C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Globalizare

Președintele României e membru în consiliul unui think-tank fondat de George Soros.

Share Button

Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării (Art. 80, alin.1 – Constituția României).
iohanis
* În timpul mandatului, Președintele României (…) nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată (Art. 84, alin.1 – Constituția României).
* Președintele exercită funcția de mediere (…) între stat și societate (Art. 80, alin.2 – Constituția României).

Președintele României, Klaus Iohannis, este membru în consiliul unui organism privat: European Council of Foreign Relations (Consiliul European de Relații Externe). Alături de președinte, pe lista membrilor, publicată de site-ul oficial al ECFR, se mai află, din partea României: Daniel Dăianu, Monica Macovei, Alina Mungiu-Pippidi și Ion Sturza.

Din consiliul ECFR fac parte multe personalități internaționale, foști premieri și foști președinți de stat, comisari europeni, ambasadori și miniștri de externe. Klaus Iohannis este însă SINGURUL șef de stat în funcție din această listă. Mai mult decât atât, așa cum vom vedea, Klaus Iohannis a acceptat funcția de membru în consiliul ECFR după ce a devenit președintele României.

Pe site-ul ECFR, președintele României se învecinează cu George Soros și cu fiul acestuia, Alexander Soros, care apar pe lista Ungariei.

Un think-tank fondat și finanțat de Soros

ECFR este, conform registrului Comisiei Europene, primul think-tank pan-european. A fost lansat în octombrie 2007 și are ca obiective „organizarea unor activități de cercetare și promovarea unor dezbateri în toată Europa cu privire la dezvoltarea unei politici externe coerente și eficiente, bazată pe valori europene. Activitatea ECFR se bazează pe trei elemente distinctive:

1) Consiliu pan-european. ECFR a reunit, într-un distins Consiliu, peste 280 de membri (n.r. – 285) – politicieni, factori de decizie, experți și lideri de afaceri din toată Europa – care se reunesc o dată pe an. Membrii furnizează staff-ului ECFR consultanță și feedback și asistă activitățile ECFR în cadrul țărilor din care provin. Acest Consiliu este prezidat de Carl Bildt, Emma Bonino și Mabel van Oranje.

2) O prezență fizică în principalele state membre ale Uniunii Europene. Lucru unic printre think-tank-urile europene, ECFR are birouri în Berlin, Londra, Madrid, Paris, Roma, Sofia și Varșovia. Birourile sunt platforme pentru cercetare, dezbatere și advocacy.

3) Un proces distinct de cercetare și elaborare de politici. ECFR a reunit o echipă de cercetători și de practicieni recunoscuți din toată Europa, pentru a-și atinge obiectivele grație unor proiecte inovatoare, cu accent pan-european.”

Anul trecut, ECFR a avut un buget total de 7.207.827 de euro.  De unde vin banii? Pe site-ul Comisiei Europene se precizează că 1.234.062 euro provin din „surse naționale”, 14.162 euro – un grant al Comisiei europene, 11.408 euro – „surse locale/regionale”, iar 5.948.195 euro „din alte surse”. Ce fel de „alte surse”?

Ȋn 2007, anul înființării, pe site-ul oficial al think-tank-ului se preciza că „ECFR este susținută de Soros Foundations Network, Sigrid Rausing, FRIDE (La Fundación para las Relaciones Internacionales y el Dialogo Exterior), Fundația Communitas și Dr. Hannes Androsch.”

Cât de mare este „susținerea” acordată ECFR de către fundațiile Soros? Atât de mare încât, la înființare, adresa biroului din Londra al ECFR era aceeași cu adresa Open Sociey Fundațion. Și nu vorbim doar de același etaj, ci și de același număr de telefon.

În iunie 2009, ECFR a devenit membru PASOS (Policy Association for an Open Society). PASOS este o rețea formată din zeci de think-tankuri ce acoperă peste 25 de țări din Europa și din Asia Centrală. A fost înființată în septembrie 2004 și a fost înregistrată, ca asociație cetățenească, în Cehia, acolo unde are și biroul central.

PASOS a continuat activitatea desfășurată de „Local Government and Public Service Reform Initiative (LGI) of the Open Society Institute (OSI), lansat în ianuarie 1997 de către Consiliul Director al Open Society Institute din Budapesta. LFI of OSI a funcționat în cadrul unei rețele formate din fundații Soros.

Astăzi, unul dintre cei trei membri ai Consiliului Consultativ al PASOS este George Soros. El este membru și în Consiliul ECFR, încă de la înființarea acestuia.

Mai târziu, în Consiliul ECFR a intrat și Alexander Soros, fiul lui George Soros, membru în Consiliul Mondial al Open Society Foundations.

Ce caută președintele în funcție al României în această companie selectă?

În ECFR „nu ești primit decât dacă ai recomandări”

Primul român invitat să se alăture ECFR a fost Daniel Dăianu, în 2011. Fost ministru al finanțelor (1997-1998), fost europarlamentar, fost membru în Consiliul Director al Societății Academice din România (SAR), Dăianu este acum membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României.

Monica Macovei, fost ministru al Justiței (2004 – 2007), fost membru în Consiliul Director al SAR, și Alina Mungiu-Pippidi, președintele SAR, au fost cooptate în ECFR în 2012.

În același an a devenit membru în consiliul ECFR și Ion Sturza, fost premier al Republicii Moldova. Prezent la întâlnirea anuală a Consiliului ECFR, Ion Sturza dezvăluie, pe pagina sa de facebook, și câteva amănunte din activitatea acestui think tank. Iunie 2016 – „La cald, de la ședința ECFR (…) Moldova și Parteneriatul Estic: parteneriatul este mort; Moldova a dispărut de pe radarul UE; un sentiment de jenă generală față de ce s-a întâmplat; singura curiozitate: cum ați putut fura un miliard?!; europenii acceptă poziția dominantă a SUA în «stabilizarea» Moldovei, dar nu doresc să achite nota de plată; extinderea UE – o temă tabu pentru mult timp. Suntem rugați să nu fim ridicoli, insistând pe aceasta”.

Klaus Iohannis a devenit membru în consiliul ECFR abia după ce a dobândit funcția de președinte al României. Conform istoricului site-ului oficial al ECFR, evenimentul s-a produs, cel mai probabil, în perioada mai – iunie 2015. „Nu ești primit în acest consiliu decât dacă ai recomandări. Ți se propune să devii membru și accepți sau nu”, a declarat Daniel Dăianu pentru Active News.

Din respect pentru instituția pe care Klaus Iohannis o reprezintă oficial, Active News a solicitat Președinției să confirme sau să infirme informația potrivit căreia domnia sa este membru al ECRF. În caz afirmativ, am solicitat Președinției, în baza legii privind accesul la informațiile de interes public, să ni se comunice data de la care președintele României a dobândit calitatea de membru al ECFR. A trecut o săptămână de când am trimis solicitarea, timp în care ni s-a confirmat că ea a fost înregistrată și că „se află în lucru”. Și deși am cerut și telefonic, în repetate rânduri, să ni se furnizeze informațiile de interes public, iar art.8 alin. (5) din Legea 544/2001 prevede că informațiile „solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore”, nu am primit vreun răspuns nici până acum.

Iohannis nu a trecut nimic în declarația sa de interese

Conform Constituției, Președintele României reprezintă statul român, este garantul independenței naționale și, în consecință, nu poate exercita nicio funcție privată, indiferent care ar fi natura acesteia sau domeniul de activitate. De asemenea, Președintele României nu poate fi membru al vreunui ONG, atâta vreme cât el exercită rolul de mediator între stat și societate, ultima fiind reprezentată de organizații non-guvernamentale. Care pot fi sau nu afiliate unor think-tank-uri.

Membru în Consiliul ECFR încă din 2015, Klaus Iohannis a omis să precizeze această calitate în declarația de interese completată în luna iunie a acestui an.

Conform art. 28 din Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, „fapta persoanelor care, cu intenție, depun declarații de avere sau declarații de interese care nu corespund adevărului constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal”. În aceeași situație se află și Dacian Cioloș care, până la momentul numirii în funcția de premier al României, a fost membru în Board of Trustees (n.r. – care nu înseamnă „Consiliu Consultativ”, așa cum susține Guvernul, în punctul de vedere trimis Active News) al Friends of Europe, fără să declare acest fapt în declarațiile de interese din 2016, deși în colțul din stânga-sus al acelui document e precizat, negru pe alb, că informațiile ce trebuie completate se referă la „anul fiscal 2015”. Friends of Europe este un alt think-tank, susținut, printre alții, și de George Soros.

Aceste chestiuni de ordin juridic ar trebui analizate și lămurite de Agenția Națională de Integritate, dar și de Parchetul General, instituții ale statului român care au atribuții și competențe în domeniu. Până atunci, rămânem cu un premier – fost membru în think-tank-ul Friends of Europe și cu un președinte – membru în think-tank-ul European Council of Foreign Relations.

Dar și cu o previziune a ECFR despre ce va să vie după alegerile din decembrie. „Dacă Cioloș va reuși să construiască un consens politic larg, plecând de la premiza că problemele discutate aici țin de stabilitatea națională și progres, atunci această reușită va fi ea însăși o moștenire demnă de admirație, una care putea servi drept un far pentru ceilalți actori politici din regiune, în ceea ce înseamnă o acțiune politică constructivă”, anunța în septembrie ECFR, pe site-ul său oficial.

sursa: activenews.ro

Share Button

Lumea reală arată mult mai rău decat cea din teoria conspiratiei

Share Button

Nu cred că nu v-aţi delectat până acum cu poveştile din zona teoriei conspiraţiei. Citindu-le ai impresia că intri într-o lume similară celei a poveştilor spuse în copilărie la gura sobei. Afli nume neştiute, conexiuni la care nu te-ai fi gândit niciodată într-o spirală de evenimente de-a dreptul halucinante. Extratereştrii se întrepătrund cu explozii ciudate, cutremurele sunt generate artificial de organizaţii necunoscute, viruşi din laborator sunt aruncaţi fără discernământ asupra unor oameni nevinovaţi s.a.m.d.

Bohemian grove

La un moment dat ţi se ia de-atâta polologhie şi simţi nevoia să te întorci în lumea reală. Chiar dacă fragmente din poveştile citite ţi se-ntorc obsedant în minte. Şi-apoi, văzând unele coincidenţe, orice om normal se-ntreabă: oare ceva din toată această nebunie e adevărat? Evident, răspunsul raţiunii vine prompt:„NU! Dacă doar 1% din ceea ce se afirmă acolo ar fi adevărat, atunci ar însemna că lumea e cu fundu-n sus”.

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam despre organizaţia „Bohemian Grove”, o sectă ciudată care se strânge o dată pe an pentru a pune în scenă un dubios ritual păgân cu accente sataniste, din care nu lipsesc sacrificiile rituale şi consumul de sânge. Până la urma urmei, poate că nu m-ar fi interesat această organizaţie dacă nu aş fi aflat că, în secolul XX, cea mai mare parte a preşedinţilor americani s-au numărat printre membrii activi ai acestui cult. Mai mult, în timpul întâlnirilor, membrii sunt atent protejaţi de serviciile secrete americane. Oare ce importanţă poate avea un cult ciudat, astfel încât să fie protejat de instituţii – considerate serioase – ale statului? Philip Weiss, unul dintre cei doi curioşi care-au reuşit(până acum) să păcălească dispozitivul de securitate, spune în celebrul său articol din Spy Magazine:

„You know you are inside the Bohemian Grove when you come down a trail in the woods and hear piano music from amid a group of tents and then round a bend to see a man with a beer in one hand and his penis in the other, urinating into the bushes. This is the most gloried-in ritual of the encampment, the freedom of powerful men to pee wherever they like, a right the club has invoked when trying to fight government anti-sex discrimination efforts and one curtailed only when it comes to a few popular redwoods just outside the Dining Circle.”

Însă nu descrierea organizaţiei este scopul acestui articol. Puteţi găsi, cu siguranţă, numeroase referinţe online. Ceea ce doream să subliniez este că, membru al ordinului menţionat este şi fostul preşedinte american Bill Clinton, soţul actualei candidate la preşedinţia SUA. Poate că am putea considera această apartenenţă o chestiune superficială, care are de-a face doar cu socializarea. Sau poate cu apartenenţa la un club din care familia şi-ar putea extrage o parte din numeroşii finanţatori ai penalei fundaţii pe care-o patronează. Într-adevăr, aşa ar putea fi, însă ce să crezi în momentul în care, printre mailurile publicate de către Wikileaks, găsim unul în care un oficial guvernamental de rang înalt îi transmite lui Hillary următoarele: „With fingers crossed, the old rabbit’s foot out of the box in the attic, I will be sacrificing a chicken in the backyard to Moloch”. Sună cool, nu-i aşa?

Mergând mai departe, găsim un alt mesaj ciudat, de data aceasta la şeful campaniei prezidenţiale a lui Hillary Clinton, John Podesta. Acesta este invitat, alături de fratele său, la un „Spirit Cooking dinner” la Marina Abramovic. Pentru mulţi este pentru prima dată când auziţi de aceste nume, astfel încât este util să zăbovim puţin asupra Marinei Abramovic. Dacă-i veţi studia biografia oficială vei afla că este o artistă de origine sârbă. Ar fi foarte util să zăboviţi puţin asupra „operelor” ei, unele dintre ele constând în a se afişa ca şi exponat pe la diverse muzee. În urma acestor „performanţe de o mare respiraţie artistică” a obţinut o groază de medalii. Ca să înţelegeţi însă cu adevărat despre cine e vorba, ar trebui să vizionaţi segmentul Balkan Erotic Epic din seria Destricted. Pentru segmentul menţionat Abramovic a avut mână liberă, fiind atât regizor cât şi prezentator al aşa-ziselor „ritualuri” erotice balcanice. Nu-ţi trebuie prea multă raţiune sau prea multe cunoştinţe de psihologie pentru a înţelege că avem de-a face cu un comportament deviant, parafilia duduii în cauză trădând cel puţin o tulburare bipolară sau  schizoafectivă. De-aceea n-ar trebui să vă mire atunci când o veţi vedea fotografiată cu un cap însângerat de ţap în mână sau, ca să completăm grotescul tablou, când veţi afla că, în afara vieţii aşa-zis artistice, Marina Abramovic este mare preoteasă a unor ordine care-l proslăvesc pe … Molok. Ca să vezi ce coincidenţă!

Întorcându-ne la acel „Spirit Cooking”, aflăm tot dintr-o „manifestare artistică” de-a duduii că este mixul dintre laptele de mamă şi spermă. Poftă bună! De-acelaşi Podesta se leagă şi un alt personaj puţin uitat acum: Jeffrey Epstein. Vă mai aduceţi aminte de el? Fost bancher la Bear Sterns, Epstein ajunge miliardar şi-şi face pe o insulă din Caraibe un paradis al obsedaţilor sexual. Sclave, de multe ori minore, erau gata să satisfacă orice dorinţă sau fantezie a miliardarului şi a invitaţilor acestuia. Până aici nimic ciudat. Auzim zilnic de obsedaţi, astfel încât nu este nimic de mirare dacă mai dăm peste câte vreun miliardar care-şi pune în practică visele bolnave. Însă un scandal care-a izbucnit în urmă cu mai bine de un an a zguduit efectiv scena politică mondială. S-a aflat că insula plăcerilor interzise a lui Epstein a fost vizitată de marii granguri ai politicii mondiale, printre care şi preşedinţii în funcţie Clinton şi Bush. Mai mult, unele dintre fetele de-acolo erau utilizate în ritualuri mistico-sexuale ciudate. Scandalul s-a extins nu numai în SUA, ci şi peste Ocean, unde una dintre odraslele casei regale a Angliei a fost acuzată de relaţii sexuale cu o minoră sechestrată pe insula lui Epstein.

După un boom teribil, la început, al tevaturii mediatice, s-a pus brusc batista pe ţambal în urma unei condamnări dubioase de-a lui Epstein la patru luni de închisoare pentru … relaţii cu o minoră. Restul acuzaţiilor au fost retrase de către reclamanţi, iar viguroşii procurori americani s-au prefăcut că nu mai e nimic în spate. Aceiaşi procurori care mergeau până-n pânzele albe în cazurile de pedofilie ale unor preoţi catolici – acuzându-se uneori aberant la incriminarea practicilor şi ritualurilor Bisericii – puneau acum elegant batista pe ţambal mulţumindu-se cu o condamnare formală, pe care oricum Epstein a executat-o într-un penitenciar de lux.

Mergând pe firul narativ, din aproape în aproape şi utilizând numai surse oficiale, începe să iasă la iveală un tablou extrem de întunecat. Avem de-a face cu oameni în toată firea, de care depinde soarta lumii şi care se dedau unor jocuri de-a dreptul scârboase, se-nchină la zeităţi ciudate în ritualuri hilare şi care trădează o doză incredibilă de prostie. Aceştia sunt cei care decid cu cinism soarta sutelor de milioane de oameni din Orientul Mijlociu, cei care sfătuiesc Europa să se lase înecată în valul ucigaş de refugiaţi, s.a.m.d. Aceştia sunt cei care-au pus la cale marea farsă a comunismului bolşevic încercând să controleze oamenii prin instaurarea, în aproape o jumătate de lume, a regimurilor sângeroase conduse de devianţi telecomandaţi şi tot ei sunt cei care modifică brutal conştiinţele tinerilor din ce în ce mai ignoranţi, lipsiţi de direcţie şi valori. Întrebarea pe care şi-o pune orice om normal este cum de aşa ceva se întâmplă? Cum e posibil ca nişte prostălăi notorii să poată lua decizii de o semenea anvergură, cum de o gaşcă de inculţi se joacă de-a războiul şi, mai ales, cum de-au reuşit să se caţere acolo? Sunt întrebări justificate la care răspunsul, este – în acelaşi timp – simplu şi complicat.

P.S. Ca să vă pun suplimentar pe gânduri, vă voi spune că simbolul Bohemian Grove este … bufniţa. Numeroase „frăţii” au ca simbol sacru această pasăre nocturnă care, în mainstream, este simbolul înţelepciunii. În această lumină, vă provoc să înţelegeţi puţin diferit motivul pentru care cucuveaua era mov şi mesajul pe care un băiat dorea să-l transmită atunci când se afişa cu bufniţele primite cadou pe TV.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Share Button

De la marxism-leninism la neomarxism, marxism cultural și corectitudine politică

Share Button

Sub lozinca: „Proletari, din toate țările, uniți-vă!” marxismul clasic a promovat lupta de clasă a clasei considerate oprimate, proletariatul, împotriva capitalismului. Marx considera proletariatul clasa oprimată „cea mai revoluționară `care nu are de pierdut decât lanțurile!” Teoria marxistă prezicea că revoluția mondială va izbucni în țările cele mai dezvoltate economic, cum ar fi Germania sau Imperiul britanic.

gdf

După primul război mondial, singura țară în care revoluția comunistă a reușit a fost  Rusia țaristă, țară subdezvoltată economic și nu prea a avut nici o legătură cu proletariatul. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, cum o nume a istoriografia comunistă a fost mai degrabă o lovitură de palat realizată de un grup de conspiraționiști bolșevici, lipsiți de scrupule, în frunte cu Lenin și Troțki care a reușit datorită dezorganizării generale a Rusiei și în primul rând a  armatei. unde moralul și voința de luptă erau la pământ. Această dezorganizare a urmat revoluției burghezo- democratice din februarie, care a l-a detronat pe țar iar cele două guverne provizorii care au urmat (Lvov și Kerenski) nu au făcut față  situației și au creat serioase nemulțumiri în țară.

De acestă situație „revoluționară” cum a numit-o Lenin au profitat conspiratorii bolșevici mai hotărâți, mai bine organizați și mai lipsiți de scrupule. De fapt, deviza bolșevicilor era „cu cât mai rău, cu atât mai bine”, adică dezorganizarea,  lipsurile, nevoile și scăderea dramatică a moralului populației favorizează revoluția socialistă.

Oare ce a fost, de fapt, Lenin? O butadă de pe vremea comunismului ne spunea că Lenin nu a fost, în mod sigur, savantcăci atunci ar fi știut că socialismul nu trebuie experimentat pe oameni și probabil că a fost un filozof! Dar patriarhul social-democraţiei ruse, Gheorghi Plehanov, ne spune că Lenin nu a fost în niciun fel un filosof. Dar se dorea el a fi? Poate merită să ne reamintim ideea lui Louis Althusser, un filosof francez care ne spune:

“Lenin nu a întemeiat o nouă filosofie a practicii, ci o nouă practica a filosofiei”. O practică a filozofiei, soldată cu asasinate în masă.

Înainte de primul război mondial teoria marxista spunea că dacă în Europa va începe un război, atunci clasa muncitoare de pe continent se va revolta, va declanșa revoluția socialistă, va înlătura guvernele şi va forma o nouă Europă Comunistă. Când a izbucnit războiul în vara anului 1914 acest lucru nu s-a întamplat ci din contra, muncitorii din toate tările au luptat fiecare în armata țării lor ca să-şi apere propriile ţări de inamic. Revoluţia comunistă din Rusia nu s-a extins în alte tări, nefiind susţinută de muncitori. După terminarea primului Război Mondial teoreticienii marxisti s-au întrebat – oare ce n-a funcționat? Răspunsurile au fost diferite! Lenin a creat Internaționala III, comunistă și o nouă teorie a revolutiei socialiste mondiale, care poate izbucni și într-o țară dezoltată politic, unde apare o situație revoționară, cu referire la Rusia, nu neapărat într-o țară dezvoltată economic cum a prorocit Marx! In schimb, doi dintre conducătorii intelectuali marxisti, Antonio Gramsci în Italia şi Georg Lukacs în Ungaria (considerat cel mai stralucitor gânditor marxist, după Marx încoace), în mod independent au venit cu acelaşi răspuns : ‘cultura occidentală şi religia creştină au facut ca muncitorii occidentali să fie orbiţi, să nu mai vadă interesele propriei lor clase’. Au concluzionat astfel că o revoluţie comunistă va fi posibilă în occident numai după ce vor fi distruse atât cultura occidentală cât şi religia creştină. Ca urmare acestea sunt cele două obiective principale ale marxismului cultural şi nu s-au schimbat de atunci.

Gramsci a fost cel care a pus bazele unei noi şi faimoase strategii de distrugere a reperelor morale tradiţionale şi care s-a dovedit a fi de un real succes. Această strategie a constat din înlocuirea revoluţiei comuniste ca mijloc de preluare a puterii (cum a fost în Rusia) cu un ‘lung marş’ al marxistilor prin institutiile occidentale care formează cultura: şcoli, mass-media, biserici şi oricare altă instituţie.

Georg Lukacs s-a dovedit a fi şi mai influent. În 1918 el a devenit deputat-comisar pentru cultură în timpul scurtului regim bolsevic Bela Kun din Ungaria. În această postura el îşi punea întrebarea : „Cine ne va salva de la civilizaţia occidentală?” şi a instituit în cele din urmă, ceea ce el a numit ‘terorismul cultural’. Una din principalele componente ale acestuia a fost introducerea educaţiei sexuale în şcolile maghiare. Lukacs şi-a dat seama că dacă va putea distruge morala sexuală tradiţională a ţării atunci ar face un pas uriaş către distrugerea culturii tradiţionale şi a credinţei creştine în Ungaria. România a salvat Ungaria de comunism și de „terorismul cultural” al lui Lukacs intrând cu armata în Ungaria, ocupând Budapesta și alungând Guvernul bolșevic al lui Bela Kun. Lukacs a dispărut, dar a reapărut, în 1923, la ‘Săptămâna de studiu marxist’ din Germania.

Georg Lukacs este filosoful marxist care afirma, prin 1970, deci la bătrînețe, într-un dialog cu sociologul italian Franco Ferraroti, că preferă cel mai rău socialism celui mai bun capitalism. Această afirmație venea după milioanele de victime ale gulakurilor și după eșecul vizibil al socialismului, în toate domeniile. Mai rar atâta consevență în promovarea răului, ca în cazul acestui neomarxist! Oare ce așteptări să avem de la epigonii săi?

În Germania fiind finanțat de către un tânăr marxist cu numele Felix Weil, care mostenise o avere imensa și care după modelul lui Frederich Engels, care cheltuise averea părinților capitaliști pentru a finanța utopiile periculoase ale lui Marx,  dorea să și-o cheltuiască sponsorizând revoluția socialistă mondială.  Georg Lukacs a întemeiat Şcoala de la Frankfurt, care avea să devină locul unde a aparut şi s-a dezvoltat conceptul de corectitudinea politică, aşa cum îl ştim şi astăzi.

Aici, alături de Max Horkheimer,Theodor Adorno, care va deveni cel mai creativ colaborator al lui Horkheimer şi doi psihologi, Eric Fromm şi Wilhelm Reich, care au devenit promotorii feminismului şi ai matriarhatului şi un student tânăr absolvent pe nume Herbert Marcuse, Lukacs a pus bazele marxismului cultural.  Horkheimer şi alti membri ai Scolii de la Frankfurt , au decis că soluţia pentru distrugerea culturii occidentale este să intersecteze filozofia lui Marx cu psihologia lui Freud. Ei au argumentat că aşa cum muncitorii erau oprimaţi în timpul capitalismului, în cadrul culturii occidentale, fiecare individ traieste într-o stare constantă de represiune psihologică. Eliberarea tuturor de aceasta represiune devine unul din obiectivele principale ale marxismului cultural.

Chiar şi mai important, ei au inţeles că psihologia le ofera un instrument cu mult mai puternic decât filozofia pentru distrugerea culturii occidentale: condiţionarea psihologică prin care oamenii absorb o lectie de marxism cultural fără ca să-şi dea seama. De exemplu pentru a promova homosexualitatea realizezi un film în care homosexualul este personajul pozitiv, oprimat de heterosexuali!

Un exemplu de conditionare psihologic „probabil involuntară” căci nu credem că pe Lennon l-au preocupat prea mult studiile școlii de la Frankfurt dar, în același timp, a fost produsul epocii sale, adică un „flower-power” cât se poate de sincer!

În 1934, Şcoala de la Frakfurt, inclusiv membrii conducători din Germania se stabilesc in orasul New York cu ajutorul Universităţii Columbia. Astfel obiectivul Şcolii de la Frankfurt  s-a schimbat curând de la distrugerea culturii occidentale din Germania la realizarea aceluiaşi lucru in Statele Unite. Ceea ce se va dovedi ca fiind un real succes.

Pentru a servi scopului său de „negare” a culturii occidentale, Şcoala de la Frankfurt a dezvoltat un instrument puternic care se numeşte „teoria critică„. Această teorie spune că trebuie criticat orice la nesfârşit. Se critică prin punerea la îndoială și relativizarea și a oricărei instituţii, începând cu familia, care trebuie criticată fără neîncetate. Şcoala de la Frankfurt a căutat să definească atitudinile tradiţionale faţă de orice aspect al vieţii ca aducandu-i un „prejudiciu”. Astfel au fost făcute o serie de studii universitare care au culminat cu o carte a lui Adorno care pretindea că leaga, credinţa tradiţională privind morala sexuală, relaţiile dintre bărbaţi şi femei cu chestiuni care demonstrau sprijinul familiei faţă de fascism. Astăzi, termenul preferat, utilizat de personajul care se pretinde ”corect politic”, faţă de oricine nu este de acord cu el, este – ”fascist”!

Şcoala de la Frankfurt a plecat de la marxismul ortodox, care sustinea că istoria e determinată de cei care deţineau mijloacele de producţie. În acelaşi timp însă, istoria a fost determinată de grupuri de bărbaţi, femei, rase, religii care au avut puterea de „dominaţie” asupra celorlalte grupuri. Anumite grupuri şi în mod special cel al bărbaţilor de culoare albă au fost catalogate ca fiind „asupritori”, în timp ce alte grupuri au fost definite ca şi „victime„. „Victimele„ au fost definite automat ca fiind ‘bune’, iar ‘asupritorii’ ca fiind răi, fără a se analiza comportamentul fiecărui individ în parte. Adică bărbatul alb, creștinul, heterosexualul sunt automat opresori iar femeia (feministă, căci celelalte femei nu există), omul de culoare, ateul, musulmanul, membrul LGBT sunt automat victime!

La inceputul anilor 1930, Horkheimer a lăsat deschisă intrebarea cine ar înlocui clasa muncitoare ca agent al revolutiei marxiste? În anii ’50 Marcuse a raspuns acestei întrebari spunând că ar putea fi înlocuită de o coaliţie de studenţi, negri, femei feministe şi homosexualiexact cei care au fost nucleul revoltelor studenţeşti ai anilor ’60 şi victimele „sacre” ale corectitudinii politice ale zilelor noastreMarcuse a preluat apoi un alt termen favorit şi anume cel denumit „toleranţă” pentru a fi extins la toate ideile şi mişcările venite dinpre stânga, inducând antonimul de intolerantă pentru toate ideile ce veneau dinspre dreapta. Astfel, atunci cand îi auziţi astăzi pe marxiştii culturali că fac apel la „toleranţă”, aceasta înseamnă de fapt, referirea la termenul lui Marcuse „toleranţă eliberatoare”. Este acelaşi lucru ca atunci când se vorbeste despre „diversitate”, aceasta însemnand uniformitatea credinţei în ideologia lor stângistă.

Se poate spune despre marxismul cultural că a realizat un „nou limbaj” cu „nou vorbe”, exact ca în romanul avertisment „1984”, al lui George Orwell, unde Ministerul adevărului stabilise că RĂZBOIUL ESTE PACE, LIBERTATEA ESTE SCLAVIE iar IGNORANȚA ESTE PUTERE!

Herbert Marcuse a rămas in Statele Unite ale Americii şi este cel care s-a ocupat de traducerea într-un limbaj simplu, usor de inteles pentru omul de rand al scrierilor academice foarte dificile ale membrilor Şcolii de la Frankfurt. Cartea sa „Eros şi civilizaţie„ a utilizat conceptul Şcolii de la Frankfurt, de intersectie a lui Marx cu Freud pentru a argumenta că, dacă am elibera „erosul non-procreativ”prin intermediul perversiunii polimorfe” , s-ar putea crea un paradis nou în cazul în care ar exista doar joacă şi nu muncă. ‘Eros şi civilizaţie’ a devenit unul dintre principalele texte ale Noii Stângi, în anii 1960.

Deci dacă ești bărbat alb și pe deasupra creștin și heterosexual ești automat triplu opresor și nu ai dreptate niciodată iar dacă ești femeie de culoare, lesbiană și eventual atee sau musulmană ești de patru ori victimă și ai dreptul să te adresezi justiției catalogând tot ce nu-ți convine drept discriminare!

Nu întâmplător un „progresist” român, ecologistul Remus Cernea, declara, în 2009,  că „România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea  preşedinte o femeie romă, lesbiană şi atee pentru că atunci oamenii înseamnă că vor alege un preşedinte trecând peste prejudecăţile lor. Nu degeaba se spune că ecologiștii sunt ca pepenii adică VERZI la exterior și ROȘII la interior!

Sursa: Rezistenta crestina

Share Button

Documentarul despre vaccinuri și autism produs de Robert de Niro, VAXXED, acum cu subtitrare și în limba română!

Share Button

Documentarul de excepţie Vaxxed – De la muşamalizare la catastrofă a fost regizat de dr. Andrew Wakefield! Este vorba de doctorul Andrew Wakefield şi nu „fostul medic” Andrew Wakefield, cum scriu anumite ziare!

vaxxed


Oricât ar încerca, maşinăria de discreditare a cartelului Pharma nu poate să-i anuleze unui doctor titlul pe care l-a obţinut în urma studiului şi a lucrării de doctorat. Nu a reuşit decât să-i ridice dreptul de a profesa ca şi medic, dar nu şi titlul de doctor! Atenţie la tentativa de dezinformare.

Doctorului Andrew Wakefield i-a fost retras dreptul de a profesa în anul 2010 după o amplă promovare a ideii că vaccinurile sunt generatoare de boli. Lupta sa împotriva vaccinării a început încă din anul 1998, când a publicat un studiu care susținea că există o legătură între vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) și autism.

Documentarul Vaxxed se bazează pe statistici oficiale şi are ca subiect muşamalizarea legăturii dintre vaccinuri şi autism aşa cum a fost ea documentată oficial de dr. William Thompson de la CDC (Center for Disease Control and Prevention – Centrul de Supraveghere și Control al Bolilor), și prezintă zeci de cazuri în care copii sănătoși au devenit autiști „peste noapte” în urma vaccinării.

Dr. William Thomson a fost cercetător senior în cadrul CDC. Începând cu anul 2013 el a purtat discuții cu renumiți oameni de știință, senatori și jurnaliști, arătându-le mai multe documente din care reieșea că studiile pro-vaccinuri sunt falsificate și că, din contră, cercetările arată că există o legătură evidentă între vaccinurile primite de copii în primii ani de viață și tulburările de dezvoltare neuronale (inclusiv autismul).

De exemplu, conform informațiilor publicate de dr. Thomson, un studiu din anul 2004 cu privire la efectele vaccinurilor ROR (rujeolă-oreion-rubeolă) arată că există 340% risc de autism la băieții de culoare, după vaccinare. Această statistică extrem de gravă i-a determinat pe autorii studiului să falsifice datele și să distrugă documentele, pentru mușamalizarea rezultatului.

Filmul documentar urma să fie prezentat de Robert De Niro în premieră în aprilie, în SUA, la Festivalul de Film Tribeca!

Robert de Niro a declarat cu puțin timp înainte de evenimentul Tribeca că şi el are un copil autist (detaliu pe care nu l-a mai făcut public până atunci) şi de aceea – deşi el personal nu este împotriva vaccinării – doreşte ca acest subiect să fie discutat „pe toate părțile”:

Grace şi cu mine avem un copil cu autism şi noi credem că este esenţial ca toate aspectele legate de cauzele autismului să fie discutate în mod deschis şi examinate. […] Este foarte personal pentru mine şi familia mea şi vreau ca acolo să fie o discuţie, motiv pentru care vom rula Vaxxed. Eu personal nu susţin filmul şi nici nu sunt anti-vaccinare; sunt doar pentru oportunitatea unei dezbateri în jurul problemei.”

După ce a anunţat că documentarul Vaxxed va fi prezentat la Festivalul de Film Tribeca au început imediat presiunile asupra lui.

De Niro i-a avut printre susținători pe senatorul republican Bill Posey. Acesta din urmă a susținut o prelegere în urmă cu un an, chiar la Congresul american, despre frauda guvernamentală menită să muşamalizeze legătura dintre vaccinuri şi autism dezvăluită de dr. William Thomson. (Vezi aici) Senatorul Bill Posey a solicitat o investigaţie guvernamentală în problema studiului falsificat, însă fără prea mare succes.

Sursa: DZR.org.ro

Share Button

Jerusalem Post: Europenii trebuie să se ridice împotriva Rețelei Soros și să-și apere tradițiile și valorile naționale de planurile subversive ale megalomaniacului

Share Button

Despre George Soros și rețeua pe care a creat-o se vorbește foarte des în ultima perioadă. Numele magnatului apare în campania electorală din SUA. Nici România nu a fost ocolită de interesele lui Soros, existând mulți politicieni care au beneficiat de fondurile unor ONG-uri în spatele cărora se află acesta.

George Soros

Ziarul israelian Jerusalem Post a publicat o serie de dezvăluiri despre George Soros. Iată articolul din presa israeliană:

“Lumea noastră: Campania de haos global a lui Soros

Primul lucru pe care îl vedem este natura megalomană a proiectelor filantropice ale lui Soros. Niciun colț al lumii nu a scăpat de eforturile sale.

Presa din SUA a ignorat scurgerea a mii de emailuri de la Open Society Foundation a lui George Soros. FSD este vehiculul prin care Soros a canalizat miliarde de dolari de-a lungul ultimelor două decenii pentru organizații non-profit din Statele Unite și în întreaga lume.

Conform documentelor, Soros a dat mai mult de 30 milioane $ pentru grupuri de lucru pentru alegerea lui Hillary Clinton, în noiembrie, făcându-l cel mai mare donator al campaniei sale. Așa că este înțeles de ce presa care o sprijină pe Clinton a îngropat povestea.

Este posibil, de asemenea, ca unii editori de știri să nu înțeleagă motivul pentru care documentele dezvăluite ar merita să fie publice.

Cele mai multe dintre informațiile apărute erau deja cunoscute publicului. Soros a finanțat masiv grupuri de extremă din stânga în Statele Unite și în întreaga lume, lucru cercetat de mai mult de un deceniu.

Toți au de lucru pentru a slăbi capacitatea autorităților naționale și locale în democrațiile occidentale să respecte legile și valorile națiunilor și comunităților lor.

Aparent, numărul vast al grupurilor și persoanelor pe care le sprijină pare ireal. Până la urmă, ce legătură are schimbarea climei cu imigrarea ilegală a africanilor în Israel? Sau ocuparea Wall Street cu politica legată de imigranții din Grecia? Adevărul este că proiectele lui Soroș au un numitor comun. Scopul lor este să slăbească abilitatea autorităților naționale și locale din Vest de a-și păstra legile și valorile națiunilor și comunităților.

Toate aceste proiecte ale miliardarului au menirea să împiedice piețele libere, indiferent dacă aceste piețe sunt financiare, ideologice, politice sau științifice. Iar acestea proiecte , într-un mod înșelător, sunt făcute în numele democrației, drepturilor umane, economie și alte „scopuri” nobile.

Cu alte cuvinte, scopul finanțărilor lui Soroș este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze indentitatea unică și valorile.

Mișcarea activistă „Black Lives Matter”, care a primit 650.000 de dolari de la grupurile controlate de Soros în ultimul an, este un exemplu clasic a acestor eforturi ale miliardarului. Până nu demult, poliția a fost admirată în SUA, era privită ca echivalentul domestic al militarilor.

Disputa principală este că, în Statele Unite, poliția nu este o forță care reprezintă binele, obligând astfel societatea să funcționeze singură menținându-și legea și ordinea. Mai degrabă poliția este o unealtă a represaliilor albilor asupra persoanelor de culoare.

Agitația Black Lives Matters, care a fost acuzată că a contribuit la moartea unor polițiști în mai multe orașe americane, a scos la lumină două răspunsuri legate de poliție.

Mai întâi, polițiștii au fost demoralizați deoarece au fost incriminați pentru faptul că încearcă să-și țină orașele sigure, ferite de infractori.

În al doilea rând, folosirea forței de către polițiști, s-a diminuat, chiar și în situații care necesită acest lucru. Teama că ar putea fi acuzați penal pe de-o parte și condamnarea publică ca fiind „rasiști”, pe de altă parte, îi îndeamnă pe polițiști să aleagă lipsa de acțiune, chiar și atunci când situația o cere.

Demoralizarea și intimidarea polițiștilor e, cel mai probabil, cauza pentru creșterea abruptă a infracțiunilor și violențelor.

Nu trebuie scăpate din vedere nici acțiunile lui Soroș legate de imigrările ilegale. Din SUA, Europa și Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrări pentru a submina identitatea națiunilor. E-mail-urile scurse evidențiază faptul că aceste grupuri au intervenit în alegerile europene pentru ca să fie aleși politicienii care sprijină granițele deschise pentru imigranții arabi și a susținut financiar, sau prin alte metode, jurnaliști care s-au arătat de acord cu imigranții.

Grupurile lui Soroș sunt pe teren facilitând intrarea imigranților ilegali în SUA și Europa. Ele au urmărit să influențeze deciziile Instanței Supreme a SUA legate de imigrările ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii și alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii și europenii care se opun granițelor deschise.

În Israel, de asemenea, Soros s-a opus eforturilor guvernului de a opri valul de imigranți ilegali din Africa prin granița cu Egipt.

Dacă pentru greci este rasist că doresc să-și protejeze identitatea națională prin blocarea intrării a milioane de sirieni pe teritoriul lor, atunci este rasist pentru Grecia sau Franța, Germania, Ungaria, Suedia, SUA sau Polonia să existe.

Pe lângă aceste eforturi, mai sunt și alte eforturi orientate spre refuzarea drepturilor din democrațiile Occidentale pentru a susține normele sociale existente de mult timp. De exemplu, Soros a ajutat grupuri care au susținut nu doar căsătoria între persoane de același sex, dar și înființarea toaletelor publice unisex.

În ceea ce privește Israelul, grupurile lui Soroș lucrează să decredibilizeze fiecare aspect al societății israeliene. Soros se folosește de palestinieni pentru a acuza Israelul ca este un stat rasist. Miliardarul a finanțat grupuri moderate de stânga, grupuri radicale de stânga, grupuri israeliene arabe și grupuri palestiniene. În diferite moduri, aceste grupuri transmit audienței lor faptul că Israel nu are niciun drept să se apere sau să-și impună legile spre cetățenii care nu sunt evrei.

În SUA, Soros a ajutat grupuri din BLM pentru ca organizația non-profit J Street să facă acceptabilă opoziția cu Israel, atât social, cât și politic.

Soros a făcut aceste eforturi din Ferguson, Berlin până la Ierusalim pentru a induce haosul prin paralizarea autorităților locale, făcând ca autoritățile să nu mai poată să-și apere societățile.

În multe feluri, campania lui Donald Trump este un răspuns direct, nu către Clinton, dar către Soroș însuși.

Prin faptul că a cerut înălțarea unui zid la graniță, susținând Brexit-ul, susținând Israelul, susținând interdicția temporară a musulmanilor imigranți și susținând poliția împotriva BLM, Trump acționează împotriva eforturilor multimilionarului.

DCLeaks a expus vasta campanie a lut Soroș de a finanța politicile de stânga, politici împotriva liberalilor. Mișcările de „democrație directă” pe care Soros le susține nu pledează pentru altceva decât pentru o conducere a mulțimilor.

Persoanele care locuiesc în Vest trebuie să recunoască scopurile acțiunilor lui Soros. Trebuie, de asemenea, să-și dea seama că singurul răspuns al acestor campanii premeditate ale lui Soroș este ca oamenii să își susțină drepturile naționale și individuale la siguranță. Ei trebuie să apere instituțiile care le garantează securitatea, conform legii și să susțină și să apere valorile naționale și tradițiile”.

Oamenii lui Soros din România

Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de “societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center” , “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”,  “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri.

Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.

Autor: Tudor Matei

Sursa: Active News

Share Button

DONALD TRUMP, DISCURSUL CARE ÎNSUFLEȚESTE O ÎNTREAGĂ AMERICĂ: “Singurii oameni destul de curajoși pentru a vota eliminarea acestui Establishment Corupt, sunteți voi, poporul american!”

Share Button

“Mișcarea noastră este despre înlocuirea unui Sistem, a unui Establishment defect și corupt, cu un nou guvern controlat de tine, poporul american.

donald trump

Establishmentul de la Washington, precum și corporațiile financiare și de mass-media care îl finanțează, există pentru un singur motiv: pentru a se proteja și pentru a se îmbogăți pe ele însele.

Pentru Establishment sunt mii de miliarde de dolari în joc în aceste alegeri. Establishmentul din Washington e în parteneriat cu cei care controlează pârghiile puterii din Washington, precum și cu interesele speciale de la nivel mondial, iar acești oameni nu au deloc intenții bune în mințile lor.

Campania noastră reprezintă o adevărată amenințare existențială pentru ei, așa cum n-au mai văzut niciodată înainte.

Campania noastră nu este pur și simplu o altă alegere ce se petrece o dată la patru ani. Ea este o răscruce în istoria civilizației noastre, care va stabili dacă vom reuși sau nu, noi, oamenii simpli, să revendicăm controlul asupra guvernului nostru.

Establishmentul politic, care încearcă să ne oprească acum, este același grup responsabil pentru tratatele noastre dezastruoase de liber schimb, pentru imigrația ilegală masivă și pentru politicilor economice interne și externe, care au sângerat țara noastră uscată.

Aceasta este o luptă pentru supraviețuirea națiunii noastre. Și aceasta va fi ultima noastră șansă ca să o salvăm.

Această alegere va stabili dacă suntem o națiune liberă sau dacă avem doar iluzia democrației, dar suntem, de fapt, controlați de o mână mică de interese speciale la nivel mondial, de o mână mică de interese speciale care se ocupă cu fraudarea sistemului, iar sistemul nostru este fraudat pentru ca ei să câștige mereu. Aceasta este realitatea, voi știți asta, ei știu asta, eu știu asta, și aproape întreaga planetă știe asta.

Mașinăria lui Clinton este în centrul acestei Structuri de Putere. Am văzut în acest prim set de documente WikiLeaks, cum Hillary Clinton se întâlnește în secret cu băncile internaționale pentru a complota și pentru a distrugere suveranitatea SUA, în scopul de a îmbogăți aceste puteri financiare globale, de a=i îmbogăți pe prietenii ei cu interese speciale și pe donatorii ei. Sincer, ea ar trebui să fie închisă pentru ceea ce a făcut.

Cea mai puternică armă desfășurată de Clinton este mass-media corporativă, presa.

Să fie clar un singur lucru, mass-media corporativă din țara noastră nu mai este implicată în jurnalism. Ea reprezintă acum un interes politic special și nu este cu nimic diferită de orice lobby-ist sau de orice altă entitate financiară cu o agendă politică total dedicată, iar ordinea de zi pe care o propagă nu mai este pentru voi, ci este pentru ei înșiși.

Orice persoană care contestă controlul lor este considerat sexist, rasist, xenofob. Ei vor minți, și vor spune minciună, după minciună, iar apoi, ei vor face chiar mai rău decât atât. Ei vor face tot ceea ce este necesar ac să oprească pe orice se opune Establishmentului. Familia Clinton sunt infractori, amintiți-vă.

Acest lucru este bine documentat, iar Establishment-ul care îi acoperă s-a angajat să-i protejeze printr-o masivă mușamalizare a activității lor infracționale petrecută pe scară largă la Departamentul de Stat și la Fundația Clinton, în scopul de a-i păstra pe Clintoni la putere. Ei știau că vor crește cu fiecare minciună cu care vor da în mine, în familia mea și în cei dragi mie. Ei știau că nu se vor opri de la nimic, pentru a încerca să mă oprească. Cu toate acestea, eu am luat cu bucurie pentru voi, toate aceste curele și săgeți. Le-am luat pe spinare pentru mișcarea noastră, astfel încât țara noastră să devină din nou a noastră.

Am știut că această zi va sosi și că este doar o chestiune de timp. Și am știut ca poporul american se va ridica deasupra ei și va vota pentru viitorul pe care-l merită.

Singurul lucru care poate opri această mașină coruptă sunteți voi. Singura forță suficient de puternică pentru a salva țara noastră suntem noi. Singurii oameni destul de curajoși pentru a vota eliminarea acestu Establishment Corupt, sunteți voi, poporul american.

Marea noastră civilizația a ajuns la un moment de răscruce.

Oameni buni, eu nu am nevoie pentru mine ca să fac acest lucru, credeți-mă.

 Am construit o mare companie și am avut o viață minunată. Aș fi putut să mă bucur acum pentru mine și familia mea de fructele și de beneficiile succeselor în afaceri ale întreprinderilor mele. Aș fi putut să mă bucur în liniște de toate acestea în loc ca să trec prin acest spectacol de groază al minciunilor, al decepțiilor și al atacurilor rău intenționate, un spectacol pe care nimeni nu și l-ar fi putut imagina.

Fac asta pentru că această țară mi-a dat atât de mult și pentru că mă simt atât de puternic încât acum e rândul meu să dau înapoi țării pe pe care o iubesc.

Fac asta pentru oameni și pentru mișcarea aceasta și vom lua înapoi această țară de la ei și o vom reda din nou vouă și vom face America Mare din Nou”.

Sursa: Certitudinea.ro

Share Button

Hillary Clinton şi mailurile otrăvite

Share Button

Cu o săptămână înaintea Zilei Z – 8 noiembrie -, campania electorală pentru prezidenţialele americane, mai încrâncenată ca niciodată, este bulversată de scandaluri cu implicaţii mari pentru moralul fiecăreia dintre părţi, ducând-o când la agonie, când la extaz, aşa încât pentru cei care privesc lucrurile din afară este o „pâine” de mâncat şi comentat, dar pentru cei afectaţi direct lucrurile duc la paroxism.

nypinvglhyadtuxmegvxodj2bbo

Ca urmare, într-un moment în care părea că totul se îndreaptă spre o victorie la scor obţinută de Hillary Clinton, fapt atestat de diferenţa substanţială din sondaje dintre ea şi Donald Trump, mulţi opinau că numai un eveniment deosebit ar putea tulbura serios apele pe ultima turnantă, iar fosta Prrimă Doamnă ar putea rata pentru a doua oară consecutiv şefia Casei Albe.

Reamintesc, în context, că, în 2007, când s-a angajat în competiţia alegerilor primare spre a obţine nominalizarea democraţilor pentru candidatura la prezidenţiale, ea a fost creditată cu cele mai mari şanse, multă vreme acest lucru părând că devine realitate, dar, în ultimul moment, „cupola” democraţilor l-a introdus în joc pe Barack Hussein Obama, care a şi devenit primul preşedinte cu origini afro-americane din istoria SUA. Acum, lucrurile ar putea duce spre o nouă premieră – Hillary Clinton, prima femeie care devine preşedintă a Americii, numai că nu este clar dacă jocurile sunt făcute până la capăt sau „scenariştii” nu au mai introdus încă un intermezzo.

Dacă, în cazul lui Donald Trump, scandalul femeilor hărţuite sau insultate de el se tot completează, banalizându-se, surpriza a venit din tabăra cealaltă. Este vorba de scandalul mailurilor, care părea încheiat încă din vară, când FBI-ul şi Ministerul Justiţiei anunţaseră că Hillary Clinton nu va fi urmărită în justiţie, dar acum lucrurile au răbufnit în forţă. Efectul acestora a fost fulminant: diferenţa din sondaje dintre cei doi s-a cam evaporat, iar tabăra democrată a intrat în vrie, în vreme ce Trump exultă, declarând că este vorba despre „cel mai mare scandal politic de la afacerea Watergate”, care a dus la demisia preşedintelui Richard Nixon, în august 1974!

Vineri, 28 octombrie, directorul FBI, James Comey, a adresat o scurtă scrisoare liderilor Congresului, în care anunţa o potenţială ramificaţie a anchetei privind folosirea de către Hillary Clinton în perioada în care a fost secretar de Stat (ianuarie 2009-2013) a adresei personale de e-mail în locul celei puse oficial la dispoziţia sa. Probabil că nu s-ar fi descoperit niciodată ce a făcut ea, dacă, pe 11 septembrie 2012, nu ar fi fost atacat consulatul american din Benghazi, care s-a soldat cu moartea ambasadorului SUA în Libia, Chris Stevens, şi a altor trei persoane, fapt anchetat ulterior de o comisie a Congresului, care a analizat şi schimburile de mesaje dintre secretarul de Stat şi consilierii săi, prilej cu care Hillary a fost obligată să predea 30.000 de mesaje primite sau trimise de la adresa ei de e-mail: hdr22@clintonemail.com de pe computerul personal. Aşadar, ea nu adoptase o adresă de mail de tipul state.gov.

Despre toate astea a aflat şi presa în martie 2015, care s-a dezlănţuit împotriva ei. Întrebată de ce a recurs la laptopul personal, ea a invocat „motive practice”, adăugând: „mi-am zis că va fi mai simplu să am un computer decât două pentru mailurile personale şi profesionale”. Ulterior, un audit al Departamentului de Stat a precizat că nu a avut nicio autorizaţie în acest sens, dar ea a insistat că schimburile de mesaje nu au fost clasificate confidenţiale în momentul respectiv. Însă legea americană interzice comunicarea de informaţii clasificate în afara reţelei securizate.

La începutul lunii iulie 2016, FBI şi Ministerul Justiţiei au decis să nu o urmărească, în pofida „neglijenţei extreme” de care au dat dovadă atât ea, cât şi colaboratorii apropiaţi, clasând astfel afacerea în legătură cu care Donald Trump bătea mare tam-tam, acuzând-o de corupţie şi pentru că a încălcat în mod deliberat Federal Records Act, lege care este forte strictă. Între altele, ea impune celor ce au funcţii publice să arhiveze o copie din mesajele lor, care, în virtutea unei alte legi, Freedom of Information Act, pot fi consultate de orice cetăţean, exceptându-le pe cele clasate confidenţiale ori secret de apărare.

Cum a reizbucnit scandalul? FBI-ul ancheta un fost deputat democrat şi candidat la primăria orşului New York, Anthony Weiner, urmărit pentru că a trimis SMS-uri cu caracter sexual unor minori. Din 2010 şi până de curând, individul a fost căsătorit cu Huma Abedin, aflată de peste 20 de ani alături de Hillary Clinton, ajutând-o pe aceasta în cele două campanii senatoriale victorioase din 2000 şi 2006. Când s-a căsătorit cu Anthony, Hillary spunea despre ea că, dacă ar mai fi avut o a doua fiică după Chelsea, aceasta „ar fi Huma”. Aceasta din urmă a crescut în Arabia Saudită, mama ei e născută în Pakistan şi a fost căsătorită cu un musulman de origine indiană, mort în 1993.

Şi-a făcut studiile superioare în SUA, apoi a fost stagiară la Casa Albă, în 1996, fiind repartizată la biroul Primei Doamne. A urmat-o pe Hillary când a devenit senatoare de New York, devenind directoarea ei de cabinet. A depus mărturie în faţa unei comisii a Congresului, în octombrie 2015, despre atacul din Benghazi, şi a fost interogată de FBI, în mai a.c., în afacerea laptopului personal al şefei sale. După ce FBI-ul a anunţat că a descoperit în laptopul soţului ei mesaje trimise de Hillary Clinton, Huma Abedin, despre care se zicea că, în cazul în care şefa ei ajunge la Casa Albă, va primi un post important, a dispărut din anturajul ei.

Cum spuneam, la ora la care FBI anunţa reluarea ancheta în cazul mailurilor trimise de Hillary Clinton, sondajele o dădeau învingătoare detaşată la 8 noiembrie, dar, imediat, diferenţa a început să se reducă, iar la Bursă s-au înregistrat modificări semnificative declanşate de eveniment. Trump şi-a reluat tirurile împotriva ei, acuzând-o de „corupţie” de „amploare fără precedent”, tabăra democrată s-a trezit brusc în defensivă, acuzând directorul FBI de amestec în campania prezidenţială. Între alţii, fostul ministru democrat al Justiţiei Eric Holder a vorbit despre o „gravă eroare, cu implicaţii potenţial grave”.

Aproape cert, rezultatele anchetei FBI se vor afla după 8 noiembrie, dar, deja, impactul ei politic este considerat „dezastruos” pentru Hillary Clinton de către analişti şi specialişti în campaniile electorale prezidenţiale americane. Mai întâi persistă întrebarea privind folosirea laptopului personal în trimiterea de mesaje oficiale, care acum are un nou episod, fiind vorba de un alt laptop particular. În al doilea rând, mulţi se întreabă ce scrie în mesajele trimise de pe acesta? Personal cred că, din această perspectivă, americanii ar putea provoca o surpriză uriaşă, iar Hillary Clinton va plăti scump marile neglijenţe comise.

Autor: Dumitru Constantin

Sursa: Cotidianul

Share Button