C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Lupta pentru Romania

APEL CĂTRE SLUGI!

Share Button

Sunteți câteva zeci de mii în mijlocul acestui popor, dar foarte puțini, de vreme ce el rămâne încă în picioare cu asemenea forță și îndârjire; și totuși prea mulți, dacă ați putut face cu putință, hrăni și cauționa oroarea odioasei voastre manipulări vreme de atâția ani. Vouă, acestor mulți-puțini, slugilor cu carte de muncă, vă adresăm următoarea chemare:


Lăsați o respirație mai lungă între momentul la care ați înțeles că sunteți nimeni fără a avea nici măcar proprietatea dosurilor de pupat, și decizia voastră halucinantă de a specula neputința acestui popor în a înțelege cine sunteți cu adevărat și care sunt motivele care v-au transformat în mancurții instituționalizați ai celor care stăpânesc această țară!

Nu le mai vorbiți o vreme românilor și căutați un copil sau mai mulți cu părinții plecați de ani de zile de lângă ei. Priviți-i în ochi și încercați să le zâmbiți, așa, machiavelic, cum bine vă stă atunci când vă numărați gențile cu bani primite drept recompensă de la cei care vă plătesc. Lăsați să se întrevadă o urmă de sfială în privirea voastră. Fiți o vreme stingheri, dacă puteți. Iar dacă nu, măcar încercați!

Nu mai apăreți la televiziune.

Nu mai scrieți în ziare.

Nu mai comentati pe Facebook!

Nu vă mai ridicați glasul decât pentru o scurtă căință, căci altfel îl ridicați din nou în minciună și mizerie, infinita mizerie pe care o vărsați zilnic, din hârdaiele voastre ONG-iste, peste mintea și sufletul acestui popor.

Lăsați cuvintele să spună ceea ce spun; nu mai folosiți o vreme vorbele “democrație”, “societate civilă”, “suflet”, “biserică”, “națiune” și “România”. Nu asasinați aceste cuvinte.

Renunțați la alibiuri morale spunându-vă că ați făcut neîncetat răul ca să puteți face din când în când binele. Nu mai respirați în preajma românilor o vreme, pentru că le miroase urât, pentru că rânjetul forțat al unei slugi nu va putea niciodată să inspire liniște și bucuria simplă a apartenenței la acel ceva cu care voi, aceste umbre sinistre de oameni, nu mai puteți viețui niciodată. Iar acel ceva, atât de simplu dar infinit de valoros este ADEVĂRUL! Spus în doar câteva cuvinte, direct și fără menajamente! Exact așa cum îl spunem și noi aici!

Să nu vă fie frică, ci doar, din când în când, o lungă și insuportabilă rușine. Căutați un român care și-a pierdut în toți acești ani speranța și încrederea și cereți-i iertare. Intrați din nou în biserici și aprindeți o lumânare pentru cei morți, pentru cei încă vii și pentru voi. Vorbiți din nou cu Dumnezeu și vedeți ce vă spune!

Iar dacă veți da curs acestei chemări, veți înceta să mai fiți SLUGI și veți primi înțelegerea noastră. Nu vom uita dar vă vom IERTA.”

Așa să vă ajute Dumnezeu!

Autor: Gandeste.org

Share Button

Un fost ministru tehnocrat, lider și candidat al USR: Nu avem „oameni mișto” și „foarte tari”

Share Button

Iată cine era să salveze România…!

cg

În județe precum Vaslui, Botoșani, Sălaj sau Bistrița-Năsăud nu prea pot fi găsiți „oameni mișto”, cei mai mulți fiind „nasoli”, iar „oamenii foarte tari” sunt și mai rari în aceste zone, dominate de oameni slabi. Este ceea ce spune un fost ministru ”tehnocrat”, lider și candidat al USR, Cristian Ghinea, după alegerile din 11 decembrie 2016. Cu precizarea că, în concepția politică a „salvatorului”, prin „oameni mișto” sunt desemnați cei care au votat USR, iar prin „oameni foarte tari” exclusiv „salvatorii” însiși, candidații USR.

Dar nu avem motive de îngrijorare, noi, cei „nasoli” și „foarte slabi”. Vestea bună este că țara noastră are aproape 90% oameni inteligenți, adică români care nu putut vota asemenea candidați, propuși de USR…

„Eu sunt entuziasmat după campania asta. Am fost în 20 de județe, sunt răcit cobză. Am fost și în județe unde oamenii ne-au spus să nu depunem efort fiindcă sunt bătălii pierdute – Vaslui, Botoșani, Sălaj, Bistrița-Năsăud. Am găsit și oameni mișto”. Aceasta este declarația liderului USR, fostul ministru “tehnocrat” al Fondurilor Europene, un personaj „mișto”, de bună seamă, care ne-a făcut onoarea de a se afla între noi în timpul campaniei electorale. Prin urmare, în județe precum cele menționate se găsesc, totuși, și „oameni mișto”, iar aceștia, în viziunea fostului ministru, se numără exclusiv din rândul celor care au susținut USR. Restul sunt „nasoli”. Aceasta este concluzia logică care se desprinde din ceea ce a debitat ministru Fodurilor Europene, asupra performanțelor căruia nu putem să ne oprim… din cauza lipsei lor! În timpul mandatului său, absorbția fondurilor europene a tins spre zero.

Dar ”eminența sa”, intelectual rasat din noul val bezmetic, „tehnocratul salvator” continuă imperturbabil să înaripeze prostioare de pe gură, producând o altă dihotonie: de data asta împarte oamenii pe care i-a întâlnit între „oameni foarte tari” și restul, foarte slabi, de presupus.
„Cea mai mare bucurie sunt oamenii din USR pe care i-am întâlnit. Oameni foarte tari care și-au pus în paranteza business-ul, cariera, ca să facă chestia asta”, spune useristul, care numai om politic nu poate fi numit.

Prin urmare, în gândirea “salvatorului” României și a “tehnocratului” Cristian Ginea, românii se împart în „oameni mișto”, cei care au susținut USR, și oameni „nasoli”, foarte probabil (sau, în orice caz, un antonim al lui „mișto”). Dar, și mai mult decât atât, România se mai împarte, în aceeași viziune ”elaborată” a candidatului, între „oameni foarte tari”, care au făcut campanie pentru USR (adică, „chestia asta”, în limbaj de nou politician), și oameni foarte slabi, care nu au militat pentru USR.

Din fericire, nu numai în județe ca Vaslui, Botoșani, Sălaj sau Bistrița-Năsăud, dacă nu există prea mulți „oameni mișto” sau „foarte tari”, avem foarte mulți oameni inteligenți care nu au putut vota politicieni atât de iresponsabili și lipsiți de tact, ca și de bun-simț, care pot să producă asemenea idioțenii, cu titlul de declarații, constatări și concluzii. La acest capitol stăm, într-adevăr, foarte bine, aproape 9o% dintre românii care au participat la votul de pe 11 decembrie 2016 punând ștampila, „mișto” și „tare”, pe alți candidați decât cei din „chestia” asta, USR, un partid fără program, fără orizont, fără viziune, care nu dorește decât să speculeze dorința firească de schimbare a românilor.

Iată declarația completă, potrivit hotnews.ro:

„Eu sunt entuziasmat după campania asta. Am fost în 20 de județe, sunt răcit cobză. Am fost și în județe unde oamenii ne-au spus să nu depunem efort fiindcă sunt bătălii pierdute – Vaslui, Botoșani, Sălaj, Bistrița-Năsăud. Am găsit și oameni mișto. Cea mai mare bucurie sunt oamenii din USR pe care i-am întâlnit. Oameni foarte tari care și-au pus în paranteză business-ul, cariera, ca să facă chestia asta. A fost un efort greu de imaginat, un partid care acum 6 luni exista doar în București s-a extins în toată țara, are filiale în toată țara și a strâns atâtea semnături, a făcut față cu brio unui val de contestații absolut abject de la PSD și sateliții PSD. Filialele au fost foarte diferite și la nivel local fiecare s-a organizat cum l-a tăiat capul. A fost o senzație de amatorism, cu bune și cu rele, așa cum este la fotbalul de amatori. Eu sunt foarte mulțumit de USR. Prezența nu este așa de dramatică, dacă te uiți la București, este mai mult ca la locale, ceea ce este enorm. Chiar și în Timiș unde este cea mai mică prezență, a fost mai mult ca la locale, deci nu este dramatică povestea cu prezența. Ar trebui să facem ceva să depășim acel 50%”, a explicat Ghinea.

Autor: Cristian Patrascu

Sursa: Anonimus.ro

Share Button

2017 va fi un an „al revoltei împotriva forţelor globalist-liberale”

Share Button

„Clanul Clinton” a pierdut alegerile prezidențiale din SUA din cauza „revoltei clasei de mijloc” şi din aceeaşi cauză a avut loc și Brexit-ul, a declarat premierul Ungariei, Viktor Orban. Acesta a mai spus că 2017 se anunţă a fi un „an al revoltei” populaţiilor din ţările în care a fost impusă corectitudinea politică.

theeconomist

Odată cu apropierea alegerilor din Germania, Olanda și Franța, trebuie să ne aşteptăm la o „revoltă a intelectualilor împotriva izolării și stigmatizării”, a declarat premierul ungar, într-un interviu acordat joi portalului de știri 888.hu, potrivit agerpres.ro.

Acesta a mai spus că din cauza „revoltei clasei de mijloc”, „clanul Clinton” a pierdut alegerile prezidențiale din SUA și că motive similare se află și în spatele Brexit-ului. El a comentat că 2017 va fi un „an al revoltei” oamenilor aparţinând acestei clase de mijloc, care au fost neglijaţi şi care nu vor mai accepta situaţia de până acum.  Orban a afirmat că, în Uniunea Europeană, pozițiile înalte sunt ocupate de „forțe globalist-liberale reprezentând statu-quo-ul”, forţe care urmăresc să înființeze Statele Unite ale Europei.

Premierul ungar a promis că „nu-i va permite Bruxellesului să dicteze prețurile la energie ori să-i interzică Ungariei tăieri în domeniul utilităților publice”. Orban s-a referit şi la relaţiile dintre Ungaria şi Statele Unite, afirmând că legăturile de cooperare cu poporul american și cu oameni de afaceri din SUA au fost bune, dar că „unii politicieni americani” au dus un război împotriva Ungariei și a regiunii central-europene, deoarece ei credeau că liderii locali „se vor comporta ca niște yesmeni și vor accepta toate condițiile lor”. Acei americani au căutat să-și pună în practică „planul viclean” prin intermediul unor grupări civile, fundații și instituții media finanțate de George Soros.

Sursa: Sputnik Moldova

Share Button

Ion Cristoiu: La alegerile din 11 decembrie 2016, românii s-au pronunțat prin vot pentru suspendarea lui Klaus Iohannis

Share Button

Un scurt rezumat: vineri, 9 decembrie 2016. Peste două zile, mai precis pe 11 decembrie 2016, în România vor avea loc alegeri parlamentare. Din multe puncte de vedere le putem considera cruciale pentru destinul românesc. Alegerile urmează să dea puterea unei forţe politice care, ţinînd cont că scrutinul următor va fi în 2020, va organiza aniversarea Centenarului Marii Uniri.

klaus-iohannis1

Cum altfel ar trebui să găsească un moment precum Centenarul Marii Uniri o ţară ca România decît stabilă social-politic, unită, independentă?!

Alegerile din 11 decembrie 2016 sînt cruciale şi pentru că au loc într-un context tulbure pentru o ţară ca România. La nivel planete au loc mutaţii tectonice nu prea diferite ca mister neliniştitor de cele din preajma celui de-Al Doilea Război Mondial.

Victoria lui Donald Trump contestată de establismentul american, a aruncat primul imperiu universal din Istorie într-o criză care creşte pe zi ce trece.

Cucerirea oraşului Alep, de ani întregi bastion al rebelilor sprijiniţi de SUA, de către Armata siriană sprijinită de Rusia, în pofida protestelor internaţionale, a unei ONU ineficiente, spun totul despre primul semn al efectelor planetare ale Crizei din America.

Parlamentul britanic a declanșat Brexitul.

S-au spulberat şi iluziile că Referendumul ar mai putea fi răsturnat.
În Franţa, Françoise Hollande, un pilon, alături de Angela Merkel al Sistemului european liberal de pînă acum, a anunţat, într-o declaraţie dramatică în direct la TV, că nu va mai candida în 2017. Va fi preşedinte pînă în 2017. Una e însă să fii preşedinte cu speranţa unui al doilea mandat, alta e să fii preşedinte pe ducă.
Franţa e astfel slăbită. Slăbită şi confuză prin victoria la Primarele Dreptei a unui candidat outsider, susţinător al politicii de tip Trump.

Despre ce se întîmplă în regiune, inutil să mai scriu.
Republica Moldova, Bulgaria, Polonia, Ungaria au la putere forţe ostile politicii externe a României.
Turcia rămîne din punct de vedere al alianțelor o necunoscută prin provocările aproape zilnice lansate împotriva standardelor UE și NATO.

Vineri, 9 decembrie 2016, era limpede că România, pe cale de a rămîne de una singură, avea nevoie de un guvern puternic, expresia unui vot masiv.
Era limpede că alegerile trebuiau să beneficieze de o rată uriaşă de participare.
În acest context, vineri, 9 decembrie 2016, preşedintele României, avînd prin Constituţie misiunea de a fi garantul stabilităţii, independenţei, unităţii ţine un discurs despre alegerile de duminică.
Dînd curs procedurii tradiţionale, preşedintele României trebuie să ţină un discurs menit a aduce pe români la vot.
Preşedintele României, pe numele lui de Buletin, Klaus Iohannis, a ţinut o Declaraţie de presă.
Evident, ea a îndemnat pe români să meargă la vot.
Să meargă la vot pentru că e în interesul naţional să avem rezultatul unui vot exprimat în cunoştinţă de cauză de cîți mai mulți români, pentru ca guvernul postelectoral să aibă o legitimitate de beton?
Nu, preşedintele României a îndemnat pe români să iasă la vot pentru a-şi exprima voinţa de a lupta împotriva corupţiei.
Asta într-o Declarație zisă în stilul deja binecunoscut al lui Klaus Iohannis, cel de Rață mecanică.

Evident, e iresponsabil ca tu, şeful statului român să dai semnal pe plan extern că principala problemă şi singura a României e corupţia.
E ca şi cum şeful statului italian i-ar îndemna pe italieni să meargă la vot pentru ca astfel să se exprime voinţa de luptă împotriva Mafiei.
Dar chiar şi-n aceste condiţii bizare – şeful statului român anunţă pe plan internaţional că, după decenii de Luptă împotriva corupţiei, marea problemă a României a rămas tot corupţia, ceea ce înseamnă taxarea românilor drept bandiţi irecuperabili – ar mai fi fost de admis discursul ăsta dacă îndemnul de a ieşi la vot ca semnal al luptei împotriva corupţiei n-ar fi fost unul de mărunt, mizer chibiţ electoral.
Preşedintele României a îndemnat pe români să iasă la vot împotriva unui partid – PSD.

Alegerile din 11 decembrie 2016 au fost semnificate de chiar Preşedintele României nu ca un moment crucial pentru destinul ţării, ci ca un test pentru politica sa măruntă, de chibiţ al unui partid: PNL.
Declarația de chibiț de vineri, 9 decembrie 2016, e apogeul unui lung șir de nerozii comise de Klaus Iohannis din obsesia de a fi președinte mai jucător decît Traian Băsescu, dar, lipsit de orice talent în această privință, reușind să fie un jucător de turcă și în nici un caz de politică.
A fost mai întîi impunerea cu forța, în disprețul voinței populare, al celui mai prost guvern de la Fanarioți încoace, Guvernul Dacian Cioloș, un fel de Guvern Groza alcătuit din nepoței de-ai lui Romulus Zăroni.
În doar un an, Guvernul Dacian Cioloș a reușit să compromită în asemenea hal termenul de tehnocrat încît, cînd treci pe lîngă un maidanez, e musai să eviți a rosti acest cuvînt, dacă nu vrei să rămîi fără un crac la pantaloni.

A venit apoi parașutarea în fruntea PNL a celei de a doua blonde de la Cotroceni, infantila Alina Gorghiu.
Orice om sănătos la cap cînd o auzea ținînd un discurs simțea cum îl apucă o cumplită durere de dinți, chiar și dacă ar fi fost știrb.
În campania electorală numărul neroziilor comise de Klaus Iohannis a crescut de la o zi la alta, pe măsură ce se dedulcise la dat ochii cu fătucele din presă. Cum le întîlnea privirea mirată, de pisoi sărman, Klaus Iohannise era lovit de o nevoie nebună de a trăncăni.
Mai ales după ce a confiscat Ziua Națională, întabulînd-o, alături de casele sale de la Sibiu, Klaus Iohannis a început să trezească nedumeriri gen, Ce o fi cu el, mamă? Atît de tare s-a străduit să enerveze poporul român, încît mulți au început să-l bănuie că face jocurile PSD.

Nu făcea jocurile nimănui.
Pur și simplu pentru prima dată de la victoria din noiembrie 2014, datorată exclusiv Sistemului, românii îl vedeau pe Klaus Iohannis așa cum e:
De o nerozie legendară.
Ce s-a întîmplat?

  1. Românii n-au ieşit la vot în proporţiile cerute de Klaus Iohannis.
  2. Românii au votat covîrşitor partidele acuzate de Klaus Iohannis că sînt corupte.

Chiar dacă se mai discută dacă PSD va face majoritate absolută fără ALDE, un adevăr e sigur cu valoare de axiomă:
Pentru prima dată în Istoria postdecembristă (după cum am mai scris exclud din statistică scrutinul din 20 mai 1990, ca aflat în afara pluripartidismului), un partid a cîştigat la un asemenea scor faţă de principalul adversar: 25%.

Votul dat de români lui ALDE e şi mai semnificativ din acest punct de vedere. Fără structuri în teritorii, fisurat prin conflictul dintre Daniel Constantin – Călin Popescu Tăriceanu, supus celei mai crîncene campanii de defăimare de după decembrie 1989, partidul lui Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 6% din voturi.

Ce unește cele două partide al căror voturi însumate dau o majoritate zdrobitoare:
Adversitatea faţă de Klaus Iohannis.
Manevrele Sistemului de după alegeri au avut drept scop manipularea opiniei publice astfel încît aceasta să nu devină conştientă de sensul profund al votului.

Scălămbăielile cu consultările de la Cotroceni, impunerea în fruntea PNL a unei noi blonde de la Cotroceni, zvonurile ce lasă impresia a fi ştiri prin siguranţa cu care sînt lansate sînt tot atîtea diversiuni cu scopul de a se dezbate altceva decît adevărul spus de acest scrutin.
S-a făcut mare caz de un aşa-zis vot pozitiv.
Adică, Vezi Doamne! românii s-au orientat către PSD, deoarece acest partid avea program, în timp ce PNL nu avea. Dacă ar fi aşa, USR şi PMP n-ar fi trebuit să intre în Parlament. Poate să spună cineva un punct, un singur punct din programul USR sau din Programul PMP?
În realitate, aşa cum îmi spunea Sorin Oancea, șeful de la B1Tv, într-o conversaţie pe care am avut-o despre scrutinul din 11 decembrie 2016 (de ce n-o fi scriind Sorin Oancea, care a uitat că la bază ziarist și nu patron de televiziune?!), votul a fost, ca de obicei, negativ.

Un vot pentru PSD şi ALDE, care au apărut drept întruchiparea forţelor în Război cu Klaus Iohannis.
Incredibila victorie a PSD și ALDE poate fi interpretată drept rezultatul unui Referendum de suspendare a lui Klaus Iohannis.
După Referendumul din 2012, Traian Băsescu mi-a zis, într-o discuție despre Referendum, că-i decis să întreprindă ceva pentru a-i recîștiga pe cei peste 7 milioane de români care au votat împotriva sa.
Au trecut doi ani ca și cum n-ar fi fost.
Din motive care-mi scapă, Traian Băsescu n-a întreprins nimic pentru a-i recîștiga pe români.
Dimpotrivă, a făcut totul pentru a-i pierde și pe ceilalți.

Spre deosebire de Traian Băsecu, Klaus Iohannis nu pare a fi conștient că alegerile din 11 decembrie 2016 au avut semnificația unui Referendum de suspendare.
Așa cum ne-a dovedit nerozia cu așa zisele consultări de la Cotroceni, el n-a înțeles nimic din semnalul dat de români, cel potrivit căruia trebuie să fie președintele României și nu chibițul unui partid de pe scena politică.
Dacă va înțelege asta vreodată e o întrebare dramatică nu atît pentru el, cît mai ales pentru România, țară care are nevoie mai mult ca niciodată de un Președinte de țară și nu de un șef de gașcă politico-mafiotă.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Share Button

Gogu Pleșu Liiceanu

Share Button

La vremea respectivă, Ceaușescu și securiștii săi au făcut din discursul patriotic un instrument ideologic de ieșire de sub influența rușilor.

plesu-si-liiceanu

Dacă rușii / sovieticii apăsau pe pedala internaționalismului, ca să legitimeze de fapt imperialismul / neo-colonialismul sub deghizare (străinii e buni și superiori, chiar și atunci cînd ne jefuiesc țara, cînd ne iau grîul și petrolul și uraniul din gubernia noastră Republica Sovietică România), Ceaușescu își legitima autonomia de acțiune și contracara prin naționalism: Eminescu, Mihai Viteazu, Burebista, Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Ecaterina Teodorescu, “Pe aici nu se trece”.

Pînă aici, toate bune și frumoase, știm cu toții asta, e descoperirea apei calde.

De aici încolo, însă, începe chichirezul. Cum au reacționat rușii să-l neutralizeze la discurs pe Ceaușescu?

Rușii aveau nevoie ca de apă să recapete întîietatea discursivă, the higher moral ground, să aibă hegemonia culturală, cum ar zice Gramsci. Drept pentru care au construit un grup de telectuali care să transmită mesajul necesar către popor.

Intră în scenă Pleșu, Liiceanu și minionii săi: Baconschi, Ungureanu, Dinescu et co.

Pleșu, Liiceanu, la vremea aceea dornici de afirmare, au constituit o adunătură de intelectuali necesară pentru prelucrarea ideologică prin așchiere a populației de către ruși – acțiunea “Perestroika”.

Grupul era sub atenta coordonare și îndrumare și mentorat al unui kaghebist de nădejde din Comitetul Central de pe atunci, Gogu Rădulescu, omul lui Gorbaciov care coordona acțiunea de săpare la temelii a lui Ceaușescu. Citiți aici, dacă vreți să știți povestea.

Grupul, Pleșu Liiceanu et co (Baconschi, Ungureanu, Dinescu, Nicolaescu, Caramitru etc), evident că era urmărit cu preocupare și îngrijorare de către partea naționalistă a Securității, aia pro-Ceaușescu. De-aia i-a și mazilit la un moment dat, în surghiun la Conacul de la Pleșcani.

Pe altă parte, grupul evident că nu era de capul său, era în misiune de servici, era detașat la ruși chiar de către stăpînii lor, de cealaltă parte a Securității, aia anti-Ceaușescu și filo-străineză, la vremea aceea filo-sovietică.

Ce Dumnezeu, doar Securitatea îi crease pe Pleșu și pe Liiceanu, în urma agățării prin constrîngere și șantaj în operațiunea “Meditația Transcedentală”. Și atunci doar i-a mutat dintr-o parte în alta, luîndu-i de la acțiunea de monitorizare cu urechea pe Noica și transferîndu-i la echipa Gogu Rădulescu.

Și uite așa telectualii noștri civili Pleșu și Liiceanu au făcut mațocăreli filo-rușești în anii 80. Conspirații, chestii, cluburi literare la Gogu Rădulescu.

Ceaușescu, în marea sa mărinimie, nu i-a belit de tot, doar i-a trimis la conac, la țară, să respire aer curat și să ventileze poezie.

Și cu Dinescu la fel a fost. Tot un aproape civil care era nu de capul lui, ci de capul altora. Un pion. Un tactic. S-a dat el lebădă lovită după aceea, dar de fapt a fost un pufos întocmai și la timp. Și pufos întocmai și la timp a rămas.

Apoi a venit Revoluția. O Revoluție foarte spontan organizată de către ruși (mii de turiști, da?), cu acordul și sub monitorizarea tovarășilor francezi, englezi, americani și cu ungurii pe de mărgini, încercînd și ei să obțină un ce profit.

Și Ceaușescu a fost dat jos de ruși, în operațiunea Perestroika. Și a venit Iliescu, o mare lumină a grupului gorbaciovist, cu premier Roman, băiatul lui tata, o mare lumină a Diviziei Tudor Vladimirescu.

Iar Pleșu uite așa a ajuns fix la întîmplare Ministrul Culturii. Iar Liiceanu a preluat gratix fix la întîmplare Editura Politică, de a devenit Humanitas. Iar Dinescu a devenit fix la întîmplare un mic și pufos agent de influență, cu Academia Cațavencu. Iar Ungureanu și-a început prodigioasa activitate academică sub acoperire. Și așa mai departe. Și așa mai departe.

În acest context foarte civil de activitate, revista Dilema, alături de revista 22 și de editura Humanitas, au reprezentat farurile călăuzitoare ale recăpătării hegemoniei culturale, cum ar zice Gramsci. Ele au fost – și sînt și acuma, bine mersi, dar nu cu aceeași eficiență din anii 90 – tribuna de unde s-a combătut cu spume la gură tot ce a fost ideologie naționalistă. În folosul rușilor la început, apoi în folosul occidentalilor, că au fost transferați la ceilalți stăpîni după Nine Eleven.

Ne aducem aminte cum în paginile revistei Dilema a fost demonizat Eminescu. Ne aducem aminte cum în paginile revistei Dilema se combătea protocronismul vetust, se înfiera cu aprigă mînie proletară tot ce fusese în anii 70-80.

Adică se spăla pe creier o generație întreagă, să se lipească alte afișe pe dinăuntru. În paginile revistei Dilema tot ce era de-al nostru a fost prezentat drept cîh și de căcat, protocronist și vetust și nașpa, în timp ce tot ce era al străinilor era de bine.

Uite așa, încet-încet, cu răbdare de NKVD care el e KGB care el nu e GRU, dar tot aia e, un soi de FSB, în paginile revistei Dilema a fost îndoctrinată o bună bucată a elitei generației mele, ăștia care acuma sîntem la 30-40-50 de ani. Generație de am ajuns să credem că tot ce-i românesc e de căcat, iar tot ce e de la străini trebuie lins cu admirație.

Pe urmă, după Nine Eleven, cînd România a început să schimbe cîrma, Pleșu și Liiceanu au fost transferați de către Securitate de la ruși la occidentali.

Pleșu a ajuns ministru de externe, mare lumină a Germaniei. Apoi, din ministru, a ajuns consilierul lui Băsescu.

Liiceanu a continuat acțiunea de hegemonie culturală la Humanitas și și-a cumpărat BMW. Acuma, în vremuri de criză, l-au reactivat să-l laude pe Cioloș.

Dinescu, mai boem și mai fraer și mai tactic, a tot frăgezit televiziunea de stat și și-a făcut conac, îl doare la bască, el e cu lăutarii și cu gîștele.

Baconschi, o lumină secundară, a fost și el ministru de externe. Apoi ambasador la Paris, acolo unde s-a votat cu frecvență de mii de voturi pe minut. Apoi a lins-o un pic cu entuziasm pe Udrea.

Mihai Răzvan Ungureanu, pupilul lui Pleșu și Baconschi, a fost și el ministru, tot de externe, absolut la întîmplare, nu? Mai apoi, la vedere, șeful tuturor unităților din subordine. Mai apoi au încercat chiar să-l cocoațe prim-ministru, dar a fost mult prea arogant, punea bătrînii să-și dea zăpada de pe casă.

Toți, toți, toți la ordin. Toți cu metodă și toți întocmai și la timp.

Acum, retrospectiv, lucrurile sînt atît de clare. Doamne, atît de clare…

PS: Da, am citit Dilema o tinerețe întreagă. Da, am și scris la Dilema cîteva articole. Da, am avut bursă Soros. Da, am fost spălat pe creier cu consecvență o tinerețe întreagă. M-am și certat cu taică-meu pe motivele astea.

Și tocmai de aceea da, îmi dau seama cum mi-a fost prelucrat creierul prin așchiere așa cum au vrut Gorbaciov și Gogu Rădulescu, ofițerul său aici în gubernia România. Și tocmai de aceea îi iubesc acum atît de mult…

Și tocmai de aceea trebuie să-i cer iertare lui taică-meu. Tată, ai avut dreptate. Mare dreptate ai avut. Mare dobitoc am fost…

Autor: Mirel Palada

Sursa: Turambar

Share Button

USR Cluj ni-l propune pe Mihai Goțiu, zis și “Guță”, Senatorul Peturilor de Timișoreana, ca senator!

Share Button

Mihai Goțiu (imagine preluată de pe blogul jurnalistului Mihai Ghilezan) este propunerea USR Cluj pentru Senatul României. În civilie, lui Mihai Goțiu i se mai spune și “Guță”. Pe bune! 

mg

Această propunere este rodul votului democratic al membrilor USR Cluj, ei l-au ales într-o seară să fie locul 1 pe liste, așa că putem lesne să presupunem că Goțiu are girul majorității membrilor USR Cluj.

Înseamnă, pe cale de consecință, că membrii și susținătorii USR Cluj sunt de acord să susțină un om plătit din ONG-ul SAR (Societatea Academică din România), la rândul său finanțat ani buni de Soros prin CEE Trust.

Un om care a trăit în ultimii ani cu aer, că joburi concrete nu a avut. Sau cu finanțări la negru, după părerea jurnalistului Marius Ghilezan care spunea acum 2 ani pe acest subiect:

 “De exemplu – zice Mihai Goțiu: “Am primit o bursă de la Milena Jesenska”. Deci să înțelegem că toată activitatea lui anti-Roșia Montană a fost finantată în 2007 – 2014 de o bursă de 7500 de euro primită în ianuarie 2014? Nu e clar. Mai zice colegul poet, recent transferat în minunata “Romanie curată,” dar cu unghiile nefăcute: “am mai primit venituri din vânzarea cărtii anti-Roșia Montană”. Doar că omite să spună că a fost publicată în 2013, iar cea mai mare parte a drepturile de autor le primește în 2014. Adică la vreo 6-7 ani după ce a început Campania anti-Roșia Montană. Evident, ceva nu se “leagă”. Cine e prostul să muncească azi, că să-și ia banii peste șase-șapte ani?

Activiștii lui pot crede orice bazaconie.  Mie insă îmi este foarte greu să cred că un asemenea nivel de cheltuieli, atâta trudă și grea obsesie pe un subiect vin pe burta goală. Pentru mine Mihai Gotiu rămane un activist, cel mai probabil finanțat din surse nedeclarate sau chiar la negru”.

Votați Goțiu Mihai Remus de la USR Cluj, plătit de Soros, votați-l la Senat să reprezinte Clujul! Și ca să nu uitați cine e, mai priviți o dată fotografia! 

screen_shot_2016-12-01_at_11-37-45_0

screen_shot2

nicusordansoros_0

Autor: Liviu Alexa

Sursa: Ziar de Cluj

Share Button

Caracatiţa care distruge România!

Share Button

Pericolul este iminent. Democraţia este în pericol. Ţara are nevoie de oastea conştiinţei naţionale”.

romania-caracatita

Revoluţia din 89 pare atât de departe şi totuşi mulţi dintre noi se minunează întrebându-se de ce evoluţia noastră pe toate planurile este atât de lentă. Speranţele acelui decembrie sunt şi astăzi deziderate. În unele privinţe putem vorbi chiar de mici regrese care, desigur, sunt iritante.

Imaginea generală privind România este, însă, mult mai complexă, mai ascunsă şi veninoasă. Vocile care cer un avans mai rapid şi mai solid au dreptate, dar trebuie să afle că, cu precădere în ultimii ani, fiecare pas victorios al României a fost precedat de eforturi uriaşe, de lupte şi infame tentative nevăzute despre care nimeni nu va vorbi explicit niciodată.

Motivele sunt diverse şi, credeţi-mă, mai toate aşa trebuie să şi rămână.

Altfel spus, argumentele pentru camuflarea acestor “fronturi nevăzute” sunt pertinente.

Presa scrisă, mai ales cea de opinie, este redusă la 1%. La radio, emisiunile sunt jenant de nedocumentate, televiziunile generaliste sunt supuse fluctuaţiei banilor din piaţa de consum, de la paralele date pe medicamente pentru răceală la margarina de mumificat oameni. Televiziunile de ştiri nu mai fac faţă presiunilor de zi cu zi, fie ele pseudopolitice, economice sau chiar de informare. Peste tot, selecţia informaţiei se face superficial şi în mare grabă, se trăieşte sub o lozincă falsă care spune aşa: şi mâine este o zi.

Aşa este, dar ziua aceea este a marilor manipulatori de informaţie şi speranţă, nicidecum al celor care cer şi au tot dreptul la o informaţie corectă!

Guvernele noastre au atâta treabă pur economică încât eforturile duse până acum, greu se pot înscrie şi în altă categorie.

Parlamentul, girantul democraţiei oriunde în lume a fost, şi este, atacat aproape fără oprire. Nicicând în istoria României nu a existat un astfel de asalt, aproape constant, asupra Legislativului. Practic, Parlamentul este ultima cetate care, odată cucerită, dizolvată, împrăştiată, învrăjbită, va anunţa capitularea tinerei democraţii în care ne-am pus atâtea speranţe.

Nu vă alinaţi cu gândul că România, mai ales acum, că este în UE, nu are inamici. Are la fel de mulţi ca acum o sută de ani. Dar mai rafinaţi, mai puternici, mai subtili şi mai nemiloşi. Unii ne sunt chiar prieteni în tratate, acte internaţionale sau comerţ.

Trebuie să o spun, pentru binele nostru al tuturor, acest “război” este în toi şi primele ţinte stabilite sunt victime aproape sigure. Ele sunt pârghiile de control din societate. Acestea nu au mecanisme de apărare, şi singura armă ar putea fi conştiinţa naţională, aşezarea în slujba Ţării şi Neamului, lucru pe careinternaţionalele momentuluişi “promotorii multiculturalismului” îl urăsc mai mult decât orice.

Cu toate acestea, este singura soluţie!

Nu demult, am făcut afirmaţia că România a fost la un pas de disoluţia naţională. Atunci n-am dat explicaţii prea multe, nici nu puteam. Evident, pentru duşmanii Parlamentului atât a fost de ajuns: am fost imediat atacat de tot soiul de personaje. Ca de obicei, am fost tratat de ţicnit şi mi s-au adus injurii teribile.

Ei bine, astăzi vă voi oferi  altă perspectivă din care veţi putea analiza şi declaraţia aceea, şi altele mai noi. Vă rog să daţi atenţie, nu mulţi vor avea curajul şi onestitatea de a aduce acest argument în vreo discuţie, publică sau nu.

În ultimii ani, atenţie, nu puţini, pentru România au fost preferate, în mare parte,  experimente deduse din teoria “autoîmplinirii unei profeţii” emisă de un geniu pe nume Robert K. Merton. Ea spune aşa:

O falsă definiție a unei situații ce invocă un nou comportament care va face ca această definiție falsă să devină adevărată”.

Îmi permit să desfac în cele trei etape esenţiale ale ei:

1) Faza Inițială: Interpretarea eronată, dar cu bună ştiinţă şi în scop manipulativ a unei situații curente ( să luăm un exemplu, la întâmplare: cutremurele de la Pungeşti, la vremea sondării după gazele de şist. Aoleooo, se rupe pământul sub noi, a fost interpretarea generală şi eronată. Nimeni nu a ascultat vocile pertinente de la Institutul de Fizică a Pământului, să zicem…)

2) Desfășurarea: Presupunerea că interpretarea din faza inițială e reală (Crăpături în pereţii caselor, unele de zeci de ani, psihoză în masă, ne otrăvesc pământul, lupta deschisă cu jandarmii) şi plasarea de martori falşi în punctele esenţiale din societate: presă, în societatea civilă şi ONG-urile de resort, mişcări de stradă)

3) Apogeul: Suficienți oameni se comportă ca și cum situația a fost, este şi poate fi oricând reală. Aici deja manipularea şi-a atins scopul.

Această teorie este studiată şi aplicată încă de prin anii 70, dar în unele ţări, în cele cu univers concentraţionar era prea uşor de implementat, adevărata provocare este în democraţie.

Algeţi, vă rog, dintre evenimentele importante, în sens negativ,  care s-au petrecut în ultimii 25 de ani în România, şi refaceţi invers firul acestei teorii. Veţi fi uimiţi!

Este incredibil de câte ori a fost folosită cu succes în România!

Acum, şi vestea cea bună: de câţiva ani încoace, ofiţeri patrioţi, minţi antrenate, şi închinate Ţări, au reuşit să anihileze astfel de manifestări mai peste întreg teritoriul României. Greu, cu sacrificii şi lungi nopţi nedormite, într-o bătălie în care nu vor fi niciodată numiţi ca eroi. Vor râmâne cei mai de onoare cetăţeni ai României, cu fapte necunoscute.

Ei  bine, aceştia au nevoie de ajutor.

De ajutorul fiecăruia dintre noi.

Ştiţi unde teoria lui Merton nu a putut fi aplicată niciodată?

Acolo unde există coeziune şi solidaritate naţională. În societăţile în care fiecare se gândeşte la binele fratelui său, al Neamului şi a viitorului Ţării sale.

“Purtătorii de conştiinţă naţională sunt străjile care nu vor permite nici o astfel de manipulare.

Încrederea că Neamul nu îşi va face rău niciodată şi că va face totul pentru prosperitatea sa, alături de Adevăr şi Dreptate, va îndepărta astfel de  abordări menite să rupă societatea, să creeze falii în naţiune, să smulgă tată de fiu, fiu de bunici sau mai rău…

Istoria nu a fost mereu bună cu noi şi poate a sosit momentul să învăţăm din nou ce este aceea a fi patriot, ce înseamnă să lucrezi pentru prosperitatea Neamului din  care te tragi, ce este acela un român, de unde vine şi cum a făcut să rămână român când toţi îl voiau altceva.

Onoarea şi demnitatea Naţională ne va salva, atât în faţa copiilor nostri, cât şi în faţa prietenilor noştri vremelnici sau istorici, dar mai ales în faţa inamicilor nostri, dintotdeauna sau de moment.

Cu cât mai mulţi patrioţi care să ducă mai departe conştiinţa naţională, cu atât mai multe şanse să privim cerul de deasupra Carpaţilor cu ochi curaţi şi liberi.

Autor: Ninel PEIA

Sursa: Stiri pe surse, preluare dupa www.ninelpeia.ro

Share Button