C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Adevaruri ?!

Ion Cristoiu: ”Abuzurile Binomului n-ar fi fost posibile fără teroarea creată de hei-rupismul numit Lupta împotriva corupţiei, declarată prioritate ţinînd de interesul naţional!”

Share Button

Ca şi cum s-ar fi spart un baraj, apar în ultimul timp noi şi noi dezvăluiri, cu date precise și documente convingătoare, despre abuzurile Binomului SRI-DNA în ceea ce s-a numit, în stil agit. prop., Lupta împotriva corupţiei.

banksy-gchq-1200

Eliberaţi de sub teroarea mediatică exercitată de Divizia Presă a Binomului, dar şi de teama ripostei răzbunătoare a Codruţei Kovesi, judecătorii resping pe bandă rulantă dosarele încropite în grabă de procurori, trimise în instanţă într-o vreme cînd preşedinta ICCJ, sinistra Livia Stanciu, proclama că judecătorii sunt partenerii DNA. La vremea respectivă, procurorii erau siguri că toate basmele lor din Rechizitorii vor fi înghiţite de judecători pe nemestecate. Concomitent, denunţători forţaţi să dea în gît „pe cine trebuie” îşi retrag denunţurile, fac confesiuni publice spectaculoase despre cum au fost şantajaţi, victimele abuzurilor (cu excepţia celor care, asemenea lui Gabriel Oprea, sunt căcăcioşi din naştere), oferă opiniei publice date şi dovezi ale felului în care li s-au fabricat Dosarele.

Deşi preocuparea nu atinge proporţiile necesare, analiza cauzelor care au dus la aceste abuzuri se rezumă la denunţarea Sistemului avînd drept nucleu Binomul SRI-DNA. Şi cum stă bine superficialităţii noastre în despicarea realităţilor, abuzurile sunt puse exclusiv pe seama persoanelor care au condus sau chiar mai conduc instituţiile de forţă.

În mai multe rînduri, am arătat că abuzurile ar fi fost imposibile în afara climatului de teroare creat de hei-rupismul numit Lupta împotriva corupţiei, declarată prioritate ţinînd de interesul naţional. Am reamintit că proclamarea corupţiei drept singurul pericol care ameninţă România (vezi sloganul Corupţia ucide), a creat un climat asemănător celui provocat de declararea, în Istoria naţională, a altor Pericole pentru România:
Al iudeo-bolşevismului în timpul regimului antonescian; al fascismului, imediat după 23 August 1944; al duşmanului de clasă în anii stalinismului românesc.

Şi pentru a-i convinge pe cititori că nu sunt aserţiuni generale, voi da un exemplu din perioada de după 23 august 1944.
Printre tabletele publicate de Tudor Arghezi imediat după 23 august 1944 sare în ochi, prin titlu, una publicată în Bilete de papagal, din 11 februarie 1945:
Stimate domnule Pătrăşcanu
Domnul Pătrăşcanu e nimeni altul decît Lucreţiu Pătrăşcanu, unul dintre liderii comunişti ai momentului.
Publicistul Tudor Arghezi i se adresează însă nu ca unui lider comunist, ci ca atotputernicului ministru al Justiţiei.

Lucreţiu Pătrăşcanu era ministru în Guvernul Nicolae Rădescu, format la 6 decembrie 1944, după ce ocupase acelaşi post, de la 23 august 1944, pînă acum, în Guvernele Sănătescu I şi Sănătescu II.
Ca Ministru al Justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu răspunde de aplicarea Decretului-Lege din 20 ianuarie 1945 pentru urmărirea şi pedepsirea criminalilor şi profitorilor de război, pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării.
Legea întruchipa punctul culminant al unei campanii politico-mediatice declanşate imediat după Lovitura de stat de la 23 august 1944 sub titlul:
Lupta pentru desfascizarea ţării.

Toate partidele, nu numai PCR, ci şi PNŢ, PNL, toţi liderii politici, toate ziarele proclamau drept principal pericol Fasciştii regimului anterior, care nu numai că nu fuseseră arestaţi, dar mai mult, rămăseseră în toate instituţiile ţării:
De la Siguranţă pînă la Academie.

Urmare a acestei Proclamări, se creează în România un climat de teroare. În acest climat, deşi prin Decretul-Lege din 31 august 1944, se repusese în vigoare Constituţia din 1923, statul de drept e practic călcat în picioare.
În materie de Justiţie au loc arestări de-a valma, toate făcute sub presiunea acuzaţiilor aduse Guvernului Sănătescu I, Sănătescu II şi Nicolae Rădescu, că nu fac nimic pentru pedepsirea criminalilor de război, pentru defascizarea țării.

Un asemenea abuz e semnalat de tableta lui Tudor Arghezi. Publicistul începe prin a semnala că s-a trezit „ieri, la modesta redacţie a micului meu ziar, scris de ucenici pe masa de brad a meşterului Eminescu, cu atîta pană cîtă le-a dat Dumnezeu, singurul nostru comanditar”, ( mînă de geniu al publicisticii, ce mai încolo și încoace! n.n) cu douăsprezece persoane, venite în grup:

„Vizitatorii mei erau fraţii, fiii, soţiile unor deţinuţi, în număr de douăzeci şi unu, arestaţi de poliţie. Fără motiv individual (notaţi vă rog: fără motiv judiciar scris şi semnat), fără mandat de arestare, cei douăzeci şi unu au fost luaţi pur şi simplu de acasă la 1 septembrie şi puşi pur şi simplu la închisoare, unde stau şi azi.”

Cine erau ce douăzeci şi unu:

„Cei douăzeci şi unu de arestaţi fac parte din opt mii cinci sute de funcţionari, cîţi au fost trimişi în Transnistria de regimul trecut. Ei n-au făcut nici mai mult, nici mai puţin decît ceilalţi opt mii patru sute şaptezeci şi nouă funcţionari nearestaţi.”

Mai departe, Tudor Arghezi istoriseşte efortul (inutil) al arestaţilor de a li se soluţiona situaţia:

„Arestaţii au trimis memorii Ministerului de Interne, repetate. Permiteţi-mi să vă comunic ce li s-a răspuns:
Că la 1 septembrie au fost arestaţi pe baza unei legi, întocmită cu o lună şi jumătate mai tîrziu, la 11 octombrie.
Că la 1 septembrie 1944 au fost arestaţi pe baza şi a unei alte legi, din 20 ianuarie 1945. (…)
Intervenindu-se la Parchetele Tribunalului şi Curţii Marţiale, pentru emitere de mandate de arestare, şi la Consiliul de Miniştri, pentru emiterea unui Jurnal, nu s-a emis nimic, şi ei au fost menţinuţi totuşi arestaţi.
În sfîrşit, definindu-se la 20 ianuarie crima de război, cei douăzeci şi unu s-au bucurat, căci legea definea în acelaşi timp şi lipsa lor de orice culpabilitate. Bucurie zadarnică, domnule ministru. După alte două săptămîni de arest presa şi microfonul i-au publicat criminali de război…”

Indiscutabil, cei douăzeci și unu erau victimele abuzurilor ivite în climatul de teroare provocat de aşa-zisa Luptă împotriva fascismului.
Această aşa-zisă Luptă împotriva fascismului, avînd drept premisă teza că Pericolul numărul unu pentru România e întruchipat de fasciştii rămaşi în libertate şi, mai grav, de cei care ocupă mai departe posturi în instituţiile statului, cuprinde, pe lîngă arestarea şi judecarea suspecților, şi ceea ce epoca respectivă numeşte Epurare. Altfel spus, darea afară din funcţii a celor suspectaţi de a fi fost funcţionari ai regimului fascist.

Toate instituţiile şi organizaţiile sunt lovite de isteria epurării.
Adunarea Generală a AGIR (Asociaţia Generală a Inginerilor Români) din 14 ianuarie 1945, de exemplu, adoptă o Rezoluţie prin care se cere „înlăturarea celor vinovaţi de acţiuni fasciste, legionare şi antidemocratice”.

În realitate, campania vizînd defascizarea ţării e un prilej de răfuieli politico-mafiote. Acuzaţia de fascist e folosită atît pentru a aresta şi condamna abuziv un nevinovat, cît şi pentru a elimina dintr-o instituţie un adversar politic sau un adversar pur şi simplu.

Nu întîmplător, vîrful de lance al campaniei îl reprezintă Partidul Comunist.
La Şedinţa Consiliului Frontului Naţional Democratic din 20 decembrie 1944, dedicată epurării, liderii comunişti mărturisesc o înverşunare ieşită din comun:

Tov. Vasile Luca (secretar al C.C. al PCR n.n.): Trebuie venit cu o primă măsură: ca toţi epuraţii să fie băgaţi în lagăr. Apoi, pînă cînd rămîn epuraţi, asta este o chestiune care vine mai tîrziu. Dar oamenii aceştia nu trebuie în nici un caz să rămînă liberi. Iar în lagăr trebuie puşi la muncă, nu lăsaţi să se îngraşe acolo. Aceasta este o chestiune a Ministerului de Interne, fără nici o altă lege. (…)

Tov. Teohary Georgescu (subsecretar de stat la Interne n.n.): În legătură cu problema aceasta a epuraţiei şi a unor măsuri faţă de aceste elemente care sunt epurabile, tov. Luca a pus problema ca cei care sunt epuraţi să ia drumul lagărului. Este măsura cea mai justă, pentru că în momentul cînd te pronunţi pentru scoaterea din anumite departamente a unor oameni, înseamnă că sunt fascişti, legionari, şi trebuie trimişi în lagăr. Ca să putem face acest lucru, trebuie să fie o complectare a legii din partea tov. Pătrăşcanu, altfel pot ridica chestiunea de zeci de ori, dar nu vom ajunge la nici un rezultat.
Este vreo posibilitate de a trimite oamenii în lagăr fără text de lege?

Tov. Lucreţiu Pătrăşcanu: Noi am desfiinţat lagărele pentru politici, dar aşa cum au intrat toţi nemţii şi hitleriştii, pot intra şi aceştia.

Av. Petru Groza: Ştergeţi numele de lagăr şi îi ducem la tabere de muncă.

Tov. Tudor Ionescu: La dispoziţia Ministerului Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor. Să-i utilizăm pentru lucrări publice.
(Stelian Neagoe, Istoria politică a României. 1941-1944, Editura Noua Alternativă, Bucureşti, 1996, pag. 148 și 150)

Nu numai comuniştii fac presiuni pentru „defascizarea ţării” dar şi, dacă nu mai ales, Sovieticii, stăpîni prin Comisia de Armistiţiu. La şedinţa FND din 24 ianuarie 1945, Gheorghiu Dej dezvăluie:

„A fost înaintată o notă către Guvernul român, în care se arată că nu s-a făcut această purificare, că elementele duşmane Uniunii Sovietice, că elementele profasciste se plimbă nestingherite pe străzi, nu sunt arestate, nu sunt scoase din instituţii, din întreprinderi şi în special din armată, ceea ce a determinat pe primul-ministru să se adreseze, mi se pare, fiecărui departament, rugînd insistent să vie în cel mai scurt timp cu liste de purificare. Or, noi liste de purificare am dat. Dacă ar putea să ne spuie tov. Teohary, în departamentul căruia sunt de purificat o serie întreagă de elemente ale regimului lui Antonescu, ce greutăţi are de întîmpinat acolo, ar fi uşor de înţeles ce piedici se pun şi la celelalte departamente. Şi sunt convins că, de exemplu, şi la Justiţie au mai rămas destule elemente care trebuie purificate.”

Despre climatul de teroare creat de această campanie spune totul mărturisirea lui Lucreţiu Pătrăşcanu din şedinţa din 20 decembrie 1944:

„Gh. Brătianu trebuie epurat. Este antisovietic, a dus campanie antisovietică în România.
Zilele trecute a venit la mine în audienţă, ca să mă pună martor.
Nici n-am stat de vorbă.”

Repet. Pe comuniști și pe sovietici îi durea în cot dacă „fasciștii” sînt sau nu dați afară.
Campania de defascizare a țării era pentru comuniști un pretext pentru scoaterea din joc a adversarilor politici și plasarea oamenilor lor în posturi de la toate nivelele.

A făcut altceva Binomul SRI-DNA invocînd curățarea clasei politice de penali?!

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Share Button

„Doctoriţa” Koveşi, traficul de arme şi extrădarea lui Ghiţă „Iscarioteanul”

Share Button

Apar tot mai multe capete de acuzare, pentru care, ele, căile Doamnei doctor în plagiatul ştiinţelor juridice sînt tot mai poluate şi mai tenebroase.

ghita-kovesi-465x390

Poluarea aceasta periculoasă a Justiţiei, dată de criminalitatea gulerelor albe (de parcă, abuzul de putere, în sine, al doctoriţei, nu ar fi îndeajuns de nociv) se va face responsabilă, pînă la urmă, pentru înfundarea sau trecerea în lumea drepţilor a lui Ghiţă Iscarioteanul, dar şi pentru un concediu cu bătaie lungă în beci pentru doctoriţa Koveşi – „creierul” de faţadă al echipei – restul fiind pentru ea denunţători de folos şi oameni de serviciu.

Infracţiunile săvîrşite de „doctoriţa” Koveşi şi de alţi ciudaţi cu poziţii înalte în lumea afacerilor şi în aparatul de stat, care folosesc poziţia şi influenţa lor politică şi economică în scopuri criminale, au paralizat complet legile şi instituţiile statului. Ignorarea şi interpretarea falsă a legii, confuzia voită între licit şi ilicit, uneori profitîndu-se de portiţele şi de ambiguitatea unor legi adoptate, parcă, în mod voit, în interesul acestei categorii favorizate, a devenit o practică obişnuită la D.N.A. Cînd auzi că o piesă importantă de la osia corupţilor este supusă ablaţiunii, răsuceşti informaţia pe toate părţile pînă cînd ameţeşti. Abia cînd ajungi să vezi golul în poarta bine păzită, îţi dai seama că lumea gulerelor albe este organizată după modelul unui teren de fotbal, cu amendamentul că, terenul Justiţiei depăşeşte graniţele fanatismului, cupidităţii, setei de putere şi cîştig. Numai că aici sînt prea multe echipe secrete, fani şi duşmani care îşi smulg părul de la peluză sau joacă după pofte.

Tăcerea lui Ghiţă este preţul vieţii sale

Aşadar, în Romania, Justiţia va lucra cu mîinile curate numai atunci cînd vor înfunda puşcăria traficanţii de dosare, de arme şi de libertăţi, infractorii dovediţi, Koveşi, Coldea, Băsescu, Iohannis şi găştile lor de pahar, bine cunoscuţi procurori, politicieni şi sereişti, care se întîlneau la cine de taină, unde, cu romantism criminal, dădeau directive la farfurie şi decideau atît soarta unor oameni incomozi de la vîrf, dar şi soarta Ţării. În ceea ce-l priveşte pe Ghiţă, acesta n-a fugit ca să obosească, a fost ajutat şi direcţionat să plece în ascunzătoare. Faptul că la un moment dat dezvăluirile lui au încetat, înseamnă că i-a fost ameninţată viaţa şi a acceptat tîrgul: tăcere pentru viaţă. Altfel ar avea soarta lui Coldea, Marta sau a celor ucişi după gratii. Ghiţă aparţine, prin prezenţa şi implicarea sa, unei structuri a S.R.I., în plus, în vremurile de glorie, fiind şi „îngrijitorul” cucuvelei mov. Multe lucruri nu se leagă în „boala” de care suferă Ghiţă în arestul sîrbesc, iar „doctoriţa” Koveşi deţine leacul. Pînă la extrădare sa este cale lungă, nimeni nu ştie cum vor evolua lucrurile.

„Un alt asasinat prin intermediul D.N.A.”

Dacă tot sîntem la capitolul plagiatoarei Koveşi, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu publică pe site-ul corectnews.com un document exploziv, sub titlul „Noul scandal al muniţiei”, fiind vorba despre un memoriu al societăţii S.C. Erusnet S.R.L. – specializată în exportul de armament, memoriu trimis preşedintelui Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea şi preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, unde este menţionat numele şefei D.N.A. Laura Codruţa Koveşi, într-un context în care acuzaţiile formulate de respectiva societate sînt extrem de grave. În memoriu se acuză punerea la cale a unui asasinat economic prin intermediul D.N.A.. S.C. Erusnet S.R.L. acuză legături între şefa D.N.A. şi reprezentantul societăţii concurente, un fost colonel SRI. Toate drumurile duc la şefa D.N.A. şi la S.R.I., ceea ce demonstrează că lui Ghiţă i s-a închis gura sau a tăcut la schimb. E greu de crezut că Ghiţă a fost capturat. Fotografia care circulă în mass-media poate fi un foto-shop. Este chiar neclară! De ce alb-negru în era tehnologiei şi de ce doar o singură fotografie? Nici măcar una în drum spre duba poliţiei sau în momentul capturării? Presa din Serbia nu deţine imagini şi nici înregistrări din momentul capturării sale? Să fim serioşi! Mircea Dragomir afirma că există un fotbalist sîrb pe nume Ivanovici, care seamănă foarte mult cu Sebastian Ghiţă. Nu cred că Ghiţă avea acte sîrbeşti, pentru că ar fi avut nevoie de vize ca să circule în Europa, Serbia nefiind membră U.E. Nu cred că Giţă înţelege sîrba sau slovena! Asta ar însemna că atunci cînd a fost legitimat în barul cu pricina, neînţelegînd întrebările poliţiştilor sloveni a vorbit în engleză, dar a prezentat paşaport sloven Dacă ar fi să facem o regie, cred mai sigur că i s-a terminat rolul dat de S.R.I. în serialul în care a jucat, riscînd enorm.

Koveşi îşi pregăteşte leacuri de salvare

Legislaţia sub care fiinţează şi funcţionează SRI este în dezavantajul Ţării, pentru că a permis multor ofiţeri ai serviciului încălcarea ei. Să admitem că ar fi aşa, că Ghiţă ar fi fost capturat, deşi Serbia nu face parte din UE, ea a semnat Convenţiile de la Geneva, la Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi, aşa că Ghiţă, alias, Alexander Ivanovici n-are şansa obţinerii statutului de refugiat politic, pentru că a utilizat o identitate falsă, fiind acuzat de autorităţile sîrbe de fapte cu caracter penal. Însă autorităţile sîrbe se pot juca cu cele româneşti, avînd în vedere că Ghiţă avea afaceri în Serbia şi, conform aceloraşi Convenţii de la Geneva şi a legislaţiei europene privind refugiaţii, îl pot expulza pe Ghiţă în ţara din care a ajuns în Serbia, unde procedura se repetă şi se încetineşte aducerea lui Ghiţă, timp în care Koveşi îşi pregăteşte în voie alte leacuri de salvare.

De cine ar trebui să ne temem

Să vedem ce se mai întîmplă în România şi de ce au sunat alarmele, Mitică! România cumpără rachete Patriot, din S.U.A. Ce facem cu ele? Îi scăpăm pe americani de rable şi le depozităm la noi gunoaiele. Ceea ce nu va recunoaşte nici mort, Nicolae Ciucă, şeful Statului Major General, care spune că achiziţia face parte din cadrul proiectului de înzestrare a armatei. Care armată? A mai rămas doar amintirea unei umbre! Or fi rachetele Patriot un sistem de apărare avansat, de tip sol-aer, care te pot apăra în cazul unui atac cu avioane ori cu rachete balistice şi de croazieră, dar, în fond, noi de cine ar trebui să ne temem? Nu sîntem în război cu nimeni, poate americanii să ne bage în belea! Războaie înterne avem din belşug, doctoriţa Koveşi n-are nevoie de rachete „Patriot”, ci de denunţători falşi. Colac peste pupăză, șeful P.S.D. vrea să fie parte activă în contractele armatei cu Washingtonul. De ce?, nu ne spune, dar se poate bănui…

Metode de a ţine populaţia în panică permanentă

Şi în P.M.P. e război. „Acoperitul”, trădătorul, fostul colonel Turcescu, ziaristul dat afară din presă pe uşa din spate, care îl peria zi lumină pe Băsescu la B1 şi datorită căruia e acum parlamentar, îl critică dur pe Băsescu şi îi pune condiţii, după ce Băsescu a depus amendamente prin care vrea sa extindă graţierea unor pedepse şi la condamnaţii pentru corupţie. De, şi fratele său, Mircea Băsescu e după gratii. Lupii devin slabi în afara haitei. Nu ştiu ce destin va avea trădătorul Turcescu în politică, dar o lege care să le interzică penalilor şi acoperiţilor să fie aleşi pentru Parlamentul României este obligatorie. Aşadar, de ce au sunat alarmele în România? „Este un exerciţiu prin care testăm sirenele, obişnuim populaţia”, a declarat Raed Arafat. Ba, nu! Tot timpul găsesc metode de a ţine populaţia în panică permanentă! Pentru că nu putem vorbi de un pericol iminent, doar în cazul în care Trump preia reţeţa lui Obama. Şi, din păcate, avem intervenţia sa în Siria. Singura ţară din lume care a folosit arma nucleară împotriva populaţiei civile, ţara, care cu bombele sale a distrus Hiroshima şi Nagasaki, singura ţară care a distrus nişte state ca un şirag de perle, este S.U.A. De S.U.A. să ne temem! Nu de Rusia! Dacă Obama a iubit cu adevărat umanitatea şi a vrut cu tot dinadinsul s-o scape de terorişti şi totalitarism ar fi trebuit să se bombardeze pe sine în loc să extermine state întregi! Ei erau teroriştii lumii. Umanitatea s-a săturat, domnule Trump, să fie folosită drept pretext de către asasinii care vor tot mai mult şi mai mult suveranitatea şi bogăţiile altor state. Umanitatea s-a săturat să-şi plîngă milioanele de morţi, dezbinările statale şi sclavia!

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Revista Art-Emis

Share Button

Komisarul Monica Macovei, o Ana Pauker a lui SOROS

Share Button

240.000 de euro pe an pentru cabinet plus 300 euro/zi diurnă, indemnizaţie de 80.000 de euro pe an. Atât castigă Monica Macovei în fiecare an ca europarlamentar român.

Funny-photo-Monica-Macovei-Lustratie

Nu ştiu ce simţiţi voi în legătură cu Monica Macovei, dar, eu, unul, nu mai pot nici măcar să-i aud numele, darămite să-i văd faţa aia de cotoroanţă hâdă. Să mă scuze cei mai slabi de inimă, dar eu cred că imaginea harpiei perfecte este chiar MM. O creatură construită din otravă, emanând un puternic miros de pucioasă cu iz de vodcă rusească, căci ruseşti îi sunt şi apucăturile.

Eu cred că a cam venit momentul să scăpăm şi de această piază rea, duşman declarat al României, şi probabil, cel mai acid pion al lui Soros. Cea mai  bună slugă a sistemului izvorât din dotrina bolşevică pe care a slujit-o macoveasca fără să clipească.

Dar cine este ticăloasa Monica Luisa Macovei?

Cine se naşte din pisică, şoareci mănâncă. MLM este fiica unui securist izvorât din Giurgiu pe nume Vasile Gherghescu, cel care a condus echipa securiştilor la şantierul Casei Poporului, individ acuzat că a făcut poliţie politică şi a terorizat, ca un torţionar de frunte, pe cine  pus ochii. Pe Wikipedia vă uitaţi în zadar, numele de fată al Monicăi nu apare neam.

Procuroarea. Povestea asta o ştie toată lumea. Pe vreamea lui Ceaşcă, cu un dosar beton, plin de securache greţoşi, MLM intră în procuratură. Vă puteţi imagina ce însemna asta pe atunci. Un alt tip de propagare a terorii. Ce vreţi, a făcut şi ea ce a văzut în familie… După 89, mai precis după descinderea minerilor veniţi să lichideze Mişcarea din Piaţa Universităţii, procuroarea se ocupă de cazurile protestatarilor arestaţi atunci. Evident, femeia nu a văzut nici urmă de violenţă asupra acestora şi a mai făcut şi pierdute ceva dosare şi pagini, ca să fie bine. Tot atunci îi vine ideea magnifică cu apăratul drepturilor omului şi cam ce fel de putere ar putea căpăta urmând această nouă cale. Şi aşa devine harpia din procuror comunist, mare apărător al drepturilor celor mulţi şi prost reprezentaţi în instituţiile statului. Prosteala a mers, şi încă merge ca unsă. Căci, unii dintre noi refuză să vadă cum se îmbogăţesc apărătorii ăştia peste noapte, fac cariere politice şi ajung să scuipe în obrazul Ţării chiar din funcţia de europarlamentar. MLM, harpia de care scriu, este reprezentanta României la Bruxelles, dar care are un singur lucru pe agenda care i-a transmis-o SOROS: batjocoreşte România zi de zi, ceva tot o să rămână.

Se spune că, de-a lungul timpului, MLM ar fi încasat de la ONG-urile lui Soros milioane de euro. Dar, trebuie şi recunosc până şi eu, cu ea, Soros a avut nas. Practic şi-a cumărat o Ana Pauker pentru el. Şi genul ăsta de minţi criminale nu se găsesc  pe toate străzile.

Cât de băftos e SOROS de-a găsit de angajat o procuroare comunistă, fiică de torţionar securist, şi băutoare de vodcă la litru?

Harpia-komisar avea profilul complet al trădătorului de Ţară perfect: de la tat-su a moştenit ura faţă de compatrioţi, ură ulterior întărită de anii din Procuratura roşie.

Ca să nu mai spun că, aidoma cu toate trotinetele lui Soros, komisarul Macovei, cu toate că este de confesiune greco-catolică, militează pentru scoterea religiei din şcoli. Căci asta face parte din planul aceluiaşi Soros: vectorii creaţi de el (fie plătiţi, fie şcoliţi la aşa nivel încât să obţină de la ei o gratitudine veşnică, soră cu obedienţa) sunt musai intelectuali acoperiţi cu cât mai multe hârtii de vază, liberi în gândire, ca să nu zicem direct că sunt atei, şi neapărat dedicaţi binelui celorlalţi, niciodată preocupaţi de al lor. Vrăjeală veche, dar care, culmea, încă ţine în estul Europei.

Revenind, dintre toate slugile lui Soros, MLM este o Ana Pauker globalistă care, în numele unei dreptăţi universale, înfierează cu un talent maxim bolşevic Ţara care a făcut-o om, de parcă e scuturată de o menopauză mintală fără de sfârşit. E drept, colaboratorii komisarului sunt tot mai puţini, căci nimeni nu poate trăi numai cu ură, otravă şi minciună. Nici tat-su n-ar putea, aşa am văzut în cazurile Ficior şi Vişinescu, dară, ote nişte oameni care speră să se uite şi la ei Dumnezeu.

Bine că a decedat ca politician, altfel cine ştie ce vipere înaripate mai scotea komisarul din şcoala ei de putregaiuri antinaţionale.

Cu toate astea, nu înţeleg de ce Executivul sau parlamentul nu-i cer scocoteală pentru activitatea ei la Bruxelles. Oare ea nu trebuie să dea socotelă nimănui în afară de Soros? Dă-l încolo de komisar sorosist, chiar face ce vrea ea cu România şi cu noi toţi?

Şi am şi o idee, dacă facem o petiţie şi o semnează un milion de români, scăpăm de fierea ei, odată pentru totdeauna? Măcar o scoatem din Bruxelles!

Că nimeni nu cred că o mai vrea acolo în afară de ONG-urile lui Soros şi sclavii lui internaţionalişti neobolşevici.

Că de plecat singură, asta nu pleacă nici dacă o pun aia să-şi mănânce fotoliul ei de europarlamentar vândut.

Autor: Ninel PEIA

Sursa: Stiri pe surse

Share Button

Complotul instituțional

Share Button

Continua, in ritm alert, dezvaluirile facute de Dan Andronic. In calitate de jurnalist. Sau de consultant al ex-presedintelui Traian Basescu si fost consultant al lui Adrian Nastase si Calin Popescu Tariceanu. Ele se refera la intalniri de tip institutional. Dintre care cea mai importanta s-a petrecut in noaptea celui de-al doilea tur de scrutin, in urma careia Traian Basescu a primit al doilea mandat. Care este semnificatia informatiilor pe care le primim?

17-2-New

Consultant, pe rand, fiind al celor trei, doi fosti prim-ministri si un fost presedinte care si-a exercitat doua mandate, trecand si prin doua suspendari, Dan Andronic a reusit sa isi upgradeze la maximum si aptitudinile de jurnalist politic si de investigatii. Inevitabil, asociat fiind si cu o firma americana de strategi electorali, destul de prestigioasa in acest domeniu, chiar la nivel mondial, Andronic a ajuns sa cunoasca “tainele zeilor”. Din care dezvaluie cat vrea, sustinand ca nu isi poate incalca deontologia de consultant.

Conteaza mai putin motivele care il determina sa faca acest lucru. Probabil ca ele sunt similare cu cele care l-au pus in miscare pe Sebastian Ghita. O parte semnificativa a sistemului, ca si in cazul lui Ghita, s-a intors impotriva lui Andronic si ii vrea capul. Inevitabil, Andronic reactioneaza. Nu este deloc exclus ca, in Statele Unite fiind, el sa se afle in contact cu Departamentul de Justitie, aceasta fiind o practica uzuala a reprezentantilor firmelor americane de consultanta. In mod normal, acolo, la Departamenul de Justitie, conform legislatiei americane, trebuie raportat tot. Legea lobby-ului nu iarta pe nimeni. Iar daca, intre timp, ceva a fost scapat din vedere, lobbystul in cauza are datoria sa recupereze informatiile pentru Departamentul de Justitie.

Sa trecem insa de la povestea americana la povestea romaneasca. Dan Andronic relateaza cu lux de amanunte intamplarile din ceea ce am putea numi “noaptea, ca hotii”. Respectiv intalnirile care au avut loc in seara si noaptea celui de-al doilea tur de scrutin al prezidentialelor controversate care l-au dat castigator pe Traian Basescu. Dintre acestea, cea  mai importanta s-a desfaurat la Gabriel Oprea acasa. Luxosul imobil cu tricolor la balcon, camere de luat vederi in toate colturile si cos de baschet intr-una dintre gardini, al carui proprietar este domnul Gabriel Oprea, a fost locuit, in trecut, de temutul lider comunist Ana Pauker. Aceasta, dupa ce Gheorghiu Dej a eliminat-o din epicentrul conducerii comuniste si i-a dat un fel de domiciliu fortat. Faimosul birou, in care, dupa cum relateaza Dan Andronic, s-au intalnit oamenii care se credeau insusi statul, este biroul la care a lucrat Ana Pauker.

Demersul lui Andronic este, din doua puncte de vedere, pe muchie de cutit. In primul rand, fiindca el l-ar putea afecta si l-a si afectat pe Traian Basescu, cu care a intretinut intotdeauna, incepand din 1992, o relatie extrem de apropiata. De aceea, Andronic sustine ca nu dispune de niciun fel de probe conform carora alegerile au fost fraudate, dar, in schimb, insista asupra intalnirii de taina, din casa lui Oprea, a mai marilor zilei, Florian Coldea, George Maior, Laura Codruta Kovesi si Gabriel Oprea insusi. Si subliniaza, in repetate randuri, ca discutiile au vizat in principal, daca nu cumva chiar in exclusivitate, atat derularea alegerilor si a numararii voturilor, cat si reactiile pe care le-ar fi putut avea PSD la aflarea rezultatelor finale, precum si solutiile pentru contracararea acestora. In al doilea rand, demersul lui Andronic este pe muchie de cutit, intrucat el are drept obiectiv aruncarea in aer a nucleului dur al “sistemului”. Iar acest nucleu dur, chiar stirbit prin eliminarea lui Coldea si crucificarea lui Oprea, este inca puternic si poate reactiona. Intorcandu-se, ca un bumerang, impotriva dezvaluitorului.

Cum in mod corect remarca Andronic, este absolut straniu si unic pana in prezent, in cazul unor dezvaluiri cu un asemenea impact, ca cei aratati cu degetul sa nu reactioneze in niciun fel pentru a dezminti informatiile. Ceea ce poate conduce la certitudinea ca informatiile sunt corecte.

Pe de alta parte, sa ne amintim ca doamna Laura Codruta Kovesi, pe atunci procuror general al Romaniei si, in prezent, seful temutei Directii Nationale Anticoruptie, a afirmat in repetate randuri ca, in cariera si viata ei, nu a avut decat intalniri institutionale cu reprezentanti ai lumii politice. Sa o credem pe cuvant. Daca asa stau lucrurile, atunci intalnirea din noaptea respectiva, la care au participat cel putin doi oameni politici, generalii Gabriel Oprea si Neculai Ontanu, a fost una de tip institutional. Daca asa stau lucrurile, si nu avem niciun motiv sa ne indoim ca asa stau, atunci intalnirea in sine si discutiile purtate nu s-au desfasurat cu prilejul unei aniversari ori a unei chermeze intre simple persoane fizice, ci au avut caracterul unei sedinte de lucru. Iar orice sedinta de lucru de tip institutional are nu numai un caracter oficial, chiar daca se desfasoara la domiciliul uneia dintre persoane, ci si institutional, asa cum a tinut sa sublinieze, in mod repetat, doamna Kovesi.

Cu alte cuvinte, conform lui Andronic, cei patru oficiali ai statului roman au pus tara la cale, subiectul fiind sintetizarea rezultatului alegerilor si contracararea reactiilor uneia dintre taberele politice.

Abia acum putem intelege grozavia acestei nopti de taina, institutionale, dupa cum sustine doamna Laura Codruta Kovesi.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog

Share Button

Zidul de protecție din jurul Laurei Kovesi se transformă, pe zi ce trece, într-o temniță

Share Button

Așa mobilizare de forțe pentru apărarea unui om care, departe de a fi victima cuiva, face el victime nevinovate cu ghiotura, nu mi-a mai fost dat să văd de pe vremea lui Ceaușescu.

lck

Este ceva cu totul și cu totul neromânesc. Efectul experimentării unei fantezii alogene, al unui transplant  hazardat, făcut la plezneală, fără a se lua în calcul anticorpii. După ce semnele respingerii transplantului au apărut,  s-a recurs la perfuzii și aparate! Aparate de stat și diplomatice. Acesta este stadiul în momentul de față.

Doamna Laura Kovesi era prea tânără, la numire, pentru a se întreba și a înțelege ce se întâmplă și de ce tocmai ea. Injectată din abundență cu hormonii puterii, i s-a părut că ascensiunea ei galopantă ține de firesc și nicidecum de un experiment malformant. Acum, cel mai probabil, constată pe propria-i piele efectele secundare. Ar vrea să se retragă dar nu este lăsată.

Semnele respingerii grefei numită „luptă anticorupție”, în forma ultrapolitizată dedicată cobaiului România, au început să se manifeste, cu vigoare, odată cu izbucnirea scandalului Black Cube. Reacția de atunci a autorităților, disproporționată, aberantă, zgomotoasă, belicoasă, încercarea ostentativă a acestora de a demonstra țării și lumii întregi, universului dacă s-ar fi putut, că Laura Kovesi este un bun național de patrimoniu, de care nimeni, nici măcar Mossadul, nici chiar președintele Iohannis, nu se poate atinge, erau, deja, simptomatice.

Scandalul cu plagierea tezei de doctorat și modul rușinos in care așa ziși experți și așa zise comisii au încercat să o spele pe doamna Kovesi de niște pete etice mai persistente chiar și decât cele lăsate de fierul roșu al apartenenței, au accentuat impresia de protecție sfidătoare.

Nici dezvăluirile lui Ghiță și nici demiterea lui Coldea nu au reușit să o scoată din joc, cu toate că un astfel de deznodământ părea iminent.  Cineva situat deasupra normalității și a interesului național românesc  se încăpățâna să-i țină capul afară din mizerie, în vârful unei prăjini telescopice care, pe măsură ce mai apărea o dezvăluire compromițătoare, mai scotea un segment prelungitor.

Acum, serialul lui Dan Andronic intitulat „Noi suntem statul”. Devastator! Cu Laura Kovesi în ochiul ciclonului. Au fost trimiși de urgență, să-și pună pieptul în zidul de protecție a intangibilei, chiar doi dintre participanții la întâlnirea de pomină din seara prezidențialelor din 2009:

  • Gabriel Oprea, care susține că el a organizat atunci doar o nevinovată cină prietenească; este atât de terifiat de forța răzbunătoare a doamnei Kovesi încât nici nu are curajul să-i pronunțe numele în declarația sa;
  • Eugen Nicolicea, care recunoaște din proprie inițiativă (oare?) că da, a fost acolo, dar a plecat înainte de ora 9 (21:00), nevăzând-o printre participanți pe șefa DNA. Săracul Nicolicea, deși fusese invitat la o cină prietenească, n-a mai apucat să se așeze la masă deoarece versiunea ce i-a fost transmisă spre popularizare avea rostul de a nega, chiar dacă pentru un interval orar incomplet, prezența doamnei Kovesi acolo.

Este atât de strident modul în care toate eforturile venite dinspre sistem se concentrează numai și numai pe salvarea Laurei Kovesi încât te întrebi dacă o astfel de determinare, o astfel de rezistență descalificantă în fața evidenței, nu răspund cumva unui ordin imperativ venit din afară, în fața căruia, cei care l-au primit, nu au decât opțiunea executării fără crâcnire.

Evident că așa stau lucrurile! Cineva, care nu înțelege România dar vrea să o administreze cu mână de fier, ridică în jurul Laurei Kovesi baricade, ziduri de protecție, obstacole dintre cele mai butaforice care, prin orice fel de mijloace, să o protejeze pe aceasta de consecințele propriilor ei abuzuri.

Ce mă uluiește în toată această încercare de protecție este nu cinismul celui care ordonă ci prostia celor care execută. Lipsa lor de clarviziune și de instinct de conservare.

Am spus-o și o repet: în rolul în care a fost distribuită, Laura Kovesi a trebuit să comită (și a comis) nenumărate fapte incriminabile. Chiar penale. Pentru care există probe. Tot nenumărate. De la mărturii convergente de martori, până la documente și inregistrări.

Probele grele sunt deținute, evident, de oameni din sistem. Care, într-un fel sau altul, le au pentru că au fost și ei parte a jocurilor murdare ale Laurei. Ei sau instituțiile lor. Din diverse motive (autoapărare, răzbunare, conștiință), unii dintre acești deținători de probe au început, la un moment dat, să vorbească. Astfel s-au format bulgări de zăpadă care au declanșat, în final, avalanșa.

Ceea ce nu înțeleg colegii de „sistem” ai doamnei Kovesi, cei din gașca „noi suntem statul” (dar nu numai aceștia), este că, pe măsură ce rezistența pe post a Laurei Kovesi se prelungește, dezvăluirile compromițătoare care o vizează vor crește atât în gravitate cât și în altitudine ierarhică. Dacă la început era incriminată doar ea, cu plagiatul ei și cu chefuri cu lăutari prin cramele lui Ghiță, după aceea a fost atras în scandal și Coldea, care a căzut. Acum s-a ajuns la un grup infracțional larg, care, în casa lui Oprea, mistifica alegerile prezidențiale din 2009. Păstrându-se ritmul și tendința, vom afla curând că și prezidențialele din 2014 au fost deturnate cam de aceleași personaje din 2009, doar că, în acest caz, unda de șoc îl va lovi direct în plex și pe actualul președinte, cu tot staful său de mahări plantați prin instituții publice sau prin ambasade. Vor aceștia, vrea Klaus Iohannis, ca în siajul scufundării șefei DNA să fie și ei înghițiți de vârtej?

Cam asta îi așteaptă dacă nu stopează, cumva, avalanșa dezvăluirilor împotriva Laurei Kovesi. Mai ales acum, când, în captivitate fiind, Sebastian Ghiță devine mult mai periculos decât înainte.

Iar această avalanșă nu va putea fi stopată decât prin demiterea, demisia sau promovarea pe un post european a actualei șefe a DNA.

Domnul ambasador Klemm, arhitectul zidului de protecție ridicat în jurul Laurei Kovesi, s-a gândit probabil că, pe latura dinspre ocean, acest zid va rămâne veșnic deschis. Mie mi se pare, însă, că, la reflux, unii vor profita de situație și vor închide cercul. Cu ziduri înalte și cu porți grele. Ba, mai mult, îi vor pune și acoperiș.

Am descris, cumva, o temniță?

Să se gândească la asta strategii apărării Laurei Kovesi cu orice preț. Chiar cu prețul compromiterii, în fața românilor, a ideii de justiție. Și să se mai gândească aceștia dacă nu cumva respectiva temniță va fi suficient de încăpătoare ca să-i găzduiască și pe ei, în cazul în care vor nesocoti, în continuare, ideea de dreptate, evidențele și bunul simț.

Sursa: Contele de Saint Germain

Share Button

Ion Cristoiu: “Înzestrarea cu rachete Patriot e un nou gest care poate fi interpretat de Moscova drept unul ţinînd de ipostaza României de etern căţel al Vestului”

Share Button

Toate site-urile şi televiziunile de ştiri au difuzat joi după-amiază, în regim de Breaking news, ştirea potrivit căreia România urmează să achiziţioneze anul acesta din America rachete Patriot în valoare de 4 miliarde de euro.

patriot.0lmfjcz4ob

Desigur, Breaking news-ul a fost folosit de presa noastră din simplul motiv că rachetele Patriot ţin de arsenalul hollywoodian, alături de Rambo, de CIA şi de Secret Service.

Noi credem însă că ştirea merita regimul de Breaking news din cel puţin trei motive:

  1. O asemenea sumă într-o ţară în care mai sunt atîtea de făcut în materie de viaţă cotidiană – de la autostrăzi şi căi ferate de mare viteză pînă la WC-uri publice, măcar în Bucureşti – e o ştire de Breaking news.
  2. Înzestrarea cu rachete Patriot e un nou gest care poate fi interpretat de Moscova, alături de Scut, drept unul ţinînd de ipostaza României de etern căţel al Vestului faţă de Imperiul de la Răsărit.
  3. Achiziţionarea de rachete Patriot la o asemenea sumă, fără organizarea unei competiţii între producători, e o dovadă fără dubiu de încercare a Guvernului PSD-ALDE de a cumpăra favoare americană pe spatele banilor luaţi de la omul de rînd.

Dacă decizia ar fi fost luată de regimul Băsescu nimeni nu-ar fi fost surprins.
Traian Băsescu a făcut din Marele Licurici Steaua Polară a României.

PSD a dus în anii anteriori o campanie de propagandă şi agitaţie împotriva partidelor care-l slugăresc pe Marele Licurici.
Pe drept cuvînt, joi seara, la România 9 de la TVR, Mircea Dinescu şi-a exprimat uluirea pentru această achiziţie aberantă, din seria Tichiei de mărgăritar a chelului.
Ascultîndu-l pe Mircea Dinescu, care a ţinut neapărat să abordăm acest subiect, netrecut pe ordinea de zi a emisiunii, mi-am dat seama că, deşi auzisem ştirea la România Actualităţi, nu mă preocupasem s-o verific.

Am accesat ştirile privind Achiziţia de pe tableta luată cu mine.
După cîteva ştiri citite – toate aceleaşi, pentru că erau copiate după o depeşă Mediafax – am simţit nevoia să mă frec la ochi.
Anunţul nu venise nici de la Preşedinte, nici de la premier, nici măcar de la ministrul Apărării.
Nu era nici măcar informaţie pe surse, obţinută de presă pe căi ilicite.
Lîngă Galaţi, la Smârdan, era în desfăşurare un exerciţiu militar comun româno-american. Astfel de exerciţii trec neobservate de presa noastră, fie şi pentru faptul că, pînă acum cel puţin, n-a fost lansată o bombă nucleară din greşeală. Fiind vorba de fapte strict militare, presa nu se grăbeşte să-şi trimită corespondenţii la faţa locului.
E de la sine înţeles că ştabii Armatei, prezenţi la faţa locului, nu organizează conferinţe de presă.
Chefuri după, da, mai organizează, dar întîlniri cu ziariştii, nu.
Ce dracu să spui presei cît de cît interesant despre un exerciţiu militar?
Ei bine, anunţul privind achiziţia de rachete Patriot în valoare de 4 miliarde de euro a fost făcut nu la o şedinţă CSAT, nu la o ședință de Guvern, ci la o conferinţă de presă organizată la Smârdan, lîngă Galați.
Cel care a făcut anunțul n-a fost președintele României, premierul, Șeful partidului care deține majoritatea în Parlament, ministrul Apărării
Anunţul a fost făcut mai întîi de Florin Vlădică, secretar de stat în MApN la Departamentul Armament, şi a fost confirmat de şeful Marelui Stat Major, Nicolae Ciucă.

Ionuţ Cristache, regizorul emisiunii, a făcut să fie difuzat un grupaj constituit din Declaraţia lui Nicolae Ciucă şi reacţiile lui Sorin Grindeanu şi Liviu Dragnea.
Reacţiile mi-au împins uluirea pînă la descumpănire.
Dacă se pune problema unei asemenea achiziţii (4 miliarde de euro pe armament), responsabili sunt Guvernul şi Majoritatea parlamentară.
Ori atît premierul, cît și șeful Majorității, au părut luați prin surprindere de anunț.

Liderul Majorităţii PSD-ALDE, Liviu Dragnea şi-a exprimat nemulţumirea faţă de declaraţia lui Nicolae Ciucă:

„Ce nu mi-a plăcut astăzi (joi – n.r.) a fost declaraţia – nu ştiu dacă a fost astăzi sau ieri – declaraţia şefului Statului Major care a anunţa deja că va achiziţiona rachete Patriot. Păi au finalizat procedurile? Nu e bine să aştepte derularea procedurilor, totuşi? E şeful Statului Major şi mă aştept la foarte multă rigoare. Poate şi ministrul Apărării se gîndeşte la asta tot timpul acolo, prin minister. Mai puţine declaraţii şi mai multă acţiune cred că este mai bine.”

Chiar dacă Liviu Dragnea nu dezminte categoric anunţul, totuşi, reacţia sa ţine de minima respectare a procedurilor.
Un asemenea anunţ nu e făcut în premieră de un secretar de stat în MApN şi de Şeful Marelui Stat Major.
Premierul Sorin Grindeanu şi-a exprimat şi el nemulţumirea ,în şedinţa de Guvern, faţă de felul aiurea în care a fost făcut anunţul:

„Un ultim lucru, ca şi precizarea legată de dumneavoastră, echipa mea. Nu-mi doresc – şi am şi cerut să se facă o inventariere – ca altcineva decît cei care sunt titularii pe posturi să discute despre lucruri care ţin de alte ministere. Nu vreau să aflu despre investiţii la Ministerul Apărării decît din declaraţii ale ministrului Apărării. Suntem clari?!”

Luînd seamă la reacţiile celor doi şi mai ales plecînd de la nitam-nisamul în care a fost făcut anunţul, joi seara, la emisiune, am intervenit semnalînd în acest caz brambureala din regimul PSD-ALDE.
Un secretar de stat şi un şef de stat major se trezesc vorbind la un exerciţiu militar din provincie despre o decizie de un uriaş impact în opinia publică:
4 miliarde de euro pentru cumpărarea de rachete Patriot de la americani, operaţiune ţinută pînă în cel mai mare secret pînă acum.
Nici pe vremea Guvernului tehnocrat nu s-ar fi întîmplat ca un asemenea anunţ să nu fie rezervat pentru premier sau pentru preşedinte.

Întors acasă, m-am grăbit să aflu mai multe amănunte.
Cele mai importante se refereau la persoana lui Florin Vlădică, secretarul de stat care deschisese gura să facă anunţul înaintea premierului.
Mi s-a părut ciudat că premierul n-a declarat că l-a tras de urechi pentru asta.
Datele despre Florin Vlădică m-au lămurit.

Păi cum să-l urecheze Sorin Grindeanu pe Florin Vlădică pentru anunţul făcut cînd:

  1. Florin Vlădică a fost numit secretar de stat la MApN chiar de Sorin Grindeanu, pe 29 martie 2017.
    Aşadar, Florin Vlădică nu e un rămas de pe vremea Tehnocraţilor.
    E un om de-al lui Sorin Grindeanu.
  2. Florin Vlădică răspunde de achiziţia de armament deşi a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară şi Agricultură la Timişoara, în 1996.
    Ăsta da Guvern al competenţilor!
  3. Lui Florin Vlădică i-a lăsat Ovidiu Tender în grijă afacerile din Senegal.
    Dacă ne gîndim ale cui sunt de-adevăratelea Afacerile din Senegal ale lui Ovidiu Tender, pricepem cum a ajuns un absolvent de Agricultură la Armament.

Suntem în noaptea de 22 spre 23 aprilie 2017.
Au trecut două zile de la indignarea celor doi faţă de anunţ.
În acest timp:

  1. Cei pe care i-a luat gura pe dinainte n-au fost urecheaţi.
  2. Sorin Grindeanu şi Liviu Dragnea n-au revenit cu dezminţiri categorice ale anunţului.

Aşadar, contrar a ceea ce-am susţinut joi seara, în emisiunea de la TVR, cînd n-aveam toate datele, pe cei doi nu i-a luat gura pe dinainte.
Ei au avut misiunea de a lansa informaţia pentru a testa reacţia opiniei publice, dar mai ales pentru a înrădăcina informaţia în conştiinţa românilor.
Achiziţionarea rachetelor Patriot cu suma de 4 miliarde de euro a fost decisă de PSD.
E o tradiţie din partea acestui partid acuzat de neocomunism de a-şi plăti supravieţuirea la putere, făcînd pe plac Puterilor Străine prin concesii economice ultracostisitoare, jucînd rolul mitei oficializate.

Cumpărarea de rachete Patriot e o formulă subtilă de a cumpăra bunăvoinţa de la noua administraţie americană.
Cum însă suma e înspăimîntătoare şi cum nea Gigel din electoratul PSD, nu pricepe cum de dă Partidul lui, zis și naționalist, asemenea sumă pentru achiziţionarea de armament de la americani, care le țin prin magazii, în căutarea șefilor din alte părți ale Lumii, care să le cumpere, pe spatele popoarelor lor, Sorin Grindeanu şi Liviu Dragnea au apelat la o şmecherie:
I-au pus pe cei doi să facă anunţul în locul lor.
Au micșorat astfel din start impactul negativ al știrii că Guvernul PSD ia patru miliarde de dolari de la gura dezvoltării pentru a le da americanilor pe de a moaca!

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Share Button

Eu cred…

Share Button

Motto: Eu cred că pământul e plat
asemeni unei scânduri groase,
că rădăcinile arborilor îl străbat
atârnând de ele-n gol, cranii şi oase… (Nichita Stanescu)

sebastian ghita

Eu cred că Sebastian Ghiță este în arest doar cu vorba. Tot gândindu-mă la el și la ce știe, mi-a apărut în minte păzit ca o comoară.

L-a văzut cineva după gratii? Nu! Eu l-am văzut, cu imaginația mea, într-un apartament luxos, securizat, îmbietor la mărturisiri. Păzit, e drept, mai ceva ca Edward Snowden, dar arătându-i-se respectul cuvenit unei mari enigme, nedezlegată încă. Unui mare zăcământ, pe cale de a fi exploatat.

Eu cred că, orice mi-ar spune diverși decriptografi ai momentului, forma cea mai avantajoasă pentru actualul sistem din România de a-l aduce pe Sebastian Ghiță în țară este: fără suflare. Iar custozii săi sârbi sunt conștienți de asta! Și, nădăjduiesc, își iau precauțiile necesare.

Eu cred că singura șansă a lui Sebastian Ghiță de a scăpa de hăitașii săi care vor, cu orice preț, să-l reducă la tăcere înainte de a vorbi mai mult, este să vorbească mai mult. Mai mult decât a făcut-o până acum. Și nu oricând ci acum, cât mai repede, imediat, de-acolo de unde încă poate vorbi.

Eu cred că, și dacă ajunge viu la Beciul Domnesc, va fi rapid metamorfozat într-un viu mort. Există metode, există droguri, există tehici de avariere psihică, cu eficiență garantată. Există o agricultură a serviciilor secrete care știe sa transforme omul în legumă, creierul uman în conopidă furajeră.

Eu cred că, de-acum, orice încercare a lui Sebastian Ghiță de a tăcea și a nădăjdui să cadă la pace, fără daune, cu sistemul, va fi o formă, inconștientă, de tentativă de sinucidere. Ca și cum, într-o clădire cuprinsă de flăcări, ai incerca să te salvezi sărind în gol de la etajul 20.

Eu cred că, la scara mizeriilor politice românești de început de mileniu 3, pământul poate fi considerat plat. Și mai cred că  realitățile proiectate la orizontul scurt al înțelegerii noastre imediate nu ar trebui complicate cu tot felul de corecții de curbură. Pământul e plat și împarte, ca în poezia lui Nichita, lumea în două: deasupra viață, dedesubt „cranii și oase”.

Eu cred că, pe Sebastian Ghiță, povara secretelor grele pe care le poartă cu sine îl apasă tot mai mult in jos, spre marginea scândurii groase sub care e hăul. Singura lui șansă de a opri această prelingere spre tenebre este să se elibereze, până nu e prea târziu, de povară, și să redevină sevă. După care va fi grija arborelui să-l scoată la lumină.

Sursa: Contele de Saint Germain

Share Button