C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Francmasonerie

Cine conduce totuși lumea?

Share Button

Credeați că doar în statele mai puțin dezvoltate economicul dictează politicului? Iată că nu este așa.
obamajpg
Un fost bancher și actual șef al Biroului pentru Comerț Exterior al SUA, Michael Froman, i-a trimis în octombrie 2008, cu o lună înainte de desfășurarea alegerilor prezidențiale, un mail șefului de campanie al actualului președinte Barak Obama, la acea oră candidat, care conținea practic componența viitorului executiv american. Wikileaks a publicat mail-ul bancherului, care are atașat un document cu propunerile acestuia, propuneri care, prin minune, s-au și materializat după câștigarea de către Obama a mandatului.

Michael Froman era la acea vreme șef al Departamentului de Strategii pe piețe emergente al Citigroup și CEO al CitiInssurance, iar mailul a ajuns la șeful de campanie al Barak Obama, John Podesta. Cel mai probabil, Froman era reprezentatul unei comunități de afaceri.

Interesant este că după ce a fost reales președinte al SUA; Barak Obama a preluat aproape în totalitate propunerile de pe lista lui Froman. Astfel, Eric Holder a fost numit la Departamentul de Justiție, Janet Napolitano la cel al Securității Naționale, Robert Gates la Apărare, Rahm Emanuel a fost instalat șef-ul staff-ului prezidențial. Peter Orszag și-a preluat poziția de șef al Biroului pentru Buget, Arne Duncan, pe cel al Educației, Eric Shinseki, pe cel Veteranilor, Kathleen Sebelius, pe cel al Sănătății, iar Melody Barnes pe cel al Consiliului Pentru Politică Internă. Pentru Departamentul de Trezorerie, lista cuprindea trei propuneri Robert Rubin, Larry Summers și Timothy Geithner. Ultimul a fost și cel care a preluat portofoliul.

Citigroup a fost cel mai mare beneficiar al bail-out-ului efectuat de guvernul federal în timpul crizei financiare, în plină desfășurare în momentul în care Froman dialoga cu echipa de campanie a lui Obama.

autor: TUDOR MATEI

sursA: activenews.ro

Share Button

George Soros : “Preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa”

Share Button

Cum ne dăm seama că intenția lui Soros de “a-i ajuta pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa” are scopuri ascunse?
Simplu. Rețeaua Progresist NU susține crearea de tabere şi ulterior de orașe în zone protejate din propria țară a refugiaților.
Aceste zone protejate ar putea foarte bine să fie păzite de trupe ONU, să fie declarate “NoFly zones” pentru beligeranți şi să fie supravegheate aerian de avioane trimise de statele lumii să servească ca trupe ONU.
fac migrația de neoprit
Erdogan a propus în repetate rânduri atât Statelor Unite cât şi Uniunii Europene crearea de astfel de zone şi a fost refuzat sistematic.
Respingerea acestei soluții de bun simț şi susținerea isterică a strămutării a milioane de oameni la mii de km depărtare de țara lor nu este altceva decât punerea la cale A UNUI AMESTEC ETNIC FORȚAT

George Soros – Voi investi 500 de milioane ca să fac migrația de neoprit

“Lumea a fost tulburată de o intensificare a migraţiei forţate. Zeci de milioane de oameni sunt în mişcare, fugind din ţările de origine în căutarea unei vieţi mai bune peste hotare.

Unii fug de războaie civile sau de un regim opresiv; alţii fug de sărăcia extremă, crezând în posibilitatea unui progres economic pentru ei şi familiile lor.

Eşecul nostru colectiv de a dezvolta şi implementa politici eficiente care să gestioneze acest flux sporit a contribuit mult la suferinţa umană şi la instabilitatea politică – atât în ţările din care oamenii fug, cât şi în ţările care acum îi gazduiesc, că vor sau nu.

Migranţii sunt obligaţi deseori să trăiască o viaţă disperată, în timp ce ţările gazdă nu reuşesc să obţină de la ei profitul pe care integrarea mai bună îl poate aduce.

Guvernele trebuie să joace rolul principal în abordarea acestei crize, creând şi susţinând o infrastructură fizică şi socială pentru migranţi şi refugiaţi.

Însă mobilizarea forţei sectorului privat este şi ea crucială.

Recunoscând aceste lucruri, administraţia Obama a lansat recent o “chemare la acţiune”, cerând companiilor din SUA să joace un rol mai consistent pentru a face faţă provocărilor migraţiei forţate. Astăzi, liderii sectorului privat se reunesc la Naţiunile Unite pentru a-şi asuma angajamente concrete care să ajute la rezolvarea acestei probleme.

Am decis să ofer 500 de milioane de dolari pentru investiţii care să răspunda necesităţilor migranţilor, refugiaţilor şi comunităţilor gazdă. Voi investi în startup-uri, companii, iniţiative cu impact social şi afaceri create de migranţi şi refugiaţi. Deşi preocuparea mea cea mai mare este să îi ajut pe migranţi şi refugiaţi să vină în Europa, voi căuta idei de investiţii de care să beneficieze imigranţii din întreaga lume.

Acest angajament de a investi va însoţi contribuţiile filantropice ale fundaţiilor mele în scopul abordării fenomenului migraţiei forţate, o problemă cu care ne confruntăm de decenii şi căreia i-am dedicat resurse financiare semnificative.

Vom face investiţii în sectoare diverse, printre care tehnologia digitală care pare să fie promiţătoare pentru a oferi soluţii problemelor cu care se confruntă populaţiile dislocate.

Progresele în acest domeniu îi pot ajuta pe oameni să aibă acces mai facil la serviciile guvernamentale, legale, financiare şi de sănătate.

Companiile private investesc deja milioane de dolari pentru a dezvolta servicii pentru comunităţile de non-migranţi.

De aceea banii circulă foarte repede astăzi dintr-un buzunar în altul, serviciile de livrare îşi găsesc clienţii folosind doar telefonul, iar un medic din America de Nord poate vedea un pacient din Africa în timp real. Extinderea acestor inovaţii şi personalizarea lor îi va ajuta pe migranţi să-şi îmbunătăţească nivelul de trai.

Toate aceste investiţii pe care le facem vor fi deţinute de organizaţia mea nonprofit. Ele vor fi de succes, pentru că vreau să arăt cum capitalul privat poate juca un rol constructiv în ajutorarea imigranţilor şi cum tot profitul va merge către finanţarea programelor Fundaţiilor pentru o Societate Deschisa, inclusiv pentru programele de care beneficiază migranţii şi refugiaţii.

Suntem campioni ai societăţii civile de multă vreme şi ne vom asigura că investiţiile noastre vor asigura produse şi servicii care să fie cu adevărat folositoare pentru migranţi şi pentru comunităţile care îi găzduiesc.

Vom colabora îndeaproape cu organizaţii precum Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi şi cu International Rescue Committee pentru a stabili principiile după care vom face aceste investiţii. Scopul nostru este să profităm, spre binele public, de inovaţiile care nu pot fi oferite decât de sectorul privat.

Sper ca angajamentul meu să-i inspire şi pe alţi investitori, pentru a se alătura acestei misiuni”. (sursa: fluierul.ro)

Distrugerea Europei prin migraţia dictată de globalişti

Ceea ce se intampla azi in vestul Europei, ceea ce realitate azi in Germania, Suedia, Franta, Olanda, de fapt, in mai toate tarile dezvoltate din Europa, nu e de neglijat.
Cu siguranta, tarile bogate au inca resurse pt. a musamaliza aceasta distrugere financiara care ia amploare, dar aceasta este doar o chestiune de timp. Politicienii neo-liberali, acest curent dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne americane, va duce rapid la distrugerea Europei.

Sunt 15 motive serioase care trebuie luate in seama:

1. Explozia populației din Africa… peste 4 miliarde.

2. Razboaie civile, razboaie generate de religie, generate si finanțate de marile puteri care produc arme in prostie, care nu doresc altceva decat 3. Europa nu are o ARMATA care sa apere granitele ei exterioare, vasele aflate in Mediterana nu fac altceva decat sa culeaga sutele de mii de migranti si sa-i transporte spre Europa… așadar, au ajuns un fel de transport maritim al emigrantilor, platit cu bani europeni.

3. Tarile Africii au devenit si vor deveni tot mai instabile, la fel ca si cele din Orientul Apropiat.

4. Ajutoarele sociale primite de emigrantii ajunsi in Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decat venitul unui african pe luna. Oare cine nu doreste sa nu munceasca si sa primeasca bani pe degeaba, asistenta
sociala, locuință… deja se stie ca peste 20 milioane emigranti asteapta doar sa aiba ocazia sa treaca Mediterana.

5. Guvernele europene au ajuns pâna într-acolo cu „prostia lor” încât îi trateaza mai bine pe emigranti decât pe cetatenii lor… vezi Germania, in primul rand. dar si Suedia, Olanda, Danemarca… etc.

6. Nici un emigrant nu are de ce se teme ca va fi trimis inapoi in tara de bastina… populismul si idiotenia conducatorilor este atât de mare, încât pt. a nu-si pierde locul si pozitia de OM BUN (eu as zice prost) prefera sa accepte acest joc murdar sub chipul UMANITARISMULUI, desi se stie ca 25 de dolari pe luna, i-ar ajuta mai mult pe acesti oameni sa ramana in tarile lor decât sa li se ofere peste 500 de Euro pe luna in Europa.

7. Chiar daca ruta balcanica este inchisa, vor incerca noi cai, Mediterana e mare, Italia e o alta cale… si Italia nu face nimic decat sa-i culeaga din mare si sa-i transporte mai departe. La fel ca si Grecia… Motivul??? Ele sunt tari prea sarace ca sa poata suporta financiar milioanele de emigranti. Si sa nu uitam, atât Italia, dar mai ales Grecia, sunt considerate de mai marii de la Bruxelles, tari de mana a doua, chiar a treia. Pentru ca in EU, mult visata Uniune Europeana, exista tari de clasa 1 cum ar fi Germania, Franta, Anglia…, tari de clasa a doua cum ar fi Spania, Polonia, dar cele mai multe sunt tari de mana a 3-a…vezi tot blocul EST fost comunist, sau Portugalia, Malta… Grecia si, mai nou, si Italia. Dezastrul acestor tari este, de fapt, produs de dependenta de banii europeni, de Banca Centrala Europeana, o destramare a Uniunii Europene ar însemana un colaps financiar imediat pentru aceste tari mici, care, de fapt, au fost de mult distruse sistematic de marile puteri. Uniunea Europeana este, de fapt, cea mai mare minciuna a secolului, un fel de dictatura socialista care a functionat mult timp in Uniunea Sovietica. Comenzile venite de la Bruxelles au ajuns sa hotarasca hrana si modul de viata a 500 de milioane de oameni. Merkel, Junker, Hollande… o mana de uzurpatori, impreuna cu Banca Europeana si Banca Mondiala.

8. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales, care cred ca situatia lor financiara si libertatea câstigata in al doilea Razboi Mondial, se poate mentine la infinit… sa nu uitam ca generatia care a purtat razboiul nu mai e, iar cei tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care inseamna telefoane mobile, Facebook… lucruri pentru care nu au facut deloc sacrificii. Parintii lor se simt datori sa le puna totul la dispozitie pentru a nu mai suferi precum parintii lor in tinerete… ma si intreb cum au reusit sa supravietuiasca fara telefoane mobile si Facebook.

9. Si mai exista inca un motiv ingrijorator, de fapt, acest sentiment puternic indoctrinat mai ales in populatia germana, sentimentul de vinovatie a ceea ce au facut parintii sau bunicii lor… razboaie mondiale… da, nemtilor li s-a spălat creierul asa de perfect încât cei de acum se simt datori sa faca bine, sa rascumpere greselile unui dictator care  a purtat un razboi in care au murit cca 50 milioane de oameni in intreaga lume (raportate in ambele tabere)… si acum au ocazia… sa ajutam milioane de emigranti sa ne ocupe… un al 3-lea razboi mondial nu va mai avea loc pentru ca el a inceput si se desfasoară in „Pace”… si cu acceptul milioanelor de oameni „BUNI”.

10. Sa nu uitam nici rolul asa ziselor organizatii neguvernamentale, de buna Caritate care, de fapt ,pun mai departe paie pe foc si incurajeaza acest sistem de autodistrugere… vezi Open Society Foundation al lui SOROS, http://newobserveronline.com/ soros- funding-nonwhite-invasion- hungarian-mayor/Soros
Funding Nonwhite Invasion—Hungarian Mayor newobserveronline.com ( George Soros and his Open Society Foundations (OSF) are one of the groups actively funding illegal immigration into Europe, the famous Hungarian mayor of the town of…
sau American Jewish Organisation, http://newobserveronline.com/ us- jews-want-muslim-refugees-
but-not-in-israel/ sau nenumaratele Organizatii Crestine din Europa si America si sa nu uitam FACEBOOK si alte platforme, care deja le-au declarat „razboi” celor care nu incurajeaza aceasta emigratie… nu esti de acord cu politica lor, esti rasist, esti neonazist, esti extremist de dreapta (pentru ca extremistii de stanga sunt cei buni si, ca atare, sunt platiti sa restaureaze democratia).

11. Nerespectarea legilor in tarile Eeropene atunci când e vorba de atacurile la persoana, furturi, violuri comise de emigranti… toate fiind musamalizate… deci, incurajate deoarece fiecare emigrant stie ca orice ar face, exista o „Lege-dipozitie de sus” care îi scapa. Justitia care condamna o batrana de 72 de ani la 3 ani inchisoare pentru ca e atât de saraca încât nu-si permite sa plateasca un bilet de tramvai când merge la doctor, aceasta lege inchide ochii cand miile de azilanti fura, violeaza, se plimba fara bani cu mijloacele de transport in comun si taximetre, fac comert cu droguri etc.

12. Marile concerne încurajeaza o Europa fara granite, pe motiv ca ar avea pierderi de miliarde… asa încât o Europa fara granite e profitabila pentru ei, aduce miliarde beneficii, lucrurile produse ieftin in tarile sarace europene se vand foarte bine, oamenii din tarile sarace au iluzia ca pot fi ajutati sa aiba un loc de munca pentru un salariu cu care pot doar supravietui nu trai,  dar distrugerile provocate de migratie, intretinerea milioanelor de emigranti sunt, de fapt, miliarde platite doar de cei care muncesc si platesc impozite… Cei saraci devin tot mai saraci, cei bogati tot mai bogati. Intre cele doua clase nu mai e nimic. Patura de mijloc aproape a disparut. Concernele mari sunt scutite de impozite doar pt. ca ele trebuie sa investeasca si sa creeze locuri de munca. Iar in momentul cand ele au pierderi, arunca in somaj mii de oameni.. vezi Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia… etc. Sa nu uitam si rolul Bancii Europene care a ajuns sa dea marilor concerne, credite fara dobânda. O inflatie puternica in zona Euro, care e mascata, pe moment, si care va duce la cea mai mare criza financiara, o criza mondiala.

13. Coruptia din mass-media care a ajuns un instrument de propaganda pentru partidele de la putere, un mod de a spala creierele milioanelor de oameni… pentru ca o indoctrinare nu se face de azi pe maine, e nevoie de timp si mai ales de repetarea permanenta a sloganelor… totul e minciuna, minciuna despre nr. emigrantilor, despre delictele comise, despre starea economiei, despre nr. de someri, despre tot… sa nu uitam nici propaganda facuta de vedetele de la Hoolywood, oameni de buna credinta cu suflet mare, angajati in proiecte humanitare, (George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau miliardarii care, prin generozitate si donatii de milioane, (vezi Zuckenrberg,  Soros, Bill Gates etc. cu fundatiile lor) incurajeaza ocuparea Europei de emigranti, in timp ce ei traiesc in cetati bine aparate de servicii de siguranta.

14. Fiecare emigrant care intra ilegal in Europa, in loc sa fie condamnat pt. trecere frauduloasa de frontiere (care nu exista de fapt), este primit cu bratele deschise si beneficiaza de toate drepturile azilului… Ceea ce e deja stiut este ca 95% din emigrantii ilegali nu au drept de azil si vin cu documente false.

15. Dar cel mai important lucru este ca Islamul are ca punct principal, islamizarea Europei, invadarea ei cu sute de milioane de moslemi si instalarea unui stat islamic, un fel de Califat unde domneste Sharia si religia principala e Islamul. Un plan demonic incurajat de politicienii corupti dar PROSTI, pentru ca prost trebuie sa fie cineva sa creada ca intr-o Europa ocupata de Islam acesti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur, pentru o Merkel la 63 de ani, fara copii, e tot una daca le face concesii turcilor, daca tara e ocupata de milioane de musulmani… ea stie ca in urmatorii 10 ani inca mai poate rezista cu pensia ei sau… dipare, ca Honecker, in America Latina. „Dupa mine potopul” e o vorba din popor… astfel de oameni isi au locul in spatele gratiilor, indiferent ca sunt inchisori sau spitale de profil. Apropo, Merkel a declarat ieri ca nu renunta la planul ei (diabolic).

Europa va suferi o adevarata EXPLOZIE, ceva mai distructiva ca la Hiroshima, un tsunami mai urias ca dimensiune si durata ca in Tailanda sau Japonia.

Ceasul bombei deja a inceput sa ticaie… iar noi ne citim mai departe corespondenta pe facebook, ne uitam la emisiunile de spalare a creierilor de la televizor, ne necajim daca nu e totul asa perfect cum ne-am dori sa fie, ne gandim in ce tara ne petrecem concediul… ca Turcia nu mai e sigura, Grecia are probleme, Italia la fel, in Germania sau vestul Europei sunt prea multi migranti si nu se stie… Așadar, mai bine in Dubai, acolo e sigur, e frumos si doar si noi am dat o mana de ajutor sa aiba ei ce au… Sau suntem invidiosi pe vecinul care are o masina noua si ne gandim cum sa primim si noi un credit profitabil sa fim si noi in rand cu lumea buna… Si in tot acest timp îi lasam pe politicienii alesi in mod democratic sa hotarasca ei in locul nostru, cum e mai bine pentru copiii si copiii copiilor nostri…

Un articol foarte interesant aparut in presa libera germana – datele se refera, in special, la situatia nemtilor dar cu repercusiuni asupra Europei.

http://journalistenwatch.com/cms/16-fakten-warum-die-migrationskrise-nicht-enden-wird/

Pastorul evanghelic Jakob Tscharntke spunea: „Ceea ce noi traim este doar un bulgare de zapada… avalansa, insa, urmeaza!!!”.

 Autor: Violeta DUMITRAŞCU

sursa: infobrasov.net

Share Button

Cum a ajuns România să-şi cumpere de la alţii propriile resurse!

Share Button

În zgomotul asurzitor al evenimentelor mai mult pseudopolitice decât politice şi mai mult pseudojuridice decât juridice care se derulează în România – dintre care, vai, atâtea sunt diversiuni în toată regula! – a trecut pur şi simplu neobservată, după cum probabil s-a şi urmărit, vizita la Bucureşti a dlui Rainer Seele.
Cum a ajuns România să-şi cumpere de la alţii propriile resurse!
Este şeful cel mare al celui mai mare proprietar din România, OMV, deţinătorul tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din cele de gaze naturale exploatate în ţară, al celei mai extinse şi importante reţele de distribuţie de carburanţi, Dumnezeul preţurilor din bezinării, dar şi al tuturor celor văzute şi nevăzute de pe această vastă piaţă, de departe cel mai important segment al afacerilor şi consumului din România. A trecut practic neobservată, în ciuda faptului că era a treia în decurs de numai un an, respectiv de la preluarea funcţiei supreme în OMV de către dl Seele, un executiv de frunte adus din Germania în compania austriacă.

Vizita s-a desfăşurat de altfel în mare secret. Singurul lucru care s-a aflat este că, în discuţia cu preşedintele Iohannis, s-a menţionat, potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, ”nevoia de predictibilitate fiscală şi legislativă care să menţină interesul pentru dezvoltare”. Despre ce o fi oare concret vorba în această alambicată formulare?!

Preluarea de către OMV a petrolului pe de-a-ntregul şi în parte a gazelor româneşti, precum şi a unei puternice reţele de distribuţie de carburanţi a inaugurat o epocă tragică în istoria postcomunistă a României. Epoca, fără înconjur spus, colonială. Preluarea sub control de către străini a exploatării bogăţiilor subsolului este faza primitivă, dar de bază a sistemului colonial. Aşa-zisa ”privatizare” a Petrom (aşa-zisă, pentru că OMV este o companie în bună măsură controlată de statul austriac) a fost impusă de la Bruxelles drept o condiţionalitate sine-qua-non a aderării României la UE. Astfel că preluarea Petrom de către OMV este emblemă atât pentru apartenenţa României la UE, cât şi pentru implicarea ei dramatică într-un sistem centru-periferie de tip colonial. Din momentul preluării, care a avut loc în formula redevenţelor, România a pierdut proprietatea asupra tuturor resurselor de petrol şi a jumătate din resursele de gaze naturale lăsate de Dumnezeu românilor, dar şi posesia asupra unei vaste reţele de distribuţie de carburanţi. România a devenit, dintr-un foc, singura ţară din regiune fără o companie sub control naţional de distribuţie de carburanţi, cu toate că era singura ţară din regiune care deţinea resurse de petrol. Colonialism sadea, acceptat, în aplauzele parlamentarilor, practic de întreaga clasă politică românească.

Legătura dintre preluarea Petrom şi apartenenţa României la UE, existentă încă de la început, a căpătat cu trecerea anilor aspecte tragice. În România au fost schimbate legea petrolului şi legea minelor pentru a permite consolidarea juridică a încălcărilor constituţionale de la preluarea Petrom de către o companie străină. Potrivit constituţiei postdecembriste, resursele subsolului nu puteau fi înstrăinate, ceea ce împiedica de fapt folosirea sistemului redevenţelor, pe care îl vizau spre utilizare, în legătură cu alte resurse, şi alţi corifei din UE sau din afara UE. Schimbările respective de legi au înlesnit preluarea în concesiune de către companii străine a unor perimetre petroliere sau gazeifere din largul coastelor româneşti ale Mării Negre, nu numai pentru prospecţiuni şi explorări, ci şi pentru exploatare.

Apartenenţa la UE a obligat România la asumarea reglementărilor UE din domeniul energetic, inclusiv cele ale aşa-numitelor liberalizări de pe piaţa energiei (extinse de la carburanţi la electricitate şi gaze). Resursele din spaţiul UE sunt considerate într-un fel ale UE, şi nu ale ţărilor pe teritoriul sau în subsolul cărora se găsesc. Regulă inventată, evident, de cei din UE care nu au resurse, pe seama celor cărora le-a lăsat Dumnezeu resurse; din nefericire, în UE marii corifei, care dictează şi impun regulile, sunt toţi neposesori de resurse! Astfel, a deţine resurse devine în UE nu un avantaj, ci un handicap. Utilizarea lor în interesul dezvoltării proprii este barată. Preţurile sunt stabilite la Bruxelles tot de marii corifei neposesori de resurse. Și destinaţiile resurselor exploatate sunt fixate tot la Bruxelles, putând chiar să ocolească sau să nu vizeze ţara posesoare de resurse. Başca faptul că, în sistemul de redevenţe, adevăratul (dar fost) posesor trebuie, în schimbul a ceva mărunţiş pe care îl primeşte, să-şi cumpere propriile resurse ca să poată avea acces la ele.

Impunerea de la Bruxelles a unor asemenea reglementări României a întărit sistematic şi progresiv poziţiile OMV şi le-a slăbit pe cele ale părţii române, OMV ieşind mereu în câştig din diferite dispute pe probleme concrete. În ciuda înfruptării masive şi extrem de bănoase din petrolul şi gazele româneşti, OMV a acţionat deschis pentru ca, în spiritul cerinţelor UE, gazele exploatate intern să fie decontate la preţul gazelor din import (de 2-3 ori mai scumpe), bineînţeles pe seama consumatorilor români. Pentru a o lăsa mai moale cu presiunile pentru asemenea preţuri, OMV a primit din partea guvernului român facilitatea de a deconta aprovizionarea cu gaze a propriei termocentrale la preţul gazelor interne, spre deosebire de toate celelalte termocentrale (aparţinând statului) care sunt obligate să facă decontul la preţul mult mai mare al ”coşului” de gaze (interne şi importate). Pentru acordarea unei facilităţi asemănătoare către un producător român de îngrăşăminte, miniştrii de resort au dosar penal! În cazul facilităţii acordate OMV nu există un asemenea dosar.

În mod sistematic, OMV s-a plâns la Buxelles că România nu-i asigură condiţiile pentru exportul liber din gazele exploatate în România, prin construcţia (prevăzută la Bruxelles) a unor conducte de racord pe traiectul Ungaria-Austria. România a fost la un pas de infringement în urma acestei plângeri. Știţi cum s-a încheiat disputa? A intervenit Comisia de la Bruxelles şi, fără cererea României (repetăm, fără cererea României), a acordat României din fonduri europene bani pentru construcţia urgentă a racordurilor din ”autostrada gazelor” BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Nici nu se ştie cine din România a mandatat construcţia acestei conducte separate faţă de cele existente care aduc în zonă gaz rusesc. Mai mult, s-a şi trecut repede repede la construcţia ei, care implică, printre altele, şi subtraversarea Dunării! De mirare nu este, pentru că se apropie momentul în care este posibil să treacă în exploatare şi gazul din largul Mării Negre, care trebuie să ajungă musai… în Austria.

Oricum este cazul doar al gazului exploatat în largul Mării Negre de către OMV, căci de acela ce va fi eventual exploatat de Lukoil sau Exxon nu se ştie nimic, întrucât, potrivit reglementărilor de la Bruxelles, concesionarul îl poate duce unde doreşte din mijlocul mării, neavând nicio obligaţie să aprovizioneze România sau măcar să îl transporte prin România. E tare, nu?! Colonialism curat!

Ce mai vrea în aceste condiţii OMV de la România? Păi, foarte simplu: ne luminează în chestiune formularea cu ”predictibilitatea fiscală şi legislativă”. Cu alte cuvinte, ca România să nu schimbe cumva redevenţa! Acum – adică, mai bine zis de peste 12 ani încoace – aceasta este derizorie. Jenant de derizorie! Culmea este că, tocmai în perioada din urmă, în condiţiile preţurilor scăzute ale petrolului pe plan mondial, importanţa redevenţei a crescut. OMV este obişnuită, însă, cu profiturile din primii ani după preluarea Petrom. La început, o simplă eliberare a Petrom de căpuşele româneşti a trecut imediat compania de pe pierderi pe profit. Și OMV a realizat în fiecare an câştiguri nete fabuloase, de la egalul la dublul întregii sume pe care a plătit-o pentru cumpărarea Petrom. Și vorbim de profiturile oficial raportate, căci în România companiile străine raportează doar o mică parte din profiturile efectiv realizate! Deci, OMV şi-a scos şi mama banilor investiţi în Petrom!

De ce ”dezîncăpuşarea” eliberatoare n-a fost făcută chiar de proprietarul iniţial al Petrom, adică de statul român, nu este deloc un mister. Înstrăinarea Petrom a inaugurat nu doar o etapă colonială în istoria României, dar şi un alt proces nefast, poate cel mai nefast dintre toate: în loc să fie distruşi hoţii, s-a ales să fie distrus statul! Dacă nu era distrus statul, România poate nici nu ajungea o colonie, care să trebuiască a-şi cumpăra de la alţii propriile resurse pentru a avea acces la ele. Ar fi interesant un studiu în legătură cu ce s-a ales România din aşa-numita ”privatizare” a Petrom.

Redevenţele stabilite la preluare aveau valabilitate zece ani. După aceea, puteau fi schimbate. Le-a schimbat cineva?! Nu! A încercat măcar cineva să le schimbe?! Nu! Când a preluat şefia guvernului în2012, dlPonta şi-a inaugurat mandatul – stupoare! – cu o vizită la Viena. Nu s-a ştiut de ce! După numai câteva luni, când s-a intrat în 2013, s-a constatat de ce. Nu a mai fost pregătită, după cum se spusese, nicio nouă redevenţă pentru anul următor 2014 când expirau cei zece ani! Acum, ne aflăm în 2016 şi, nu peste mult timp, vom intra şi în 2017! Noul şef al OMV vine la Bucureşti în vizite succesive şi cere ”stabilitate fiscală”. Adică, sărăntoaca Românie, pe cheltuiala ei şi pe seama resurselor poporului ei, să nu cumva să procedeze la vreo suplimentare a redevenţelor. Probabil se invocă vremurile grele, preţurile scăzute deocamdată la petrol pe plan mondial. Nu contează că Petrom a fost factorul care a propulsat de fapt OMV de ani şi ani, ajungând să cântărească în companie mai mult decât restul companiei înseşi. De altminteri, cine să mărească redevenţa şi cu cât?! N-a făcut-o neastâmpăratul Ponta care, de când nu mai este prim-ministru, se dă mare apărător al intereselor naţionale, măcar mai mare decât a fost mentorul său politic Adrian Năstase, cel ce a înstrăinat Petrom către OMV! De la cine să aşteptăm miracolul? De la neamţul Iohannis? Sau de la bruxellezul Cioloş? Ajută-ne, Doamne!

Autor: ILIE ŞERBĂNESCU

sursa: cotidianul.ro

Share Button

Europa: stat-națiune politic (I)

Share Button

Nobilitas romană, stăpâna politică în epoca celor trei războaie punice, nu exista în dreptul public. Dar în toate cazurile Statul se reduce la o minoritate având instincte de om de stat și reprezentând restul națiunii în lupta istorică.
Declinul Occidentului – Oswald Spengler

Statul unitar, Europa unitară
tabla de sah
Aristotel, Rousseau și mii de alți visători au imaginat societăți sudate de concordie, grupate sau adunate laolaltă din motive de afinități așa-zis culturale, religioase, rasiale, identitare.

Alte tradiții intelectuale, sau mai exact conceptuale, estimează că gestionarea discordiilor este cea care constituie fundamentul politicii istorice, ceea ce englezii numesc ”policy”, prin opoziție cu lumea destul de detestabilă a frustrărilor și a ilegalităților, adică a ceea ce tot englezii numesc ”politics”.

Această distincție capitală nu există, din păcate, în vocabularul limbii franceze.

Machiavelli, Hobbes țineau de a doua școală. Mai aproape de noi, Ortega y Gasset, Bertrand de Jouvenel – el a fost pentru o scurtă perioadă de timp mentorul lui Doriot – Jean Baechler și cu mine. Și alți câțiva puțini pesimiști activi.

Trebuie, deci, în ceea ce privește discordiile, a le întâmpina, a le stăpâni, a le încadra, reprima, înăbuși, a le pune în evidență. Lucididate și voluntarism.

Imperium și Dominium

Spinoza, după Hobbes și Locke, a descris bine zonele de competență respective ale lui Dominium și Imperium.

Imperium-ul ne spune care sunt obligațiile și ceea ce ne este interzis. Invers, Dominium-ul conține libertățile acordate cetățeanului, dintre care principala rămâne libertatea de opinie, foarte precară în acest moment.

Țin de Dominium alegerile din muzică, gastronomie, religie, arte, credințe în valori chiar puerile, expresiile unor fantasme așa-zis ”identitare”.

Întreaga viață privată și alegerile sale sunt fie garantate, fie permise, fie tolerate în grade diverse în cadrul principiului Dominium-ului. Garantate atâta vreme cât aceste alegeri nu pot în niciun caz să interfereze, să perturbe, să amenințe ceea ce Imperium-ul a permis de la început.

Imperiul roman s-a construit pe principiul dualității Imperium-Dominium. Apoi creștinismul a apărut, iar odată cu el, intoleranța și confuzia genurilor. Lucrul acesta a fost evident cu catharii, cu anabaptiștii și alți furioși și mai ales cu acest sinistru și sângeros imbecil numit Calvin, la Geneva – un copil a fost public decapitat pentru că și-a permis să-și lovească părinții. Era prețul indicat în Biblie.

Lucrul acesta se întâmplă când fantasmele religioase penetrează și murdăresc Imperium-ul.

Imperium-ul va fi laic.

Ceea ce ține de Imperium necesită o putere totală, implacabilă, niciodată atinsă de ezitare sau slăbiciune.

Nu se guvernează fără gulaguri și fără spânzurători.

Puterea trebuie să fie sigură pe sine, fecundă pentru a construi, a organiza, a crește. Uneori ea trebuie să fie surdă.

După caz, trebuie să știe să fie generoasă sau implacabilă, crudă sau blândă, să știe să uite sau să nu uite. Dar trebuie prin chiar esența sa să fie mereu echitabilă.

Statul-națiune politic opus ”statelor” rasiale, religioase, lingvistice

Națiunea politică, concepută la începutul unui Imperium puternic, face să trăiască împreună mulți oameni diferiți, oameni care păstrează toate libertățile afectate în câmpul lui Dominium.

Națiunea politică este voința unui mare destin în comun, voința unui mare plan, proiectat asupra viitorului.

Este o gesellschaft în vederea puterii.

Statele religioase, rasiale, lingvistice, dimpotrivă, nu pot reuși decât unități foarte mici tribale, mereu ridicole, uneori paranoice: flamanzii, croații, armenii, valonii, bascii, corsicanii și alte zeci pe care nu le mai amintesc. Mici grupuri intolerante, de nivel primar de instrucție, sufocante, ”machos de bistrouri”, atunci când nu sunt gangsteri de drept comun camuflați în ”politicieni”.

Aceste triburi sunt închistate într-un trecut mitic, pretins glorios. Ei reprezintă timpul care s-a oprit. Reprezintă multitudinea anarhică a unor gemeinschaften.

În Noua Guinee, acum cincizeci de ani, sute de triburi vorbeau sute de idiomuri.

Se merge, în acest stil, în Europa, cu 4000 de ani înapoi. Europa se degradează, se parcelează, pentru a deveni un fel de Noua Guinee.

Geometria acestor ansambluri tribale vrea ca ele să fie identice între ele din toate punctele de vedere. Aceeași rasă, aceeași religie, aceleași fantasme, același dialect, aceeași mitologie.

Cu necesitate aceste grupuri sunt de foarte mici dimensiuni.

Ele se condamnă de unele singure să iasă din Istorie.

La începutul secolului XXI statele cu mai puțin de 400 sau 500 de milioane de indivizi vor fi eliminate din Istorie.

Actualmente, Franța reprezintă unu la sută din populația mondială. Flandra natală unu la mie.

De aici înainte, bancherii cartaginezi de pe Wall-Street pot cu ușurință să manipuleze triburile europene, indigenatul european.

Julius Cezar nu avusese, în definitiv, nicio dificultate în fața galilor divizați.

Cea mai mare măgărie pe care mi-a fost dat s-o citesc în anii din urmă este cea a ”Europei celor o sută de drapele”.

Triburile de atrebati, menapi, eburoni, nervi, treveri, sicambri au fost supuși de Cezar și de Roma.

Aproape anual Cezar prezida marea adunare a șefilor gali cărora le cerea grâu, subsidii și trupe auxiliare… cumva cam cum practică astăzi NATO. Corpul expediționar francez în Irak?… trupele auxiliare ale Wall-Street-ului și Pentagonului reunite! Senegalezii în serviciul Tel-Aviv-ului.

Statele de mari dimensiuni, singurele care vor supraviețui în secolul XXI, vor trebui cu necesitate să fie politice și cu necesitate să reprime, să strivească, să netezească, să eradicheze toate tendințele către identitatea ”rasială”, lingvistică, religioasă care ar interfera în Imperium. Numai Statul-națiune politic permite construcția unor mari state, istoric autonome, libere. Hobbes spunea, cu pertinență: ”Libertatea este putere”. Puterea zilelor noastre, pentru noi, este o Republică Imperială ținând de la Dublin la Vladivostok, în structurile unui Stat unitar, centralizat.

Ca Republica ”una și indivizibilă” a iacobinilor.

Flamanzii și croații nu vor fi niciodată liberi, ei sunt destinați să sfârșească în grădinile zoologice, în marile Disneylanduri unde îi vor amuza pe turiștii japonezi, americani, indonezieni, chinezi. Cei slabi și cei care vorbesc fără încetare nu vor fi niciodată oameni liberi. Nu mai mult decât imbecilii congenitali.

Doctrine ale puterii și ideologii contestatare

Politica geme de șarlatani; ei reprezintă 95% din acest sector, din piață.

Știți cu certitudine despre șarlatanii care trăiesc sau somnolează în cadavre istorice: de Gaulle, Jaurès, Mussolini, Jeanne d’Arc, Hitler.

Nu puteți întrezări pe șarlatanii potențiali.

Pe cei care ar dori să tragă din nou foloase ilegale.

Sunt ideologii Corsicii libere, ai Croației independente, ai Armeniei singure, ai Cataluniei suverane, ai Flandrei înfloritoare, ai Valoniei radioase.

Toate aceste fantasme țin de ideologia contestației; ele nu pot pretinde o legătură cu concretul, cu realitatea.

Imaginați-vă că am face ce doresc independentiștii corsicani.

Bun, iată, îi autorizăm să devină un stat recunoscut la ONU (sic).

Unu: se repatriază în insulă corsicanii care trăiesc în Franța.

Doi: se traduc în corsicană toate cărțile de fizică, de chimie, de medicină, de metalurgie… (cu ce bani?).

Trei: pentru a găsi bani ar trebui să ne prostituăm la Coca sau Pepsi, chiar la Marlboro.

Corsica va deveni un pământ al prostituției, ca și Cuba înainte de Castro. Corsica va deveni un super Las Vegas.

Realizăm apoi că insula independentă Corsica nu are nimic de-a face, niciun minut măcar, cu o doctrină a puterii destinată să răzbată asupra realului, asupra concretului.

Aceste ideologii de contestație au desigur multă atractivitate emoțională, impact asupra plebei; ca și horosocopul, religiile, fotbalul, tombolele, loteriile, foiletoanele de doi bani de la televiziune, berea și alocația de (fals) șomaj.

Pentru a distinge o ideologie de contestație de o doctrină a puterii trebuie ca ele să fie supuse unei simulări de preluare reală a puterii.

Doctrinele puterii sunt istorico-logice: Imperiul European cu structură unitară poate practica, dacă este nevoie, autarhia economico-industrială, poate plăti sateliți, își poate permite armamentul unui război al stelelor, poate finanța cercetarea științifică fundamentală.

Toate lucrurile pe care Franța nu le mai poate face după 1962, după pierderea Algeriei. Toate lucrurile pe care Corsica, Flandra, Moldova sau Armenia nu le pot concepe niciun minut măcar.

Viitorul acestor ”triburi libere”? Integrarea în Clubul Mediteranean, vânzarea către Pepsi-Cola, plantarea de tutun pentru Marlboro sau transformarea în alte Disneylanduri.

Ideologiile contestației trebuie denunțate fără încetare; ele fac masele să fie și mai imbecile.

La cine acasă se face războiul?

Cei puternici fac inexorabil războiul la alții casă. Franța rapid unificată printr-o voință dinastică, favorizată de o geografie evidentă și ajutătoare, a făcut mai multe secole războiul și a făcut ravagii mai întâi în Italia, apoi în Germania… Cine dintre voi cunoaște ororile războiului de treizeci de ani?

Franța, Spania, Anglia au terminat, încă de la începutul secolului al XVI-lea, procesul reunificării lor.

Invers, Italia va aștepta până în 1861 iar Germania nu se va desăvârși decât plecând din 1871.

Tratatul de la Westfalia, conceput de Richelieu, executat de Mazarin, a menținut la modul ”machiavelic” divizarea Germaniei. Voi vorbi despre asta mai departe.

Actualmente, tratatul NATO joacă același rol de supunere socială și degradantă față de Europa pe care l-a jucat tratatul de la Westfalia, în mâinile Franței, de la 1648 la 1871, față de Germania.

Uzura istorică a Franței a început la Waterloo în 1815. Bonaparte a ratat Europa (cu sistemul său de vame), la fel ca și Hitler (cu sistemul său rasial și îngust-național). Franța a fost invadată în 1815, în 1870, 1914, 1940.

A început războiul la ea acasă. Se terminase războiul de treizeci de ani la alții acasă.

Mai departe, voi consacra un capitol sistemului Kleinstaaterei al Germaniei de ieri, al Europei de astăzi.

Nu există mai nefaști și mai stupizi ”colaboratori ai americanilor” decât ideologii, șarlatanii ”Europei celor o sută de drapele”.

Simbolul nașterii Romei

Roma, Prusia și Franța lui Robespierre, printre altele, și mai ales Statele Unite, constituie, ilustrează, reprezintă bine națiunile născute dintr-o voință politică de a se uni pentru a-și croi un destin. Voința unui viitor în comun spre deosebire de patriotismele retrospective.

Plutarh ne descrie nașterea Romei.

”…Romulus s-a ocupat de edificarea orașului. El a făcut să vină din Etruria oameni care l-au învățat ceremoniile și formulele pe care trebuia să le respecte ca și pentru celebrarea misterelor. Ei au săpat un șanț…

Acolo s-au pus premisele tuturor lucrurilor de care ne folosim în mod legitim ca bune și în mod natural ca necesare.

La sfârșit, fiecare a aruncat un pumn de pământ din țara de unde venise; după care s-a amestecat totul laolaltă. S-a dat acestui șanț ca și universului numele de mundus. Apoi s-a trasat în jurul șanțului, în formă de cerc, incinta orașului…

Fondatorul a pus o lamă de bronz plugului… El a fost urmat de oameni care au avut grijă să arunce în interiorul incintei toate bucățile de pământ pe care le-a ridicat plugul și să nu lase niciuna în afară… linia trasată marchează conturul zidurilor…”

Dicționarele școlare ne confirmă de asemenea că Romulus a trasat pe Palatin o brazdă, viitoare centură, și l-a ucis pe Remus care o trecuse în derâdere. Suntem de acord cu Romulus.

Noțiunea de Imperium se născuse.

Roma, și mai târziu Prusia, au avut ca prime populații refugiați, exilați, urmăriți, reprobați.

Adversitatea le va procupa inteligența Conceptului de Stat Politic.

La început, oameni diferiți veniți din toate părțile și deciși să-și construiască o patrie.

Pentru lectorul francez căruia i se adresează acest articol, reamintesc că Franța ilustrează la perfecție construirea unei unități la început, pornind de la o disparitate.

Unitate politică la începutul unei mari disparități rasiale, lingvistice, culturale.

Soissons, Beauvais, Amiens, orașe istorice belgiene după De Bello Gallico. Să avem încredere în Julius Cezar; este o sursă serioasă. Mai târziu Franța îi va îngloba pe flamanzii din Lille și Dunkerque, pe germanii din Alsacia, pe italienii din Nisa (?), italienii din Corsica (?), catalani, basci, normanzi, bretoni.

Marii regi ai Franței au făcut, cu acest material disparat, o adevărată națiune, perfect desăvârșită de Robespierre și Bonaparte pe baza sfaturilor lui Sieyès.

Statul unitar francez reprezintă Statul desăvârșit. Ar fi greu să se facă ceva mai bun.

Modelul politic al Statului-Națiune este cel care trebuie utilizat pentru a face mâine Marea Națiune Europeană de la Dublin la Vladivostok. O republică cu destin imperial.

Discriminare și rasism în Imperiul european

Problema rasismului, bomboana pe coliva intelighenților de stânga, mă lasă absolut rece.

Este clar, este bine să afirmăm că marea Națiune Europeană nu ar putea tolera, nicio clipă, vreun rasism de orice fel, nicio discriminare între cetățenii săi.

Filosemitismul și antisemitismul în interiorul Imperiului european nu ar constitui incitări la ură rasială, ci, lucru infinit mai grav, un atentat la Siguranța interioară a Statului.

Căci Statul-Națiune politic nu poate admite, o singură clipă, cea mai mică discriminare printre cetățenii săi.

Am fost indignat să văd oameni luând partea croaților sau sârbilor; excitații din cele două tabere nu mai sunt decât imbecili sângeroși.

În vreme ce aceste maimuțe se ucid cu rafalele armelor de asalt, ocupantul american se întărește și se delectează cu agitațiile isterice ale indigenatului european. Arbuștii ascund pădurea.

Problema algerienilor în Franța trebuie analizată retrospectiv din perspectiva unei asimilări ratate, a unei integrări ratate.

Ați avut 130 de ani să faceți, în Algeria, cu algerieni la punctul de pornire, francezi la punctul de sosire.

Trebuia eradicat islamul, trebuia instrucție, egalitate, acordată demnitate.

Ați dorit să-l mențineți pe indigen în abrutizarea sa religioasă islamică, i-ați refuzat drepturile politice, l-ați exploatat. (…)

Spiritul lui Sieyès a fost trădat aici.

Nu pot să ridic din umeri și să tratez cu sarcasm teoria rasei evreiești dragă lui Hitler sau cea a crimei originare a poporului deicid dragă catolicilor integriști.

Hitler nu l-a citit pe Artur Koestler.

Numai religia permite discuția despre evrei.

Un evreu laic? Absurd, nefiresc.

În secunda în care devine ateu, evreul nu mai este evreu.

(…) la gâștele sălbatice datele înnăscute sunt desigur importante; la om achizițiile vieții constituie 95% sau mai mult din personalitatea sa.

Un Stat unitar nu se poate dezvolta decât într-o națiune politică. Iar națiunea politică face din discriminarea internă un delict.

Împărtășesc cu totul vederile lui Stanislas de Clermont-Tonnerre care a spus și afirmat odată pentru totdeauna conceptul de cetățean în Statul politic.

Îl citez: ”Trebuie să le refuzăm totul evreilor ca națiune și să le acordăm totul ca indivizi. Nu trebuie ca ei să-și recunoască judecătorii, trebuie să-i recunoască doar pe ai noștri… trebuie refuzată protecția legală a menținerii pretinselor legi ale corporației lor iudaice. Trebuie ca ei să nu mai constituie în Stat niciun corp politic, nicio ordine. Trebuie ca ei să fie cetățeni individuali.

Dacă nu vor să fie așa ceva, să spună și atunci să-i exilăm”.

Aș adăuga în fine pentru a o parafraza pe Geneviève Dormann, ”Evreii mă scot din sărite!”. E vorba de cei din lobby. Din lobby-ul politic.

În fața măgăriei monumentale pe care o constituie ”Europa celor o sută de drapele” a unor anumite primate, trebuie să știm că olandezul îl ironizează pe flamand, că austriacul îl disprețuiește pe italian, că croatul îl urăște pe sârb, că englezul îi disprețuiește pe mâncătorii de broaște (adică pe voi, dragi cititori francezi), că evreul îl disprețuiește pe goim, că germanul îl disprețuiește pe polonez, că… lista e lungă.

În Marea Republică europeană discriminarea injurioasă sau disprețuitoare va fi disprețuită în mod categoric.

Într-un articol ulterior sper să pot preciza conceptul meu de omnicetățenie.

Nu pot exista decât cetățeni politici (scuzați redundanța). Născut la Malaga, licențiat la Paris, doctor la Kiev, mai târziu primar la Atena, unul și același om se va bucura de toate drepturile politice oriunde în Republica unitară.

Marxiștii nu au rezolvat niciodată această problemă și prietenul și colaboratorul meu Cuadrado a făcut o analiză inteligentă a acestui eșec. URSS-ul a explodat mai cu seamă pentru că nu a pus capăt ”naționalităților” (la plural). Exista chiar, lucru aberant, naționalitatea evreiască.

Încă două puncte.

”Societatea multirasială” a lui Mitterand trădează ideea republicană de la 1792.

Republica a dorit melting-pot-ul ”rasial” pentru a nu recunoaște decât cetățenia politică.

Eu, de asemenea.

În absența acestui lucru, vom sfârși cu metiși și un statut pentru metiși ca în Africa de Sud… Produsele îmbrățișării amoroase între specimene corsicane și flamande; rezultanta cu un specimen moldav; rezultanta cu un specimen turc…

Republica trebuie să fie a-rasială, ca și a-religioasă

Pentru a reveni o secundă la acești evrei plângăcioși, enervanți și martiromani.

La promulgarea decretului Adunării Naționale din 28 ianuarie 1790, privind ”toți evreii cunoscuți sub numele de evrei portughezi, spanioli sau din Avignon”, importanța și generozitatea politică a deciziei a scăpat unora care vor continua să acuze.

Din contră, Heinrich Heine, încă de la 1823, a remarcat că emanciparea evreilor s-a făcut ”fără bilet de intrare”, altfel spus fără obligația de a se converti la creștinism.

Statutul religios discriminatoriu și inferiorizant face loc statutului laic de cetățean.

Traducere: Vladimir Muscalu

http://www.leblancetlenoir.com/2015/04/europe-l-etat-nation-politique.html

Articolul a apărut în nr. 8 al revistei Nationalisme et République (iunie 1992). El va fi publicat în două episoade.

sursa: estica.eu

Share Button

George Soros e dat de gol din Israel: Ce face cu banii în politica din SUA

Share Button

Ies la iveală amănunte neştiute din campania pentru alegerile prezidenţiale din Statele Unite. Se pare că miliardarul George Soros se implică masiv pentru a o sprijini pe candidata democrată, Hillary Clinton. Jurnaliştii de la Jerusalem Post au scos totul la iveală.
George Soros, Chairman Soros Fund Management answers a question during the IMF Seminar: Charting a New Growth Path for the Euro Zone on September 24, 2011 at the IMF Headquarters in Washington, DC. during the 2011 World Bank/IMF Annual Meetings The IMF/World Bank Meetings are being held in Washington, DC this week which will host Finance Ministers and Bank Governors from 187 countries. IMF Staff Photographer/Michael Spilotro
Jurnaliştii susţin că omologii lor din SUA au ignorat scurgerea unor informații din e-mailurile miliardarului George Soros, deținător al Fundației pentru o Societate Deschisă, informații scoase la lumină de grupul hackerilor activiști, DCLeaks – LISTA misterioasă cu ONG-urile finanțate de Soros pentru ‘manipularea alegerilor’/ Cine este sursa. Prin OSF (Open Society Foundation), Soros a finanțat, cu miliarde de dolari, organizații non-profit din SUA și din restul lumii, în ultimii douăzeci de ani, potrivit unui articol publicat de jpost.com.

”Conform documentelor, Soros a dat mai mult de 30 de milioane de dolari unor grupuri care lucrează la campania electorală a lui Hillary Clinton din noiembrie, transformându-l astfel în cel mai mare donator. Presa americană și-a arătat deja sprijinul pentru Hillary Clinton, ceea ce ar justifica de ce povestea a fost îngropată.

Este posibil, de asemenea, ca unii editori de știri să nu înțeleagă motivul pentru care documentele dezvăluite ar merita să fie publice. O mare parte din informații erau deja cunoscute public. Finanțarea masivă a lui Soros pentru grupurile din partea stângă a politicii din SUA, dar și din restul lumii, a fost documentată de mai bine de zece ani. Pentru că multe dintre detalii erau cunoscute, lipsa unei priviri de ansamblu echivalează cu a nu vedea pădurea de copaci. Informațiile scoase la lumină de DCLeaks reprezintă o dezvăluire majoră pentru că expun „pădurea” rețelei finanțărilor lui Soroș. Primul lucru pe care îl vedem este natura megalomanică a proiectelor filantropice ale lui Soroș. Niciun colț al Pământului nu rămâne neafectat de eforturile acestuia. Nicio zonă politică nu rămâne neatinsă.

Aparent, numărul vast al grupurilor și persoanelor pe care le sprijină pare ireal. Până la urmă, ce legătură are schimbarea climei cu imigrarea ilegală a africanilor în Israel? Sau ocuparea Wall Street cu politica legată de imigranții din Grecia? Adevărul este că proiectele lui Soroș au un numitor comun. Scopul lor este să slăbească abilitatea autorităților naționale și locale din Vest de a-și păstra legile și valorile națiunilor și comunităților.

Toate aceste proiecte ale miliardarului au menirea să împiedice piețele libere, indiferent dacă aceste piețe sunt financiare, ideologice, politice sau științifice. Iar acestea proiecte , într-un mod înșelător, sunt făcute în numele democrației, drepturilor umane, economie și alte „scopuri” nobile. Cu alte cuvinte, scopul finanțărilor lui Soroș este de a distruge democrația din Vest și să devină imposibil ca guvernele să mențină ordinea sau societățile să-și păstreze indentitatea unică și valorile.

Mișcarea activistă „Black Lives Matter”, care a primit 650.000 de dolari de la grupurile controlate de Soros în ultimul an, este un exemplu clasic a acestor eforturi ale miliardarului. Până nu demult, poliția a fost admirată în SUA, era privită ca echivalentul domestic al militarilor. Disputa principală este că, în Statele Unite, poliția nu este o forță care reprezintă binele, obligând astfel societatea să funcționeze singură menținându-și legea și ordinea. Mai degrabă poliția este o unealtă a represaliilor albilor asupra persoanelor de culoare.

Agitația Black Lives Matters, care a fost acuzată că a contribuit la moartea unor polițiști în mai multe orașe americane, a scos la lumină două răspunsuri legate de poliție. Mai întâi, polițiștii au fost demoralizați deoarece au fost incriminați pentru faptul că încearcă să-și țină orașele sigure, ferite de infractori. În al doilea rând, folosirea forței de către polițiști, s-a diminuat, chiar și în situații care necesită acest lucru. Teama că ar putea fi acuzați penal pe de-o parte și condamnarea publică ca fiind „rasiști”, pe de altă parte, îi îndeamnă pe polițiști să aleagă lipsa de acțiune, chiar și atunci când situația o cere. Demoralizarea și intimidarea polițiștilor e, cel mai probabil, cauza pentru creșterea abruptă a infracțiunilor și violențelor. Nu trebuie scăpate din vedere nici acțiunile lui Soroș legate de imigrările ilegale. Din SUA, Europa și Israel, Soros a implementat un impuls global folosindu-se de imigrări pentru a submina identitatea națiunilor. E-mail-urile scurse evidențiază faptul că aceste grupuri au intervenit în alegerile europene pentru ca să fie aleși politicienii care sprijină granițele deschise pentru imigranții arabi și a susținut financiar, sau prin alte metode, jurnaliști care s-au arătat de acord cu imigranții.

Grupurile lui Soroș sunt pe teren facilitând intrarea imigranților ilegali în SUA și Europa. Ele au urmărit să influențeze deciziile Instanței Supreme a SUA legate de imigrările ilegale din Mexic. Aceste grupuri au cooperat cu musulmanii și alte grupuri pentru a-i demoniza pe americanii și europenii care se opun granițelor deschise. În Israel, de asemenea, Soros s-a opus eforturilor guvernului de a opri valul de imigranți ilegali din Africa prin granița cu Egipt. Dacă pentru greci este rasist că doresc să-și protejeze identitatea națională prin blocarea intrării a milioane de sirieni pe teritoriul lor, atunci este rasist pentru Grecia sau Franța, Germania, Ungaria, Suedia, SUA sau Polonia să existe. Pe lângă aceste eforturi, mai sunt și alte eforturi orientate spre refuzarea drepturilor din democrațiile Occidentale pentru a susține normele sociale existente de mult timp. De exemplu, Soros a ajutat grupuri care au susținut nu doar căsătoria între persoane de același sex, dar și înființarea toaletelor publice unisex.

În ceea ce privește Israelul, grupurile lui Soroș lucrează să decredibilizeze fiecare aspect al societății israeliene. Soros se folosește de palestinieni pentru a acuza Israelul ca este un stat rasist. Miliardarul a finanțat grupuri moderate de stânga, grupuri radicale de stânga, grupuri israeliene arabe și grupuri palestiniene. În diferite moduri, aceste grupuri transmit audienței lor faptul că Israel nu are niciun drept să se apere sau să-și impună legile spre cetățenii care nu sunt evrei. În SUA, Soros a ajutat grupuri din BLM pentru ca organizația non-profit J Street să facă acceptabilă opoziția cu Israel, atât social, cât și politic. Soros a făcut aceste eforturi din Ferguson, Berlin până la Ierusalim pentru a induce haosul prin paralizarea autorităților locale, făcând ca autoritățile să nu mai poată să-și apere societățile. În multe feluri, campania lui Donald Trump este un răspuns direct, nu către Clinton, dar către Soroș însuși.

Prin faptul că a cerut înălțarea unui zid la graniță, susținând Brexit-ul, susținând Israelul, susținând interdicția temporară a musulmanilor imigranți și susținând poliția împotriva BLM, Trump acționează împotriva eforturilor multimilionarului. DCLeaks a expus vasta campanie a lut Soroș de a finanța politicile de stânga, politici împotriva liberalilor. Mișcările de „democrație directă” pe care Soros le susține nu pledează pentru altceva decât pentru o conducere a mulțimilor. Persoanele care locuiesc în Vest trebuie să recunoască scopurile acțiunilor lui Soros. Trebuie, de asemenea, să-și dea seama că singurul răspuns al acestor campanii premeditate ale lui Soroș este ca oamenii să își susțină drepturile naționale și individuale la siguranță. Ei trebuie să apere instituțiile care le garantează securitatea, conform legii și să susțină și să apere valorile naționale și tradițiile,” mai spun jurnaliştii de la Jerusalem Post.

Gabriel Zamfirescu, Redactor

sursa: stiripesurse.ro

Share Button

Kompromat la Isărescu

Share Button

Cine pune în pericol independenţa Băncii Centrale?
Kompromat la Isărescu
Alina Mungiu-Pippidi, una dintre mamele-surogat ale societăţii civile, şi Lucian Croitoru, consilierul etern al Guvernatorului, au scris recent două texte în care identifică sursa şi mobilul atacurilor din ultima vreme la adresa BNR: politicienii care vor să pună în cui independenţa instituţiei. Argumentele lor merită analizate deşi, ambii par să urmărească decredibilizarea vocilor critice.

Alina Mungiu-Pippidi identifică un “kompromat” la adresa lui Isărescu în ultimul său editorial din România Curată (“Kompromatul bine făcut”). Termenul, aşa cum explică autoarea, provine din Rusia, unde la începutul anilor ’90 nu se mai puteau ridica cu japca oamenii de pe stradă, trebuia păstrată aparenţa democratică. Aşa că li se înscena câte ceva incomozilor. “Kompromatul nu e doar propagandă neagră, ci conţine şi nişte elemente de securism pur: folosirea de materiale secrete din arhivele securităţii în mod trunchiat, crearea unui eveniment declanşator care mai târziu se va dovedi a fi fost o făcătură sau ceva irelevant (să zicem că poliţistul te opreşte pe şosea, îţi deschide portbagajul în care zice că a găsit ceva neautorizat, tocmai atunci trece un ziarist şi face o poză etc., mai târziu episodul va fi clarificat complet ca inocent)”. Alina Mungiu-Pippidi enumeră succint detaliile kompromatului la Mugur Isărescu şi încearcă mai pe larg să-i descifreze motivaţiile. “Am avut o bancă centrală independentă, practic singura reuşită de instituţie independentă după 1990. O să mai avem aşa ceva şi după Isărescu, sau succesiunea se va aranja politic?”; “Cui îi pasă care sunt salariile la BNR, câtă vreme instituţia performează? Singuri şi le produc”; “A greşit Isărescu când a dat sfatul de austeritate lui Băsescu? Păi eu am fost prima care a strigat atunci că nu e bine şi că este o soluţie alternativă, dar nu e Isărescu de vină. Părerea lui era alta decât a mea. El aşa credea că e bine. Decidentul e de vină, el trebuia să ceară toate opţiunile, de la mai mulţi experţi, şi să aibă un consilier competent să aleagă. Asta a ales”; “Experţii nu sunt niciodată de vină (dacă nu îşi vând opinia) şi a da în judecată la DNA pe tema asta e stupid şi pierde vremea DNA. Cine câştigă din defăimarea la toate orele şi pe toate canalele a BNR? Cine vrea să politizeze şi să controleze instituţia” (sublinierea autoarei).

Rezumând, deşi nu găseşte partea de “securism pur” (înscenările cusute cu aţă albă) din kompromatul la adresa lui Isărescu, Mungiu-Pippidi schiţează câteva coordonate ale campaniei negative la adresa acestuia (acuză că ia prea mulţi bani, că l-a sfătuit greşit pe Băsescu când cu tăierea salariilor şi pensiilor) şi identifică şi motivaţiile celor care stau în spatele kompromatului – politicienii care vor să politizeze şi să controleze instituţia, răpindu-i aura sa independentă câştigată cu greu sub Mugur Isărescu.

Ei bine, surprinzător sau nu, la o concluzie asemănătoare ajunge şi consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, în articolul “Cum a ajuns BNR să joace rolul unui partid la putere în lupta politică” publicat pe siteul hotnews.ro şi pe blogul instituţiei, opiniibnr.ro.

Ce spune pe scurt Lucian Croitoru? În momentele în care avem guvern politic, structura Consiliului de administraţie al BNR reflectă raporturile de putere din Parlament, iar critica opoziţiei este oricum focalizată pe Guvern. În momentele în care avem Guvern tehnocrat, forţele politice nu prea au spre cine îşi orienta energiile demolatoare dintre vechii adversari, aşa că se vor concentra spre specialiştii apolitici.

Deoarece modelul „partidele din opoziţie critică permanent partidele de la guvernare” este suspendat pe perioada în care există un guvern tehnocrat, partidele sunt nevoite să găsească noi teme şi instituţii pentru a fi criticate în locul partidelor înseşi şi a duce critica la nivelul potenţial, cel puţin pe anumite probleme.

Banca centrală şi, în legătură cu aceasta, sistemul bancar, ale căror politici sunt oricum greu înţelese de publicul larg şi de politicieni, precum şi guvernul de tehnocraţi, devin în mod necesar ţinte ale criticii. Banca centrală va continua să fie criticată cu preponderenţă tot de reprezentanţii partidelor care au fost în opoziţie înainte de numirea consiliului de administraţie al băncii centrale. Aceasta se întâmplă deoarece în Consiliul de administraţie al băncii domină membrii numiţi de partidul care a fost la putere, adică de adversarii politici. Mai mult, guvernatorul sprijinit de toate partidele şi votat în unanimitate, aşa cum am arătat, devine el însuşi un bun candidat pentru critică, şi va fi criticat în special de partidele care au fost în opoziţie la momentul numirii Consiliului de administraţie de către Parlament.

În schimb, guvernul de tehnocraţi va fi criticat cu preponderenţă de partidul care a fost la putere. Pe de o parte, acesta are puţine beneficii din criticarea Băncii centrale, iar pe de altă parte, el este cel care a fost nevoit să cedeze puterea în favoarea guvernului tehnocrat. Şi în cazul Băncii centrale, şi în cazul Guvernului tehnocrat, criticile se vor intensifica pe măsură ce momentul alegerilor se apropie.” subliniază Croitoru. Cu alte cuvinte, critica la care este supusă conducerea BNR în aceste momente face parte doar din specificul jocului politic, nu e ceva foarte serios, tot aşa se întâmpla dacă activitatea sa era perfectă. Toţi politicienii caută ţapi ispăşitori şi ţinte facile când se apropie Campania. Iar tehnocraţii din Guvern şi BNR servesc de minune la asta, cu menţiunea că PNL-ul va critica mai mult BNR (vezi deputatul Zamfir cu legea dării în plată sau Lucian Isar, liberal prin…alianţă) iar PSD-ul se concentrează mai mult pe Guvernul tehnocrat.

Această teorie e mult mai subtilă şi scoate de sub lupa publicului motivele reale de critică limitându-le la ping-pong-ul uzual de campanie, cu acuze exagerate sau nefondate.

Trăgând linie, pe de-o parte avem politicienii (nenumiţi) care vor să controleze BNR-ul, să-i ciuntească independenţa şi din acest motiv o critică pentru a-i slabi poziţia, iar pe de altă parte avem tot politicienii care critică Banca Centrală ca exerciţiu de campanie, pentru că n-au o ţină mai bună în partidele cu care concurează în timpul unei guvernări tehnocrate. Cum politicienii au o imagine dezastruoasă în rândul opiniei publice, să legi doar de politicieni resorturile criticilor aduse instituţiei, e cât se poate de eficient. Compromite mesagerul (chiar dacă acesta nu e corect identificat) când nu poţi demonta mesajul-e o strategie veche de când lumea.

Cu toate astea, niciunul dintre cei doi autori nu demontează (şi nici măcar nu enumeră) principalele reproşuri la adresa Băncii Centrale sub actuala conducere. Să le enumerăm noi încă o dată:

-Falimentele bancare de la începutul anilor ’90 petrecute cu BNR sub înţeleapta conducere a domnului Isărescu. Bancorex, Bankcoop, Albina, Dacia Felix, etc

-Tolerarea asocierii CEC-FNI la începutul anului 2000, respectivul parteneriat aducând un val uriaş de noi “investitori” în fond, gata să doarmă linistiţi că doar era principala bancă de stat în schemă.

-Pasivitate în ceea ce priveşte apariţia şi proliferarea băncilor populare tot în perioada de glorie a FNI-ului. Abia după un val de falimente a apărut legislaţia care să descurajeze fenomenul.

-Hiperinflaţia anilor ’90 care a fost cauţionată de conducerea BNR. Deşi sursele acesteia erau preponderent politice, domnul Isărescu a ales să urmărească doar fenomenul, încurajând populaţia să economisească mai departe în lei, în locul unei demisii dezaprobatoare.

-Relaxarea normelor de creditare pe vârful bulei speculative din anii 2007-2008. Aprobarea creşterii raportului rată/venituri de la 30-35% în cazul unui credit ipotecar la 60-70% a adus noi recruţi pentru falimentele personale care vor prolifera după 2009.

-Comportamentul iraţional de a creşte dobânzile la lei pe vârful crizei financiare, ducând spre faliment multe afaceri autohtone.

-Contribuţia la contractarea împrumutului de la FMI prin care se salva pielea băncilor care umflaseră bula creditului din România, acestea primind de urgenţă o bună parte din rezervele minime obligatorii blocate la BNR iar golul proaspăt din visteria Băncii Centrale fiind ocupat de grosul împrumutului de la instituţiile financiare.

-Lobby-ul agresiv făcut în favoarea sectorului bancar şi în defavoarea clienţilor acestuia, persoane fizice sau mici antreprenori. BNR s-a opus constant apariţiei unei legi a falimentului personal, unei legi a conversiei împrumuturilor din valută în lei sau a legii dării în plată (ocazie cu care oficiali ai Băncii Centrale au ameninţat iniţiatorii şi cu DNA…)

-Păstrarea a 60% din aurul românesc în străinătate în condiţiile în care argumentele care au dus la expedierea sa acolo nu mai stau în picioare acum (s-a invocat la un moment dat costurile ridicate cu depozitarea în ţară şi nevoia de diversificare a plasamentelor purtătoare de dobândă-vezi raportul BNR din 2002, dar în prezent se plăteşte custodie pentru aurul păstrat afară şi nu se mai încasează nicio dobândă pentru că nu se mai fac plasamente la entităţi private).

După cum vedeţi, n-am pomenit nimic nici de salarii, nici de consilierea privind tăierea salariilor şi pensiilor în 2010 iar lista este, chiar şi în lipsa acestor reproşuri, destul de lungă… Să ceri ca cineva să-şi asume răspunderea pentru acest lung şir de scăpări nu înseamnă că vrei să anulezi independenţa Băncii Centrale (de altfel, independenţa instituţiei s-a manifestat mai mereu doar în raport cu interesele debitorilor, mai niciodată în raport cu interesele băncilor din România), ba dimpotrivă – abia după ce aceste erori nu vor mai fi posibile putem vorbi de un supraveghetor independent al sectorului bancar şi nu de un agent de lobby al acestuia.

SURSa: coldniuz.ro
Autor Cristian Dogaru

Share Button

S.U.A., jos „mâna” de pe România (XIV)

Share Button

Ziarişti sub acoperire de… propagandişti!

Nu există în istoria Americii o presă independentă. O ştiţi şi voi, o ştiu şi eu. Nici unul dintre voi nu îndrăzneşte să îşi exprime cinstit părerile în ziarele la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu. Voi, ceilalţi, sunteţi plătiţi ca să faceţi la fel, şi oricare dintre voi ar face nebunia de a-şi scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru… O ştiţi şi voi şi o ştiu şi eu, şi atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse şi slugile bogătaşilor din culise” (J. Swintan, decanul ziariştilor din America, la banchetul din 1953 de la New York Press Club).
Ziarişti sub acoperire
Nu ar fi posibil ca arhitecţii noii ordini mondiale să-şi vadă visul cu ochii, în procesul americanizării mentalităţilor colective, dacă presa nu s-ar supune „noilor directive” ale slugilor lui Antihrist! Dar ansamblul presei, finanţat din punga globalistă, s-a raliat stăpânului din umbră fără prea multă crâcnire şi, în dispreţul propriilor principii fondatoare, a abandonat propagandistic spiritul de loialitate faţă de oameni şi, de aceea, astăzi asistăm la o manipulare din ce în ce mai uşor de sesizat, ieftină şi dispreţuitoare!

De exemplu, este regretabil că în S.U.A., în contextul prăbuşirii dubioase a Turnurilor Gemene, Presa de peste Ocean nu a făcut nimic ca să stăpânească avalanşa de absurdităţi proferate de oficialităţi, să despice „firul” evenimentului în patru şi, ţinând cont de consecinţele dramatice, să informeze cât mai corect opinia publică! Iar ca înjosirea publicului american să fie dusă până la capăt,indiferent de evenimente, fostul preşedinte al CBS News a afirmat că „treaba noastră este să dăm oamenilor nu ceea ce ei vor, ci ceea ce decidem noi că ar trebui să aibă” (R. Salent), în vreme ce fondatorul CNN a numit creştinismul ca fiind „religia învinşilor” (T. Turner), iar unii s-au sesizat sub pretextul că presa americană este controlată de evrei (vedeta R. Sanche de la CNN, cineaştii Mel Gibson, Oliver Stone etc)! De altfel, aşa cum se va vedea în continuare, nu doar mass-media americană este aservită minciunilor propagandei oficiale a Mafiei masonice! La fel stă situaţia şi în alte părţi ale lumii, în special acolo unde S.U.A. şi-au extins influenţa dominatoare, cum ar fi Europa. Că astfel stau lucrurile ne-a demonstrează cel mai faimos şi premiat ziarist german, U. Ulfkotte (de la Frankfurter Allegmeine Zeitung). Acesta, spre stupefacţia breslei ziariştilor de pretutindeni, a avut sinceritatea să mărturisească deschis: „Am devenit cetăţean de onoare al statului american Oklahoma. De ce? Pentru că am scris pro-americani. Am fost cumpărat de C.I.A. (a fost plătit timp de 17 ani – n.a.), ca toţi ceilalţi (…) C.I.A. controlează global reţelele mass-media, pentru provocarea unui nou război mondial”! Iată aşadar că presa, ca principală „armă” în aria complexă a dezinformării, nu numai că a fost „plasată” ca a patra putere în stat, de nimeni aleasă, dar a şi fost orientată să practice jocuri murdare care nu au nimic de-a face nici cu deontologia profesională şi nici cu minimul respect faţă de cetăţeni. Ni s-a demonstrat de altfel şi la noi, în România, că libertatea Presei este o iluzie de tip american când, în 2014, la Ambasada S.U.A. din Bucureşti, secretarul de stat american V. Nuland vorbea cu „patos” despre felul cum S.U.A. sprijină „libertatea (presei – n.a.)… esenţială pentru calitatea democraţiei din România”, deşi comisese imprudenţa de a invita la conferinţa de presă doar partea pro-americană a ziariştilor autohtoni! Ei bine, tocmai aceşti ziarişti români privilegiaţi sunt cei care, vânzându-şi conştiinţele, răspund „întocmai” în faţa unor patroni americani sau asociaţi – de la Trustul Pro, Prima, Realitatea, Evenimentul zilei, Adevărul, România liberă etc – care, deşi au statut de privaţi… finanţaţi de stat, au în realitate misiunea de a domina opinia publică românească şi de a infirma tot ceea ce este rusesc, antieuropean şi antiamerican! Şi oare ce ar mai fi de spus, despre felul abject în care este pervertită conştiinţa românilor, dacă singura Televiziune de întindere naţională, necontrolată de evrei, a rămas Antena? Mai are sens să ne mai întrebăm cum de am ajuns în situaţia ca românii majoritari să îi voteze la conducerea ţării pe minoritari? Eu zic că nu! Iar vina o poartă şi acei ziarişti români care, niciodată traşi la răspundere de cineva, şi-au pus în stil american stiloul în slujba lui Antihrist. Scopul unora ca aceştia, banii, este atât de bine sesizat de marele istoric american R. Epperson: „Ziarele mint. Ziariştii americani sunt practic nişte prostituaţi în meseria lor, fiind plătiţi extrem de bine; ei nu îşi riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru etichete sociale, dreptate şi adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care ţin hăţurile. Iar cei care ţin hăţurile sunt cei care fac parte din conducerea internaţională a băncilor… În momentul în care acest coşmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă… Trăim apogeul unei conspiraţii francmasonice, diavoleşti, care a început cu secole în urmă”. Fără comentarii!

Prof. Costel NEACȘU
sursa: justitiarul.ro

Share Button