din mormant a distrus industria, a vandut petrolul, vapoarele si rafinariile, a taiat padurile si a manarit pamanturile. Ministerele conduse de voi, clasa politica, au facut-o. Prefecturile voastre, consiliile judetene ale voastre, primariile voastre si mile de contracte ‘preferentiale’ pe care le-ati generat.
Nu populatia a praduit banii statului - sute si mii de miliarde de lei, munti de bani - pe licitatii trucate, pe lucrari proaste, inutile, pe sosele cu gropi, pe autostrazi care inghit bani cu ghiotura, ci primarii vostri, ai clasei politice; consilierii vostri, ai clasei politice; ministrii vostri, ai clasei politice si sponsorii vostri, ai clasei politice.
Nu populatia a organizat, din 2008 incoace, doi ani intregi de dantuieli electorale, de parca venea sfarsitul lumii. Voi, clasa politica, ati facut-o. Pe banii cui?!! Pe astia pe care-i taiati azi de la pensionari!
Domnilor, v-ati construit un aparat urias de manareala: ministere, agentii, deconcentrate conduse de voi si clientela voastra politica. Prin ei, controlati tot, terorizati institutiile mai ceva decat politia politica a lui Ceausescu.
Nu populatia se afla in AGA si CA din companiile si bancile de stat, platite regeste, ci voi, clasa politica.
Nu populatia a stricat tara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politica. Cum ati venit, ati distrus ca niste lacuste tot ceea ce a facut guvernul de dinainte si ati luat-o iar de la zero, de parca statul roman s-ar reinventa la fiecare 4 ani! Si-apoi, ati rostogolit vinovatii intre voi, partidele politice, de parca ati fi jucat ping-pong cu Romania. Dati-va afara intai pe voi si clanurile voastre si-apoi sa v-atingeti de parintii nostri!
Si veniti, acum, sa ma trageti de urechi pe mine? Sa ne trageti de urechi pe noi, ca se duce Romania de rapa?
Vreti s-o scoateti din criza pe spinarea somerilor, a pensionarilor si a bugetarilor de executie, cei care va tin in spate alesii si numitii, in functiile de conducere?
Ce ce curaj? Cu ce moralitate?
Restructurati-va intai pe voi, pana sa va atingeti de pensionarul ala slabanog, de profesorul care v-a pus creionul in mana, desi se pare ca l-ati scapat cam des pe jos!
Dati-va afara si in somaj pe voi, pe oamenii vostri, ai clasei politice, pe amantele voastre, pe smenarii vostri si pe progeniturile voastre de cafenele de Dorobanti si dupa aceea sa-ndrazniti sa scuipati pe noi. Dupa aceea umblati la salariile si pensiile noastre necajite.
Dupa aceea sa-l certati pe batran ca mai are indrazneala sa traiasca, sa duca Romania-n faliment, cu venitul lui … gras, de 500 sau 600 de lei.
Decalogul vostru!
1.Daca nu sunteti capabili sa comasati sau sa desfiintati institutiile de pomana create de voi, clasa politica, macar reduceti numarul de directori. Aveti o droaie de sefi. Ati umplut tara de sefi. Pe ei dati-i afara intai si dupa aceea sa ajungeti la pensionar. Sau la doctor. Sau la amarata de spalatoreasa de la ‘Casa de Copii’ !
2. Trei sferturi dintre directorii vostri pe care i-ati instalat, mot-cocot, in institutiile bugetare, au afaceri acasa. Fac afaceri cu banul public. Dati-i pe acestia afara! Nu ei sa manance cu doua guri, si de la firma lor grasa, si de la buget, si de la AGA, iar altul sa crape de foame!
3. Luati-va clientela politica din toate AGA si CA-urile companiilor de stat, de pe langa primarii, consilii judetene si ministere. Aveti deja directori acolo, exista specialisti.
4. Dati-va afara consilierii de la birourile demnitarului. De ce ati crede ca ei sunt mai putin paraziti pe buget decat functionara de la ‘taxe si impozite’ de la primaria de oras?
5. Dati-va afara consilierii de pe langa ministri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecti, presedinti de consilii judetene, catel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile industriale.
6. Incetati sa mai capusati ministerele (primariile, consiliile judetene) cu clientela pe care o serviti cu miliarde de euro.
7. Voi, clasa politica, ati creat si intretineti evaziunea fiscala si munca la negru. Oamenii vostri, ai partidelor, ii protejeaza. Ii apara de functionari, sa nu-i descopere. Ii apara de lege.
8. Recunoasteti public ca sunteti incapabili sa respectati normele minime de morala. Apoi sa ne cereti noua sa fim corecti!
9. Traiti macar o luna cu salariul minim pe economie. Asigurati-le, din banii astia, acelasi nivel de trai pe care il aveti voi acum, si copiilor si sotiei si bunicilor si sa mai fumati dupa aia si-un pachet de Benson&Hedge pe zi.
10. Mergeti fiecare din voi, macar o data pe luna, cu metroul. Ca sa vedeti adevarata Romanie. Nu cea privita prin geamurile fumurii din escorta!
Dupa ce veti face toate astea, abia atunci sa aveti indrazneala sa va legati de batranii acestei tari.
Asta este Romania, domnule Basescu. O stiti, o cunoasteti, dar nu indrazniti sa va apropiati de clanurile care v-au adus la putere. Dar va este la indemana sa-i jupuiti de vii pe batrani. Sunt inofensivi. Ascultatori. Mult prea blajini. Tacuti. Loviti-i cu nadejde! Dati-le in cap! Nu tipa. Si chiar daca o sa tipe, ce mai conteaza? De foame, cu vocea stinsa, din spatele gardurilor, cine o sa mai auda vocea lor?”
Asta e textul care circula pe net de vreo saptamana. N-am facut decat sa-l reproduc!
Nu criza economica, ci criza morala sufoca Romania
In urma cu cateva zile am avut ocazia de a sta de vorba cu unul dintre bugetarii caruia acum, guvernul vrea sa ii scada salariul cu 25%. Dupa 30 de ani de munca inclusiv in ture, omul a ajuns sa aiba un salariu de 1.200 de lei net, din care 25% reprezinta sporul de vechime.
Timp de 10 minute am incercat sa ii explic cum sta treaba cu deficitul bugetar, am incercat sa ii demonstrez cu cifre ca daca nu vor scadea acum cheltuielile cu salariile si pensiile, este posibil ca peste cateva luni acestea sa nu mai poata fi platite deloc.
Dupa ce m-a ascultat, mi-a spus simplu ca nu il intereseaza demonstratia mea: “dupa ce ca politicienii si protejatii lor au furat tot ce se putea fura in ultimii 20 de ani, acum tot eu trebuie sa ma sacrific? Sa ia guvernul banii de la cei care au furat, nu de la noi, cei care castigam doar atat cat sa traim de pe o zi pe alta!”
Iar omul are dreptate! Cine le spune acum pensionarilor si bugetarilor ca trebuie sa stranga cureaua? Basescu, Boc, Berceanu, Udrea, Blaga, Videanu etc, adica cei care cu putin timp in urma le-au promis ca vor trai bine, persoane asupra carora planeaza ori suspiciuni de coruptie, ori de incompetenta, ori ambele. Daca ne uitam in opozitie, vedem ca lucrurile nu stau diferit – multi dintre cei care acum plang pe umerii pensionarilor sunt perceputi de populatie drept “imbuibati”, corupti, imbogatiti ai tranzitiei samd.
Adevarul este ca omul simplu se uita la cei care ne conduc si vede ca, de 20 de ani, politicienii si protejatii lor prospera, vede ca niciun politician sau om de afaceri cu greutate nu a ajuns dupa gratii sau cu averea confiscata desi multi dintre ei sunt putrezi de corupti, vede ca la fiecare 4 ani in campania electorala partidele promit ca daca vor ajunge la putere, cei saraci nu vor mai fi saraci.
Vede si ce intelege? Intelege ca de 20 de ani este luat drept fraier si mai mult decat atat, intelege ca atunci cand lucrurile merg prost, tot lui i se cere sa faca sacrificii.
Aici este si marea problema a celor care s-au aflat si se afla in fruntea tarii – nu sunt credibili! Nu exista nici macar un singur politician in care populatia sa aiba cu adevarat incredere, si despre care oamenii sa spuna “il cred pe omul asta pentru ca stie ce spune, iar de fiecare data cand a promis ceva, s-a tinut de cuvant”.
In mod evident, moralitatea este un principiu total strain celor care fac parte clasa politica.
Ei fura, noi furam, voi furati….
In ultima perioada s-a discutat pana la refuz despre evaziunea fiscala si despre faptul ca la buget se pierd cel putin 10 miliarde de euro anual datorita acestui flagel, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care guvernul nu mai are acum bani pentru salarii si pensii.
Ce ma frapeaza este usurinta cu care unii acuza autoritatile statului ca nu sunt in stare sa combata evaziunea fiscala, insa uita ca economia gri sau neagra exista in primul rand pentru ca noi o intretinem.
Sa dezvoltam putin subiectul: in Romania exista 6-7 milioane de fumatori, in timp tigarile de contrabanda reprezinta o treime din piata. Ce inseamna asta? Inseamna ca o treime dintre fumatori se aprovizioneaza constant cu tigari de pe piata neagra.
Adica peste 2 milioane de romani (10% din populatie!!) trag cu spor statul in piept prin faptul ca isi cumpara tigari netimbrate.
Mai departe – cati dintre angajatii din sectorul sanitar declara banii primiti de la bolnavi? Cati dintre profesori declara banii incasati pe meditatii? Cati bani incaseaza functionarii publici de la cei care au nevoie de o stampila in plus pe acte?
Sau, mai bine spus – de ce platim noi aceste sume, in loc sa cerem medicilor, profesorilor sau functionarilor publici sa isi faca treaba pentru care sunt platiti?
Cati dintre romani cer bon fiscal atunci cand cumpara ceva? S-au iscat o gramada de discutii cand guvernul a intentionat sa oblige taranii din piete sa aiba case de marcat – daca in fiecare luna un orasean lasa la piata 50 de lei, la sfarsitul anului se aduna peste 1.5 mld euro. Declara taranii (sau intermediarii care vand in piete) aceste venituri?
As putea continua la nesfarsit cu astfel de exemple, insa ideea este simpla: stam cam prost cu moralitatea. Dam spaga, luam spaga, ni se pare normal sa nu declaram toate veniturile, nu vedem nimic neobisnuit in a cumpara produse de contrabanda desi stim a sunt de contrabanda, acceptam sa fim angajati la negru sau sa primim o parte din salariu “in plic”, etc.
Concluzia ar fi ca in Romania, moralitatea este un principiu pe care fiecare il defineste conform interesului propriu. Unii aleg sa fie corecti. Unii isi justifica lipsa de corectitudine prin faptul ca “si altii fac la fel” sau “altii fura mai mult”. Altii habar nu au ce inseamna moralitatea si nici nu sunt interesati de subiect.
Poate ca pana la sfarsitul anului vom iesi din recesiune, poate ca in urmatorii 1-2 ani vom depasi si criza economica. Insa, criza morala cu care ne confruntam de 20 de ani nu va putea fi depasita nici in urmatorii 20 de ani.
Razboi informational in Basarabia
Odata cu izgonirea de la putere a comunistilor lui Voronin, Moscova a intrat in panica vazand ca imperialismul rusesc pierde teren intre Prut si Nistru.
Principala forta de ocupatie ruseasca in Basarabia o constituie “armata audiovizuala”, care a cucerit spatiul informational moldovenesc.In apararea colonialismului cultural rusesc a sarit insusi presedintele rus Dmitri Medvedev, iar un post de radio rusesc ameninta cu razboiul. Cu ocazia zilei nationale a Romaniei, presedintele interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat ca ar trebui modificata constitutia pentru a se declara limba romana ca limba de stat. In acelasi timp, autoritatile de la Chisinau au inceput sa ia masuri timide in ce priveste respectarea statutului limbii de stat in publicitate si audiovizual, ceea ce a starnit furia rusilor din Basarabia, a “moldovenistilor” comunisti si a Kremlinului. In consecinta, Dmitri Medvedev a emis un adevarat avertisment la adresa Chisinaului. El a declarat pe 9 decembrie, la un congres al mass-media, ca spatiul limbii ruse s-ar fi restrans in Moldova si ca autoritatile moldovenesti ar trebui “sa de dovada de toleranta, sa nu ia decizii artificiale pentru a nu distruge relatiile dintre cetatenii aflati pe teritoriul republicii”.
De fapt rusii reprezinta doar 5% din populatia Basarabiei, dar tot spatiul audiovizual este ocupat de limba rusa. La Chisinau se pot receptiona cam 55 televiziuni dintre care doar cinci in limba romana.
Revolta lui Tibuleac
Scandalul a luat amploare odata cu discursul de duminica al lui Veaceslav Tibuleac (foto), la congresul Partidului Liberal Democrat (PLDM), de guvernamant. Tibuleac este directorul postului de radio de limba romana “Vocea Basarabiei”. El a declarat ca “nu Armata a 14a, dislocata in stanga Nistrului, nu Tiraspolul este cel mai mare pericol pentru existenta R. Moldova, ci institutele media rusesti din Chisinau, care sugruma metodic, zi de zi, viitorul R. Moldova…R. Moldova se afla inca sub cea mai crunta ocupatie cunoscuta in lume - ocupatia informationala a Federatiei Ruse”. Tibuleac este om serios, nicidecum un agitator. El a cerut autoritatilor sa vegheze la respectarea legii audiovizualului privind ponderea de 70% a emisiunilor romanesti din totalul celor de stiri si analize precum si la respectarea legislatiei privind publicitatea in limba romana.
Seful de la “Vocea Basarabiei” a denuntat guvernele anterioare care au instrainat prin incalcarea legii patrimoniul national. Este vorba despre frecventele de emisie care sunt avutie publica si care au incaput pe mana rusilor prin mijloace necurate. In acest caz imperialismul nu este doar cultural ci si economic. Tibuleac a aratat ca piata de publicitate in R. Moldova este de 30 milioane de euro anual, banii fiind incasati aproape in intregime de televiziunile rusesti.
Stelute galbene
Discursul de la congresul PLDM i-a adus pe rusi in pragul nebuniei. Un anume Soloviov de la postul rusesc de radio “Ploaia de argint” a amenintat cu razboiul. El a spus ca o asemenea politica “este in favoarea unui conflict armat”. El a avut nerusinarea sa compare evreii din timpul razboiului cu minoritatea etno-imperiala rusa, careia “i se vor desena stelute galbene pe costume”. PLDM ii aminteste propagandistului rus de “pasul de fier condamnat la Nurenberg”. In R. Moldova legea audiovizualului a fost adoptata doar in urma castigarii unui proces de catre un ONG al basarabenilor absolventi de facultati romanesti si occidentale. Membrii autoritatii de reglementare, Consiliul de Coordonare al Audiovizualului (CCA) au fost numiti de comunisti si unii dintre ei se comporta pe fata ca agenti ai Rusiei. Decat sa-l urecheze pe Tibuleac pentru ca “nu era momentul”, guvernantii de la Chisinau ar trebui sa asigure respectarea legii audiovizualului. Nicio televiziune ruseasca nu respecta prevederile privind ponderea emisiunilor in limba romana, iar CCA refuza sa faca monitorizari.
Sursa: Ziua
Un fleac: am fost ciuruiti!
Prea putine evenimente din viata mea îmi sunt la fel de vii în memorie precum cele din lungile si emotionantele zile ale Revolutiei. Am citit cam tot ce s-a putut citi despre acest eveniment crucial, pe care unii nu ezita sa-l socoteasca lovitura de stat, iar altii mergând si mai departe în timp, au certitudinea ca „agenturili“ au reusit în cele din urma sa-si desavârseasca lucrarea. Sigur este ca, orice eveniment de o asemenea amploare are un punct declansator, niste necunoscuti specializati în a aprinde fitilul, câtiva conspiratori sau forte straine etc care au identificat oamenii dispusi sa provoace incendiul.
La noi, mai ales, exista convingerea ca toate vin din afara, poate si pentru ca ne-am obisnuit sa traim asteptând un ajutor, o mâna întinsa. Încrederea în noi si în fortele noastre lipsind din aliajul din care suntem alcatuiti. Aflându-ma în lunile dinaintea Revolutiei în Occident si cunoscând foarte bine anumite cercuri disidente interesate printre altele si de viitorul României, n-as spune ca mi-au fost straine câteva din ipotezele despre care se vorbea cu insistenta. Cu toate acestea, pe oameni, în strada, i-a împins disperarea si nu sentimentul ca ar fi facut parte dintr-un proiect al cuiva. Timisorenii au demonstrat ca se poate dobândi libertatea, dar ea nu putea fi pastrata fara sprijinul celorlalti, a multimilor din marile orase ale tarii care s-au solidarizat cu ei. A fost unul din rarele momente când toti îsi doreau acelasi lucru, iar solidaritatea, oaspete foarte, foarte rar prin spatiul nostru, nu era doar un cuvânt oarecare. În anii aceia, ca si astazi de altfel, suveran era zvonul, în fata caruia de cele mai multe ori palea cel mai evident adevar. Zvonurile întretineau speranta, ne dadeau de multe ori puterea de a îndura mizeria în care eram obligati sa traim. În anii aceia cumpliti, nu de caderea comunismului era vorba – caci nimeni nu o vedea posibila -, ci de sanatatea Celui mai iubit fiu al poporului.
În locul lui, oamenii s-ar fi împacat cu un dictator mai putin brutal, iar misia înlaturarii celui existent parea lasata, ca atâtea altele, în seama Celui de Sus. Asa se face ca unii îi descoperisera pe fata diferite pete suspecte, altii îi analizasera vocea si jurau ca are cancer laringian, în vreme ce o seama de impulsuri optimiste veneau de la diversele specialiste în horoscoape sau de la ghicitoarele care mai cunosteau taina unor blesteme. Oricum, era o asteptare grea, tensionata. Falsul socialism – impus la noi cu forta – a început sa dea semne de agonie pretutindeni din cauza gravelor sale carente si contradictii. Noi însa în ochii tuturor paream resemnati, dinainte învinsi, cu toate ca minerii din Valea Jiului si muncitorii brasoveni demonstrasera ca puteam fi si altfel. Si, în acele zile de decembrie, am dovedit-o din nou, iar furia revoltei, a nesupunerii, a fost pe masura asteptarii de pâna atunci. Spaimele din noptile în care balanta nu se înclinase în partea dorita, iar moartea se încapatâna sa poarte uniforma militara au fost neutralizate de bucuria unei prea scurte victorii. Caci, treptat, Revolutia a fost adjudecata de cei ce n-au avut nici o legatura cu ea, de cei ce au stiut sa stea la pânda pentru a se napusti, la momentul potrivit, asupra „prazii“. Cu alte cuvinte, la putina vreme dupa ce unii au platit cu viata ideile pentru care iesisera în strada, au început sa agonizeze si apoi sa moara si idealurile Revolutiei. Dupa douazeci de ani, tara este neguvernata, la propriu, si neguvernabila, în timp ce verbul cel mai uzual, cu acoperirea cea mai mare în fapte, este „a fura“! Propagandistii diverselor partide au instalat pe tot cuprinsul tarii mârlania si ignoranta ca reguli de viata. Se vede ca Uniunea Europeana trebuie sa aiba si o mahala. „Oamenii politici“, de fapt niste papagali în marea lor majoritate, s-au obisnuit sa repete ceea ce li se spune de „sus“, cu silinta înaintasilor lor politici care stiau pe de rost Cuvântarile celui mai iubit fiu…
„Urasc supunerea, spunea Rousseau, pentru ca e sursa tuturor relelor.“ De altfel, alegerile prezidentiale au demonstrat cu prisosinta valentele supunerii, faptul ca la noi nimic nu conteaza, totul se vinde si totul se cumpara, iar supararea nu tine mult. Între libertate si mici românul stie ce sa aleaga fara sa stea pe gânduri. Si mai mult decât atât, stie si pe cine sa iubeasca. Orice le-ai face, au, se pare, credinta si consecventa biblicului Iov. Atâta doar ca, dupa ce au fost umpluti de bube si de mizerie, binele întârzie sa se arate. Micii, sarmalele, berica, galetile, pilotele, pufoaicele, uleiul, zaharul, faina, ba chiar si frigiderele, leii si „euroii“ tin locul ideilor despre viitor, a programelor de guvernare. Presedintele proaspat ales îsi anunta victoria printr-o replica a unui personaj dintr-un film binecunoscut: „Un fleac, i-am ciuruit!…“ Ciuruitii fiind alte cinci milioane de români care nu l-au votat. Cât despre celelalte cinci milioane de români, „care au stiut sa aleaga“, erau la fel de ciuruiti: la pensii, la salarii, la locuri de munca, ciuruiti la medicamente si la taxe. De acum, însa, în viata noastra politica nu va exista nimic imprevizibil. Lupta cu securistii si cu comunistii va continua cu îndârjire, caci oamenii care au facut Revolutia nu i-au învins destul. Plus ca descendentii directi ai acestora nu trebuie sa-si piarda obiectul muncii. Capitalismul va fi construit cu si mai mult optimism, lozincile ce amintesc de defuncta „lupta de clasa“ fiind la fel de eficiente ca odinioara. Cei saraci stârniti împotriva acelor bogati care nu sunt pe placul presedintelui: „Sculati voi oropsiti ai vietii,/ Voi osânditi la foame, sus!“. Semn ca nimic nu se pierde, totul se transforma. Iar la noi: totul se perpetueaza si se modernizeaza! Dar, în anii imediat urmatori, lupta îsi va pierde treptat din importanta: Parlamentul va avea o singura camera, Constitutia, de care, oricum, demult nu se împiedica nimeni, va fi asa cum o va dori arhitectul modernizarii României. Caci la noi criza economica si mizeria morala si materiala se trateaza numai cu articole din Constitutie. Iar la nevoie, mai un referendum, mai niste mici si bere, ba chiar si câte un frigider. România, sau ce va mai ramâne din ea, va trebui cautata departe, dincolo de hotarele ei. Sau, mult mai sigur, în vechile carti de istorie.
În apasatorii ani prerevolutionari, ma miram din ce în ce mai des: „Doamne, cât poate suporta acest popor!“. Acum, de când stiu prea bine raspunsul, m-am linistit: regret doar ca l-am descoperit cu atâta întârziere.
P.S. Aflu, fara surprindere, consecventa cu care ICR, si în special presedintele acestuia, dl. Horia-Roman Patapievici, promoveaza imaginea României. Dupa poneiul roz si puturicile care au umplut peretii sediului ICR din New York, dupa etapa urmatoare, când samânta unui sfânt a fost risipita în Valea Ruhrului, a venit vremea ca dl. Patapievici sa-i anunte pe spanioli prin intermediul ziarului La Vanguardia (din 6 decembrie 2009), ca si pe la noi se practica sexul oral. De parca n-ar fi fost suficienta gloria fetelor noastre raspândite în toata Uniunea Europeana. Putem avea, oare, speranta ca românii, cu toate ale lor, vor fi cândva promovati si de la brâu în sus? Înclin sa cred ca nu, câta vreme în fruntea ICR se afla unul dintre cei mai eficienti agenti electorali ai presedintelui României.
Augustin Buzura
Sursa: Revista Cultura
Pana cand?
Pana cand vom mai fi obligati sa va suportam indiferenta, dispretul si minciunile? Pana cand o sa va mai amagiti ca aveti dreptul sa calcati totul in picioare? Destine, speranta, viitor. Pana cand va veti mai ascunde in spatele unor compromisuri pe care le vanati cu o disperare greu de inteles? Pana cand o sa va mai bagati mainile voastre murdare si hulpave in bugetul unei tari tot mai saracite, chiar de incompetenta voastra? Pana cand o sa va tineti cu dintii de Puterea asta blestemata? Pana cand credeti ca milioanele de romani vor lasa capul in pamant, rusinati de aroganta voastra? Pana cand o sa transformati Romania in arena de lupta a intereselor voastre? Pana cand o sa permiteti coruptiei si birocratiei sa ingenuncheze institutiile statului? Pana cand o sa continuati sa va bateti joc de interesul national, de viitorul Romaniei? Pana cand o sa aveti tupeul de a privi in ochi pensionarii, somerii, tinerii, fara sa rositi nici macar o secunda? Pana cand o sa fim nevoiti sa asistam la aceasta lupta politica absurda, din care razbate doar uriasa voastra sete de Putere si privilegii? Pana cand o sa fim o generatie de sacrificiu, care nu are alt drept decat sa spere la nesfarsit? Pana cand vom fi obligati sa asistam la drama batranilor ce isi dau o parte uriasa din pensie pe medicamentele care le salveaza viata? Pana cand se vor confrunta copiii nostri cu pervertirea sistemului educational, cu nesiguranta crasa din scoli? Pana cand ne vom lovi de agresivitatea unor interlopi ce sunt protejati chiar de voi si carora ar trebui sa le stopati din fasa tupeul? Pana cand vom fi obligati sa suportam dispretul fata de lege al vreunui magistrat sau dorinta de capatuiala a vreunui medic, care ne cere si ultimul ban pentru a-si face datoria? Pana cand veti arunca in derizoriu institutii vitale ale statului, doar- doar va veti atinge interesele abjecte? Pana cand credeti ca vom mai rezista, inainte sa va trimitem acolo unde va este locul: in haul istoriei? Pana cand o sa va mai suportam odraslele nesimtite si pline de ifose care se cred mai presus de ceilalti doar pentru ca le-ati insuflat dispretul fata de banul muncit? Pana cand credeti ca o sa mai inghitim mizeriile voastre, lupta voastra pentru privilegii, promisiunile voastre? Pana cand o sa considerati ca populatia are doar dreptul sa voteze, sa va gireze neobrazarea si incompetenta?
Cand o sa realizati, in sfarsit, ca discrepanta dintre Romania noastra si cea in care traiti voi se mareste de la o zi la alta? Ca milioane de romani au ajuns in pragul disperarii? Ca voi sunteti principalii vinovati de haosul in care se afla tara asta? Simple intrebari la care clasa politica nu are timp sa raspunda. Nu vrea, este mult prea ocupata cu scandalurile cotidiene, cu compromisurile murdare, cu obsesia obtinerii a cat mai multa influenta. Actorii politici nu au alt obiectiv decat victoria la prezidentiale. Populatia nu face parte dintre prioritati. O masa utila, in opinia lor, doar sa reconfirme impostura si ipocrizia alesilor. Scenariile jalnice care ni se perinda in fata ochilor in aceste zile nu fac altceva decat sa ne prezinte inca o data falimentul actualei clase politice. Niste decidenti care se departeaza tot mai mult de ceea ce reprezinta cu adevarat Romania. Tara in care ora exacta a politicii o vor da in continuare Basescu, Geoana, Antonescu, Oprescu, Marko Bela si ceilalti demagogi nu poate evita drumul spre prapastie. Nu poti cere tupeului sa fie decent, coruptiei - cinstita, iar clasei politice actuale - responsabilitate. Avem nevoie de un nou inceput, de o noua clasa politica, in cadrul careia alesii sa nu fie neaparat saraci si incoruptibili, dar, obligatoriu, competenti si capabili sa subordoneze interesele de partid celui national. Si, totusi, pana cand vom mai accepta sa fim umiliti in fiecare zi?
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Coruptia
Unii spun că puterea corupe.
Nu sunt un fan al acestei teorii, dar în vremuri precum acestea, pe care le trăim, când sistemul însuşi este corupt şi pervertit, un sistem care se propaga pe sine însuşi de-a lungul deceniilor, fără a permite ca ceva mai bun sa îl înlocuiască, nu poate fi decât corupt şi bolnav, împiedicând o dezvoltare a societăţii mai mult sau mai puţin normală, precum şi pe cea a fiinţei umane fireşti.
Sisteme precum acestea, care distrug fiinţa umană şi principiile sale, sunt, în realitate, cele corupte, şi nu simplul funcţionăraş, care lucrează 8 ore pe zi.
Sistemul îngrămădeşte în el oameni de toate felurile şi tipurile, dar numai aceia, ce reuşesc să treacă prin ciur şi prin dârmon, ajung, cu adevărat, în vârful iceberg-ului şi anume: politicienii de vârf, liderii religioşi, liderii de corporaţii şi organizaţii, oamenii pe care îi iubim si îi urâm, în acelaşi timp.
Acestea fiind spuse, cred ca există doua tipuri majore de corupţie : internă şi externă - în interiorul unui stat şi, la nivel internaţional, între ţări, precum şi în cadrul alianţelor politice sau economice.
Corupţia internă îşi are fundamentul pe nivelul de trai al oamenilor. Nu trebuie considerată un fenomen sau un defect uman, ci mai mult o constantă a societăţii, precum inflaţia; depinde de acţiunile statului şi de nivelul de trai.
Statele totalitare, care se străduiesc sa rămână la putere, tind sa fie mai corupte decât altele. De ce este aşa? Pentru că, precum un animal înfometat, statul începe să se devoreze pe sine însuşi, pentru a supravieţui.
Guvernul se va schimba. Dar se va schimba pe seama oamenilor şi în detrimentul lor, cu preţul pierderii principiilor lor morale si etice, cu preţul unor generaţii bolnave şi pervertite.
Corupţia externă este indusă de ţări sau organizaţii, care încearcă să ruineze un stat, de exemplu, prin embargouri, prin neacceptarea tratatelor comerciale sau prin tăierea fondurilor pentru regiunile sărace.
Împrumuturile şi sistemul bancar formează o mare parte a corupţiei externe şi este folosită ca şi element hotărâtor/etalon în „balanţa diplomatică”.
Vedem că Uniunea Europeana dă fonduri ţărilor membre din Europa de Est, dar o face fiind conştientă că respectivele ţări au probleme grave de corupţie şi că banii nu vor fi folosiţi pentru cele mai bune proiecte. De ce este aşa?
Este posibil ca aceasta să se petreacă deoarece Uniunea Europeana caută să controleze fiecare aspect din viaţa statelor sale membre, de la votarea legilor şi până la cele mai fine mecanisme economice?
Este posibil ca acestea sa fie, de fapt, mişcări neconstituţionale, daca e să ne amintim de tratatul de la Lisabona, căruia Irlanda i s-a opus prin referendum, dar care, în cele din urmă a trecut şi a fost implementat?
Oameni precum aceştia, sisteme precum acestea, sunt cele care, în realitate, sunt corupte.
Lăcomia şi teama umană, votate şi susţinute prin constituţie!
Dr. Krüger
sursa: fight4romania.com
Ce am putea face pentru Romania?
Ce ne desparte pe toti de lumea la care visam sa traim si pentru care ne agitam atat, muncim si speram sa ajungem la un moment dat al vietii noastre acolo? Ce am putea face noi pentru o Romanie la care acum doar visam de fiecare data cand luam contact cu o alta tara civilizata a lumii?
Desi primul raspuns normal care ar veni in mintea oricui este “sa speram”, nu aceasta este miza si nu de asta am avea nevoie cel mai mult. Toata lumea spera. Si cei care isi spun ca si-au pierdut speranta spera chiar daca nu isi dau seama, spera fara sa stie ca o fac, spera chiar daca speranta lor are ca termen limita sfarsitul vietii lor.
Nici macar de credinta nu este nevoie cel mai mult, desi credinta este o conditie necesara. Dar niciodata nu este suficienta. Pentru o Romanie mai buna, pentru Romania pe care toti ne-o dorim, tara fara coruptie, fara hotie, cu egalitate de sanse, mai curata, prospera si cu politicieni mai buni, este nevoie in primul rand de actiune.
Fapte si actiuni concrete din partea fiecaruia dintre noi - asta ar fi lucrul cel mai important si, cu siguranta, unicul care ar putea schimba cu adevarat soarta acestei tari si a poporului ei.
Din start, o buna parte dintre cei care vor lua contact cu aceste idei vor fi deja zambind cand vor fi ajuns cu gandul aici. Vor fi ras de naivitatea autorului acestor randuri si vor fi zambind spunandu-si ca nu e nimic mai mult decat o utopie ce este descris aici. Le raspund, tot aici, tuturor celor amuzati ca ei vor fi ultimii de care avem nevoie pentru viitorul nostru. Si tot din cauza lor, ei isi vor spune mereu ca nu e nimic de facut in tara asta …
Asadar, de ce ar avea aceasta tara nevoie cel mai mult? Cred ca nu este prea tarziu inca sa incepem noi sa ne schimbam si apoi sa urmarim daca schimbarea noastra produce efecte si in societate.
Sa incetam, de exemplu, sa ne mai gandim (si apoi sa facem totul pentru a pune in practica aceasta idee) ca doar cu relatii si spagi se poate reusi - si vizez aici orice fel de reusita, fie ea de ordin profesional sau cea care priveste orice interes privat al nostru.
Sa incetam, asadar, sa mai oferim bani politistilor pentru a scapa de amenzi, sa incetam sa sunam pe cutare sau cutare pentru a obtine un document sau un serviciu, sa incetam sa apelam la o “relatie” pentru a ne angaja nepotul sau fiica, sa incetam sa mai primim “atentii” din partea celor dispusi sa le ofere.
Atunci cand majoritatea celor care inca traiesc folosindu-se de aceste practici vor renunta la ele, atunci abia valul de normalitate va incepe sa se propage in societate si sa fie resimtit la nivel comunitate. Imaginea de astazi a societatii romanesti te poate face sa iti pierzi orice speranta ca generatiile in viata vor mai fi capabile sa faca acest pas. Haosul moral al fiecaruia dintre noi in fuga de a scapa de saracie, al politicienilor romani in fuga spre averi si functii tot mai mari, a intregii noastre societati ne face sa fim convinsi ca nimic nu ne mai poate salva.
Ne vine greu sa credem ca micile gesturi oneste din viata de zi cu zi sunt, de fapt, cele care conteaza si care fac diferenta pe termen lung. Ele pleaca desigur dintr-o cultura si dintr-un mod de a fi care nu ne caracterizeaza inca, dar care poate sa devina oricand unul asumat. Vom iesi din aceasta situatie atunci cand nu vom mai auzi peste tot ideea ca esti un “fraier” daca nu iei atunci cand ti se da “atentia cuvenita”, ca esti un naiv ca inca mai crezi ca poti sa schimbi ceva de unul singur.
Vom avea o sansa mai mare pentru o lume mai buna atunci cand vom intelege cu totii ca aceasta este strans legata de fiecare gest in parte pe care il facem cu totii zilnic. Nu trebuie sa asteptam generatiile care vin sa ne salveze, ci trebuie sa stim ca doar noi suntem cei care putem sa o facem.
Iulian Leca
sursa: ziare.com
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail.
