Archive for Adevaruri ?!
Harta Noii Ordini Europene
Un document incendiar care circula pe Internet:
La inceputul lunii decembrie 1989, presedintele Romaniei socialiste, Nicolae Ceausescu, a primit din partea lui Iulian Vlad un raport despre discutiile din Malta dintre celor doua mari super-puteri de la acea vreme, Statele Unite si URSS. Raportul vorbeste despre “un nou echilibru pe continentul european”, respectiv “redefinirea sferelor de influenta”. Documentul a fost facut public si nu insistam asupra lui. Ceea ce nu se stie, este faptul ca alaturi de informatiile mai sus amintite, spionii romani care s-au ocupat de operatiunea “Malta” au mai adus si o harta. Acest document a produs pe plan intern, in timp, demisia unui sef de Mare Stat Major al Armatei Romane si o catastrofa aeronautica: cea de la Balotesti, din 1995. Pe plan extern, tot ceea ce continea la acel moment harta s-a produs sau este pe cale sa se produca. Va prezentam o reproducere a documentului care se afla la biblioteca din Bucuresti a Miscarii Legionare.
Pe 31 octombrie 2000, generalul de corp de armata Mircea Chelaru, la vremea respectiva sef al Marelui Stat Major al Armatei, a anuntat o conferinta de presa ad-hoc, seara tarziu. El a declarat, spre uluirea asistentei, ca structuri de tip mafiot incearca sa destabilizeze Romania si sa enclavizeze sudul Olteniei. Adica sa constituie o veritabila “Republica a Olteniei”. Generalul nu a dat alte amanunte. La cateva ore, in replica, a venit raspunsul Ministerului de Interne, prin generalul Mircea Muresan, care a spus ca “se poate vorbi de elemente de crima organizata, generate de nivelul scazut de trai, de saracie. Este vorba despre recuperatori, traficanti de droguri si cei implicati in fenomenul prostitutiei. Daca nu tinem sub control fenomenul, in timp, e posibil sa devina un pericol”. A doua zi, pe 1 noiembrie 2000, Mircea Chelaru si-a dat demisia din functia de sef al Marelui Stat Major al Armatei. Despre ce era vorba? In 1992, William B. Wood, geograf sef al Departamentului de Stat american (fost ambasador SUA in Afganistan), dadea publicitatii o harta cu noile granite ale statelor Europei, granite care ar fi trebuit modificate in virtutea intereselor strategice de dupa caderea blocului comunist. Adica intelegerea de la Malta.
Pe scurt, se preconiza ca: Scotia devine independenta; o parte a Irlandei de Nord se uneste cu Republica Irlanda; Bretania se desprinde de Franta; Tara Bascilor si Catalunia se desprind de Spania; Italia se divide in zona de nord si zona de sud; Belgia se divide in Flandra si Wallonia; Cehoslovacia se rupe in doua; Kaliningrad va fi o zona autonoma in cadrul Rusiei; Kosovo se alipeste Albaniei; Transilvania devine parte a Ungariei; actualele judete Dolj, Caras-Severin si Timis se desprind de Romania si devin o tara a tiganilor; partea vestica a Basarabiei revine Romaniei; partea estica a Basarabiei, inclusiv Transnistria, devin zona autonoma “Dniester” in cadrul Ucrainei.
Publicatia franceza “L’evenement de Jeudi” arata harta mai sus mentionata, in octombrie 1992. Peste Romania de sud-vest scrie “Tigani”. Un asemenea document primise Ceausescu si despre el vorbea si generalul Chelaru.
Ce spune harta si ce s-a intamplat
Iata paralele dintre datele hartii mai sus amintite si evenimentele de pe batranul continent, din 1990 pana astazi:
- In 1993 Cehoslovacia a disparut de pe harta lumii si au aparut Cehia si Slovacia. Pasnic.
- Divizarea Iugoslaviei, asa cum vorbea documentul, a fost efectul unui sir de conflicte armate incepand cu 1990, cand Germania recunoaste prima independenta Sloveniei si Croatiei. In 1991 incepe razboiul dintre sarbi si croati, iar in 1992 cel dintre sarbi si bosniaci.
- In 1996 mafia albaneza preia controlul traficului de droguri din Balcani.
- In 1999 au loc bombardamentele NATO din Serbia.
- In februarie 2008 Kosovo isi declara independenta fata de Serbia, cu recunoasterea UE si SUA. Este foarte posibil sa se uneasca cu Albania in urmatoarea perioada.
- In noiembrie 2007, premierul regional scotian Alex Salmond, seful Partidului National Scotian (SNP), a vorbit pentru prima oara despre un calendar de separare de Marea Britanie si a prezis ca Scotia va fi independenta peste 10 ani, respectiv in 2017. Salmond a promis organizarea unui referendum asupra independentei Scotiei inainte de alegerile regionale din 2011.
- In noiembrie 2007 flamanzii din Belgia au aprins scanteia scindarii - deputatii flamanzi au votat o lege care vizeaza reducerea drepturilor de vot ale francofonilor. Acest lucru s-a intamplat pentru prima oara de la independenta Belgiei, in 1830.
- In vara anului 2009, guvernul Berlusconi a fost zguduit de un scandal care a readus in actualitate ideea secesiunii dintre sudul si nordul Italiei.
- “Eliberarea” bretonilor, considerati urmasi ai celtilor veniti din insulele britanice, de sub “opresiunea franceza” este sustinuta de Armata Revolutionara Bretona, care si-a inceput activitatea inca de la inceputul anilor 1970. Nascuta ca o copie fidela a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), organizatia bretona apartine aripii extremiste a miscarii nationaliste Emgann, miscare al carei obiectiv este independenta Bretaniei fata de Franta.
- In anul 2009 locuitorii din mai multe zone ale Cataloniei au participat la un referendum “simbolic” privind independenta acestei regiuni fata de guvernul de la Madrid.
- “Situatia din Craiova a scapat de sub control si cred ca nu mai poate fi stapanita. Nu mai ai curaj sa iesi seara pe strada”. Afirmatia apartinea presedintelui Consiliului Judetean Dolj, Ion Preoteasa, si era legata de escaladarea luptelor de strada intre clanurile mafiote din Banie in ultimele luni ale anului 2007. Au urmat anii 2008 si 2009, cand razboaiele dintre clanurile de tigani din Craiova s-au derulat chiar in centrul orasului, langa Tribunalul Judetean, in plina zi.
Chelaru: ” Oltenia urma sa se desprinda de Romania in decembrie 2000″
Generalul Mircea Chelaru (foto): “La vremea respectiva (octombrie 2000) aveam informatii precise despre enclavizarea sudului Olteniei, si nu numai, de comunitati compacte de rromi, cu implicarea unor structuri de tip mafiot. Pe vreme de pace, rolul armatei e acela de a produce starea de descurajare a unor potentiali agresori. Tocmai in acest sens am convocat acea conferinta de presa, pentru a descuraja, pentru a atrage atentia acelor structuri ca se stie despre ele si ca exista modalitati de anihilare a lor. Demisia mea a fost legata de acea declaratie. Regret ca am avut dreptate. Fenomenul enclavizarii e real. Oltenia urma sa se desprinda oficial de Romania in decembrie 2000, iar Strehaia urma sa devina capitala enclavei. Din cate stiu, nu s-a renuntat inca la acest plan. In Romania s-au facut si se fac greseli politice ce intra in categoria erorilor istorice care, tare ma tem, nu se vor putea spala decat cu sange”.
Generalul Mircea Chelaru, nascut in 1949, este doctor in stiinte militare si a absolvit - pe langa Scoala Superioara de Ofiteri si Academia Militara din Romania - Colegiul de Studii Strategice si Economice de Aparare din cadrul Centrului European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall” din Germania, precum si cursuri internationale de drept militar. In anul 1990 a fost director al Diviziunii III de contraspionaj la Serviciul Roman de Informatii. A fost seful Marelui Stat Major al Amatei in anul 2000. Din anul 2008 este general cu patru stele, in rezerva.
De ce a disparut dosarul Balotesti?
Din informatiile pe care le detinem, spionul roman care i-a adus lui Iulian Vlad si prin acesta, lui Ceusescu, acele date de la Malta, in 1989, a decedat in catastrofa aeronautica de la Balotesti. Citam declaratia unei persoane care cunoaste detalii din interiorul sistemului: “Omul care a adus informatiile de la Malta in 1989 se afla in Airbusul care s-a prabusit la Balotesti in 1995. Nu a fost un accident aviatic, a fost un act terorist, o executie, era vizata chiar persoana care era implicata in actiunea romaneasca de spionaj de la Malta”. O aeronava cu destinatia Bruxelles s-a prabusit, la 31 martie 1995, in jurul orei 9.00, in apropierea Aeroportului International Bucuresti Otopeni, dupa aproximativ doua minute de la decolare. In accident si-au pierdut viata toti membrii echipajului, cei 49 de pasageri, majoritatea belgieni, inclusiv consulul Ambasadei Belgiei la Bucuresti, dar si functionari ai Comisiei Europene. Aeronava, fabricata in 1987, apartinea Companiei TAROM si efectua zboruri regulate Bucuresti - Bruxelles.
Desigur, este greu de crezut ca in Romania am putea asista la o asemenea desfasurare complexa de forte, ca in filmele de spionaj, dar… Ce scrie presa in 20 mai 2008: “Dosarul celei mai mari catastrofe aviatice din Romania, accidentul de la Balotesti, este de negasit. Consiliul Superior al Magistraturii incearca sa afle cum au disparut documentele, inainte ca procurorii sa se pronunte asupra cauzelor care au dus la catastrofa aviatica”. Timp de mai multe luni au fost luate la puricat arhivele Parchetelor Tribunalului si Curtii de Apel Bucuresti, dar si cele ale Parchetului Curtii Supreme. Verificarile au dus la concluzia ca dosarul accidentului aviatic nu a fost solutionat de niciunul din aceste parchete. Cat despre dosarul in sine, acesta s-a evaporat din arhivele celor trei unitati de Parchet care au preluat pe rand fraiele investigatiei. Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a decis ca procurorii sa reconstituie documentele care lipsesc. Nu s-a specificat cum sa le reconstituie…
România a scăpat, deocamdată, de liniile noii ordini europene trasate pe această hartă blestemată. Reamintim, însă, o idee aristotelică, conform căreia o comunitate în care dispare Justiţia este pe cale de disoluţie, în contextul în care România este în acest moment cel mai corupt stat din Uniunea Europeană, iar nivelul de trai este în prăbuşire.
AIM
De ce ne urăsc fiii celor
care au bolşevizat România?
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, în peisajul mediatic au apărut voci care au început să ne răstălmăcească istoria, minimalizînd şi denaturînd faptele de glorie ale înaintaşilor, să ne defăimeze personalităţile devenite simboluri şi valori ale spiritualităţii româneşti şi, în general, să-i prezinte pe români ca un popor necivilizat, fără cultură, fără demnitate. La început, mai timide, aceste atacuri au crescut, treptat, în agresivitate, ajungîndu-se ca, astăzi, ele să devină un fapt obişnuit, de care nu se mai simt deranjaţi nici măcar cei direct vizaţi, adică românii. Constrînşi să se îngrijească de propria existenţă, sub presiunea unui individualism impus aproape cu brutalitate de activiştii neoliberalismului postdecembrist, mulţi dintre ei nu şi-au mai dat seama că în România se instaura, cu ficare acţiune politică sau aşa-zisă reformă administrativă, economică, culturală etc., un regim de ocupaţie. N-au sesizat, deşi s-au străduit unii să le deschidă ochii, că atacurile din ce în ce mai virulente asupra valorilor noastre culturale au fost gîndite tocmai să înlesnească realizarea acestui obiectiv. În acest scop, trebuiau demolaţi stîlpii de rezistenţă ai unităţii şi coeziunii poporului, ai credinţei sale strămoşeşti, ai dorinţei sale de a trăi într-o ţară liberă şi independentă, în care să se simtă stăpîn pe munca şi bogăţiile sale, valori pentru care şi-au dat viaţa generaţii întregi de înaintaşi.
Mulţi au fost duşi în eroare de aceste atacuri perfide, ajungînd chiar să creadă că trecutul istoric al poporului român, în spiritul căruia au fost educate atîtea şi atîtea generaţii de români, ar fi fost glorificat, artificial, de propaganda comunistă. Campania furibundă de condamnare a fostului regim, ce a reprezentat, practic, suportul ideologic al acţiunilor de demolare a structurilor instituţionale ale statului, s-a dovedit a fi extrem de benefică şi pentru propaganda denigratoare îndreptată împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc.
A trebuit, însă, să treacă 20 de ani, să vedem ţara prăbuşită, cu economia devastată, cu bogăţiile ei în mîna a tot felul de aventurieri străini, cu valorile noastre spirituale defăimate, cu învăţămîntul, cultura, sănătatea şi chiar vitalitatea poporului grav afectate, ca să ne dăm seama că tot ceea ce a început în acel decembrie nefericit pentru poporul român n-a fost nimic altceva decît o agresiune de mari proporţii, care continuă şi în prezent şi care nu are alt scop decît să ne piardă ca neam, pentru ca aceste teritorii şi cine or mai rămîne pe ele să ajungă pentru totdeauna sub stăpînire străină.
Dacă mai sînt unii care se îndoiesc de această perspectivă şi nu înţeleg că tot dezastrul ce s-a produs în ultimii 20 de ani este rezultatul unor acţiuni premeditate, le supun atenţiei, ca un argument suplimentar, o scurtă analiză asupra unora dintre cei mai aprigi detractori şi defăimători ai neamului românesc.
În primul rînd, cred că nu-i o simplă coincidenţă că, în marea lor majoritate, aceştia sînt fiii celor care, tot într-un moment greu pentru ţară, respectiv spre sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, au impus, de asemenea, României un regim de stăpînire străină, făcîndu-se cunoscuţi prin zelul lor nemăsurat faţă de ocupantul sovietic. Activişti ai bolşevizării ţării şi duşmani ai poporului român, aceştia ne-au rămas în amintire prin cunoscutele fapte criminale din anii ‘50, ce au urmărit anihilarea fizică a intelectualităţii, considerată, pe bună dreptate, stîlpul rezistenţei naţionale. A se constata că analizele şi rechizitoriile asupra acestor grave evenimente i-au ocolit, cu premeditare, pe adevăraţii vinovaţi. Au fost supuşi, însă, oprobriului public tot românii, care, din ignoranţă, au devenit victime ale manipulării şi au fost folosiţi în asemenea acţiuni barbare.
Adevăraţii criminali de atunci şi-au dus traiul tihnit pînă la adînci bătrîneţe şi şi-au lăsat urmaşi de nădejde, care le continuă “opera” şi în vremurile noastre. Iată, doar, patru dintre aceste nume: Leonte Tismăneanu, născut Leonid Tismineţki, Walter Roman, născut Neuländer, Dionis Patapievici, născut Denys Patapiewicz, şi Mihai Oişteanu, născut Mihail Oigenstein. Ce au ei în comun? În primul rînd, faptul că toţi sînt evrei, proveniţi din teritoriile unde sovieticii şi-au pregătit acţiunile împotriva României, toţi, după 1964, şi-au românizat numele pentru a-şi ascunde originea, dar, mai ales, crimele săvîrşite în perioada de bolşevizare a României, toţi au ajuns, cu sprijinul Moscovei şi al NKVD-ului, pe trepte înalte ale ierarhiei de partid, toţi şi-au lăsat cel puţin cîte un urmaş cărora le-a transmis atitudinea lor ostilă faţă de români şi misiunea de a continua să-i duşmănească.
Anul 1964 a marcat începutul unei perioade de dezgheţ în politica statului comunist. Românii din nomenclatura de partid şi-au întărit poziţiile şi au început să imprime propagandei şi ideologiei de partid un caracter naţional din ce în ce mai pronunţat. S-au recunoscut şi au fost condamnate chiar şi o parte din greşelile şi crimele trecutului. România se distanţa tot mai mult de Moscova şi stabilea relaţii cu lumea occidentală. Concomitent, aparatul de partid şi instituţiile statului au fost curăţate de elemente alogene, barîndu-se, totodată, prin subtile pîrghii administrative, accesul etnicilor minoritari în funcţii importante. În aceste condiţii, indivizi ca aceia nominalizaţi mai sus şi-au pierdut poziţiile dominante în partid şi, o dată cu ele, privilegiile importante de care beneficiau. Desigur, n-au fost aruncaţi în stradă din locuinţele luxoase pe care le ocupau, aşa cum au făcut odraslele lor cu românii după 1990, dar nici nu li s-a mai permis desfrîul şi opulenţa cu care se obişnuiseră şi, mai ales, favoarea pe care le-o dădea puterea.
Cei care le-au făcut această “neplăcere” erau tocmai românii, pe care ei îi urau genetic şi lucru acesta n-aveau cum să-l uite. Unii au mai apucat momentul răzbunării din decembrie 1989, aşa cum a fost Silviu Brucan, alt evreu cu nume schimbat, alţii au lăsat pe seama urmaşilor duşmănia împotriva românilor şi, din cîte se constată, aceştia se dovedesc extrem de zeloşi în a-şi executa aceste obligaţii testamentare. Îi recunoaştem, prin ostilitatea ce o manifestă faţă de români, prin înverşunarea cu care încearcă să ne înstrăineze de valorile naţionale şi, în general, prin răul imens făcut ţării în aceşti 20 de ani, pe indivizi ca Vladimir Tismăneanu, Petre Roman, Horia Roman Patapievici sau Andrei Oişteanu. Sînt binecunoscute blasfemiile lor împotriva personalităţilor istorice, culturale, teologice etc. care ne-au marcat istoria şi ne-au ridicat spiritualitatea naţională ce ne dă identitate, legitimitate şi ne plasează în rîndul naţiunilor civilizate etc.
Şi ei, ca şi bolşevicii din care, biologic, se trag, tot de pe funcţii de autoritate îi duşmănesc pe români. Puterea ce le-o conferă aceste funcţii le permit să acţioneze cu mai multă eficienţă şi, totodată, să beneficieze de privilegii şi să ducă un trai opulent pe seama poporului pe care-l batjocoresc prin cele mai infame expresii. Dacă părinţii lor i-au duşmănit pe români în numele comunismului, iată că ei o fac de pe poziţie de anticomunişti. Numai vectorul s-a schimbat, scopul a rămas însă acelaşi, adică să-i menţină pe români într-o stare de înapoiere culturală pentru a-i putea domina.
Pentru români se pun, însă, nişte întrebări: de ce tocmai Patapievici, cel care s-a afirmat deschis ca denigrator al neamului românesc, a fost numit şi reinvestit în funcţia de preşedinte al Institutului Cultural Român, organism care ar trebui să ne promoveze cultura şi valorile în lume şi de care el, de fapt, se foloseşte pentru a ne batjocori şi a ne expune în ipostaze umilitoare? De ce o altă odraslă de bolşevic, în speţă Tismăneanu, a ajuns “inchizitorul” comunismului, folosindu-se de această ocazie, autoritate şi, bineînţeles, fonduri substanţiale, pentru a-i ataca, de fapt, tot pe români? De ce şi celelalte odrasle de bolşevici se situează bine în zona privilegiaţilor postdecembrişti, nimeni nu-i deranjează cu nimic, ocupă funcţii importante, duc un trai opulent pe seama românilor pe care continuă să-i umilească cu abjecţiile lor anticomuniste? Sînt întrebări la care ar trebui să răspundă cel care le-a încredinţat aceste funcţii şi continuă să-i încurajeze în acţiunile lor, deşi acestea oripilează tot mai multă lume. Sînt, desigur, întrebări retorice pentru că şi individul numit Băsescu Traian, prin tot ceea ce face, se poziţionează împotriva intereselor poporului român. În aceste condiţii ar trebui să-i întrebăm pe cei care l-au votat pe acest individ dacă nu cumva prestaţia lui începe să-i dezamăgească, dacă nu cumva încearcă un sentiment de culpabilitate faţă de răul ce s-a abătut asupra ţării.
trimite unui prieten
20 reasons Global Debt Time Bomb explodes soon
Yes, 20. And yes, any one can destroy your retirement because all 20 are inexorably linked, a house-of-cards, a circular firing squad destined to self-destruct, triggering the third great Wall Street meltdown of the 21st century, igniting the Great Depression II that George W. Bush, Ben Bernanke, Henry Paulson and now President Obama have simply delayed with their endless knee-jerk, debt-laden wars, stimulus bonanzas and bailouts.
Wow, what an epic Hollywood blockbuster this will make: You know the drama, can’t miss the warnings. The financial press is flooding us with plot lines … a Forbes cover story focuses on a “Global Debt Bomb: How It Could Wreck Your Life” … Leaders at the World Economic Forum on Swiss Mt. Davos fear another global meltdown will trigger mass rebellions … The Economist calls the plot a “Global Asset Bubble,” with cheap money fast driving up asset prices.
Plus, Bloomberg BusinessWeek is adding jet fuel to the ticking time-bomb in: “After the Stimulus Binge, a Debt Hangover: Trillions of dollars have been spent keeping the global economy afloat. But now fears about the Great Recession are giving way to worries about something else: The Great Reckoning” when massive debts come due. Then the debt bomb explodes “and the results won’t be pretty for investors or elected officials.”
Forbes discovered the trigger mechanism in “This Time Is Different: Eight Centuries of Financial Folly,” by economists Carmen Reinhart and Kenneth Rogoff: The “90% ratio of government debt to GDP is a tipping point in economic growth.” For 800 years “you increase it over and beyond a high threshold, and boom!” Well guess what? “The U.S. government-debt-to-GDP ratio is 84%.” Soon, Ka-Booom! Depression. Kiss your retirement goodbye.
Who knows? Forbes? Bloomberg BusinessWeek? The Economist? Davos-World Economic Forum? True, they’re all looking at the same plot line for a Hollywood blockbuster about the “Global Debt Time Bomb.”
But the financial press navigates in a fog. There’s not just one, but many triggers, all linked in a lethal network. We’ve reported on it for years. Now you tell us: What triggers this firestorm?
Poll: 20 economic weapons of mass destruction triggering ticking Global Debt Time Bomb
1. Federal Budget Deficit Bomb. The Bush/Cheney wars pushed America deep into a debt hole. Federal debt limit was just raised almost 100% with Obama’s 2010 budget, to $14.3 trillion vs. $7.8 trillion in 2005. The Congressional Budget Office predicts future deficits around 4% through 2020. Get it? America’s debt at 84% of GDP will soon pass that toxic 90% trigger point.
2. U.S. Foreign Trade Bomb. Monthly deficits actually dropped from $50 billion per month to roughly $35 billion. But the total continues climbing as $400 billion is added each year. Foreigners now own $2.5 trillion of America, with China holding over $1.3 trillion in Treasury debt.
3. Weakening U.S. Dollar as Foreign Reserve Currency Bomb. Fear China and other currencies will replace dollar as main foreign reserves. The dollar’s fallen: The main index measuring dollar strength has gone from 120 at the Clinton-to-Bush handoff to below 80 today.
4. Cheap Money Bomb: Credit Ratings Down, Rates Up. Economists at S&P, Fitch and Moody’s were totally co-conspirators of Fat Cat Bankers, misleading investors before meltdown: Soon, debt up, ratings down, interest rates soar.
5. Global Real Estate Bomb. Dubai Tower, new “world’s tallest building” is empty. BusinessWeek warns that China’s housing collapse could be worse than America’s. Plus the U.S. commercial real estate bubble is now $1.7 trillion, a “ticking time bomb” bloating 25% of bank balance sheets.
6. Peak Oil and the Population Bomb. China and India each need 500 new cities. The United Nations estimates world population exploding 50% from 6 billion to 9 billion by 2050: Three billion more humans demanding more automobiles, exhausting more resources to feed their version of the gas-guzzling “America Dream.”
7. Social Security Bomb. We have no choice; eventually we must either cut benefits or raise taxes. Politicians hate both, so they’ll do nothing. Delays worsen solutions. Without action, by 2035 Social Security and Medicare benefits will eat up the entire federal budget other than defense.
8. Medicare: A Nuclear Bomb. Going broke faster than Social Security. Prescription drug benefit added an unfunded $8.1 trillion. In 5 years estimates rose from about $35 trillion to over $60 trillion now.
9. Health-care Insurance Bomb. Burden increasingly shifted to employees. Costs rising faster than inflation. Recent Obamacare plan would have cost $90 billion annually, paid to Big Pharma and insurers.
10. State and Local Government Budget Bombs. Deficits of $110 billion in 2010, $178 billion in 2011on top of more that $450 billion in underfunded state and municipal employee pension funds.
11. Underfunded Corporate Pensions Bomb. From $60 billion surplus in 2007 to $409 billion deficit in 2009. And a whopping 92% of the pension plans of companies are now underfunded. Defaults are guaranteed by taxpayers.
12. Consumer Debt Bomb. Americans are still living beyond their means. Even with a downturn, consumer debt rose from about $2.3 to $2.5 trillion. Fat Cat Bankers love it — yes love making matters worse by gouging cardholders and mortgagees, blocking help in foreclosures and bankruptcies.
13. Personal Savings Bomb. Before the 2008 meltdown savings rate dropped from about 10% in the early 1980s to below zero. Now it’s increasing, slowing retail recovery. Today, government’s the big “unsaver.”
14. War and Military Defense Deficits. Costs of Iraq and Afghanistan wars — $200+ billion annually, $3 trillion minimum, with massive long-term costs for veteran medical care, equipment renewal, recruitment.
15. Homeland Insecurity Bomb. Security at airports, seaports, borders, vulnerable chemical plants all increase budgets.
16. Fed/Treasury Bailout Bombs. Tax credits, loans, cash and purchase of toxic assets from Wall Street banks estimated at $23.7 trillion as new debt was shifted from too-big-to-fail Fat-Cat banks to taxpayers.
17. Insatiable Washington Lobbyists Bombs. Paulson, Goldman, Geithner, Morgan and Wall Street banks, through their lobbyists and former employees working inside now have absolute power over government spending. Democracy and voters are now irrelevant in America’s new corporate-socialism.
18. Shadow Banking: The Derivatives Bomb. Wall Street wants no regulation of this $670 trillion, high-risk, out-of-control casino that’s highly leveraged versus the $50 trillion total GDP of all nations. We forget that derivatives almost destroyed global economies in 2008-09, finally will by 2012.
19. Dysfunctional Two-Party Political Bomb. Polarized partisanship increasing: Every day both parties show zero interest in cooperating for the public good. Instead they fight viciously, resisting everything and anything proposed by opponents. Only goal: Score political points, make the other side look bad.
20. The Coming Populous Rebellion Bombs. Nobody trusts anyone in authority. For good reason. So immediate gratification, short-term betting and a lack of long-term perspective wins for individual investors, consumers and taxpayers as well as Washington, Wall Street and Corporate America CEOs. Today: “Doing what’s right for the common good and country” is just empty political rhetoric.
Forbes. The Economist. Davos-World Economic Forum. Bloomberg BusinessWeek. All one voice, one loud, lonely chorus echoing that famous Beatles tune: “Head in a cloud … The fool on the hill, sees the sun going down … a thousand voices talking perfectly loud. But nobody ever hears him, or the sound he appears to make … And the eyes in his head, see the world spinning ’round …ooh, round and round and round.”
Historians and behavioral economists tell us most investors are blind optimists. Investors cannot see bubbles from inside their bubble. Nor Fat Cat Bankers from inside their mega-bonus-bubble. Nor politicians from inside the beltway bubble.
Why? The optimist’s brain filters out bad news. They know their dreams of prosperity will come true. Then, when they finally do see that the proverbial light at the end of the tunnel is an oncoming train, it’s always too late.
I will say it again, gently: A new meltdown is coming. The Great Depression II is coming, soon. And yet, I know your mental filters are working, blocking warnings of a bomb. I can even hear you calling me “the fool on the hill who sees the sun going down, the world spinning round” … sees you kissing your retirement goodbye.
Paul B. Farrell
sursa: marketwatch.com
trimite unui prieten
Enemies Of Free Speech Call For Internet Licensing
Calls to introduce a licensing system to police the Internet on behalf of a powerful UN agency represent the latest salvo in a long-running battle to kill free speech on the web and bring an end to the powerful digital democracy that has devastated the carbon tax agenda of the UN by exposing the Climategate scandal.
UN International Telcommunications Union secretary general Hamadoun Toure told the World Economic Forum in Davos this past weekend that global treaties need to be enacted in the name of stopping cyber warfare.
Craig Mundie, chief research and strategy officer for Microsoft, told fellow globalists at the summit that the Internet needed to be policed by means of introducing licenses similar to drivers licenses – in other words government permission to use the web.
“We need a kind of World Health Organization for the Internet,” he said.
“If you want to drive a car you have to have a license to say that you are capable of driving a car, the car has to pass a test to say it is fit to drive and you have to have insurance.”
Andre Kudelski, chairman of Kudelski Group, said that people should be forced to “have two computers that cannot connect and pass on viruses”. Since using the Internet requires a computer to connect to a network, it seems unclear as to how this would work without blocking off entire areas of the Internet altogether.
Globalists are invoking the threat of cyber attacks by nation states in order to accomplish their real agenda of stifling and regulating out of existence the last true outpost of free speech – the Internet. The establishment is furious at the level of influence individuals and small political groups have been able to wield by means of the world wide web, particularly over the last few years.
Climategate is a perfect example of the power of the digital democracy that authoritarian enemies of free speech want to crush. The Copenhagen global warming conference was completely devastated by the Climategate revelations which appeared just days before elitists convened to ram through their CO2 scam. As a result of bloggers feverishly pursuing the Climategate story, the entire foundation of the UN’s IPCC has been totally eviscerated and the global warming hoax is on its last legs.
The power to cripple entire branches of their control freak agenda within a matter of weeks has the globalists hopping mad, which is why their mission to eliminate real free speech on the web is accelerating.
“Don’t be surprised if it becomes reality in the near future,” writes ZD Net’s Doug Hanchard. “Every device connected to the Internet will have a permament license plate and without it, the network won’t allow you to log in.”
The graphic below illustrates how you would be blocked from using the Internet if your device had not obtained government permission to access the network.
Another method would be to make the use of fingerprint scanners that are included on a lot of new computer models mandatory. You would have to register your fingerprint at a central government data center and then scan each time you want to access the Internet. Misbehave online and your access will be denied.
“One thing is for sure,” concludes Hanchard, “A lot of money is going to be spent trying and sooner or later, everyone may have to pay with an Internet cop instant messaging you – “license and registration please”.
It seems certain that cyber security problems will be exploited or even manufactured to justify the move to Internet licensing. Authorities need to create a strong pretext to justify measures that would otherwise be rightly rejected for what they truly represent – government regulation and censorship of the web that would outstrip anything the Communist Chinese have attempted.
Internet censorship bills currently working their way into law in the UK, Australia and the U.S. legislate for government powers to restrict and filter any website that it deems to be undesirable for public consumption.
In the UK, legislation slated as the “Digital Economy Bill“, currently being debated in the House of Lords, would allow the Home Secretary to place “a technical obligation on internet service providers” to block whichever sites it wishes.
Under clause 11 of the proposed legislation “technical obligation” is defined as follows:
A “technical obligation”, in relation to an internet service provider, is an obligation for the provider to take a technical measure against particular subscribers to its service.
A “technical measure” is a measure that — (a) limits the speed or other capacity of the service provided to a subscriber; (b) prevents a subscriber from using the service to gain access to particular material, or limits such use; (c) suspends the service provided to a subscriber; or (d) limits the service provided to a subscriber in another way.
In other words, the government will have the power to force ISPs to downgrade and even block your internet access to certain websites or altogether if it wishes.
The legislation comes in the wake of amplified UK government efforts to seize more power over the internet and those who use it.
For months now unelected “Secretary of State” Lord Mandelson has overseen government efforts to challenge the independence of the of UK’s internet infrastructure.
Mandelson also wants to impose harsh policies, via the Digital Economy Bill, that would see users’ broadband access cut off indefinitely, in addition to a fine of up to £50,000 without evidence or trial, if they download copyrighted music and films. The plan has been identified as “potentially illegal” by experts.
The legislation would impose a duty on ISPs to effectively spy on all their customers by keeping records of the websites they have visited and the material they have downloaded. ISPs who refuse to cooperate could be fined £250,000.
As Journalist and copyright law expert Cory Doctrow has noted, the bill also gives the Secretary of State the power to make up as many new penalties and enforcement systems as he likes, without Parliamentary oversight or debate.
This could include the authority to appoint private militias, who will have the power to kick you off the internet, spy on your use of the network, demand the removal of files in addition to the blocking of websites.
Mandelson and his successors will have the power to invent any penalty, including jail time, for any digital transgression he deems Britons to be guilty of.
Despite being named the Digital Economy Bill, the legislation contains nothing that will actually stimulate the economy and is largely based on shifting control over the internet into government hands, allowing unaccountable bureaucrats to arbitrarily hide information from the public should they wish to do so.
Mandelson began the onslaught on the free internet in the UK after spending a luxury two week holiday at Nat Rothschild’s Corfu mansion with multi-millionaire record company executive David Geffen.
The Digital Economy Bill is intrinsically linked to long term plans by the UK government to carry out an unprecedented extension of state powers by claiming the authority to monitor all emails, phone calls and internet activity nationwide.
Last year the government announced its intention to create a massive central database, gathering details on every text sent, e-mail sent, phone call made and website visited by everyone in the UK.
The programme, known as the “Interception Modernisation Programme”, would allow spy chiefs at GCHQ, the government’s secret eavesdropping agency, the centre for Signal Intelligence (SIGINT) activities (pictured above), to effectively place a “live tap” on every electronic communication in Britain in the name of preventing terrorism.
Following outcry over the announcement, the government suggested last April that it was scaling down the plans, with then Home Secretary Jacqui Smith stating that there were “absolutely no plans for a single central store” of communications data.
However, as the “climbdown” was celebrated by civil liberties advocates and the plan was “replaced” by new laws requiring ISPs to store details of emails and internet telephony for just 12 months, fresh details emerged indicating the government was implementing a big brother spy system that far outstrips the original public announcement.
The London Times published leaked details of a secret mass internet surveillance project known as “Mastering the Internet” (MTI).
Costing hundreds of millions in public funds, the system is already being implemented by GCHQ with the aid of American defence giant Lockheed Martin and British IT firm Detica, which has close ties to the intelligence agencies.
A group of over 300 internet service providers and telecommunications firms has attempted to fight back over the radical plans, describing the proposals as an unwarranted invasion of people’s privacy.
Currently, any interception of a communication in Britain must be authorised by a warrant signed by the home secretary or a minister of equivalent rank. Only individuals who are the subject of police or security service investigations may be subject to surveillance.
If the GCHQ’s MTI project is completed, black-box probes would be placed at critical traffic junctions with internet service providers and telephone companies, allowing eavesdroppers to instantly monitor the communications of every person in the country without the need for a warrant.
Even if you believe GCHQ’s denial that it has any plans to create a huge monitoring system, the current law under the RIPA (the Regulation of Investigatory Powers Act) allows hundreds of government agencies access to the records of every internet provider in the country.
In publicly announced proposals to extend these powers, firms will be asked to collect and store even more vast amounts of data, including from social networking sites such as Facebook.
If the plans go ahead, every internet user will be given a unique ID code and all their data will be stored in one place. Government agencies such as the police and security services will have access to the data should they request it with respect to criminal or terrorist investigations.
This is clearly the next step in an incremental program to implement an already exposed full scale big brother spy system designed to completely obliterate privacy, a fundamental right under Article 8 of the European Convention on Human Rights.
Similar efforts to place restrictions on the internet are unfolding in Australia where the government is implementing a mandatory and wide-ranging internet filter modeled on that of the Communist Chinese government.
Australian communication minister Stephen Conroy said the government would be the final arbiter on what sites would be blacklisted under “refused classification.”
The official justification for the filter is to block child pornography, however, as the watchdog group Electronic Frontiers Australia has pointed out, the law will also allow the government to block any website it desires while the pornographers can relatively easily skirt around the filters.
Earlier this year, the Wikileaks website published a leaked secret list of sites slated to be blocked by Australia’s state-sponsored parental filter.
The list revealed that blacklisted sites included “online poker sites, YouTube links, regular gay and straight porn sites, Wikipedia entries, euthanasia sites, websites of fringe religions such as satanic sites, fetish sites, Christian sites, the website of a tour operator and even a Queensland dentist.”
The filter will even block web-based games deemed unsuitable for anyone over the age of fifteen, according to the Australian government.
The broad attack on the free internet is not only restricted to the UK and Australia.
The European Union, Finland, Denmark, Germany and other countries in Europe have all proposed blocking or limiting access to the internet and using filters like those used in Iran, Syria, China, and other repressive regimes.
In 2008 in the U.S., The Motion Picture Association of America asked president Obama to introduce laws that would allow the federal government to effectively spy on the entire Internet, establishing a system where being accused of copyright infringement would result in loss of your Internet connection.
In 2009 the Cybersecurity Act was introduced, proposing to allow the federal government to tap into any digital aspect of every citizen’s information without a warrant. Banking, business and medical records would be wide open to inspection, as well as personal instant message and e mail communications.
The legislation, introduced by Senators John Rockefeller (D-W. Va.) and Olympia Snowe (R-Maine) in April, gives the president the ability to “declare a cybersecurity emergency” and shut down or limit Internet traffic in any “critical” information network “in the interest of national security.” The bill does not define a critical information network or a cybersecurity emergency. That definition would be left to the president, according to a Mother Jones report.
During a hearing on the bill, Senator John Rockefeller betrayed the true intent behind the legislation when he stated, “Would it have been better if we’d have never invented the Internet,” while fearmongering about cyber attacks on the U.S. government and how the country could be shut down.
Watch the clip below.
The Obama White House has also sought a private contractor to “crawl and archive” data such as comments, tag lines, e-mail, audio and video from any place online where the White House “maintains a presence” – for a period of up to eight years.
Obama has also proposed scaling back a long-standing ban on tracking how people use government Internet sites with “cookies” and other technologies.
Recent disclosures under the Freedom Of Information Act also reveal that the federal government has several contracts with social media outlets such as Youtube (Google), Facebook, Myspace and Flickr (Yahoo) that waive rules on monitoring users and permit companies to track visitors to government web sites for advertising purposes.
The U.S. military also has some $30 Billion invested in it’s own mastering the internet projects.
We have extensively covered efforts to scrap the internet as we know it and move toward a greatly restricted “internet 2″ system. All of the above represents stepping stones toward the realisation of that agenda.
The free internet is under attack the world over, only by exposing the true intentions of our governments to restrict the flow of data can we defeat such efforts and preserve the last vestige of independent information.
Paul Joseph Watson, Alex Jones & Steve Watson
Prison Planet.com
trimite unui prieten
Chavez and the Russian Fleet: U.S. Used “Earthquake Weapon” On Haiti
Earlier this week, a Spanish newspaper quoted Venezuelan leader Hugo Chavez as saying the U.S. Navy caused the Haiti earthquake with a tectonic weapon. The Venezuelan media reported that the earthquake “may be associated with the project called HAARP, a system that can generate violent and unexpected changes in climate,” Press TV reported on January 21.
Chavez cited a report from Russia’s Northern Fleet. According to the report, the U.S. Navy made a mistake with a secret “earthquake weapon” and the result was the Haitian earthquake. The Russians believe the intended target was Iran. “Though Russian Northern Fleets’ report was not confirmed by official sources, the comments attracted special attention in some US and Russian media outlets including Fox news and Russia Today,” writes Pragmatic Witness blog. “Russia Today’s report said that Moscow has also been accused of possessing and utilizing such weapons.”
“Speaking on his weekly television show, Chavez opined that the U.S. mission in Haiti was a ruse to initiate military occupation,” the New York Daily News said.
Venezuelan media “added that the U.S. government’s HAARP program, an atmospheric research facility in Alaska (and frequent subject of conspiracy theories), was also to blame for a Jan. 9 quake in Eureka, Calif., and may have been behind the 7.8-magnitude quake in China that killed nearly 90,000 people in 2008,” Fox News reported on Thursday.
In 1997, former U.S. Defense Secretary William Cohen made the following statement:
Others [terrorists] are engaging even in an eco-type of terrorism whereby they can alter the climate, set off earthquakes, volcanoes remotely through the use of electromagnetic waves… So there are plenty of ingenious minds out there that are at work finding ways in which they can wreak terror upon other nations…It’s real, and that’s the reason why we have to intensify our [counterterrorism] efforts.
Cohen was talking about longitudinal EM wave interferometers (LWI) technology (also known as “Tesla howitzers”). LWI waves can effortlessly pass through the ocean and earth. Experts claim LWI waves can in fact pass through the earth and emerge on the other side. The United States and Russia have possessed this technology for decades.
Cohen would have you believe it is a technology that only terrorists would use. It depends on who you would call a terrorist.
In 1966, Professor Gordon J. F. MacDonald, associate director of the Institute of Geophysics and Planetary Physics at the University of California, Los Angeles, was a member of the President’s Science Advisory Committee. MacDonald published papers on the use of environmental-control technologies for military purposes, including “earthquake engineering” (he also wrote about weather manipulation, climate modification, polar ice cap melting or destabilization, ozone depletion techniques).
“The revealed secrets surprised legislators,” writes Dr. Nick Begich. “Would an inquiry into the state of the art of electromagnetic manipulation surprise lawmakers today? They may find out that technologies developed out of the HAARP experiments in Alaska could deliver on Gordon MacDonald’s vision because leading-edge scientists are describing global weather as not only air pressure and thermal systems, but also as an electrical system.”
Jesse Ventura detailed the HAARP program on his popular truTV show Conspiracy Theory:
Of course, we have no direct evidence the Pentagon used HAARP to touch off a massive earthquake in Haiti.
The U.S., however, has exploited the earthquake to send the military to the stricken island nation. “They brazenly occupied Haiti without consulting the UN or the OAS (Organization of American States),” said Chavez earlier in the week. Bolivian President Evo Morales said Wednesday he would request an emergency UN meeting “to repudiate and reject this military occupation of the United States in Haiti.”
“It’s not right the United States should use this natural disaster to invade and militarily occupy Haiti,” he told a press conference.
“The unspoken mission of US Southern Command (SOUTHCOM) with headquarters in Miami and US military installations throughout Latin America is to ensure the maintenance of subservient national regimes, namely US proxy governments, committed to the Washington Consensus and the neoliberal policy agenda,” writes Michel Chossudovsky. “While US military personnel will at the outset be actively involved in emergency and disaster relief, this renewed US military presence in Haiti will be used to establish a foothold in the country as well pursue America’s strategic and geopolitical objectives in the Caribbean basin, which are largely directed against Cuba and Venezuela.”
The objective is not to work towards the rehabilitation of the national government, the presidency, the parliament, all of which has been decimated by the earthquake. Since the fall of the Duvalier dictatorship, America’s design has been to gradually dismantle the Haitian State, restore colonial patterns and obstruct the functioning of a democratic government. In the present context, the objective is not only to do away with the government but also to revamp the mandate of the United Nations Stabilization Mission in Haiti (MINUSTAH), of which the headquarters have been destroyed…
Prior to the earthquake, there were, according to US military sources, some 60 US military personnel in Haiti. From one day to the next, an outright military surge has occurred: 10,000 troops, marines, special forces, intelligence operatives, etc., not to mention private mercenary forces on contract to the Pentagon.
In all likelihood the humanitarian operation will be used as a pretext and justification to establish a more permanent US military presence in Haiti.
Is it possible the Pentagon would kill 100,000 or more Haitians to realize such a project?
The U.S. killed well over a million Iraqis, why not a 100,000 or so Haitians?
Kurt Nimmo
Infowars.com
trimite unui prieten
Viitorul românesc
Ne trebuie «un program de viaţă comun», un «proiect pentru mâine».
În 1922, în prefaţa unei cărţi care s-a tradus şi în româneşte („Spania nevertebrată”), Ortega y Gasset observă că „spaniolul obişnuieşte să-şi facă iluzii asupra trecutului, în loc să şi le facă asupra viitorului său”. Acest cult supradimensionat al trecutului e, în aparenţă, un principiu de coagulare naţională. În realitate, efectul e, mai curând, paralizant. Pentru ca o naţiune să se mobilizeze consecvent şi tenace e nevoie nu de o făloasă privire îndărăt, spre legendare zile de glorie, ci de un proiect comun, de o viziune asupra viitorului. Cu alte cuvinte, o perspectivă de construcţie comună e un factor de coeziune infinit mai vital şi mai eficace decât memoria unor împrejurări trecute. Nu e singurul pasaj din cartea gânditorului iberic a cărui potriveală cu realităţile româneşti de astăzi e spectaculoasă.
Şi la noi, „identitatea” naţională e definită, adesea, din unghi retrospectiv. Am văzut o sumedenie de politicieni, profesori de liceu, mătuşi patriotice şi literatori de provincie (chiar dacă trăiesc în Bucureşti…) perorând emoţionat, ori de câte ori e vorba de ţărişoară, despre „eroii neamului”, de la Decebal la Avram Iancu şi Bălcescu, despre mari isprăvi istorice, despre imemoriale virtuţi strămoşeşti. Sunt prea conservator ca să dispreţuiesc trecutul şi să pun în umbră monumentalitatea vie a tradiţiei.
Dar ştiu, pe de altă parte, că un trecut nobil şi o tradiţie venerabilă (ingrediente invocate, de alfel, de patrioţii tuturor patriilor), nu constituie o garanţie cu privire la calitatea contemporanilor şi la valoarea prezentului. Da, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Maniu sau Brătienii au fost figuri excepţionale, dar asta nu se răsfrânge, ereditar, asupra oricărui Mitică de azi.
A crede că slava unor vremuri apuse justifică fudulia oricărui chefliu de-acum, a oricărui parlamentar de doi bani, a oricărui ministeriabil nu e decât o probă de orgoliu vid. Trecutul nu poate fi invocat pentru a legitima, sau ascunde, indigenţa şi derapajele prezentului. Iar când ne întrebăm - cum sugerează Ortega - „ce ne ţine laolaltă?”, care e energia coagulantă a fiinţei noastre naţionale, e cu totul neproductiv să răspundem: „înaintaşii”, istoria noastră comună, ascendenţa noastră daco-romană. Nu putem revendica nimic în numele lor, dacă nu avem ceva de oferit noi înşine. Acum. Şi de-acum înainte.
Nu e vorba să evacuăm din conştiinţa noastră memoria veacurilor anterioare, nu e vorba să renunţăm la statui. Trebuie însă să înţelegem, cum o face Ortega, că membrii unei comunităţi statale „nu convieţuiesc ca să stea pur şi simplu laolaltă”, contemplând, pios, ample freşte istorice, ci „ca să facă ceva laolaltă”. Ne trebuie, deci, „un program de viaţă comun”, un „proiect pentru mâine”.
Ce vrem să facem din România? Ce se poate face, realist vorbind, din România? Acestea sunt întrebările care ar trebui să marcheze începutul de an şi de mandat al noilor guvernanţi şi al oricărui cetăţean responsabil. Cum vrem să arătăm în deceniile următoare? Fără ca aceste întrebări să fie referinţa de fundal a fiecărui gest politic şi civic, vom agoniza în sterile „analize politice”, în gesticulaţie de carnaval, în ambâţ privat. Sau, în cel mai bun caz, în soluţii conjuncturale, în mici ingeniozităţi de moment.
Nu de patriotismul de parastas al retorilor avem nevoie şi nici de descurcăreala şmecheră a „băieţilor deştepţi”. Avem nevoie de un patriotism al viziunii. Inteligent. Lucid. Harnic.
Autor: Andrei Plesu
Sursa: Adevarul
trimite unui prieten
Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata
“Nu am de ce sa regret executarea lui Ceausescu. El a platit pe merit, pentru ca era principalul vinovat pentru ceea ce s-a intamplat”, afirma azi, Ion Iliescu, cel despre care Virgil Magureanu, fostul sau coleg de conspiratie, primul si cel mai longeviv sef al SRI, afirma ca era desemnat drept succesorul liderului comunist inca din anii ’70. Ani cand Ceausescu a decis marginalizarea lui Iliescu - considerat pana atunci un adevarat fiu adoptiv al cuplului dictatorial -, din motive legate de suspiciunea intemeiata ca ar deservi serviciile secrete sovietice. „Curentul” dezvaluie azi principalele nebuloasele legate de asasinarea lui Ceausescu in urma cu 20 de ani, de la operatiunea KGB-GRU la trucarea executiei si implicarea directa a lui Iliescu in crimele din decembrie 1989.
Gorbaciovistul
Nu este foarte clar daca referirea lui Iliescu la „tot ce s-a intamplat” priveste si traiectoria de nomenclaturist al PCR aigurata chiar de catre familia Ceausescu, pe care a decis sa o ucida, in urma cu 20 de ani, in baza unui „decret” ilegal. In decembrie 1989, afirmand ca „Ceausescu a intinat numele Partidului Comunist Roman si idealurile celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara” Ion Iliescu avea sa-si ucida tatal spiritual la ordinele lui Silviu Brucan, agentul sovietic care a coordonat „revolutia” KGB-GRU din Romania. Filosoful si militantul anticomunist Petre Tutea este sigur de asta.
Tot ganditorul de dreapta mai confirma, hotarat, ca Iliescu a fost omul lui Gorbaciov si al rusilor (vezi Video mai jos). De altfel, prestigioasa revista TIME, in articolul ”Fosilele comunismului Europei de Est” din 28 aprilie 1986, titra ca, in ce priveste Romania, „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.
Biografia secreta a „candidatului manciurian”
Trecutul lui Ilescu este mult mai tenebros decat si-l pot inchipui oamenii simpli. In realitatea, ura care il anima si astazi pe Ion Marcel Ilici Iliescu (numele real) impotriva poporului roman se datoreaza in mare parte si faptului ca insasi originile sale sunt anti-romanesti. Cosmetizarea biografiei este o operatiune specifica agentilor anti-Romania. In paranteza fie spus, un caz similar de falsificarea originilor bolsevice anti-romanesti este si vocalul presedinte al ICR, Horia Roman Patapievici, care simuleaza ca s-ar afla in „opozitie” cu vederile inaintasului sau Ion Ilici Iliescu.Conform biografiei secrete a lui Ion Iliescu, publicata de scriitorul si cercetatorul Vladimir Alexe sub titlul „Candidatul Manciurian” – pe care „Curentul” o pune la dispozitie in format PDF tuturor cititorilor –, unul dintre bunicii sai a fost bolsevic sadea, pe numele sau Vasili Ivanovici. S-a refugiat in Romania fiind urmarit de politia tarista pentru activitati subversive anti-nationale. Acesta l-a impins la lupta „proletara” si pe fiul sau, Alexandru Iliescu, casatorit cu o caldarareasa bulgaroaica, Maricica, care a dat nastere la Oltenita fiului lor, Ion Ilici, la 3.03.1930. Fugit initial din Regat, in 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare. Alexandru, kominternist si „ilegalist”, a fost inchis la Doftana, alaturi de Nicolae Ceausescu, printre alti. Aici, copil fiind, Elena Ceausescu, pe care avea s-o execute peste 60 de ani, il aducea pe Ionut de manuta ca sa-si vada tatal, aflat in conditii de semi-libertate, specifice tratamentului de care beneficiau detinutii politici in perioada Antonescu. Dupa ocuparea Romaniei de Armata Rosie, mama vitrega a lui Iliescu, Marita (sora mamei lui Ion Cioaba, primul „rege international al romilor”), a fost servitoare si bucatareasa la Ana Pauker iar unchiul sau, Eftimie, a ajuns adjunctul infamului Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej. Din aceasta combinatie – Pauker-Draghici - se trage si o parte din ascensiunea sa politica. Iata o particica din istoria reala:
Ceausescu l-a bagat pe Iliescu in CC al PCR in locul lui Draghici
Stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968 consemneaza propunerea lui Nicolae Ceausescu de destituire din CC a lui Alexandru Draghici. Precum si propunerea, facuta tot de Ceausescu, de numire in locul lui Alexandru Draghici a lui Ion Iliescu.
Asa cum se stie, Alexandru Draghici a fost ministru de Interne si sef al Securitatii in “epoca Dej”, in perioada “obsedantului deceniu”. In ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej, Alexandru Draghici devenise rivalul la functia suprema in partid al lui Nicolae Ceausescu, care a reusit sa castige cursa datorita sprijinului acordat de “baronii” lui Dej: Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Barladeanu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdet s.a.
Dupa preluarea puterii, urmand “modelul hrusciovist”, Nicolae Ceausescu a criticat “perioada de abuzuri si ilegalitati” din anii ‘50 - in care Draghici fusese ministru de Interne. Cu toate ca Ceausescu facuse si el parte din conducerea partidului si votase cu sarg “abuzurile si ilegalitatile” pe care acum, dupa ‘65, le critica, a reabilitat anumite victime ale acelei perioade si a cerut pedepsirea vinovatilor. Printre acestia, in special pedepsirea lui Alexandru Draghici, care a fost degradat de la gradul de general la acela de soldat si – asa cum sta scris negru pe alb in stenograma din 22-25 aprilie 1968 – a fost exclus din CC al PCR.
Interesant este ca, in locul lui Alexandru Draghici, Nicolae Ceausescu l-a propus ca “membru plin” tocmai pe… Ion Iliescu. In CC al PCR, Alexandru Draghici se ocupa cu problemele de Interne si de Securitate.
Propunandu-l pe Ion Iliescu in locul lui Alexandru Draghici, Ceausescu nu numai ca scapa definitiv de un fost rival – care stia cam prea multe despre el – dar il va propulsa si pe cel despre care credea ca ii era devotat si il va sustine.
Ironia sortii este dubla: Iliescu in locul lui Alexandru Draghici si Iliescu sustinator al lui Ceausescu!
Se stie ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost executat din ordinul lui Iliescu, care, ulterior, a sustinut public, si in scris, ca a fost un “disident” al epocii Ceausescu. Iata ca “disidentul” a fost propus membru plin in CC al PCR chiar de Nicolae Ceausescu. Stenograma din aprilie 1968 infirma afirmatia lui Ion Iliescu si explica unele din situatiile, cel putin ciudate, legate de dosarele fostei Securitati ale CNSAS.
Fragmentul din stenograma Plenarei CC al PCR din 22-25 aprilie 1968
Nicolae Ceausescu: Punem la vot propunerea privind excluderea din Comitetul Central a tovarasului Alexandru Draghici. Cine este pentru? Este cineva impotriva, tovarasi? Se abtine cineva? Hotararea a fost luata in unanimitate (…) Avand in vedere ca Comitetul Central s-a descompletat, propunem ca sa alegem membru plin, sau sa trecem in cadrul membrilor supleanti, ca membru al Comitetului Central plin, pe tovarasul Ion Iliescu. Il cunoasteti tovarasi?
Toti tovarasii: Da.
Nicolae Ceausescu: E vreo obiectiune, tovarasi?
Toti tovarasii: Nu.
Nicolae Ceausescu: Sa nu spuna cineva ca a votat numai pentru ca s-a facut propunerea (sublinierea noastra). Atunci cine este pentru, tovarasi? Multumesc. E cineva impotriva? Se abtine cineva? Atunci, in unanimitate, tovarasul Iliescu a fost trecut in randul Comitetului Central al Partidului”.
La „studii”, in URSS
Inainte de a deveni membru al CC al PCR, Iliescu a fost membru al CC al UTM, calitatea in care a fost trimis la „studii”, la Moscova, unde a devenit Secretarul “Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani” aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica - asa cum o indica si titulatura - subordonata direct conducerii Komsomolului, asigurata la acea vreme de Alexandr Selepin, cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de presedinte al KGB. De aici pana la dorinta de ucidere a parintilor sai adoptivi a mai fost doar un pas si un ordin, pe care l-a asteptat, cu rabdare, aproape toata viata sa.
Executia, decisa de oamenii Moscovei, ca si la Antonescu
Intervievat zilele trecute, la 20 de ani de la asasinarea cuplului Ceausescu, de catre jurnalistul veteran John Simpson de la BBC, Iliescu evita sa-si asume intreaga raspundere a actului executiei. Simpson intreaba: „A cui a fost decizia? A fost decizia dumneavoastra sau a fost o decizie de grup?”. Iliescu raspune: „A fost o decizie luata in grup, sase-sapte oameni am decis”. „Deci in esenta a fost vorba despre hotararea de a-l executa?”, revine Simpson. „Hotararea tribunalului s-a dat in baza legislatiei lui Ceausescu”, sustine Iliescu. Ziarul „Curentul” va demonstra mai jos falsitatea totala a acestei afirmatii.Interesant ca, peste ani, istoria decapitarii conducerii Romaniei se repeta, prin aceleasi personaje aservite NKVD si, ulterior, KGB. In cazul executiei maresalului Ion Antonescu, sotia lui Silviu Brucan, Alexandra Sidorovici, a fost “acuzator public” al “Tribunalului Poporului”. Conform unor surse personale extrem de bine informate, Silviu Brucan s-a numarat printre putinii care s-au aflat la fata locului la momentul uciderii lui Antonescu si a colaboratorilor sai. In cazul asasinarii lui Ceausescu, avem urmatoarele declaratii edificatorii, de recunoastere a intentiei de ucidere cu sange rece, si chiar sadism ritualic, a cuplului Ceausescu:
Tartorul Brucan
Silviu Brucan la Comisia Parlamentara de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989: „A fost o discutie destul de lunga, cu argumente politice, juridice si militare. Sigur ca am fi dorit sa fie un proces public sau deghizat, care sa fie educativ pentru populatie. S-a discutat si aspectul juridic, pentru ca nu era in regula. Era o chestiune facuta fara respectarea elementarelor reguli juridice, mai ales ca nu aveam nicio indoiala asupra sentintei. Pana la urma, considerentele militare au dominat. Ne dadeam seama ca toate aceste elemente care actionau impotriva Revolutiei, tragand asupra obiectivelor strategice, fac acest lucru in speranta ca Ceausescu va reveni la putere. Eu cred ca decizia a fost justificata, pentru ca, intr-adevar, dupa ce au fost aratate la televizor procesul si executia, grosul tragatorilor s-a predat si a lasat armele”.
Voican invoca „modelul” asasinarii lui Codreanu
Gelu Voican Voiculescu la Comisia Parlamentara „Decembrie 1989″: „In 24 decembrie a fost acel moment culminant al vietii noastre. Intram doi cate doi in baia lui Milea. Lasam apa sa curga, demente din astea. Susoteam diverse formule. Eu am spus: «Sa-i facem scapati de sub escorta, cum s-a facut cu Zelea Codreanu. Ii omoram si gata». S-au uitat la mine si am simtit ca au inceput sa ma considere ca pe un tip respingator. Si atunci, parca Mazilu a spus: «Presedintele poate infiinta, in situatii din astea, Tribunal Militar Exceptional…», si aici, atentie: «…ii va judeca si ii condamnam la moarte, ca faptele exista pentru aceasta condamnare»”.
Sergiu Nicolaescu vroia „metoda Mussolini”
Sergiu Nicolaescu pentru „Adevarul”: „Pe mine m-a intrebat cineva, Iliescu sau nu mai stiu cine, ce parere am de Ceausescu. Ca el trebuie omorat ca sa salvam vietile oamenilor, in conditiile in care se tragea in populatie. Si le-am zis: «E simplu. Mi-l dati mie intr-o masina. Eu opresc, parasesc masina, oamenii se ocupa de mine, iar altii il omoara pe Ceausescu. E simplu ca buna ziua». Adica «metoda Mussolini». Aia il spanzurau de picioare”.
Grupul ucigas
Conform datelor existente, grupul care a decis executia Ceausestilor este urmatorul: Ion Iliescu (supranumit „Iliescu-KGB”), Silviu Brucan (agent KGB dovedit), Nicolae Militaru (agent GRU dovedit), Dumitru Mazilu (fost colonel destituit din Securitate, dizident intretinut), Petre Roman (nomenclaturist, fiul kominternistului Walter Roman, suspectat ca fiind colaborator al unui serviciu secret strain), Mihai Montanu (reprezentantul FSN la Ministerul Apararii), Mihai Ispas (civil si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului), Dan Martian (absolvent al Universitatii “M. V. Lomonosov” din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu, din cauze necunoscute), Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu (personaje complexe care au tangente cu structuri si societati secrete) si generalul Victor Atanasie Stanculescu (care a interactionat in perioada premergatoarea evenimentelor cu KGB si AVO, conform propriilor declaratii).
Iliescu, vectorul ocupatiei rusesti
Trecerea celor 20 de ani ii complica insa viata care i-a mai ramas de trait lui Iliescu, pentru simplul motiv ca prea multe elemente au inceput sa iasa la iveala iar actorii evenimentelor incep sa vorbeasca in afara scenariului stabilit de regizorii de la Moscova. Intrebat recent de „Adevarul” ce rol acorda implicarii serviciilor speciale sovietice in “revolutie”, Iliescu afirma, din scurt: „Total marginal”. Dar unele marturii vorbesc depre 20.000 de „turisti sovietici” in decembrie ‘89, insista reporterul. “N-are importanţă!”, raspunde Iliescu enervat. Si totusi, 20.000 de agenti ai fortelor speciale (dupa unii mai multi) inseamna o armata. Cand o armata straina se deplaseaza pe teritoriul unui alt stat aceasta se numeste invazie. Daca acea armata nu agreaza modul in care se finalizeaza operatiunea – impunerea unui personaj si a unei organizatii la conducerea statului invadat – atunci il poate elimina. Dar cand scopul pentru care s-a aflat in misiune corpul de armata angrenat in actiunea militara este atins, operatiunea se poate numi, in cazul nostru, ocupatie. Ocupatie straina.
Ziua generalilor
Iata ca, chiar daca Iliescu crede ca este „total marginal” si „n-are importanta” faptul ca peste 20.000 de agenti sovietici inarmati au actionat in Romania in 1989-1990, exista generali responsabili, ca Mihai Caraman, primul sef al SIE, adjunctul sau, Gheorghe Dragomir, generalul SRI, Aurel Rogojan, fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, si, acum, si un general al Armatei, Victor Stanculescu, ce sunt de alta parere. Ultimele marturii ale fostului actor principal in evenimentele din decembrie, generalul cu piciorul in ghips, desi sunt tardive au o mare valoare. Confesiunile lui Victor Atanasie Stanculescu, facute la instigarea istoricului Alex Mihai Stoenescu si cuprinse in volumul „In sfarsit, adevarul…”, coroborate cu alte date scoase la lumina de Vladimir Alexe - si pe care le prezentam, in exclusivitate mai jos – arata ca Ion Iliescu poate fi arestat chiar azi. Pentru crima si complicitate la crima. Cu o singura conditie: ca Parchetul sa doreasca sa-si faca datoria.
Stanculescu: executia lui Ceausescu a fost o operatiune GRU-KGB
Din marturiile inaltului responsabil militar al acelei perioade, general Victor Stanculescu, retinem claritatea cu care razbate informatia privind lovitura de stat sovietica, in urma careia au fost ucisi peste 1100 de romani. Redau in fragment din dialogul celor doi interlocutori citati mai sus: „VAS: Ma gandesc la urmatoarea treaba: grupul care a lucrat in spatele meu la minister ca sa provoace conditiile necesare pentru ca toata lumea sa fie convinsa ca Ceausescu trebuie executat.
AMS: Asta era un grup sovietic, dle general. Considerati ca decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degraba pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, ca astia au actionat?
VAS: GRU si KGB combinati.
AMS: In aceste conditii, scopul implicarii sovietice in evenimentele din Romania pare a fi fost penetrarea structurilor de forta ale tarii si, implicit, reintoarcerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Asa apare logic. (…)AMS: Dar diversiunea electronica aeriana, stiti bine, se foloseste pentru protectia si sprijinul unor forte aflate in lupta la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de aparare de la sol.
AMS: Ati descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi facuta de forte romanesti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexa ca sa fie facuta de ai nostri.
AMS: Deci, din afara. Este posibil ca diversiunea electronica sa fi fost declansata in sprijinul trupelor Spetnaz (fortele speciale GRU – nota red) intrate in tara la inceputul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita miscarile si pentru amplificarea panicii generale si actiunii impotriva regimului.”
„Clubul de la Moscova” al fostilor presedinti
In ciuda acestor evidente, un alt ex-presedinte al Romaniei cu origini in fosta URSS, afirma: “Ipoteza existentei unor ’teroristi sau agenturi straine’ in perioada Revolutiei Romane reprezinta o jignire la adresa celor care au avut curajul sa aduca democratia in Romania”, a declarat luna trecuta, Emil Constantinescu, cu prilejul reuniunii „Clubului de la Bucuresti” al lui Ion Iliescu. La aceeasi consfatuire la care s-a discutat, in van, si decapitarea actualei conduceri a Romaniei printr-o lovitura electorala la adresa lui Traian Basescu, Ion Iliescu a afirmat despre eliminarea Ceausestilor: ”Sigur ca ar fi fost avantajos, din punct de vedere politic, sa fi putut organiza un proces normal, in conditii adecvate. Dar nu ne aflam in situatie normala. Ceea ce a contat atunci a fost constatarea ca orice amanare insemna noi sacrificii de vieti umane, care se amplificau cu fiecare zi si cu fiecare ora care trecea. De aceea, ne-am asumat raspunderea de a organiza procesul de la Targoviste, in conditii exceptionale, cu multe improvizatii, pentru ca exceptionala era situatia in care se afla tara. Asa ceva s-a intamplat, nu odata, in istorie, in conditii similare. Ca premisa de la care s-a pornit in luarea acestor decizii a fost corecta s-a vazut prin efectele imediate: a doua zi, dupa proces si executie, a scazut intensitatea actiunilor armate, iar dupa doua zile, practic au incetat”. Inca o data, Iliescu s-a folosit de crimele Spetnaz pentru a-si acoperi actiunile conspirative de preluarea a puterii si ucidere a fostei sale familii adoptive. Noile marturii se pot adauga cu succes la voluminosul Dosar Iliescu, bine palmat, timp de 20 de ani, de complicele sau din decembrie 1989, „marele anchetator” militar al „revolutiei”, generalul Dan Voinea. „Intamplator”, cel care a realizat rechizitoriul in baza caruia sotii Ceausescu au fost condamnati la moarte. Sa revedem filmul Procesului Ceausescu (DOSAR 1/SP/1989).
Directorul unei Edituri infiinteaza un „Tribunal Militar Exceptional”
Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme inca directorul Editurii Tehnice, a redactat si semnat un decret prin care infiinta un “Tribunal Militar Exceptional” care sa-i judece pe Nicolae si Elena Ceausescu.
La punctul 1 din acest „Decret” se declara ca “urgenta este impusa de dorinta, in acest caz, a tuturor cetatenilor cinstiti ai Romaniei”.
La punctul 2 se stabileste ca acest “Tribunal Militar Exceptional” - infiintat de Ion Iliescu – va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
Iar la punctul 3 se preciza ca “acest tribunal va fi alcatuit in componenta stabilita de Legea pentru organizarea judecatoreasca“.
In incheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, “presedintele Consiliului Frontului Salvarii Nationale”.
Cateva precizari sunt importante.
Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie
Mai intai ca, pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de presedinte al Consiliului FSN.
Consiliul Provizoriu al FSN si-a desemnat “presedintele” pe 26 decembrie 1989. Deci, mai tarziu. Mai exact, la doua zile dupa semnarea decretului de catre Iliescu si la o zi dupa ce cuplul Ceausescu fusese deja executat.
La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridica sau constitutionala care sa-i permita formarea unui “Tribunal Militar Exceptional” si nici sa se prevaleze de titulatura de “presedinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret.
Apoi documentul a ramas scris de mana pana pe 5 ianuarie 1990, cand a fost dactilografiat.
Tribunalul a fost ilegal
Gelu Voican Voiculescu - incercand sa acopere aceasta evidenta uzurpare de calitati oficiale ale decretului semnat de Ion Iliescu – a afirmat: “Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea”. “Revolutionarii” lui Iliescu nu riscau nici macar “dactilografierea”, in schimb il condamnau la moarte pe cel care era inca seful statului. Cel putin oficial. Sa remarcam ca “decretul” a fost redactat integral si semnat de Iliescu, fara numar de inregistrare.
Ceea ce inseamna ca Ion Iliescu a semnat ilegitim, printr-o tipica uzurpare de titlu, un document ilegal, lovit de nulitate din punct de vedere juridic, care a condus la executarea a doi oameni.
Rezulta si ca “Tribunalul Militar Exceptional” care i-a judecat pe sotii Ceausescu la 25 decembrie 1989, la UM 01378 din Targoviste, a avut, la randul lui, un caracter ilegal.
Mai rezulta ca sotii Ceausescu n-au fost executati dupa o procedura legala, ci au fost, pur si simplu, asasinati. O seama de alte detalii, ramase secrete pentru opinia publica din Romania, trebuie aduse la cunostinta, dupa 20 de ani.
In dorinta de a-l exonera pe Ion Iliescu de orice responsabilitate in asasinarea sotilor Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a emis teoria “legitimitatii revolutionare”. Pe scurt, Voican Voiculescu sustine ca, deoarece evenimentele din decembrie ar fi fost o “revolutie”, nu se mai tinea seama de cadrul juridic si se proceda “expeditiv”.
Gelu Voican Voiculescu a amintit de Revolutia Franceza (1789), care a procedat similar. L-am fi inteles pe Gelu Voican Voiculescu daca sotii Ceausescu – prinsi de “popor” - ar fi fost spanzurati sau impuscati (cum se intentionase, tot in „cadru organizat”).
Dar chiar Ion Iliescu il contrazice pe Voican Voiculescu. Pentru ca - asa cum vedem – Ion Iliescu apeleaza la un “cadru legal”.
Ion Iliescu semneaza un „Decret”, pentru infiintarea unui “Tribunal Militar Exceptional”, care la punctul 2 stipuleaza foarte clar ca acest tribunal va judeca cauza “in conformitate cu prevederile legale ramase in vigoare, in ceea ce priveste procedura si dreptul material penal”.
Astfel incat nu mai este vorba de nici o “legitimitate revolutionara“ - inexistenta in Drept – ci de simularea unui proces asa-zis legal.
Mascarada de proces
Deplasarea la Targoviste a membrilor “Tribunalului Militar Exceptional” s-a facut cu doua elicoptere.
Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu.
Deci se stia - inaintea procesului – ca sotii Ceausescu urmau sa fie executati. V.A. Stanculescu a stabilit locul executiei, inainte de inceperea procedurilor legale.
Procesul care a urmat la Targoviste nu a fost decat o mascarada, amintind de “obsedantul deceniu” si de judecatile expedive.
Dupa ce a coborat din elicopter, Gelu Voican Voiculescu a solicitat ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Desi decretul sustinea ca “aceasta cauza se va judeca cu prevederile legale in vigoare”, procesul s-a derulat in 55 de minute, fara depunerea de probe si audierea vreunui martor, cu avocatii apararii desemnati din oficiu, pe post de acuzatori ai clientilor lor (ca in epoca stalinista).
Fara ca acestia sa ceara macar recursul, desi in cazul condamnarii la moarte legea cerea sa o faca, cu sau fara voia condamnatului. In ultima clipa, Elena a spus: “Daca vreti sa ne omorati, ne omorati pe amandoi. Nelegati”. Executia a avut loc imediat. Controversele nu au lipsit.
Falsele capete de acuzare
Rechizitoriul intocmit de Dan Voinea si sentinta cu pedeapsa capitala consemneaza capete de acuzare ce nu au fost dovedite niciodata. „Genocidul” – nu au existat 60.000 de victime, asa cum se planuia si zvonea la data aceea, inclusiv prin intermediul lui Silviu Brucan si al postului de radio „Europa Libera”, pentru ca Securitatea nu a scos nici o arma din unitati. Dimpotriva: generalul Iulian Vlad, seful DSS, a dat ordin ca acestea sa fie inchise. „Subminarea puterii de stat”, numarul 2, cand Ceausescu reprezenta conducerea statului, este o aberatie. „Acte de diversiune”, punctul 3, se refera, astazi stim, la operatiunea KGB-GRU. „Subminarea economiei nationale”, punctul 4, ramane, credem, valabil, pentru a da socoteala asupra lui si toti succesorii lui Nicolae Ceausescu din ultimii 20 de ani. Hotararea pronuntata la 25 decembrie 1989 a fost executata pe loc.
Voican, Ceausescu si semnul lui Marte
Interesante sunt si concluziile profesorului legist francez Louis le Riboux, privind momentul si conditiile reale in care sotii Ceausescu au fost, de fapt, executati.
Din dimineata de 26 decembrie pana pe 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele sotilor Ceausescu au fost conservate in instalatia frigorifica de la Morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru. Ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearsaf. Mai intai, s-a pus capacul peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican a desenat cu creta semnul lui Marte.
Groparilor li s-a spus ca era vorba de doi colonei in rezerva, ucisi de “teroristi”. Ceausestilor nu li s-au pus, in ‘89, cruci: fusesera uitate la Morga. S-au intocmit doua dosare care poarta acelasi numar: 1/SP/1989. Certificatele de deces s-au eliberat fara autopsiere si buletinele de identitate ale sotilor Ceausescu, de catre Vladimir Belis si notarul sectorului 1, Adrian Toma.
Din punct de vedere legal, cetateanul Iliescu l-a ucis pe presedintele Ceausescu
Cei doi aveau dreptul – ca orice cetatean – la un proces corect si drept, asa cum a avut parte Manuel Noriega sau Slobodan Milosevici. Era o ocazie unica si pentru romani de a afla secretele unei guvernari, care a condus Romania in ultimii 50 de ani. Si – poate – cu aceasta ocazie sa afle si unele informatii despre Iliescu si ai sai. Tocmai acest lucru nu convenea insa grupului Iliescu. Si altora.
Asa ca celor doi Ceausescu li s-a inchis gura: au fost executati imediat, dupa o mascarada de proces.
Procesul Ceausescu incepe insa cu un decret ilegal, semnat de cetateanul Iliescu, care se face astfel vinovat cel putin pentru “uzurparea de calitati oficiale”.
Video-executia trucata
Dupa dezvaluirea pilotului Vasile Malutan (decedat in conditii suspecte) privind existenta unei genti cu documente asupra lui Ceausescu in momentul fugii, iata ca depozitia colonelului Baiu, omul care a filmat executarea cuplului, aduce in atentie felul in care s-a trucat videocaseta procesului si executiei.
Pe 25 decembrie 1989, la TVR s-a prezentat o prima versiune a procesului si executiei.
Cu acea ocazie s-a putut observa un prim aspect frapant: banda se intrerupea brusc, fara justificare, in clipa cand soldatii legau mainile sotilor Ceausescu.
Urma apoi, printr-o saritura in montaj, o scena in care, pe fundalul unor impuscaturi, se distingea cu greu, intr-un nor de praf, un zid. Fara sa se poata observa si cine erau cei executati. Conform unor surse de la fata locului, aceasta parte a filmarii ar fi fost realizata ulterior executiei, folosindu-se capse pirotehnice introduse chiar in zid.
Ulterior aparea un doctor, examinand cadavrele sotilor Ceausescu.
Iata insa ca, la 22 aprilie 1990, televiziunea franceza a prezentat o banda de 90 de minute cu procesul si executia lui Ceausescu, banda despre care se sustinea ca includea versiunea integrala, necenzurata, a evenimentului.
Asadar, a doua videocaseta!
Doua executii
Examinand-o cu atentie, un grup de experti francezi, condus de doctorul Loick le Ribault, director al Centrului de Microscopie Electronica din Franta, a ajuns la o concluzie surprinzatoare, necunoscuta cititorilor romani.
Expertii francezi au sesizat pe videocaseta, in clipa cand doctorul a ridicat capul Elenei Ceausescu, imediat ce praful starnit de gloante s-a imprastiat, ca sangele de sub cap era deja coagulat, iar gatul devenise teapan. Ceea ce era imposibil, daca executia avusese loc cu cateva momente mai inainte.
S-a conchis, fara dubii, ca Elena Ceausescu era moarta de cel putin cateva ore inaintea filmarii “executiei”.
Tot pe baza videocasetei, grupul de experti francezi a mai semnalat si ca, desi cadavrele cuplului Ceausescu purtau urme de gloante, nu existau - in mod ciudat- urme de sange in jurul gaurilor provocate de acele gloante iar in ce-l priveste pe Ceausescu nu exista nici sange scurs in jurul cadavrului sau.
Expertii francezi au stabilit, in aceste conditii, ca – „deoarece cadavrele nu prezentau vreo urma de sange pe piept si pe fata imediat dupa executie si intrasera chiar intr-o anumita rigiditate” – nu ramanea decat ca cei doi fusesera “executati”, cu cel putin cateva ore inaintea filmarii executiei, in mod separat, cu un singur glonte tras in ceafa. Zvonurile parvenite de la Unitatea lui Kemenici arata ca responsabil cu uciderea celor doi ar fi fost Gelu Voican Voiculescu.
Apoi, pentru filmare, cei doi au fost proptiti de perete pentru stimularea executiei.
Exhumarea interzisa
Potrivit grupului de experti ai doctorului Le Ribault, executia cuplului Ceausescu fusese, in mod evident, trucata. Francezii solicitand (in martie 1990) exhumarea cadavrelor si autopsierea lor de medici straini, pentru confirmarea verdictului lor.
Guvernul de la Bucuresti nu a dat insa nici un raspuns: nici expertizei, nici propunerii de exhumare si investigatii.
Aceste fapte raman, asadar, in continuare neelucidate.
Se pune insa si o alta problema: Nu cumva exista si o videocaseta - a treia! - completa, cu procesul si executia?
O alta moarte misterioasa
Sa ne reamintim si un alt fapt ciudat: prima cursa Bucuresti-Belgrad de dupa evenimente avea un singur pasager la bord – un reporter britanic – care, conform marturiilor, transporta numeroase videocasete, filme si fotografii legate de evenimentele din decembrie 1989.
Avionul cu acest singur pasager la bord, a fost doborat cu o racheta, nu se stie de cine trasa.
Era la cateva zile de la executia cuplului Ceausescu.
Evident, videocasetele, filmele si fotografiile “au disparut”.
Operatiunea „Plecam pentru a ramane”
In “Libre Journal”, Paris, septembrie-octombrie 1990, pagina 30, Vladimir Bukovski scria sub titlul “L’Empire du moindre mal”: “Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii (URSS – n.n.) si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, cele care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, cele care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului”.
Asadar, inca din 1990, Vladimir Bukovski a declarat public rasturnarea lui Ceausescu drept o operatiune a KGB.
Strategia urmarita de URSS fusese pusa la punct anterior de Andropov si KGB, si urmarea salvarea comunistilor intr-o situatie de criza a sistemului.
Alexandre de Maranche (fostul sef al SDECE-ului francez) l-a citat in acest sens pe un apropiat al lui Gorbaciov, Ghiorghi Arbatov, cel care a afirmat: “URSS va va face cel mai mare rau cu putinta: va va lipsi de dusmanul vostru” (“Le Figaro”, Paris, 10 ianuarie 1990).
Aceasta strategie sovietica, initiata de Iuri Andropov si transpusa apoi in practica de Mihail Gorbaciov, a fost expusa clar de Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat: “Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane” (vezi “Les marches lointanes de L’Empire: partir pour rester”, in Jean Marie Benoist, “Apres Gorbatchev”, Paris, 1990, pag. 137 si urmatoarea).
Si mai explicit asupra scopului urmarit de strategia “partir pour rester”, a “schimbarii la fata“ din 1989-1990 si ulterior prin “puciul lui Potemkin” (august 1991) a fost Lev Nevrozov, care a avertizat:
“In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale” (“The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment, Midstream, 1900, pag. 1).
Lucrurile se vad cu mult mai clar astazi, in 2009, daca tinem seama de puternica revenire a Rusiei pe plan mondial si de ampla “restaurare” ce are loc in Rusia lui Vladimir Putin.
Vaclav Havel recunoaste aportul KGB la „revolutia de catifea”
Cand i s-a cerut lui Iliescu sa spuna ce stie despre lovitura de stat din decembrie 1989, Iliescu i-a catalogat imediat pe cautatorii adevarului drept „dezaxati” si “lichele”. Asa cum o facuse si in primavara anului 1990, cu manifestantii din Piata Universitatii. Iliescu ramane ultimul dinozaur comunist beneficiar al „revolutiilor” KGB care nu recunoaste acest lucru.
Iata ce scrie Havel despre “revolutia de catifea” din 17 noiembrie 1989. Potrivit lui Havel, complotul din Cehoslovacia - “un complot pentru abolirea regimului comunist” - a fost organizat si declansat chiar de KGB.
Marturia lui Havel a fost facuta la BBC si reluata de presa germana, daca ar fi sa amintim numai prestigioasa publicatie “Die Welt”.
Spetnaz in actiune
Generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB), a sosit in ajun la Praga impreuna cu un grup de “visautniki” (ofiteri “Spetnaz” ai GRU, operatiuni speciale, care actioneaza, de regula, in civil).
Generalul Grusko impreuna cu generalul Ghenadi Teslenko (insarcinatul KGB la Praga) si Alois Lorenc (seful STB-ului, securitatea cehoslovaca) au condus intreaga desfasurare a “revolutiei de catifea” dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, fiind instruit la sediul KGB asupra desfasurarii evenimentelor.
Evenimentele de la Praga au fost “starnite” - cu ajutorul ofiterilor sovietici “visautniki”, de “transformarea” unei manifestatii de comemorare a unei victime a militienilor praghezi, intr-o manifestatie de protest.
Ofiterii “Spetnaz”, sustine Havel, care de la aeroportul “Ruzine” se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe generalul Grusko, seful lor, cu”mersul revolutiei”.
In noaptea de 17 noiembrie 1989, generalul Grusko si echipa sa au parasit Praga la fel de discret precum aparusera.
Iliescu era pentru KGB “candidatul potrivit”
Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, a oferit detalii despre rolul KGB-ului in Romania: “Ion Iliescu avea la vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Nicolae Ceausescu”. Toporovski adauga: “Pentru operatiunea propriu-zisa noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece altminteri actiunea ar fi prezentat dificultati”.
Despre “turistii sovietici” prezenti cu miile la Timisoara si apoi la Bucuresti si in intreaga tara – consemnati in rapoartele Securitatii si, ulterior, in cele speciale, ale SRI, dedicate evenimentelor – nu mai are rost sa vorbim.
Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in doar cateva ore, in dimineata de 22 decembrie 1989, cand Ceausescu a fost parasit in mod subit de toti colaboratorii si arestat chiar in sediul Comitetului Central al partidului. Din 22 decembrie, orele pranzului, Ceausescu era deja lasat in mana complotistilor.
Si Erich Honecker recunoaste
La 21 noiembrie 1990, Erich Honecker, liderul comunist est-german, a acordat ziarului “Berliner Wachenpost” un interviu in care a afirmat: “Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unor manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor miscari de maxima importanta, care n-au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. Reunificarea Germaniei trebuie sa fie considerata ca o contributie la construirea Casei Europene si, data fiind situatia, lucru acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG”.
Cat despre timpul in care s-au pus la punct marile mutatii din Europa de Est, Honecker l-a evocat intr-un alt interviu: “O scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre, in toamna anului 1984, adica chiar pe timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord ca totul trebuia schimbat in Uniunea Sovietica si in alte parti” (interviu acordat canalului german DSF pe 10 octombrie 1990, ora 20.15).
Sa reamintim doar ca Erich Honecker era “stapanul” suprem al STASI. Asa ca stia ce vorbeste.
“Moscova si KGB-ul au armat pistolul de start”
Si alti autori binecunoscuti vorbesc despre rolul KGB in comploturile din Europa Centrala si de Est din 1989.
Mark Almond, profesor de istorie moderna la Oxford, scrie in cartea sa “Gorbatchev and the Est-European Revolutions”: “Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa Rasariteana si Centrala, iar acestea (schimbarile – n.n.) s-au savarsit cu cea mai mare usurinta, deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja”.
Istoricul ungur Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: “Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese pe gat”.
In Romania, “Comitetul Salvarii Nationale” s-a constituit inca din 1984. In iarna anului 1988 – asadar cu un an inaintea evenimentelor din decembrie 1989 - “Comitetul Salvarii Nationale” a devenit “Frontul Salvarii Nationale” (FSN). Contrar a ceea ce Iliescu si ai lui au sustinut, FSN-ul exista demult, ca si complotul impotriva lui Ceausescu.
Intalnirea de la Elias: Iliescu-Militaru-Valter Roman In primavara anului 1990, generalul Militaru si capitanul Mihai Lupoi au facut dezvaluiri interesante in presa franceza.
Astfel, generalul Militaru l-a contactat in 1982 pe Iliescu la spitalul “Elias”.
Iliescu venise la “Elias” ca sa-i faca o vizita lui Valter Neulander, bolsevic naturalizat sub fantezistul nume de Valter Roman, sub care a detinut functii de prim rang.
Generalul Militaru, internat si el in spital, a profitat de moment si l-a abordat pe Iliescu: “Dom’le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?”.
Prudent, cel atat de direct interpelat s-a ferit sa dea un raspuns net.
„Cativa militari, un fel de pir-pir-pri si cu asta basta”
Dar, dupa ce Militaru s-a externat, Iliescu l-a rugat sa-l viziteze la Consiliul National al Apelor, unde era presedinte, cu grad de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa poata vorbi in liniste.
Principala dilema a fost explicata - nu fara umor – de generalul Militaru astfel: Iliescu era de parere ca pentru rasturnarea lui Ceausescu trebuia organizat un soi de puci militar. “Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!”, isi rezumase Iliescu crezul despre “revolutia romana“.
Militaru in schimb sustinea atragerea in strada a “maselor populare”, ca solutie eficace. “Dom’le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic”.
Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui: “Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-pir-ul lui, eu cu masele populare”, si-a amintit in primavara anului 1990 generalul Militaru.
Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
Mai la est de Herastrau.
Astazi, numai Iliescu mai neaga implicarea KGB si GRU in evenimentul din 1989.
De ce?
Va lasam pe dumneavoastra sa ghiciti.
Autori: Victor Roncea, Vladimir Alexe
Sursa: Curentul
trimite unui prieten
Cum influenteaza curentele milenariste politica lumii: Apocalipsa, mai tarziu
Cel putin trei filme aparute in ultima vreme sau care vor aparea in prima parte a anului viitor - 2012, The Road si The Book of Eli - trateaza tema “sfarsitului lumii asa cum o stim” sau descriu o lume postapocaliptica.
Milenarismul, ideea ca lumea va avea un sfarsit violent, urmat de “o mie de ani de pace”, a avut nenumarate versiuni de-a lungul secolelor, de la profetii mediavali ai cruciadelor pana la “califatul” lui Osama bin Laden si teoria (foarte lucrativa) a dezastrului ecologic promovata de Al Gore.
Moda sfarsitului iminent al lumii preocupa nu numai Hollywoodul (care face profituri frumoase din aceasta afacere), dar si filozofii si analistii politici in asemenea masura incat Courrier International, prestigioasa revista franceza, a consacrat ultimul numar din acest an - “un numar terifiant” - “Profetiilor, Apocalipselor si sfarsiturilor lumii”. Scriitorul britanic Ian McEwan remarca faptul ca ceea ce alimentaza certitudinea sfarsitului lumii este insasi incapacitatea de a cunoaste si prezice viitorul. De-a lungul mileniilor, oamenii s-au lasat ademeniti de povesti despre distrugerea iminenta a umanitatii venita ca un fel de pedeapsa divina, urmata de purificare si de o lume noua. In lumea crestina, remarca Norman Cohn in cartea The Pursuit of Millenium, miscarile milenariste au fost alimentate in primul rand de Apocalipsa Sfantului Ioan. Intre secolele 11 si 16 o multime de secte inspirate de ultima carte a Bibliei - care in greceste, in original, inseamna Revelatie, dar a ajuns sa fie sinonima cu “sfarsitul lumii” - au aparut pe intreg teritoriul Europei. Erau conduse de profeti aparuti din randurile claselor inferioare, care propovaduiau iminenta celei de-a doua veniri a lui Iisus si instalarea Imparatiei lui Dumnezeu. In asteptarea acestui eveniment cosmic, trebuiau facute cateva pregatiri necesare, printre care macelarirea evreilor, a preotilor si a proprietarilor de pamanturi. De altfel, aceasta furie genocidala este privita ca un preambul necesar, ca un soi de “batalie finala, in care tirania mondiala va fi rasturnata de un popor ales care va instaura egalitatea si Istoria isi va gasi incununarea”.
Din secolul 15, remarca acelasi Cohn, caracterul violent s-a diminuat, gandirea milenarista capatand alte forme. Cristofor Columb, bunaoara, era convins in momentul in care a debarcat in Bahamas ca a descoperit “paradisul terestru de care vorbeste Apocalipsa Sfantului Ioan”. Violenta avea sa revina insa o data cu revolutiile moderne si, mai ales, cu totalitarismele secolului al XX-lea. De altfel, caracterul totalitar si tema Antihristului sunt teme constante ale acestor miscari, scrie McEwan, fie ca Antihristul este identificat in persoana papei, a evreilor sau a burghezilor. Potrivit lui Cohn, nazismul si visul unui Reich care sa dureze “o mie de ani” nu fost decat “o forma de uzurpare laica a milenarismului”. Tonul apocaliptic este de altfel foarte pronuntat in Mein Kampf: “Daca poporul nostru si Statul nostru sunt victimele acestor tirani ai popoarelor care sunt evreii, insetati de sange si de bani, Pamantul intreg va fi inlantuit de tentaculele acestei hidre. Dar Germania se va elibera”, scrie Hitler.
De partea cealalta, raspunde Lenin, “chiaburul este gata sa sugrume si sa taie gaturile a sute de muncitori. Razboi fara mila chiaburilor! Moarte chiaburilor”. Atat nazistii, cat si comunistii urau cu patima traditiile conservatoare si liberale, Biserica si proprietatea si credeau ca genocidul este o treapta purificatoare catre instaurarea unei Lumi Noi. Dupa razboi, tema preferata a miscarilor apocaliptice a devenit razboiul termonuclear, a carui iminenta a fost proclamata periodic. In prezent, gandirea milenarista este asociata cu acele curente care cred ca atacurile de la 11 septembrie 2001 reprezinta actul inaugural al bataliei finale dintre Bine si Rau. De o parte, fundamentalistii islamisti de tipul Osama bin Laden vor sa ucida “evreii si cruciatii” si sa instaureze Imparatia lui Dumnezeu sub forma “califatului” care sa se intinda din China pana in Franta, de partea cealalta, George W. Bush a fost acuzat ca duce un razboi impotriva islamului sub forma “razboiului impotriva terorismului”.
Ultima moda in materie de “sfarsit al lumii” este ecologismul, care prin portavoci precum fostul vicepresedinte american Al Gore (care a facut o afacere din aceasta si a castigat si un Premiu Nobel) prezic sfarsitul lumii in sapte, 50 sau o suta de ani. Daca as fi credincios, scrie McEwan in final, prefer sa fiu in tabara lui Hristos care spune: “Iar de ziua si de ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal” si aceasta nestiinta ne face oameni, iar lumea un loc atat de fragil si de minunat.
Sursa: Romania Libera
trimite unui prieten
Obama: Cei dezamagiti de Copenhaga au dreptul sa fie asa
Presedintele american, Barack Obama, a apreciat miercuri ca fiind “justificata” dezamagirea provocata de rezultatul conferintei de la Copenhaga asupra climatului, declarandu-se insa multumit ca a contribuit la impiedicarea unui esec complet.
“Consider ca oamenii au dreptate sa fie dezamagiti de rezultatul de la Copenhaga. in esenta, ceea ce am spus este ca, decat sa asistam la un esec total /al negocierilor/ la Copenhaga, situatie in care nu s-ar fi obtinut nimic [...], cel putin noi ne-am tinut tari si nu am dat inapoi prea mult”, a declarat Obama pentru postul public de televiziune PBS.
Conferinta asupra climatului organizata vreme de doua saptamani in capitala daneza s-a incheiat vinerea trecuta cu un acord neconstrangator, suscitand scepticismul multor observatori cu privire la posibilitatea limitarii incalzirii planetare la niveluri considerate drept acceptabile.
“Oamenii de stiinta spun ca trebuie sa ne reducem intr-o maniera importanta emisiile in urmatorii 40 de ani. Nimic din acordul de la Copenhaga nu garanteaza ca acest lucru va avea loc”, a recunoscut Obama, care a evocat atunci un text “semnificativ” si “fara precedent”, cu toate ca “insuficient”.
Revenind la modul de desfasurare a summitului conducatorilor in inchiderea conferintei, la care a participat si el vineri, presedintele a povestit: “La un moment dat, eram aproape de un dezastru total, premierul indian era in drum spre aeroport, reprezentatii chinezi incetasera de facto negocierile, toata lumea urla. Cei care si-au pastrat sangele rece au preluat initiativa”.
“Cel putin am reusit sa ne punem de acord asupra unor obiective de emisii neconstrangatoare pentru toate tarile, nu numai pentru SUA, nu numai pentru Europa, dar si pentru China si India, care vor deveni cei mai mari poluatori”, a conchis presedintele american.
Sursa: Agerpres
trimite unui prieten
Nu doar zăpezile şi viscolul au făcut să ne crească nivelul adrenalinei. Nu doar victoria şchioapă în alegeri a lui Traian Băsescu ne-a lăsat un gust amar.
Sintagma de mai sus poate fi, pe drept cuvânt, considerată concluzia summitului de la Copenhaga consacrat combaterii efectelor încălzirii climei pe planeta noastră. Inutil să mai fie luate în seamă declaraţii - corecte din punct de vedere politic - susţinând că la Copenhaga s-a ajuns la “cel mai bun acord posibil” (Nicolas Sarkozy) sau cele calificând summit-ul drept “o etapă determinantă” (secretarul general al ONU, Ban Ki-moon). Cel mai corect, subliniază editorialistul cotidianului “Dernieres Nouvelles d’Alsace” (DNA), este să recunoaştem amara realitate: “Conferinţa din capitala daneză a fost un eşec total”.
Veniturile din infracţiuni au adus băncilor lichidităţi în perioada critică de la prăbuşirea Bursei din New York până ce guvernele le-au sprijinit cu sume uriaşe din bani publici
Richard J. Roberts, laureat al Premiului Nobel, avertizează intr-un interviu acordat publicaţiei La Vanguardia că, pentru asigurarea profitului, firmele farmaceutice n-au nici un interes să existe medicamente eficiente care să pună capăt unor boli.
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail. Aboneaza-te acum!
