C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Globalizare

Militanții atei finanțați de Soros via FDSC.Ro isterizați de Luminile de Paşti. Tot ce e sărbătoare creștină îi isterizează pe acești oameni. Bolșevismul n-a murit, el e SOROS travestit

Share Button

Nota Redacției (Opinia Fluierul.ro): Pe soroşiştii de la Funkey Citizens şi de la de-click.ro, îi supără Paştile şi nu Luminițele sau banii cheltuiți.De ce spunem asta? Păi la artificiile şi la concertele plătite de primărie de Anul Nou Funkey Citizens nu au făcut nici o petiție pe de-click.ro, nici în legătură cu banii cheltuiți şi nici în legătură cu luminile mult mai mari ale artificiilor lansate atunci.
Inviere

Doar acum, de Paşti, când au auzit de Luminile de Paşti, cu care Primăria vrea să împodobească oraşul pentru cea mai mare sărbătoare creştină a Omenirii, parcă l-au văzut pe Dracu şi au sărit ca arşi: vai ce de bani se cheltuie.

Apoi, vă amintiți ce isterizați au devenit soroşiştii de la ONG-uri atunci când cineva a propus ridicarea unei cruci mari, la Universitate, în memoria celor ucişi acolo?

Când au auzit de o Cruce Mare ridicată la Universitate, parcă l-au văzut din nou pe Dracu.

Ba că e prea mare Crucea, ba că se prăbușește metroul, ba că nu cadrează cu arhitectura locului (de parcă Intercontinentalul cadrează), ba că nu e voie să ridici monumente religioase în spațiul public (ăştia ar dărâma şi Statuia lui Isus din Rio)

N-ar fi rău că Firea să ridice o Cruce Uriașă la Universitate împreună cu o copie a statuii lui Isus din Rio în mărime naturală ca semn al înfrățirii noastre veșnice întru credință.

Militantismul ateu e una din trăsăturile definitorii ale Soroşismului

Vă reamintim că cei de la de-click.ro sunt unii dintre instigatorii care au scos lumea în stradă la Marele Miting Progresist din Piață Victoriei şi din Cluj, iar soroşiştii de la Funkey Citizens, alături de soroşiştii de la ActiveWatch erau chemați de propagandiştii progresişti de la Digi24 să ne explice că oricine îl critică pe Soros şi Rețeaua lui progresistă propagă “Fake News” (textul era altul dar scopul străveziu al diversiunii FakeNews ăsta este)

Apoi vă amintiți desigur isteria ONG-urilor lui SOROS în legătură cu Catedrala Mântuirii Neamului.

Ba că e prea mare, ba că se cheltuiesc prea mulți bani (în schimb banii cheltuiți de SOROS cu ei, sunt întotdeauna bineveniți oricât de mulți ar fi ei), ba că lor le “place lemnul şi spațiile mici”, ba că l-au căutat pe Dumnezeu prin Catedrala Mare şi nu l-au găsit, ba să-i dea raportul Patriarhul finanțatului lui SOROS, Plicuşor Ban, ajuns consilier, în legătură cu fiecare ban cheltuit şamd.

O întreagă isterie ateisto-soroşistă făcută pe acest subiect

Apoi vă amintiți diversiunea lor cu “Vrem Spitale, Nu Catedrale”? Pe baza ei, unii manipulați de rețea au aruncat cu pietre în Mitropolie în timpul Manifestațiilor de după Colectiv.

Isteria a culminant cu alocarea a ZERO lei de la buget pentru Biserici (unele monumente) de către guvernul ateisto-soroşist Ciolos? Asta într-o țară în care peste 90% dintre plătitorii de taxe sunt creștini şi în care o mulțime de bani de la bugetul de stat au mers la multe din aceste ONG-urile considerate în mod mizerabil “de utilitate publică”. Căci dacă nu ştiați, să ştiți că multe ONG-uri soroşiste sug bani de la mai multe oi, inclusiv de la stat.

Nu în ultimul rând vă reamintim Isteria Perpetuă făcută de Rețeaua de ONG-uri a lui Soroş în legătură cu Ora de Religie deşi această materie e complet opțională şi e decizia părinților ca ea să aibă loc

Când aud de Dumnezeu, aceşti oameni parcă îl văd pe Dracu. Nu exagerăm cu nimic . Enumerați din nou, lunga listă de mai sus şi reacțiile lor isterice la ea, ca să vedeți că avem dreptate.

Bolșevismul n-a murit, el e SOROS travestit…

Știrea-1 — Exemplu de finanțare a lui Funkey Citizens de la FDSC.RO (Pușculița lui Soros, a Norvegienilor (cooperare tot cu Soros cf. Guvernului Maghiar), a Elvețienilor etc..și ai altor progresiști atei)

www.fdsc.ro – Lista Proiecte Finantate csp r2 ro.pdf

Știrea-2 —  Funkey Citizens: “Nu vrem luminițe de Paşti” – Petiția finanțaților lui Soros (via FDSC.ro) publicată pe site-ul făcut din banii lui Soros, de-click.ro (via tot puşculița FDSC.ro)

Funkey Citizens: “Nu vrem luminițe de Paşti”

Solicităm Primăriei Municipiului București să nu arunce banii cetățenilor pe luminițe de Paști. Cerem primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, să folosească resursele bugetului local pentru rezolvarea problemelor reale ale comunității.
De asemenea, solicităm consilierilor generali din București să oprească orice intenție de a folosi bugetul Capitalei pentru acest scop, conform prerogativelor lor.

De ce este important?

Potrivit declarațiilor primarului Capitalei, Gabriela Firea, în acest an, centrul Bucureştiului va fi decorat, de Paşti, cu beculeţe (Sursa: Hotnews.ro). Momentan, se aşteaptă propunerile companiei de iluminat Luxten Lighting, atât în privinţa costurilor, cât şi pentru ce porţiuni de străzi vor fi împodobite. Trebuie precizat și că, în acest moment, contractul cu Luxten se află în ultimele luni de valabilitate și că nici până acum acesta nu a fost publicat pentru a ști, de o manieră transparentă, care sunt condițiile și costurile pentru furnizarea serviciilor de iluminat public.

Deși Legea bugetului de stat este publicată în Monitorul Oficial încă din 20 februarie și Legea finanțelor publice locale prevede clar că autoritățile locale ar trebui să publice în termen de 15 zile un proiect de buget local pe care să îl supună consultării publice, pare că Primăria Municipiului București preferă să își folosească energia pentru o inițiativă care nu este nici bugetată, nici, considerăm noi, necesară.

Această cheltuială nu este o prioritate pentru un oraș ale cărui nevoi urgente sunt nenumărate: poluare, spitale degradate, clădiri cu risc seismic, școli fără autorizații de funcționare, transport public deficitar, locuințe sociale insuficiente, trafic sufocant, creșe insuficiente și lista poate continua…Credem că această sărbătoare poate fi marcată prin decență și smerenie, mai ales în condițiile în care, prin însăși esența sa, ar trebui să ne facă să ne gândim mai ales la cei mai nevoiași dintre noi. (N.Red. Deci ateii le spun creștinilor cum trebuie marcată “această sărbătoare”, mai exact nu care cumva să aprindă luminițe în oraş)

Știrea-3 — Declarația Gabrielei Firea

„Iluminatul festiv, incluzând aici beculețele – în jur de 1.300. Manopera și energia electrica – 175.000 de euro.

Pâi, un milion de euro l-am economisit de la Arena Națională.

Vreo cinci milioane de la firmele de avocatură care se imbogațeau pe bugetul Capitalei și multe alte zeci de milioane de euro pe care le-am economisit prin contracte cu Primaria Capitalei. (…)

Știu ca este un proiect al primăriei Capitalei, a fost o solicitare a mai multor cetățeni să avem un oraș curat și de asemenea, înfrumusețat, și cu siguranță vom face tot ceea ce este posibil astfel încât si costurile sa fie unele reduse.

Având în vedere cât de multe economii am făcut la buget în această perioada, cred că putem să alocăm o sumă mica si pentru ca Bucureștiul sa fie ornat frumos de Paște”,

a declarat, luni, primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, dupa ședința Asociației Municipiilor din România, potrivit Mediafax.

Propunerea Fluierul.ro pentru Piața Universității:

Statuia lui Isus din Rio ridicată în copie naturală chiar în mijlocul sensului giratoriu de la Universitate (cu o înălțime de 30 metri, împreună cu soclul 38 de metri, lățimea la nivelul brațelor 28 metri. În soclu se află o capelă unde pot intra 150 de persoane) – care privește spre Crucea de la Fort Jefferson Memorial ridicată în copie naturală în sensul giratoriu din Piața Romană cu o capelă la bază (27 m, cu soclul va ajunge tot la 38 m în partea opusă a pieței)- ambele luminate.

Propunerea Fluierul.ro pentru Ridicarea Columnei lui Traian în Mărime naturală în Parcul Izvor

N.Red. Să vedeți atunci Proteste și Petiții Sosoșiste Isterice: ăștia îi urăsc și pe Daci și sunt și atei militanți isterici

sursa: fluierul.ro

 

Share Button

Donald Trump și Noua Ordine Mondială – Al Treilea Război Mondial (2)

Share Button

Corporațiile multinaționale și transnaționale
Istoria multinaționalelor începe cu mult timp în urmă, tocmai în perioada colonialismului european din secolele al XVI-XIX-lea. AntiTrump1
Atunci, monarhiile europene din acele vremuri (mai puțin cele din Spania și Portugalia) își administrau și dezvoltau teritoriile de peste mări prin intermediul unor “arendași”, corporațiile multinaționale, organizații economico-financiare, care controlau producția de bunuri și servicii într-una sau mai multe țări, altele decât țara lor proprie unde își aveau sediul central. Aceste corporații multinaționale au avut un rol determinant în toată evoluția ulterioară a climatului economic, social și politic al planetei.

Plecând de la obligația lor de fond de a duce produsele coloniilor în metropole, ele au contribuit direct la dezvoltarea comerțului internațional, a căilor de comunicație de pe mare și uscat. Pe rutele comerciale astfel trasate între colonii și metropole multinaționalele au creat piețe intermediare de mărfuri și servicii de unde obțineau noi și însemnate câștiguri suplimentare.

Mai departe, din dorința de extindere a afacerilor și de mărire a profitului s-au implicat și în activitățile de explorare, pentru descoperirea de noi zone furnizoare de materii prime. Odată descoperite aceste noi zone le-au populat apoi cu coloniști care să asigure forța de muncă necesară în exploatările deschise. Profitul net realizat din aceste activități era investit, conform înțelegerilor cu monarhiile suverane, în țările de baștină, în afară de cele necesare dezvoltării bazelor de producție din colonii care erau realizate cu acordul metropolelor. Rezultatul net al activității corporațiilor multinaționale a fost îmbogățirea metropolelor și exploatarea coloniilor. Vorbim de rezultatul net pentru că, în valoare absolută, și viața coloniilor a înregistrat la început un reviriment prin faptul că resursele lor naturale, necunoscute și neexploatate până la venirea coloniștilor, acum scoase la suprafață, le ofereau și lor câștig, desigur disproporționat cu câștigurile metropolei. Disproporția a continuat să crească pe măsură ce resursele coloniilor erau tot mai exploatate și câștigurile tot mai mult canalizate către metropole. Unele dintre corporațiile multinaționale au fost implicate inclusiv în comerțul cu sclavi finanțând flotele și porturile destinate acestui tip de comerț.

Acumulările de capital ale multinaționalelor au devenit atât de importante încât acestea ajunseseră să împrumute cu bani însele case regale din țările lor de reședință, în perioadele de crize sau de războaie, ceea ce a stârnit la un moment dat nemulțumirea, invidia și îngrijorarea statelor monarhice. A fost prima fractură istorică dintre național și multinațional. Pentru remedierea situației, în secolul XIX, statele coloniale în cauză au renunțat la serviciile corporațiilor, preluând în administrare directă coloniile deținute. Era însă târziu, corporațiile controlau deja afacerile economice coloniale, iar influența lor a continuat să persiste, chiar să crească prin cumpărarea și infiltrarea oficialităților coloniale. După această dată, corporațiile multinaționale se transformă în corporații transnaționale, care, spre deosebire de primele nu se identifică cu o națiune anume, având operații și centre în diferite țări, în funcție de condiții, fiecare dintre oficii având anumite grade de independență, dar legate între ele printr-o politică comună. Royal Dutch Shell, de exemplu, are sediul principal la Haga, în Olanda, dar este înregistrată oficial în Anglia, la Londra și are prezențe în peste 60 de țări.

După o perioadă de regrupare, aceste corporații multinaționale devenite transnaționale s-au dezvoltat într-un ritm sporit, nestingherite acum de vechea legătură tutelară cu o structură național statală. Puterea lor era economică impresionantă le oferea pârghiile necesare pentru a putea influența direct sau mascat politici naționale, evenimente istorice, partide, guverne, alianțe sau ideologii. Războaiele, revoluțiile, revoltele nu au putut niciodată fi făcute decât cu bani, cu mulți bani, cu finanțări substanțiale, iar aceste finanțări au venit întotdeauna de la cei care au dispus de resursele necesare, iar resursele au urmat constant drumul către transnaționale. Fie că e vorba de revoluția franceză, de cele două războaie mondiale, de revoluția rusă, chineză sau de minuscula revoluție cubaneză, toate s-au înfăptuit cu sprijin financiar al marilor companii. Nici aventura lui Hitler nu ar fi avut loc dacă nu ar fi beneficiat de sprijinul firmelor, băncilor și instituțiilor controlate de Rothschild, de Standard Oil, Banca de Reglementări Internaționale, Krupp, Siemens, Thyssen, Bosh, Allianz, ITT, General Motors etc., firme care după război au cunoscut dezvoltări spectaculoase (a se vedea cartea lui Jim Mars, Guvernarea din Umbră).

AntiTrump2

În Europa din timpul celui de Al Doilea Război Mondial cuprinsă de flăcări de gloanțe și sânge Elveția rămânea neatinsă și prosperă. De ce? Pentru că din transnaționalele bancare de acolo se finanțau ambele tabere, coloși bancari înființați încă din secolul al XIX-lea și substanțial crescuți în perioadele războaielor, coloși transnaționali care, în 2007, au ajuns să manevreze aiuritoarea sumă de 2 700 miliarde USD, acoloși dintre care amintim: UBS AG, Union Bank of Switzerland, (fondată în 1862) cu o valoare de capital de 2 200 miliarde Euro; Credit Suisse (fondată în 1856) cu o valoare de piață de 95 miliarde USD; Julius Bär Group Ltd. (fondată în 1890) cu o valoare de capital în sumă de 282.5 miliarde USD.

După încheierea conflagrațiilor izbucnite cu sprijinul larg al transnaționalelor, după ce autoritățile statale din țările învinse erau debilitate, când sistemele lor economice și juridice se aflau în ruină, transnaționalele veneau să-și culeagă dobânda la creditele acordate învingătorului. Exemple putem lua de oriunde și din perioade diferite. Să observăm numai câteva mai apropiate de timpurile prezente, din Libia lui Gaddafi, din Irak-ul lui Saddam, sau chiar din România lui Ceaușescu. Să observăm cine deține controlul economic în aceste țări după schimbările suferite în ultimele decenii, ca să descoperim și cine le-a finanțat. Să observăm că economia românească, după 1989, în proporție de 90% a trecut în mâna unor giganți transnaționali dintre care amintim: ArcelorMittal cu vânzări de 57 miliarde USD și fabrici în 19 țări; Coca-Cola HBC, companie luxemburghezo-americano-engleză cu sediul în Elveția, cu 56 de fabrici în 28 de țări, cu vânzări de 6,5 miliarde USD și venituri de 2,3 miliarde; Orange cu cifră de afaceri de 41 miliarde Euro, 34 milioane clienți în 13 țări; Carrefour cu 11 935 magazine în 30 de țări, 360 000 angajați și venituri de 4,5 miliarde Euro; Renault cu 120 000 de angajați în 36 de țări și venituri anuale în valoare de 45 miliarde Euro; OMV cu vânzări anuale de 19 miliarde Euto și 22 500 angajați; Deloitte cu o cifră de afaceri de 36,8 miliarde USD, cu 244 400 angajați în 150 de țări (practic pe tot globul); Ernst & Young cu venituri anuale în valoare de 30 miliarde USD, 231 000 angajați în 150 de țări.

Transnaționalele au acumulat averi imense care au nevoie de tot mai mult spațiu pentru a fi reinvestite și nelăsate pradă devalorizării. Nici investițiile considerate mult timp cele mai profitabile, cele legate de arme și resurse energetice nu mai ajungeau să acopere rotirea capitalurilor acumulate. Crearea de conflicte a oferit posibilitatea corporațiilor să vândă mărfuri ambilor beligeranți, de la fiecare obținând în plus, promisiuni de tratamente preferențiale după ce ar fi câștigat confruntările. Averile s-au acumulat și mai mult, cereau tot mai mult spațiu de manifestare. Spre sfârșitul secolului XX, pe locul întâi între investițiile cele mai profitabile a ajuns să fie considerată, căutată și impusă așa zisa datorie – suverană, adică datoria externă făcute de către un stat suveran, stat care urmau să devină contribuitor veșnic la transnațională, creditorul unor datorii contractate la ele direct sau mascate în instituții internaționale (destul de străvezii de altfel) și imposibil de achitat atât datorită condițiilor de contractare, cât mai ales piedicilor, capcanelor și presiunilor exercitate asupra politicienilor din respectivele state. România, de exemplu, care în 1990 avea peste 2 miliarde dolari credite acordate în diferite state ale lumii, a ajuns treptat la o datorie externă aprox. 100 miliarde de Euro, iar economia românească în proporție de 90% a trecut în mâna companiilor străine, corporații care, datorită legislației interne “recomandate” din afară, beneficiază de un sistem de impozitare diferit (preferențial) față de sistemul de impozitare aplicat firmelor naționale.

Corporațiile transnaționale au ajuns să dețină averi colosale, greu de imaginat. Exemple sunt multe și grăitoare. Hongkong and Shanghai Banking Corporation (H.S.B.C.), un conglomerat de 32 de companii răspândite pe toate continentele cu afaceri în sistemul bancar, financiar, asigurări, asistență managerială pentru guverne, instituții și firme, intermedieri contacte internaționale, media (Twitter, Facebook, LinkedIN, YouTube, WeChat and Instagram) și fondată în anul 1865 cu scopul de a finanța comerțul dintre Europa cu India și China, H.S.B.C. dispune în prezent de o rețea formată din 4 400 oficii răspândite în 71 de țări deservind un număr de 46 milioane clienți. Conform datelor furnizate de The Global 2000, la nivelul anului 2008 vânzările anuale ale HSBC se ridicau la suma de 146,50 miliarde dolari (de 2,5 ori bugetul României pe anul 2017 proiectat la 65,16 miliarde dolari), iar valoarea activelor era de 2 349 miliarde dolari (de 12 ori Produsul Intern Brut al României estimat pentru 2017 la 194 miliarde dolari).

O altă transnațională de frunte, Royal Bank of Scotland, are vânzări anuale de 108,45 miliarde dolari și active de 3 807,51 miliarde dolari (de aproape 20 de ori PIB-ul României). Alte transnaționale au vânzări anuale mai mari decât tot Produsul Intern Brut al României, care este de 194 miliarde dolari, precum Total cu 200 miliarde anual, Wal-Mart Stores – 378,80 miliarde dolari, Chevron – 204 miliarde dolari. Și exemplele pot continua. Conform Fortune Global 500, primele 500 de companii din lume au realizat în anul 2015 venituri totale în valoare de 27 666 miliarde dolari și profituri în valoare de 1 500 miliarde dolari, folosind munca a 67 milioane de angajați. În ansamblul lor, companiile transnaționale desfășoară peste 66% din comerțul internațional. Prin lanțurile lor de filiale, transnaționalele sunt implantate în toate țările, atât în cele dezvoltate cât și cele în curs de dezvoltare. Dețin lanțuri economice care pleacă de la procesele de extragerea a materiilor prime și la prelucrarea lor, până la comercializare, trecând prin transporturi, comunicații, și toate celelalte segmente economice (service, proiectare, cercetare, management, marketing, banking, asigurări etc.). O statistică Le Monde concluziona că, în 2016, doar 1 % din populația Terrei deținea mai mult de 50 % din P.I.B.-ul mondial, iar tendința de concentrare a averilor este în continuă creștere, prevăzându-se pentru că în anul 2020, 1% din populație va deține 54 % din bogățiile produse la nivel mondial.

Confruntarea național-transnațional, Al Treilea Război Mondial

Lupta transnaționalelor cu autoritățile naționale pentru câștigarea de spațiu, luptă începută, după cum am văzut, în sec. XIX, s-a transformat în zilele noastre într-un conflict deschis sub conceptul instaurării “Noii ordini mondiale”. Ideea de bază a acestui concept este trecerea de la civilizațiile naționale, la o civilizație globală, a întregii planete. Pentru atingerea acestei etape, considerată superioară în dezvoltarea omenirii, se are în vedere, în principal:
– Debilitarea statelor până la desființare
– Desființarea granițelor statale
– Atenuarea până la dispariție a sentimentului național
– Amestecul naționalităților și raselor
– Uniformizarea legislației
– Uniformizarea culturii
– Desființarea familiei
– Desființarea religiei
– Instituirea unei autorități unice mondiale
– Controlul și supravegherea strictă a individului prin mijloace informatice

Probabil că acesta va fi viitorul, ne place sau nu, pașii făcuți în această direcție putând fi observați cu ușurință în zilele noastre. Transnaționalele dețin averi care depășesc bugetele și chiar PIB-urile multor țări, puterea lor de decizie este mai mare decât puterea multor guverne, iar prin reprezentanții lor plasați în posturi importante și dotați cu mijloace pe măsură pot influența în proporții diferite deciziile oricărui guvern de pe planetă, chiar pe cele ale marilor puteri, pot induce curente de opinii, crea mișcări și reorientări sociale.

Așa cum se întâmplă întotdeauna în fața marilor schimbări, există însă și reacții de respingere, unele chiar puternice, care se ciocnesc cu tendințele noilor procese. Este ceea la ce asistăm astăzi cu surprindere dacă nu facem legătura cu motivele și cauzele lor. Actualele reacții de respingere a civilizației globale vin din partea unor lideri importanți ai lumii de azi, mai greu de neutralizat, adepți ai menținerii civilizațiilor naționale: liderii Rusiei și Statelor Unite, respectiv, Vladimir Putin și Donald Trump. Ne putem întreba de ce nu intră în această categorie și liderii chinezi. China, datorită populației sale și a indicelui de creștere al acesteia are a fortiori o vocație universală, contribuind la amestecul populațiilor și raselor. Au mai fost câțiva lideri care s-au opus mersului vremii și au încercat să consolideze elementul național (Ceaușescu, Saddam și El Kadafi), dar ei au putu fi înlăturați cu ușurință. Cu Trump lucrurile sunt mai complicate datorită forței sale economice personale și deloc de neglijat și a talentului oratoric de a se adresa maselor. El se poate opune cu aceleași arme cu care este atacat, dar, până la urmă, va fi și el domolit așa cum se întâmplă și cu Papa Francisc I, un alt răzvrătit împotriva dominației transnaționalelor. Relațiile cu Putin rămân în statu-quo, acesta fiind spre sfârșitul celor trei mandate, acțiunile urmând a cunoaște intensificări în preajma alegerilor de anul viitor de la Moscova când, teoretic, Putin ar mai putea candida pentru un nou mandat.

Moneda care se bate acum în S.U.A. pe subiectul presupusei colaborări dintre Trump și Putin din campania electorală americană, are ca scop tocmai să împiedice orice încercare de unire a forțelor celor doi naționaliști (termen devenit peiorativ) împotriva forțelor transnaționale ale globalizării. La noi în țară observăm cum promotorii proiectelor cu vocație națională, oricât de mici ar fi ele sunt urgent și vehement combătuți, contestați și înlăturați. Uniunea Europeană a fost imaginată și creată ca o etapă regională în drumul spre globalizare. Președintele Consiliului European, Donald Tusk, atrăgând atenția în mod cinic: „Trebuie să fie foarte clar că dezintegrarea Uniunii Europene nu va duce la nici o restaurare mitică și totală a suveranității țărilor sale membre… doar împreună vom putea fi total independenți”, renunțând la „egoismul național” care „încearcă să se transforme într-o alternativă la integrare”. Confruntarea global – național se poartă pe întreaga planetă, adversarii nu mai reprezintă state sau națiuni, ei se pot regăsi în interiorul acelorași granițe, acelorași orașe, acelorași forumuri, colectivități, formațiuni politice sau administrative. Războiul global-național, internațional-local nu se poartă nici cu arme albe, nici cu arme de foc, nici cu arme de distrugere în masă, se poartă cu arme economice. Este mult prezisul și temutul al treilea război mondial, după care va veni „adevărată epocă de aur a omenirii”, cine o mai apucă.

Grafica – I.M.

Autor: Ing. Ovidiu M. Curea

Sursa: art-emis.ro

Share Button

Donald Trump și Noua Ordine Mondială – Al Treilea Război Mondial (1)

Share Button

Au înnebunit americanii?

Noi ne-am uitat cu gura căscată la americani dintotdeauna. Și nu numai noi. Ne-am uitat cu admirație și cu invidie, ne-am uitat cu speranță și reproș. Azi ne uităm la ei și nu mai înțelegem nimic. Asta să fie democrația pe care o predicau ei lumii întregi, democrația pe care lumea întreagă se căznea să o implementeze musai prin ogrăzile lor cu paie, cu coceni, cu nisip sau cu liane? Sau noi nu am înțeles bine lecția predată?
Donald Trump
Nu am înțeles că, de fapt, adevărata democrație ar fi atunci când doar opinia ta contează, că doar ea reprezintă adevărul, dreptatea și progresul, că ceea ce ar crede alții nu-i decât minciună, injustiție și regres? Nu am înțeles sau nu am văzut, poate, că legile sunt făcute pentru a fi încălcate dacă nu ne convin nouă fără să ne pese de ceea ce cred alții, că dacă „Dumnezeu a murit”, precum zicea Nietzsche în „Așa grăit-a Zarathustra” și așa cum se grăbesc unii să reia fără să înțeleagă bine sensul spuselor filosofului german, însemnă că trebuie să ne comportăm ca oameni fără nici un Dumnezeu?

Ce să înțelegem când președintele americanilor, ales legal de către americanii înșiși cu numai câteva luni în urmă, este persoana cea mai blamată, cea mai ironizată, cea mai demonizată din toată istoria de până acum a Statelor Unite? Președintele care arată că dorește ca regulile după care va căuta să se ghideze în mandatul său vor avea ca numitor comun în primul rând interesul americanilor: pe piața americană „să se cumpere produse americane și să se angajeze forță de muncă americană”, „orice decizie în problemele de comerț, finanțe, emigrație sau afaceri externe să fie luată în beneficiul muncitorilor americani și a familiilor americane”, care afirmă că principiul care va sta la baza tuturor acțiunilor sale va fi „America first”, care se angajează să reducă taxele și impozitele, să restaureze respectul pentru lege, să combată infracționalitatea, criminalitatea și traficul de droguri, să îmbunătățească sistemul medical, să revigoreze activitatea economică internă, să limiteze implicările armatei americane în conflictele externe, să reducă deficitul balanței de plăți, să mărească numărul locurilor de muncă prin crearea de condiții favorabile pentru firmele naționale ca ele să investească în țară și nu în străinătate, să reducă numărul șomerilor și să ridice nivelul câștigurilor salariale, să controleze fluxul de imigranți, să restaureze și să dezvolte rețelele de șosele și autostrăzi, să promoveze măsuri de protecție a mediului înconjurător, care, în fine, declară că își face o datorie de credință în a urmări ca scop final al mandatului său redarea strălucirii și măreției de altădată a Americii, strălucire și măreție care au stat vreme îndelungată în admirația întregii lumi la a cărei civilizație materială a contribuit din plin.

Tocmai acest program național – patriotic american să-i fi scos din minți pe americani, care protestează zilnic împotriva lui? Pe străzi, în mass-media, la Hollywood, în sălile de concerte, în instituții, în diferite organisme și asociații, în diferite comitete și comisii? Sau America vrea să își taie venele ca să vadă cum îi stă cu venele tăiate? Oamenii de încredere a președintelui american, Donald Trump, căci despre el este vorba, sunt vânați ca și președintele însuși. Michael Flynn, consilierul pe probleme de securitate națională, a fost forțat să-și dea demisia, Jeff Sessions, procurorul general al S.U.A. (echivalent ministrului justiției din alte state), a fost presionat și el să-și dea demisia sub același învinuire „criminală” ca și Flynn, că în timpul campaniei electorale cei doi, care făceau parte din echipa lui Trump, au avut convorbiri cu ambasadorul rus la Washington, Sergey Kislyak, ca și cum ambasadorul rus era un arestat periculos cu care nimeni nu avea voie să vorbească, în schimb campania contracandidatei lui Trump, Hillary Clinton, putea să fie finanțată de multinaționale și cercuri arabe având legături cu ISIS. Membrii cei mai apropiați ai familiei sale nici ei nu scapă analizelor critice: soția lui Trump, Melania (născută, atenție! în Cehoslovacia comunistă), este neglijată de acesta, nu vrea să se mute la Casa Alba, poartă rochii prea scumpe; fata lui Trump, Ivanka, (aha, nume rusesc!) sfidează lumea călătorind în mod ipocrit cu companii aeriene low-cost.

După ce, în ianuarie, în fața Trump International Hotel din Washington un bărbat a mimat că vrea să-și dea foc în semn de protest față de „lipsa de respect” a lui Trump față de Constituția americană, în dimineața zilei de 3 martie, la orele 4,30, în mod suspect, la Trump International Hotel din New York, acolo unde locuiește soția lui Trump împreună cu fiul lor, izbucnește un incendiu la unul din etajele superioare ale clădirii, scenă izbitor de asemănătoare cu amenințările mafiote pe care le vedem în filmele marca Hollywood.

Declarațiile președintelui sunt întoarse pe dos sau interpretate cu rea credință

Faptul că i-a mulțumit telefonic președintelui taiwanez pentru felicitările transmise cu ocazia alegerii sale în funcția de președinte ale S.U.A. a fost trâmbițată de presa americană ca o dovadă explicită a faptului că Trump nu respectă principiul la care chinezii țin atât de mult, cel al unei „singure Chine”. Telefonul dat apoi de Trump președintelui chinez pentru a-l liniști că nu are intenția de se abate de la respectivul principiu respectat și de predecesorii săi de la Casa Albă și că scurta discuție avută de el cu președintele Taiwanului nu s-a încadrat decât în limitele civilizate ale bunei cuviințe, n-a mai contat printre subiectele ulterioare ale presei americane. Toată „lumea bună” americană a sărit în sus atunci când Trump referindu-se în cadrul unui discurs despre atacurile teroriste din Europa a spus: „uitați-vă ce s-a întâmplat azi-noapte în Suedia”. Au sărit în sus și presa suedeză și premierul Suediei și ministerul de externe suedez, infirmând categoric faptul că „azi-noapte” (e vorba despre noaptea de vineri, în preziua discursului pronunțat de Trump sâmbătă 18 februarie) s-ar fi produs vreun incident terorist în Suedia și acuzându-l pe Trump că defăimează țara scandinavă. Nimeni nu a făcut nici o legătură cu faptul că în vinerea respectivă, seara, postul american de televiziune Fox News Channel difuza un documentar în care, pe fundalul unor imagini filmate la fața locului cu vitrine sparte și incendii, informa că, în urma intrării masive de imigranți în Suedia (160.000 numai anul trecut dintre care doar 500 au găsit locuri de muncă) a crescut numărul de violențelor cu arme de foc și violurilor.

Nu a mai contat, desigur, că a doua zi Trump a explicat că s-a referit în general la actele de violență din Europa și la documentarul de „vineri” al Canalului Fox News. De asemenea, a fost trecută sub tăcere situația cu adevărat tulbure din Suedia, țară în care au apărut zone locuite majoritar sau exclusiv de imigranți musulmani unde legile statului nu se mai aplică, unde serviciile de protecție și investigație ale poliției, cele de paramedici și de pompieri nu-și pot îndeplini misiunea pentru că sunt atacate de grupurile de imigranți. Datorită insecurității muncii lor, mulți polițiștii au început să părăsească masiv poliția suedeză. După un raport din luna septembrie citat de site-ul american de știri și analize Breibart, 80% din ofițerii de poliție se gândesc să-și schimbe meseria din cauza pericolului muncii lor. A fost trecută sub tăcere și îngrijorarea țărilor vecine. Astfel, nu de mult, primul ministru norvegian declara că, în cazul în care situația din Suedia continuă să se deterioreze, Norvegia este gata să abandoneze Convenția de la Geneva privind refugiații, să închidă granița cu armata, iar refugiații care vin dinspre Suedia să fie trimiși înapoi fără nici o posibilitate de a solicita azil, declarații asemănătoare fiind făcute și de reprezentanți ai Finlandei și Danemarcei. Și dacă acestea nu ar fi fost de ajuns pentru ilustrarea situație din Suediei, în sera de luni 20 februarie, la două zile după acel 1uitați-vă ce s-a întâmplat azi-noapte în Suedia” pronunțat de Trump, în cartierul Rinkeby din capitala Suediei, zonă locuită în majoritate de imigranți, au izbucnit violențe stradale soldate cu incendii, cu magazine devastate, cu polițiști și demonstranți răniți. Nu este lipsit de interes nici faptul că joi, 2 martie 2017, Suedia a anunțat că, începând cu anul viitor reintroduce serviciu militar obligatoriu, la care renunțase în 2010.

Puterile europene s-au simțit de-a dreptul revoltate de direcțiile politicii lui Trump față de țările europene, care se axează pe două probleme: dezvoltarea relațiilor bilaterale dintre S.U.A. și fiecare stat european în parte, fără intermedierea și aprobarea Bruxelles-ului (apreciind Brexit-ul ca pe o manifestare de independență a Marii Britanii) și respectarea cotelor de contribuție la bugetul N.A.T.O. de toate țările membre. Dacă membrii N.A.T.O. .nu-și respectă obligațiile financiare, Trump apreciază că nici S.U.A. n-ar mai trebui să sară în ajutorul țărilor membre în caz de agresiune externă.

Ilustrativ pentru această situație este faptul că dintre țările Europene membre N.A.T.O., doar 4 din cele 25 și-au îndeplinit în anul 2016 obligațiile asumate de a contribui cu 2% din P.I.B. la bugetul alianței: Marea Britanie (2,21%), Grecia (2,38%), Estonia (2,16%) și Polonia (2,00%). Celelalte puteri europene, Germania cu 1,19%, Italia cu 1,11% și Spania cu 0,91% numărându-se printre codașe, efortul lor financiar situându-se sub cel al României (1,48%), Franța cu 1,78% aflându-se și ea sub nivelul angajamentelor.

Reacția europenilor a fost furibundă. La 31 ianuarie președintele Consiliului European, Donald Tusk trimitea o scrisoare conducătorilor celor 28 de state membre U.E. în care avertiza că „Schimbările (de putere) de la Washington pune Europa într-o situație dificilă, noua administrație părând a pune sub semnul întrebării ultimii 70 de ani de politică externă americană”, iar în continuare identifică drept riscuri pentru Uniunea Europeană „o Chină tot mai activă”, „politica agresivă a Rusiei în Ucraina și celelalte țări vecine”, „războaiele, teroarea și anarhia din Orientul Apropiat și Africa”, precum și „declarațiile îngrijorătoare a le noii administrații americane”. La sfârșit, Donald Tusk încheie cu concluzia îndemn că „Astăzi trebuie să ne apărăm cu claritate demnitatea, fie că e vorba de Rusia, China, Statele Unite sau Turcia”. Întrucât o apărare nu se poate pregăti și manifesta decât față de un dușman, rezultă că Tusk consideră Statele Unite alături de Rusia, China și Turcia ca fiind dușmanii de astăzi ai Uniunii Europene.

Președintele Franței, François Hollande, la întâlnirea la nivel înalt a țărilor membre U.E. ținută în La Valetta – Malta la începutul lui februarie a.c., a ținut să tempereze eventualele tentații ale țărilor europene de a da curs intenției S.U.A. de a încheia tratate separate cu fiecare țară în parte, atragă atenția că statele europene membre U.E. care doresc să aibă relații bilaterale cu Administrația Trump, trebuie să ceară în prealabil acordul Bruxelles-ului. Mai practică, Germania, fără alte discuții, și-a luat jucăriile din S.U.A. constând în rezerva de 3.000 tone aur valorând cca. 120 miliarde Euro, și a depus-o la Frankfurt, jumătate, și câte un sfert la Londra și Paris. S-a scris mult și s-a vorbit și mai mult despre gardul „inuman și xenofob” pe care Trump vrea să-l construiască la granița dintre S.U.A. și Mexic pentru a opri fluxul de imigranți care pătrund ilegal în S.U.A. De ce o fi considerată atât de revoltătoare o măsură luată de o țară pentru a-și proteja frontierele de intruși? De ce ar fi mai revoltător gardul dintre S.U.A. și Mexic decât cele existente în Europa precum sunt gardurile dintre Ungaria și Serbia, Austria și Ungaria, Austria și Slovenia, Turcia și Grecia, Bulgaria și Turcia (construit cu fonduri europene), cel din Franța de la Calais – intrarea în Eurotunel sau decât altele existente în zone geografice diferite cum ar fi cele dintre Israel și Egipt, India și Bangladesh sau enclava spaniolă Melilla și Maroc?

O altă măsură a lui Trump controversată, repudiată și boicotată chiar de către persoane din apropierea sa (Sally Yates, ministrul interimar pentru justiție) a fost ordinul pentru „Protejarea națiunii de intrarea teroriștilor străini în Statele Unite” care interzicea accesul în S.U.A. pentru o perioadă de 90 de zile a persoanelor din 7 țări musulmane (Siria, Irak, Irán, Libia, Somalia, Sudan și Yemen), suspenda pentru o perioadă de 120 de zile Programul de Primire în S.U.A. al Refugiaților și suspenda pentru o perioadă indefinită primirea refugiaților sirieni. Măsura a fost luată din teama ca SUA să nu fie al doilea obiectiv, după Europa, al fluxului de imigranți, cele 7 țări fiind principalele țări care au furnizat anual sute de mii de emigranți în Europa, recordul fiind înregistrat în anul 2015 cu 1,8 milioane de refugiați.

Argumentul final care se aduce în campania neobosită și nesfârșită anti-Trump este faptul că acesta a câștigat președinția în urma obținerii majorității voturilor electorilor, dar a avut mai puține voturi populare decât contracandidata sa democrată, Hillary Clinton, ceea ce i-ar delegitima într-un fel victoria. Răspunsul lui Trump este de o simplitate și de o logică dezarmantă atunci când spune că, în campania electorală el s-a concentrat pe câștigarea voturilor, pentru că numai așa putea ajunge la Casa Albă conform constituției americane. Dacă aceasta ar fi prevăzut că victoria era dată de numărul voturilor populare și nu de cele ale electorilor, atunci el s-ar fi concentrat pe câștigarea voturilor populare și ar fi făcut, desigur, o campanie diferită.

Cine și de ce?

Nu, pare să spună cineva, Trump este un președinte ilegitim, nimic din ceea ce face Trump nu este bine, ci este dăunător, este distructiv, este imoral, este împotriva progresului, este împotriva viitorului omenirii. Trump este inamicul numărul unu. Anticristul a sosit și el se cheamă Donald Trump. Inamicul cui? Inamicul americanilor pentru care vrea să facă America mare din nou (Make America Great Again)? Cine luptă cu atâta fervoare, de dimineața până seara și peste noapte împotriva lui Trump? Pe cine deranjează într-atâta programele sale de dezvoltare și consolidare a Statelor Unite? Te-ai duce cu gândul la adversarii tradiționali ai Americii, la Rusia și la China, dar liderii acestora nu au nimic cu victoria lui Trump din alegerile pentru Casa Albă. În rolul de contestatari și adversari înverșunați se manifestă, în mod surprinzător, persoane și instituții din interiorul S.U.A. sau din țările europene tradițional aliate cu S.U.A. Și cine sunt aceste persoane și instituții vestice care se opun planurilor și programelor lui Trump? Cine și de ce?Vedem că trusturi de presă multinaționale din care fac parte New York Times, BuzzFed News, C.N.N., The Los Angeles Times, Politico, The BBC, Huffington Post, Washington Post, Wall Street Journal nu publică decât știri senzaționalist-negative despre Trump, distructive, ironice, sugestiv-acuzatoare.

Pentru a ne da seama de puterea financiară a acestor trusturi să amintim doar că C.N.N. are o cifră de afaceri de 19 miliarde dolari și este deținută de multimiliardarul american Ted Turner cu o avere personală de peste 3 miliarde dolari. New York Times aparține multimiliardarului mexican Carlos Slim, deținător al unui adevărat imperiu al telecomunicațiilor și care, după Forbes, are o avere de 72 miliarde dolari. Prin întreprinderile lui din Mexic, Telmex et Grupo Carso, realizează 3% din P.I.B.-ul Mexicului. Wall Street Journal a fost achiziționat în 2007 cu suma de 5 miliarde dolari de australianul Rupert Murdoch proprietarul unui lanț mediatic și financiar cu 48 000 salariați și cu o cifră de afaceri de 33 miliarde dolari.

Mai vedem că staruri de cinema, cântăreți, scenariști sau regizori aparținând multinaționalelor industriei de divertisment de la Hollywood cu cele 38 de entități ale sale, fiecare manevrând cifre de afaceri miliardare, nu obosesc în a-l demoniza pe Trump, a-l repudia și a încerca să-l izoleze ca pe un lepros. Mai vedem că multinaționale, precum cele conduse de Soros nu fac economii în a sponsoriza demonstrații anti-Trump, plătind câte 16 dolari de protestant/oră, după ce a susținut cu 13 milioane de dolari campania contracandidatei lui Trump, lui Hillary Clinton. Frustrarea lui Sörös este mare pentru că plasamentele sale au suferit pierderi de cca. 1 miliard de dolari prin câștigarea alegerilor americane de către Trump și nu de către preferata sa, Hillary Clinton. Sörös este miliardarul iudeo-maghiar, care, după Forbes, are o avere 25,2 miliarde dolari, cel care apreciază că cele mai fericite clipe al vieții sale au fost cele în care Ungaria s-a aflat sub ocupație germană în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, perioadă din care se trage și grosul averii făcute de tatăl său. După cum observăm, de fiecare dată când vorbim despre adversarii lui Trump apar cuvintele multinaționale și multimiliardar. Ce sunt de fapt aceste multinaționale multimiliardare și de ce ar fi ele împotriva lui Trump?
– Va urma –

sursa: art-emis.ro

Share Button

Maria Grapini, atac în PE: Ori avem suveranitate, Parlament, Guvern, ori dumneavoastră impuneți

Share Button

Europarlamentarul Maria Grapini a avut un discurs virulent, joi, la adresa prim-vicepreședintelui Parlamentului European în cadrul sesiunii plenare în care s-a discutat situația democrației, a statului de drept și a justiției în România, în urma unei solicitări venite din partea grupului PPE, prin vocea liderului Manfred Weber.
grapini_14619300[1]
“Vreau mai întâi să declar că vă apreciez foarte mult. Întotdeauna am fost impresionată de inteligența și diplomația dumneavoastră, dar trebuie să spun că m-ați dezamăgit”, i-a reproșat europarlamentarul român prim-vicepreședintelui Parlamentului European.

“Dacă dumneavoastră corelați ce se întâmplă în România cu acordarea fondurilor europene, nu pot să mă gândesc decât că acum, când s-au încheiat cei zece ani cu MCV, a fost un mecanism special pentru a discrimina 20 de milioane de români.

Domnul prim-vicepreședinte, spuneați de suveranitate în discursul dumneavoastră, în același timp cereți guvernului. Păi ori avem suveranitate, Parlament, Guvern, rezultat în urma alegerilor, ori dumneavoastră impuneți. Ulterior spuneați să lăsați să-și facă treaba. Atunci hai să lăsăm Guvernul să-și facă treaba, Justiția să funcționeze. Am pledat întotdeauna pentru condamnarea hoților”, a declarat Maria Grapini în Parlamentul European.

Mircea Diaconu, mesaj DUREROS în PE

Mircea Diaconu a făcut o declarație extrem de importantă, în Parlamentul European, prin care a atras atenția că votul popular nu este respectat. De asemenea, a spus că România trebuie lăsată să-și găsească singură calea.

“Ca discuția să fie completă trebuia să aveți aici și un infractor din România, adică eu. Am fost anchetat în timp ce eram senator și Ministrul Culturii. Am fost anchetat timp de doi ani. La fiecare vizită la procuratură, era anunțată presa. Se încerca distrugerea mea publică. După doi ani, procurorul care mă ancheta mi-a zis: ‘domnule Diaconu, nu am găsit niciun prejudiciu, dar vă trimit în judecată’. Cred că a și zâmbit cinic, ca un fel de victorie personală. M-a trimis în judecată cerând pentru mine doi ani de închisoare cu executare. Am fost achitat după alți doi ani. Nu vreau să vorbesc despre anii mei de chin și de cât am pierdut și de cât am îmbătrânit. În România este o enormă problemă, dar nu unde o discutați și unde o vedeți unii dintre dumneavoastră, ci în faptul că votul popular este modificat, furat și aruncat la coș prin alte metode decât cele democratice. Lăsați România să-și găsească calea singură, are toate instituțiile la îndemână! În România este democrație”, a zis europarlamentarul.

sursa: dcnews.ro

Share Button

Se cere ANCHETAREA și interzicerea fundațiilor Soros pe teritoriul României. Scrisoare deschisă către Sorin Grindeanu

Share Button

Fundațiile conduse de George Soros se implică în multe țări în deciziile politice ale respectivelor state și încearcă manipularea oamenilor prin folosirea termenului de globalizare. Astfel de fundații sunt prezente și în România, fiind implicate pe mai multe paliere în societatea românească.
sorosDupă scandalul de ieri care a avut în prim plan CNA-ul, care a decis amendarea a trei televiziuni din România pentru că s-a vorbit despre influența pe care Soros o are asupra sistemului politic și judicidiar din țara noastră, iată că există și structuri care cer interzicerea acestor fundații în România.

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate a transmis o scrisoare premierului Sorin Grindeanu prin care cer anchetarea activității și interzicerea fundațiilor sponsorizate de George Soros pe teritoriul României.

Iată scrisoarea transmisă de SCMD:

„Scrisoare deschisa
Primului Ministru al Romaniei

Domnul Sorin GRINDEANU

Domnule Prim Ministru,

La solicitarea a numerosi membri ai Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D.) si ai altor structuri din cadrul Consiliului National al Societatii Civile (C.N.S.C.), va transmitem urmatoarele:

Constatam cu ingrijorare ca, in timp ce la Budapesta, in decurs de o saptamana, urmeaza sa vina in vizita cei doi mari decidenti ai lumii, presedintii SUA si Rusiei, in Romania vin doar trimisii marilor asasini economici mondiali care solicita presedintelui Romaniei debarcarea guvernului dvs. prin orice mijloace, inclusiv prin arestarea dvs., pe baza unor dosare masluite in care „binomul” s-a dovedit pana acum expert. Toti liderii politici nationali au avut si au dosare fabricate. Toti investitorii romani de capital romanesc in Romania au fost fie lichidati fie aruncati in inchisoare, in locul lor aparand in mediul de afaceri romanesc, firme straine.

Supararea asasinilor economici mondiali nu se datoreaza numai neindeplinirii proiectului Iohannis-Ciolos – cedarea aeroportului Otopeni, a portului Constanta, a intregii industrii energetice, etc. ci si, in primul rand, deciziei guvernului dvs. de a pune in aplicare un punct extrem de periculos pentru ei din Programul PSD-ALDE de guvernare si anume crearea Fondului Suveran (National) de Investitii pentru revirimentul industriei si economiei romanesti.

Constatam ca masa de manevra utilizata impotriva interesului si revirimentului national, sustinute de guvernul dvs., este asigurata, pe langa tradatori romani deveniti agenti straini, de o periculos de mare grupare de agenti interni de influenta ai lui George Soros, acuzat pe toate meridianele ca, sub masca democratiei, sponsorizeaza fundatii care militeaza pentru dezagregarea statelor in numele globalismului preconizat candva de Karl Marx sub numele de „comunism”.

State ca Israel, Germania, Albania solicita luarea de masuri si interzicerea fundatiilor Soros, in timp ce Ungaria a trecut déjà la masuri hotarate in acest sens. Si, in timp ce noul presedinte al SUA a anuntat, ca scop al mandatului sau, anihilarea miliardarului dement care a proclamat principiul disparitiei rasei albe, in Romania, unde seful principalului serviciu de informatii este presedinte de fundatie Soros, partidele si miscarile patriotice au fost spulberate si Soros-istii introdusi artificial in Parlament. Prima consecinta a fost oficializarea, in 23 decembrie 2016, a unui proiect mistificator de istorie si de realitati actuale „Terra Siculorum” (cand realitatea medievala era „Terra Blachorum et Siculorum”) intrandu-se apoi, prin amenintari si miscari stradale, la aplicarea in Romania, a planului nazist din anii 1933-1934 (de la „incedierea Reichstagului” la „Noaptea cutitelor lungi”). Totul sub patronajul presedintelui.

In situatia in care veti intelege necesitatea imperativa de a apara Romania cu orice pret, va asiguram de intregul nostru sprijin. Va solicitam anchetarea activitatii si interzicerea fundatiilor sponsorizate de George Soros si pe teritoriul Romaniei. Va solicitam analizarea activitatii persoanelor influente din politica, administratie si media, sponsorizate de George Soros si de asemenea interventia Ministerului Justitiei in privinta persoanelor, cetateni romani, care, incalcand grav Constitutia Romaniei, au initiat, acceptat sau au admis publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr. 66/26.01.2017 a unei initiative legislative care urmareste dezagregarea Romaniei prin promovarea unui fals istoric – Terra Siculorum – formula care nu a acoperit si nu acopera nici expresia „Tinutul Secuiesc”, traducere voit gresita a ungurescului “Szeckelyfold” care inseamna de fapt „Pamantul Secuilor”.

Ca istoric, specializat pe aceasta tema, subsemnatul va poate pune la dispozitie oricand documentele si argumentele care anuleaza acesta diversiune.”

Share Button

Ministrul ungar de Externe acuză: ONG-uri finanțate de George Soros încearcă să dărâme guvernul de la Budapesta!

Share Button

Organizațiile finanțate de miliardarul George Soros din Ungaria sunt „anti-democratice” și vor să destabilizeze tara, prin dărâmarea guvernului de la Budapesta. Așa a declarat într-un interviu pentru RT ministrul de Externe ungar.
soros
Șeful diplomației ungare, Peter Szijjarto, afirmă că George Soros ar vrea ca „acest guvern să eșueze, ar vrea să îl dărâme, pentru că nu îi place abordarea noastră, nu îi plac politicile noastre”.

Nu este prima dată când Budapesta denunță implicarea miliardarului american, prin ONG-urile pe care le finanțează, în problemele interne ale ungariei și manevrele pe care oamenii lui Soros încearcă să le facă pentru destabilizarea țării.

„Pentru noi este vorba de o implicare antidemocratică a celor de afară care încearcă să influențeze electoratul ungar cum să voteze sau nu”, a explicat ministrul de Externe.

Szijjarto a ținut să sublinieze și că este dreptul țării sale de a se proteja de influențele din afară. „Acest mesaj -am auzit în ultimele luni din SUA. Dacă aceasta este poziția americană, atunci poate fi și a noastră”.

Conform unor rapoarte ale serviciilor secrete maghiare, citate de Szijjarto, se poate trage concluzia că „au fost organizații care au ajutat imigranții ilegali să găsească un mod de a intra în Ungaria pentru a afla cum să obțină statutul de azilanți, iar aceste rapoarte ne spun că Soros se afla în spatele acestor organizații care au ajutat imigranții”.

Afirmațiile șefului diplomației ungare au venit la câteva zile după ce Parlamentul ungar a început să discute un proiect de lege care ar permite autorităților maghiare să controleze fiscal șefii ONG-urilor și să solicite rapoarte detaliate asupra donațiilor pe care le primesc din afara țării.

Autor: ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ
sursa: activenews.ro

Share Button

Emblematica jigăraie

Share Button

De la şcoala primară a capitalismului se învaţă că instituţia emblematică a acestuia este bursa. Care constituie piaţa unde se tranzacţionează acţiunile companiilor, dar care este organizată nu pentru o asemenea tranzacţionare în sine, ci în scopul ca prin aceasta să se creeze cadrul pentru finanţarea firmelor participante, finanţare directă, neintermediată de bănci, şi deci mai ieftină.
20141105121716_investitor_bursa
In timp ce la tranzacţionarea acţiunilor existente firmele îşi schimbă într-o măsură sau alta proprietarul, ele ca instituţii nu se pot finanţa (adică nu pot face rost de bani de pe piaţă) decât cu ocazia unei noi emisiuni de acţiuni. Cu acea ocazie se verifică în piaţă încrederea în firma cu pricina, încredere dobândită pe baza unui istoric solid şi a unei îndelungate şi sistematice transparenţe asupra activităţii.

Aceste date, deşi sumare, sunt suficiente pentru a evidenţia şi explica stadiul în care se găseşte aşa-numita bursă de valori din România la două decenii de la înfiinţare. Aşa-numită, pentru că n-are vreo legătură cu bursa capitalistă ca piaţă şi scop de existenţă. Având însă în vedere că în România nu este de fapt capitalism, ci un colonialism odios, nu este de mirare! Doar câteva mii de investitori îşi plimbă banii de la unul la altul prin praful – că de mai mult nu e vorba! – de acţiuni existente pe piaţă. Agitaţie în gol, căci la scopul bursei, respectiv la finanţarea firmelor, nu se contribuie cu nimic! Câte o lansare sau o ofertă nouă de acţiuni – din ani în paşti! Si la fiecare lansare, vreo cinci ieşiri din bursă. Ca atare: obiectiv economic – practic zero; rol economic – zero!

Dacă nu oferă finanţare, bursa nu prezintă niciun interes pentru companii. În primul deceniu de economie de piaţă, capitalismul în România era unul de cumetrie şi nicio companie privată, nou înfiinţată, nu era interesată să se listeze în bursă pentru că trebuia s-o facă în schimbul unei minime transparenţe, pe când tocmai de lipsa acesteia avea nevoie pentru a se îndestula rapid. A fost necesar să se dea dispoziţie întreprinderilor de stat să-şi listeze o parte din acţiuni pentru a se înfiinţa bursa. În al doilea deceniu postcomunist, când capitalul străin a preluat controlul economiei, lucrurile în bursă nu s-au schimbat, pentru că, la jaful pe care l-a practicat, capitalul străin n-avea nici el nevoie să se lege la cap cu transparenţa bursieră. Ba, s-a asistat la aiureala că, de îndată ce o companie străină prelua una de stat deja înscrisă pe bursă, o scotea imediat de la listare. Aşa că minunata bursă a rămas tot pe osatura companiilor de stat sau rezultând din privatizări, emitenţii venind din privat nefiind decât în număr de 13, cu o capitalizare reprezentând numai o optime din total. Cu alte cuvinte, articulaţia bursieră privată, despre care se spune că ar fi emblema capitalismului, este în România colonială actuală doar o biată jigăraie!.

Autor: Ilie Serbanescu
sursa: jurnalul.ro

Share Button