Archive for Lupta pentru Romania
Razboi informational in Basarabia
Odata cu izgonirea de la putere a comunistilor lui Voronin, Moscova a intrat in panica vazand ca imperialismul rusesc pierde teren intre Prut si Nistru.
Principala forta de ocupatie ruseasca in Basarabia o constituie “armata audiovizuala”, care a cucerit spatiul informational moldovenesc.In apararea colonialismului cultural rusesc a sarit insusi presedintele rus Dmitri Medvedev, iar un post de radio rusesc ameninta cu razboiul. Cu ocazia zilei nationale a Romaniei, presedintele interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, a declarat ca ar trebui modificata constitutia pentru a se declara limba romana ca limba de stat. In acelasi timp, autoritatile de la Chisinau au inceput sa ia masuri timide in ce priveste respectarea statutului limbii de stat in publicitate si audiovizual, ceea ce a starnit furia rusilor din Basarabia, a “moldovenistilor” comunisti si a Kremlinului. In consecinta, Dmitri Medvedev a emis un adevarat avertisment la adresa Chisinaului. El a declarat pe 9 decembrie, la un congres al mass-media, ca spatiul limbii ruse s-ar fi restrans in Moldova si ca autoritatile moldovenesti ar trebui “sa de dovada de toleranta, sa nu ia decizii artificiale pentru a nu distruge relatiile dintre cetatenii aflati pe teritoriul republicii”.
De fapt rusii reprezinta doar 5% din populatia Basarabiei, dar tot spatiul audiovizual este ocupat de limba rusa. La Chisinau se pot receptiona cam 55 televiziuni dintre care doar cinci in limba romana.
Revolta lui Tibuleac
Scandalul a luat amploare odata cu discursul de duminica al lui Veaceslav Tibuleac (foto), la congresul Partidului Liberal Democrat (PLDM), de guvernamant. Tibuleac este directorul postului de radio de limba romana “Vocea Basarabiei”. El a declarat ca “nu Armata a 14a, dislocata in stanga Nistrului, nu Tiraspolul este cel mai mare pericol pentru existenta R. Moldova, ci institutele media rusesti din Chisinau, care sugruma metodic, zi de zi, viitorul R. Moldova…R. Moldova se afla inca sub cea mai crunta ocupatie cunoscuta in lume - ocupatia informationala a Federatiei Ruse”. Tibuleac este om serios, nicidecum un agitator. El a cerut autoritatilor sa vegheze la respectarea legii audiovizualului privind ponderea de 70% a emisiunilor romanesti din totalul celor de stiri si analize precum si la respectarea legislatiei privind publicitatea in limba romana.
Seful de la “Vocea Basarabiei” a denuntat guvernele anterioare care au instrainat prin incalcarea legii patrimoniul national. Este vorba despre frecventele de emisie care sunt avutie publica si care au incaput pe mana rusilor prin mijloace necurate. In acest caz imperialismul nu este doar cultural ci si economic. Tibuleac a aratat ca piata de publicitate in R. Moldova este de 30 milioane de euro anual, banii fiind incasati aproape in intregime de televiziunile rusesti.
Stelute galbene
Discursul de la congresul PLDM i-a adus pe rusi in pragul nebuniei. Un anume Soloviov de la postul rusesc de radio “Ploaia de argint” a amenintat cu razboiul. El a spus ca o asemenea politica “este in favoarea unui conflict armat”. El a avut nerusinarea sa compare evreii din timpul razboiului cu minoritatea etno-imperiala rusa, careia “i se vor desena stelute galbene pe costume”. PLDM ii aminteste propagandistului rus de “pasul de fier condamnat la Nurenberg”. In R. Moldova legea audiovizualului a fost adoptata doar in urma castigarii unui proces de catre un ONG al basarabenilor absolventi de facultati romanesti si occidentale. Membrii autoritatii de reglementare, Consiliul de Coordonare al Audiovizualului (CCA) au fost numiti de comunisti si unii dintre ei se comporta pe fata ca agenti ai Rusiei. Decat sa-l urecheze pe Tibuleac pentru ca “nu era momentul”, guvernantii de la Chisinau ar trebui sa asigure respectarea legii audiovizualului. Nicio televiziune ruseasca nu respecta prevederile privind ponderea emisiunilor in limba romana, iar CCA refuza sa faca monitorizari.
Sursa: Ziua
trimite unui prieten
Un fleac: am fost ciuruiti!
Prea putine evenimente din viata mea îmi sunt la fel de vii în memorie precum cele din lungile si emotionantele zile ale Revolutiei. Am citit cam tot ce s-a putut citi despre acest eveniment crucial, pe care unii nu ezita sa-l socoteasca lovitura de stat, iar altii mergând si mai departe în timp, au certitudinea ca „agenturili“ au reusit în cele din urma sa-si desavârseasca lucrarea. Sigur este ca, orice eveniment de o asemenea amploare are un punct declansator, niste necunoscuti specializati în a aprinde fitilul, câtiva conspiratori sau forte straine etc care au identificat oamenii dispusi sa provoace incendiul.
La noi, mai ales, exista convingerea ca toate vin din afara, poate si pentru ca ne-am obisnuit sa traim asteptând un ajutor, o mâna întinsa. Încrederea în noi si în fortele noastre lipsind din aliajul din care suntem alcatuiti. Aflându-ma în lunile dinaintea Revolutiei în Occident si cunoscând foarte bine anumite cercuri disidente interesate printre altele si de viitorul României, n-as spune ca mi-au fost straine câteva din ipotezele despre care se vorbea cu insistenta. Cu toate acestea, pe oameni, în strada, i-a împins disperarea si nu sentimentul ca ar fi facut parte dintr-un proiect al cuiva. Timisorenii au demonstrat ca se poate dobândi libertatea, dar ea nu putea fi pastrata fara sprijinul celorlalti, a multimilor din marile orase ale tarii care s-au solidarizat cu ei. A fost unul din rarele momente când toti îsi doreau acelasi lucru, iar solidaritatea, oaspete foarte, foarte rar prin spatiul nostru, nu era doar un cuvânt oarecare. În anii aceia, ca si astazi de altfel, suveran era zvonul, în fata caruia de cele mai multe ori palea cel mai evident adevar. Zvonurile întretineau speranta, ne dadeau de multe ori puterea de a îndura mizeria în care eram obligati sa traim. În anii aceia cumpliti, nu de caderea comunismului era vorba – caci nimeni nu o vedea posibila -, ci de sanatatea Celui mai iubit fiu al poporului.
În locul lui, oamenii s-ar fi împacat cu un dictator mai putin brutal, iar misia înlaturarii celui existent parea lasata, ca atâtea altele, în seama Celui de Sus. Asa se face ca unii îi descoperisera pe fata diferite pete suspecte, altii îi analizasera vocea si jurau ca are cancer laringian, în vreme ce o seama de impulsuri optimiste veneau de la diversele specialiste în horoscoape sau de la ghicitoarele care mai cunosteau taina unor blesteme. Oricum, era o asteptare grea, tensionata. Falsul socialism – impus la noi cu forta – a început sa dea semne de agonie pretutindeni din cauza gravelor sale carente si contradictii. Noi însa în ochii tuturor paream resemnati, dinainte învinsi, cu toate ca minerii din Valea Jiului si muncitorii brasoveni demonstrasera ca puteam fi si altfel. Si, în acele zile de decembrie, am dovedit-o din nou, iar furia revoltei, a nesupunerii, a fost pe masura asteptarii de pâna atunci. Spaimele din noptile în care balanta nu se înclinase în partea dorita, iar moartea se încapatâna sa poarte uniforma militara au fost neutralizate de bucuria unei prea scurte victorii. Caci, treptat, Revolutia a fost adjudecata de cei ce n-au avut nici o legatura cu ea, de cei ce au stiut sa stea la pânda pentru a se napusti, la momentul potrivit, asupra „prazii“. Cu alte cuvinte, la putina vreme dupa ce unii au platit cu viata ideile pentru care iesisera în strada, au început sa agonizeze si apoi sa moara si idealurile Revolutiei. Dupa douazeci de ani, tara este neguvernata, la propriu, si neguvernabila, în timp ce verbul cel mai uzual, cu acoperirea cea mai mare în fapte, este „a fura“! Propagandistii diverselor partide au instalat pe tot cuprinsul tarii mârlania si ignoranta ca reguli de viata. Se vede ca Uniunea Europeana trebuie sa aiba si o mahala. „Oamenii politici“, de fapt niste papagali în marea lor majoritate, s-au obisnuit sa repete ceea ce li se spune de „sus“, cu silinta înaintasilor lor politici care stiau pe de rost Cuvântarile celui mai iubit fiu…
„Urasc supunerea, spunea Rousseau, pentru ca e sursa tuturor relelor.“ De altfel, alegerile prezidentiale au demonstrat cu prisosinta valentele supunerii, faptul ca la noi nimic nu conteaza, totul se vinde si totul se cumpara, iar supararea nu tine mult. Între libertate si mici românul stie ce sa aleaga fara sa stea pe gânduri. Si mai mult decât atât, stie si pe cine sa iubeasca. Orice le-ai face, au, se pare, credinta si consecventa biblicului Iov. Atâta doar ca, dupa ce au fost umpluti de bube si de mizerie, binele întârzie sa se arate. Micii, sarmalele, berica, galetile, pilotele, pufoaicele, uleiul, zaharul, faina, ba chiar si frigiderele, leii si „euroii“ tin locul ideilor despre viitor, a programelor de guvernare. Presedintele proaspat ales îsi anunta victoria printr-o replica a unui personaj dintr-un film binecunoscut: „Un fleac, i-am ciuruit!…“ Ciuruitii fiind alte cinci milioane de români care nu l-au votat. Cât despre celelalte cinci milioane de români, „care au stiut sa aleaga“, erau la fel de ciuruiti: la pensii, la salarii, la locuri de munca, ciuruiti la medicamente si la taxe. De acum, însa, în viata noastra politica nu va exista nimic imprevizibil. Lupta cu securistii si cu comunistii va continua cu îndârjire, caci oamenii care au facut Revolutia nu i-au învins destul. Plus ca descendentii directi ai acestora nu trebuie sa-si piarda obiectul muncii. Capitalismul va fi construit cu si mai mult optimism, lozincile ce amintesc de defuncta „lupta de clasa“ fiind la fel de eficiente ca odinioara. Cei saraci stârniti împotriva acelor bogati care nu sunt pe placul presedintelui: „Sculati voi oropsiti ai vietii,/ Voi osânditi la foame, sus!“. Semn ca nimic nu se pierde, totul se transforma. Iar la noi: totul se perpetueaza si se modernizeaza! Dar, în anii imediat urmatori, lupta îsi va pierde treptat din importanta: Parlamentul va avea o singura camera, Constitutia, de care, oricum, demult nu se împiedica nimeni, va fi asa cum o va dori arhitectul modernizarii României. Caci la noi criza economica si mizeria morala si materiala se trateaza numai cu articole din Constitutie. Iar la nevoie, mai un referendum, mai niste mici si bere, ba chiar si câte un frigider. România, sau ce va mai ramâne din ea, va trebui cautata departe, dincolo de hotarele ei. Sau, mult mai sigur, în vechile carti de istorie.
În apasatorii ani prerevolutionari, ma miram din ce în ce mai des: „Doamne, cât poate suporta acest popor!“. Acum, de când stiu prea bine raspunsul, m-am linistit: regret doar ca l-am descoperit cu atâta întârziere.
P.S. Aflu, fara surprindere, consecventa cu care ICR, si în special presedintele acestuia, dl. Horia-Roman Patapievici, promoveaza imaginea României. Dupa poneiul roz si puturicile care au umplut peretii sediului ICR din New York, dupa etapa urmatoare, când samânta unui sfânt a fost risipita în Valea Ruhrului, a venit vremea ca dl. Patapievici sa-i anunte pe spanioli prin intermediul ziarului La Vanguardia (din 6 decembrie 2009), ca si pe la noi se practica sexul oral. De parca n-ar fi fost suficienta gloria fetelor noastre raspândite în toata Uniunea Europeana. Putem avea, oare, speranta ca românii, cu toate ale lor, vor fi cândva promovati si de la brâu în sus? Înclin sa cred ca nu, câta vreme în fruntea ICR se afla unul dintre cei mai eficienti agenti electorali ai presedintelui României.
Augustin Buzura
Sursa: Revista Cultura
trimite unui prieten
Pana cand?
Pana cand vom mai fi obligati sa va suportam indiferenta, dispretul si minciunile? Pana cand o sa va mai amagiti ca aveti dreptul sa calcati totul in picioare? Destine, speranta, viitor. Pana cand va veti mai ascunde in spatele unor compromisuri pe care le vanati cu o disperare greu de inteles? Pana cand o sa va mai bagati mainile voastre murdare si hulpave in bugetul unei tari tot mai saracite, chiar de incompetenta voastra? Pana cand o sa va tineti cu dintii de Puterea asta blestemata? Pana cand credeti ca milioanele de romani vor lasa capul in pamant, rusinati de aroganta voastra? Pana cand o sa transformati Romania in arena de lupta a intereselor voastre? Pana cand o sa permiteti coruptiei si birocratiei sa ingenuncheze institutiile statului? Pana cand o sa continuati sa va bateti joc de interesul national, de viitorul Romaniei? Pana cand o sa aveti tupeul de a privi in ochi pensionarii, somerii, tinerii, fara sa rositi nici macar o secunda? Pana cand o sa fim nevoiti sa asistam la aceasta lupta politica absurda, din care razbate doar uriasa voastra sete de Putere si privilegii? Pana cand o sa fim o generatie de sacrificiu, care nu are alt drept decat sa spere la nesfarsit? Pana cand vom fi obligati sa asistam la drama batranilor ce isi dau o parte uriasa din pensie pe medicamentele care le salveaza viata? Pana cand se vor confrunta copiii nostri cu pervertirea sistemului educational, cu nesiguranta crasa din scoli? Pana cand ne vom lovi de agresivitatea unor interlopi ce sunt protejati chiar de voi si carora ar trebui sa le stopati din fasa tupeul? Pana cand vom fi obligati sa suportam dispretul fata de lege al vreunui magistrat sau dorinta de capatuiala a vreunui medic, care ne cere si ultimul ban pentru a-si face datoria? Pana cand veti arunca in derizoriu institutii vitale ale statului, doar- doar va veti atinge interesele abjecte? Pana cand credeti ca vom mai rezista, inainte sa va trimitem acolo unde va este locul: in haul istoriei? Pana cand o sa va mai suportam odraslele nesimtite si pline de ifose care se cred mai presus de ceilalti doar pentru ca le-ati insuflat dispretul fata de banul muncit? Pana cand credeti ca o sa mai inghitim mizeriile voastre, lupta voastra pentru privilegii, promisiunile voastre? Pana cand o sa considerati ca populatia are doar dreptul sa voteze, sa va gireze neobrazarea si incompetenta?
Cand o sa realizati, in sfarsit, ca discrepanta dintre Romania noastra si cea in care traiti voi se mareste de la o zi la alta? Ca milioane de romani au ajuns in pragul disperarii? Ca voi sunteti principalii vinovati de haosul in care se afla tara asta? Simple intrebari la care clasa politica nu are timp sa raspunda. Nu vrea, este mult prea ocupata cu scandalurile cotidiene, cu compromisurile murdare, cu obsesia obtinerii a cat mai multa influenta. Actorii politici nu au alt obiectiv decat victoria la prezidentiale. Populatia nu face parte dintre prioritati. O masa utila, in opinia lor, doar sa reconfirme impostura si ipocrizia alesilor. Scenariile jalnice care ni se perinda in fata ochilor in aceste zile nu fac altceva decat sa ne prezinte inca o data falimentul actualei clase politice. Niste decidenti care se departeaza tot mai mult de ceea ce reprezinta cu adevarat Romania. Tara in care ora exacta a politicii o vor da in continuare Basescu, Geoana, Antonescu, Oprescu, Marko Bela si ceilalti demagogi nu poate evita drumul spre prapastie. Nu poti cere tupeului sa fie decent, coruptiei - cinstita, iar clasei politice actuale - responsabilitate. Avem nevoie de un nou inceput, de o noua clasa politica, in cadrul careia alesii sa nu fie neaparat saraci si incoruptibili, dar, obligatoriu, competenti si capabili sa subordoneze interesele de partid celui national. Si, totusi, pana cand vom mai accepta sa fim umiliti in fiecare zi?
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
trimite unui prieten
Coruptia
Unii spun că puterea corupe.
Nu sunt un fan al acestei teorii, dar în vremuri precum acestea, pe care le trăim, când sistemul însuşi este corupt şi pervertit, un sistem care se propaga pe sine însuşi de-a lungul deceniilor, fără a permite ca ceva mai bun sa îl înlocuiască, nu poate fi decât corupt şi bolnav, împiedicând o dezvoltare a societăţii mai mult sau mai puţin normală, precum şi pe cea a fiinţei umane fireşti.
Sisteme precum acestea, care distrug fiinţa umană şi principiile sale, sunt, în realitate, cele corupte, şi nu simplul funcţionăraş, care lucrează 8 ore pe zi.
Sistemul îngrămădeşte în el oameni de toate felurile şi tipurile, dar numai aceia, ce reuşesc să treacă prin ciur şi prin dârmon, ajung, cu adevărat, în vârful iceberg-ului şi anume: politicienii de vârf, liderii religioşi, liderii de corporaţii şi organizaţii, oamenii pe care îi iubim si îi urâm, în acelaşi timp.
Acestea fiind spuse, cred ca există doua tipuri majore de corupţie : internă şi externă - în interiorul unui stat şi, la nivel internaţional, între ţări, precum şi în cadrul alianţelor politice sau economice.
Corupţia internă îşi are fundamentul pe nivelul de trai al oamenilor. Nu trebuie considerată un fenomen sau un defect uman, ci mai mult o constantă a societăţii, precum inflaţia; depinde de acţiunile statului şi de nivelul de trai.
Statele totalitare, care se străduiesc sa rămână la putere, tind sa fie mai corupte decât altele. De ce este aşa? Pentru că, precum un animal înfometat, statul începe să se devoreze pe sine însuşi, pentru a supravieţui.
Guvernul se va schimba. Dar se va schimba pe seama oamenilor şi în detrimentul lor, cu preţul pierderii principiilor lor morale si etice, cu preţul unor generaţii bolnave şi pervertite.
Corupţia externă este indusă de ţări sau organizaţii, care încearcă să ruineze un stat, de exemplu, prin embargouri, prin neacceptarea tratatelor comerciale sau prin tăierea fondurilor pentru regiunile sărace.
Împrumuturile şi sistemul bancar formează o mare parte a corupţiei externe şi este folosită ca şi element hotărâtor/etalon în „balanţa diplomatică”.
Vedem că Uniunea Europeana dă fonduri ţărilor membre din Europa de Est, dar o face fiind conştientă că respectivele ţări au probleme grave de corupţie şi că banii nu vor fi folosiţi pentru cele mai bune proiecte. De ce este aşa?
Este posibil ca aceasta să se petreacă deoarece Uniunea Europeana caută să controleze fiecare aspect din viaţa statelor sale membre, de la votarea legilor şi până la cele mai fine mecanisme economice?
Este posibil ca acestea sa fie, de fapt, mişcări neconstituţionale, daca e să ne amintim de tratatul de la Lisabona, căruia Irlanda i s-a opus prin referendum, dar care, în cele din urmă a trecut şi a fost implementat?
Oameni precum aceştia, sisteme precum acestea, sunt cele care, în realitate, sunt corupte.
Lăcomia şi teama umană, votate şi susţinute prin constituţie!
Dr. Krüger
sursa: fight4romania.com
trimite unui prieten
Ce am putea face pentru Romania?
Ce ne desparte pe toti de lumea la care visam sa traim si pentru care ne agitam atat, muncim si speram sa ajungem la un moment dat al vietii noastre acolo? Ce am putea face noi pentru o Romanie la care acum doar visam de fiecare data cand luam contact cu o alta tara civilizata a lumii?
Desi primul raspuns normal care ar veni in mintea oricui este “sa speram”, nu aceasta este miza si nu de asta am avea nevoie cel mai mult. Toata lumea spera. Si cei care isi spun ca si-au pierdut speranta spera chiar daca nu isi dau seama, spera fara sa stie ca o fac, spera chiar daca speranta lor are ca termen limita sfarsitul vietii lor.
Nici macar de credinta nu este nevoie cel mai mult, desi credinta este o conditie necesara. Dar niciodata nu este suficienta. Pentru o Romanie mai buna, pentru Romania pe care toti ne-o dorim, tara fara coruptie, fara hotie, cu egalitate de sanse, mai curata, prospera si cu politicieni mai buni, este nevoie in primul rand de actiune.
Fapte si actiuni concrete din partea fiecaruia dintre noi - asta ar fi lucrul cel mai important si, cu siguranta, unicul care ar putea schimba cu adevarat soarta acestei tari si a poporului ei.
Din start, o buna parte dintre cei care vor lua contact cu aceste idei vor fi deja zambind cand vor fi ajuns cu gandul aici. Vor fi ras de naivitatea autorului acestor randuri si vor fi zambind spunandu-si ca nu e nimic mai mult decat o utopie ce este descris aici. Le raspund, tot aici, tuturor celor amuzati ca ei vor fi ultimii de care avem nevoie pentru viitorul nostru. Si tot din cauza lor, ei isi vor spune mereu ca nu e nimic de facut in tara asta …
Asadar, de ce ar avea aceasta tara nevoie cel mai mult? Cred ca nu este prea tarziu inca sa incepem noi sa ne schimbam si apoi sa urmarim daca schimbarea noastra produce efecte si in societate.
Sa incetam, de exemplu, sa ne mai gandim (si apoi sa facem totul pentru a pune in practica aceasta idee) ca doar cu relatii si spagi se poate reusi - si vizez aici orice fel de reusita, fie ea de ordin profesional sau cea care priveste orice interes privat al nostru.
Sa incetam, asadar, sa mai oferim bani politistilor pentru a scapa de amenzi, sa incetam sa sunam pe cutare sau cutare pentru a obtine un document sau un serviciu, sa incetam sa apelam la o “relatie” pentru a ne angaja nepotul sau fiica, sa incetam sa mai primim “atentii” din partea celor dispusi sa le ofere.
Atunci cand majoritatea celor care inca traiesc folosindu-se de aceste practici vor renunta la ele, atunci abia valul de normalitate va incepe sa se propage in societate si sa fie resimtit la nivel comunitate. Imaginea de astazi a societatii romanesti te poate face sa iti pierzi orice speranta ca generatiile in viata vor mai fi capabile sa faca acest pas. Haosul moral al fiecaruia dintre noi in fuga de a scapa de saracie, al politicienilor romani in fuga spre averi si functii tot mai mari, a intregii noastre societati ne face sa fim convinsi ca nimic nu ne mai poate salva.
Ne vine greu sa credem ca micile gesturi oneste din viata de zi cu zi sunt, de fapt, cele care conteaza si care fac diferenta pe termen lung. Ele pleaca desigur dintr-o cultura si dintr-un mod de a fi care nu ne caracterizeaza inca, dar care poate sa devina oricand unul asumat. Vom iesi din aceasta situatie atunci cand nu vom mai auzi peste tot ideea ca esti un “fraier” daca nu iei atunci cand ti se da “atentia cuvenita”, ca esti un naiv ca inca mai crezi ca poti sa schimbi ceva de unul singur.
Vom avea o sansa mai mare pentru o lume mai buna atunci cand vom intelege cu totii ca aceasta este strans legata de fiecare gest in parte pe care il facem cu totii zilnic. Nu trebuie sa asteptam generatiile care vin sa ne salveze, ci trebuie sa stim ca doar noi suntem cei care putem sa o facem.
Iulian Leca
sursa: ziare.com
trimite unui prieten
Despre societate…
De fiecare dată când sunt întrebat cum văd societatea românească mă gândesc la jocul lui Alexei Pajitnov, Tetris. Alegerea muzicală nu putea fi însă mai inspirată de-atât, “Korobeiniki” reprezentând esenţa societăţii nu numai româneşti, ci şi umană, notele urcând şi coborând precum în dansurile cazacesti de demult. Mulţi nu ştiu, sau nu-i interesează ce s-a întâmplat în realitate cu dansatorii cazaci. Au fost trădaţi, trimişi în Siberia sau executaţi?
Siberia nu ne mai este de folos, dar avem Baraganul, şi mai mult de-atât, avem “coltul negru” al societăţii, în care sunt împinşi, din naştere, oamenii “fara colturi”. Încă nu v-am lămurit…”de ce Tetris?” Deoarece sistemul e în aşa fel făcut încât să-şi susţină jucătorul, fie stat sau biserică. Piesele se potrivesc perfect : criminalitate, corupţie, sărăcie, politică, dar oricât şi oricine ar juca, e un joc ce nu va fi câştigat niciodată. Statul este inexistent, dar omniprezent…Inexistent la nevoile cetăţeneşti, la nevoile cele mai simple ale unui om, inexistent la răspundere, dar omniprezent la răzvrătire, fie ea economică, politică sau socială.
Pe lângă asta, sistemul se contracta şi se extinde pentru a permite un anumit nivel de presupusă „libertare” asupra subiecţilor săi, astfel, din 4 în 4 ani sau în 8 ani apăr anumiţi candidaţi politici noi, curaţi, fără pată, fără trecut, dar în acelaşi timp şi fără viitor, căci păpuşa are sfoară doar câtă-i dă stăpânul. Interesul celor ce conduc sistemul e să ofere o iluzie a democraţiei; în cele din urmă, slab nu este cel oprimat, ci acela ce se consideră liber pe nedrept. Şi de am vota în fiecare an, am avea aceleaşi opţiuni fără sens, aceiaşi candidaţi mânjiţi cu sânge, aceleaşi triburi de votat…nu există diferenţă de la an la an sau de la generaţie la generaţie. Cei predispuşi să candideze la diferite posturi sunt trecuţi prin diverse teste, filtre, în cele din urmă rămâne oaia neagră, unsă cu vopsea albă la tv.
Mulţi dintre voi aţi observat campaniile împotrivă cancerului la sân, cancerului la prostată, aproximativ 15000 români murind de aceste afecţiuni anual, majoritatea peste vârstă de 50 de ani în cazul bărbaţilor, media 30 în cazul femeilor. Insa, nimeni nu vorbeşte despre cei 75% din români deprimaţi, sau suferind de boli psihice, induse de o alimentaţie proastă, stres cronic sau alte elemente pur şi simplu create si chiar induse de acest sistem.
Intrarea în Uniunea Europeană este o altă mare greşeală, poporul având de suferit cel mai mult din această afacere. Peste cinci sau zece ani toţi vor privi la masa romanului şi vor vedea peşte englezesc, brânză poloneză, salam unguresc, legume din bulgaria, băuturi franţuzeşti şi, evident, coca-cola. Nimeni nu se va întreba ce s-a întâmplat cu pâinea dulce, românească, dar toţi se vor minună la „Noul om European”, aşa cum a fost în Uniunea Sovietică „Noul om Sovietic” , „Noul om Yugoslav” si ştim toţi ce s-a întâmplat acolo : ţări de granit transformate în republici bananiere.
Între timp, noua, românilor, ce ne rămâne de făcut?
Să dansăm ceardaşul pe Dunăre…
Dr Kruger
sursa: fight4romania.com
trimite unui prieten
Va acuz! (de ce m-am săturat de România)
Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă!
Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!
Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de tigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor.
Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.
Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!
Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat.
Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!
Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.
Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate.
Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere!
Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu?Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!
Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de Ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale Nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, măi nagâţ de Caracal, asta eşti!
Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe Guţa şi Adrian Piticul-Minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care un plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, un România!
Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi.
VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic un e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ !
Ce ziceti? Inventam Partidul Bunului Simt ?! Din pacate, ma uit la mine, ma uit la voi si tare mi-e teama ca nimeni nu o sa plateasca vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevarat!
In Romania asta, eu nu ma mai regasesc demult, traiesc doar cu speranta (utopica, evident) ca vom reusi intr-o zi sa facem o tara paralela, in care latraturile si ororile care ne distrug sa dispara !!
Noapte buna, Români, oriunde v-ati afla!
Serban Huidu
trimite unui prieten
Lupta pentru Romania!
Mesaj din trecut
Mesaj
Romania - incotro
Lupta pentru Romania
“Sclavia financiara”
Cu ce te alegi daca (NU) votezi
fight4romania
Mihai Eminescu - Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie
fight4romania
Lupta pentru Romania pana la capat
sursa: fight4romania.com
trimite unui prieten
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail.
