gandeste.org - AN ALTERNATIVE MEDIA SELECTION
O Selecție de Perspective Interesante, Importante și Controversate, în Mare Parte Excluse din Mass-Media Convenționale

Spionii care ne umflă factura la întreţinere

STAMEN STANTCHEVFoşti agenţi din serviciile secrete ruse, bulgare şi israeliene, cu conexiuni la Bucureşti, furnizează cărbune energetic pentru termocentralele româneşti la preţuri umflate de aproape două ori - adaos pe care-l suportăm toţi din buzunar. Sistemul Energetic Naţional a importat huilă rusească prin intermediarii Boris Golovin (colonel în rezervă în spionajul militar rusesc), Tonya Halpern (aflată în atenţia contraspionajului militar românesc) şi foştii KGB-işti Constantin Iavorsky, Anatoli Patron şi Iuri Ustinov.

Furnizările de materie primă în Sistemul Energetic Naţional au fost monopolizate de foşti spioni sovietici, aliaţi în afaceri cu un om familiar agenţiilor de informaţii israeliene.

Mai nou, un proiect de două miliarde de euro, dezvoltat la Galaţi, poartă amprenta spionajului rusesc.

Boris Golovin. A fost colonel în trupele Spetnatz - GRU - serviciul de spionaj al armatei ruse. Reprezintă în România interesele lui Oleg Deripaska şi Igor Ziuzin, doi oligarhi ruşi, parteneri ai evazionistului mondial Mark Rich.

Tonya Halpern. Un raport al Direcţiei de Siguranţă Militară (contraspionaj) obţinut de EVZ indică apartenenţa ei la serviciile secrete israeliene. Sursele EVZ susţin că este ofiţer AMAN - spionajul militar din Ţara Sfântă. Importă cărbune în România prin offshore-ul ei din Cipru, Petlon Enterprises Ltd.

Constantin Iavorsky.
Fost general KGB, a monopolizat livrările de cărbune pentru termocentralele româneşti. S-a înconjurat în afaceri de o armată de ofiţeri SRI.

Igor Ziuzin.
Oligarh rus, controlează gigantul Mechel, furnizorul cărbunelui ars de CETurile româneşti. Ziuzin deţine şi combinatele siderurgice de la Târgovişte şi Câmpia Turzii.

REŢEAUA

Ofiţerii $

Partenerul tradiţional de afaceri al lui Boris Golovin este Liviu Niţă, protagonistul celebrului scandal „Sunoil“, fost acţionar în Global International 2000. În 1999, Niţă a fost arestat pentru că a emis cecuri fără acoperire în valoare de peste 60 de miliarde de lei, prejudiciind rafinăria Petrobrazi (SNP Petrom). Asociatul lui Niţă în firma SunOil Company, prin care s-au dat tunurile, era chiar Golovin, prietenul său. Niţă a absolvit Institutul de Marină „Mircea ce Bătrân“. Specializarea: ofiţer de telecomunicaţii. În reţeaua transfrontalieră de afaceri a celor doi a fost cooptat şi colonelul (r) SRI Corneliu Păltânea - în prezent, judecat pentru complicitate cu mafia petrolului. Golovin&Niţă, împreună cu ofiţerii KGB Anatoli Patron, Iuri Ustonov şi Alexei Voskoboi au fondat Nova Bank şi Centrul de Afaceri Româno- Rus (CARR) - azi, monitorizate pentru spălare de bani.

LICITAŢII CU DEDICAŢII

Cartelul huilei dublează preţurile

New York, Third Avenue, 7th Floor NY.
Aici funcţionează offshore-ul Palmer International LLC, traderul grupului Mechel. Ambalată drept „investitor american“, căsuţa poştală intermediază tranzacţiile cu cărbune rusesc destinat României. Contul bancar prin care operează offshore- ul din SUA al oligarhului Igor Ziuzin e deschis în Ungaria, la fosta instituţie bancară care, înainte de ’89, era paravan pentru spionajul maghiar. De aici, ruşii de la Mechel încasează banii pentru cărbunele energetic exportat în estul Europei.

EVZ a intrat în posesia mai multor facturi emise de Palmer International LLC. Documentele arată că preţul cu care ruşii vând cărbunele variază între 45 şi 46 de dolari tona. O confirmă contractele Palmer LLC şi declaraţiile vamale din portul ucrainean Izmail. Totuşi, centralele romaneşti plătesc între 75 şi 82 de dolari pe tonă, aproape dublu. Cum s-a ajuns aici? Licitaţiile publice au fost cartelizate, iar caietele de sarcini întocmite cu dedicaţie.

Studii de caz

27 mai 2004. CET Iaşi, Termica Suceava şi SCUT Giurgiu achiziţionează 450.000 tone de huilă de la două offshore din Cipru: Petlon Enterprises Ltd. şi Constant Oil. Firma Tonyei Halpern primeş te 25 de milioane de dolari, şi offshore-ul lui Constantin Iavorski aproape 20 de milioane dolari. Căsuţele poştale câştigă între 80 şi 83 de dolari pe tona de huilă.

12 august 2004.
Tonya Halpern (Petlon) primeşte 9,8 milioane de dolari de la Termica Suceava pentru 120.000 de huilă energetică. Tot atunci, Iavorsky încasează 4,9 milioane dolari. Preţ/tonă: 81,5 dolari. În 2005 şi 2006, Halpern şi Iavorsky câştigă contracte pe bandă rulantă şi vând cărbune în Giurgiu, Iaşi, Suceava şi Deva la preţuri cuprinse între 76 şi 82 dolari/tona.

19 septembrie 2004.
Alte două offshore-uri, Global Corporation LTD (Singapore) şi Alitrade AG (Elveţia - Zug), vând 60.000 de tone de huilă către CET Iaşi. Preţul/tonă: 78 dolari. În spatele tranzacţiilor sunt ruşii Anatoli Patron (expert financiar KGB/SVR), generalul (r) Alexei Voskoboi (fost şef al rezidenţei KGB din Turcia) şi generalul (r) KGB, Iuri Ustinov - implicaţi în decapitalizarea băncii Nova Bank din România.

Septembrie 2006.
Global International 2000 SRL, firma colonelului (r) GRU Boris Golovin, vinde huilă la Iaşi şi Suceava. Preţul total: 10,2 milioane dolari. Preţ/tonă: 75 dolari.

RECHIZITORIUL LUI BENYATOV

Energie, ofiţeri şi interese ruseşti

Galaţi. 4 septembrie 2007. Sub numele Global Power Investment (GPI), un consorţiu de trei firme, începe construcţia celei mai mari termocentrale pe cărbune din sud-estul Europei, pe un teren de 36,5 de hectare. Investiţia: 2 miliarde de euro.

În GPI se întâlnesc trei grupări de afaceri pe bani publici: holdingul italian ENEL (85%), traderul de energie Romelectro (5%) şi SRL-ul bucureştean Global International 2000 (10%). Ultimul, un paravan al intereselor ruseşti în România.

Sediul Global International 2000 e chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice.

Acţionar majoritar e colonelul (r) GRU Boris Golovin, asociat cu Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Anul trecut, EVZ a dezvăluit că Golovin, Bejan şi colonelul SRI Vasile Stângă au fost implicaţi în recuperarea unei datorii istorice a URSS. Prin Global, au livrat huilă pentru centrala „Mintia-Deva“. La preţuri umflate.

Un al treilea asociat din Global e Victor Ustinov - fost ataşat comercial al Rusiei la Bucureşti. Acum, Ustinov este reprezentantul Engineering Company Ziomar, casa de comerţ a companiei ruseşti de stat, ZiO Podolsk - producător de utilaje nucleare, implicat în programul de îmbogăţire a uraniului din Iran şi controlat de Atomenergomash, un pilon al industriei nucleare ruseşti. Prin Ziomar, ZiO Podolsk deţine acţiuni în controversata Global International 2000.

Terenul de 36,5 ha pe care se ridică termocentrala a fost concesionat, în august 2007, de firma lui Golovin de la Administraţia Zonei Libere Galaţi. Contractul e valabil 49 de ani (cu drept de prelungire încă 24), iar redevenţa e confidenţială. Ruşii participă în afacere şi cu materia primă: cărbunele adus de Mechel din Urali.

Alunecos, Golovin face pe niznaiul: „Eu sunt un simplu acţionar, nu ştiu ce să vă spun. Dar, ce, e vreo problemă? Am câştigat licita- ţia acolo. (…) Noi am făcut proiectul şi Enel a venit la noi. Nu ştiu în ce stadiu sunt, întrebaţi la Enel“.

Bucureşti. 7 septembrie 2007.
Procurorii Parchetului General finalizează rechizitoriul lui Vadim Benyatov - consultant financiar american, născut în Rusia. Benyatov e judecat pentru spionaj şi constituirea unui grup infracţional „transnaţional“ acuzat că a divulgat secrete legate de privatizarea unor societăţi energetice româneşti. În dosarul „Trădare şi spionaj“ mai sunt inculpaţi consultantul Stamen Stantchev (fost ofiţer special în armata bulgară), Dorinel Mucea (ex-director adjunct al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatiză rii în Industrie) şi alţii. Din rechizitoriul lui Benyatov reiese că, iniţial, gigantica termocentrală trebuia să se construiască la Brăila: „În procesul de negociere a contractului de constituire a unei societaţi cu capital mixt la SC Termoelectrica SA, sucursala Electrocentrale Brăila (…) au fost depuse trei oferte, între care şi cea a consorţiului format din Global International 2000 şi ENEL Spa-Italia“.

Stantchev, complicele lui Benyatov, a netezit drumul spre câştigarea contractului. În septembrie 2006 au fost depuse trei oferte, iar în octombrie Mucea, apropiatul lui Stantchev, a devenit preşedintele comisiei de privatizare a Electrocentrale Brăila. Cu două zile înaintea datei-limită de depunere a ofertelor finale, Stantchev trece la fapte în favoarea Global - Enel. Rechizitoriul consemnează: „În convorbirea telefonică din 25.10.2006, ora 11.31, Stantchev îl informează pe Benyatov că Enel participă la negocierile privind societatea comercială în discuţie şi afirmă că poate ajuta această firmă, învăţându-i cum să procedeze «pentru că vor avea un interviu», situaţie cu care Vadim Benyatov a fost de acord“. Indicaţiile au avut efect, iar comisia lui Mucea a dat câştig de cauză consorţiului.

Boris Golovin nu comentează mişcările lui Stantchev şi ale lui Benyatov.

Parchetul General.
Cu ajutorul SRI, procurorii determină „legătura infracţională, rolul şi locul inculpaţilor Benyatov Vadim şi Stantchev Stamen în cadrul grupului infracţional organizat“ precum şi „scopul urmărit de inc. Benyatov V. şi Stanchev Stamen de a obţine indirect (…) beneficii materiale de la una din competitoarele în procesul investiţional declanşat la SC Termoelectrica SA (adică Enel Spa - Italia)“.

Ulterior, privatizarea Electrocentrale Brăila e amânată din cauza dificultăţilor sale economice, iar consorţiul Enel-Global International 2000 îşi mută interesele la Galaţi. (A contribuit Liviana Rotaru)

sursa: evz.ro

Share this post / Trimite unui prieten: These icons link to social bookmarking sites where readers can share and discover new web pages.
  • TwitThis
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • StumbleUpon
  • email

6 Responses “Spionii care ne umflă factura la întreţinere”

  1. NouaRomanie says:

    “Bomba fierbinte” de la CET ajunge la procurorii DNA. 20 MILIOANE DE EURO prejudiciu

    Raportul controlului facut de Directia Generala de Finante la CET a fost trimis luni de Prefectura la Directia Nationala Anticoruptie. Raportul ar contine mai multe nereguli contabile si demonstreaza slabul management al societatii in ultimii ani, dupa cum au declarat sefii Prefecturii.
    Reprezentantii Prefecturii sustin ca, in ultimii ani, termocentrala a adus un prejudiciu bugetului de stat de 20 de milioane de euro. Prefectul Dramgomir Tomaseschi a declarat ca nu a semnalat fapte de coruptie, ci “stopajul la sursa a sumelor de bani care nu au fost virate bugetului de stat”.
    “Prefectura Iasi a trimis la DNA Bucuresti sesizarea cu situatia de la CET Iasi privind prejudiciul de aproximativ20 milioane euro, produs bugetului de stat, insotit de raportul Directiei Generale a Finantelor Publice Iasi, in vederea stabilirii vinovatilor pentru aceasta situatie”, se precizeaza intr-un comunicat de presa trimis de Prefectura Iasi. Sefii Prefecturii au cerut procurorilor DNA Bucuresti sa cerceteze si cine se face vinovat pentru datoriile mari pe care CET le are de achitat.
    “Datoriile mari pe care le are CET se incadreaza la abuz in serviciu contra interesului public. Cand este vorba de datorii mai mari de 1 milion de euro, cazul trebuie anchetat de DNA”, a explicat Luminita Merisescu, procuror DNA.
    Tomaseschi a amenintat inca de la inceputul lunii, dupa finalizarea controlului facut de Fisc la CET, ca va trimite raportul procurorilor DNA, Ministerului Administratiei si Internelor si Guvernului. “Concluzia este ca situatia de la CET este dezastruoasa. Societatea are datorii de 296 milioane lei. Principala problema este perpetuarea acestei situatii in timp. Vina apartine conducerilor CET si Consiliului Local. Mari probleme vad ca au aparut in ultimii 3 ani. Cei care raspund de societate trebuie sa ia masuri”, a declarat la inceputul lunii noiembrie Dragomir Tomaseschi.
    Primarul Gheorghe Nichita a declarat, tot atunci, ca verificarile facute la CET de inspectorii de la Directia Generala de Finante sint o comanda politica.
    vezi si:

    luni, 16 noiembrie 2009
    newsiasi.ro

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 7 Thumb down 0

  2. NouaRomanie says:

    http://www.youtube.com/watch?v=GoXXBqcZozw&feature=youtu.be

    Falimentările importante au nevoie de timp
    Debranşări. Datorii. Reeşalonări. Întreruperi. Licitaţie de urgenţă. Cărbune scump. DNA. Nichita.
    Minciuni. Furnizori neserioşi, huilă proastă, datorii sau conturi blocate… toate acestea, într-un cuvânt,
    înseamnă CET. CET Iaşi SA.
    Firma de termoficare este fabrica în care politica produce abureli şi transformă agentul termic în agent
    electoral. Şi încă într-unul scump. Foarte scump.
    De ce s-a ajuns aici? Şi, mai ales, cine şi de ce nu a făcut nimic?
    Epoca de “aur” a lui Simirad
    Ajuns la cârma oraşului, Constantin Simirad a girat afacerile Primăriei, ca şi ale regiilor din subordine,
    primarul având mână liberă în gestionarea afacerilor, fără să fie cenzurat de Consiliul Local.
    Una dintre regiile subordonate a fost RADET (Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice). La
    acea vreme, regia (subordonată autorităţilor locale) era separată de CET. Aceasta din urmă se afla în
    subordinea statului, aparţinând firmei Termoelectrica SA.
    Condusă de cinicul Arcadie Dubeţ - director general al Termoficării până în 1999 - RADET este o
    veritabilă “vacă de muls” în interes propriu; achiziţiile de materiale de la firme cu care avea, în comun,
    alte afaceri proprii sunt de notorietate. Declaraţiile lui Dubeţ, de genul “de Crăciun, oamenii vor merge
    fiecare cu colindul, de la o casă la alta, ca să se încălzească, pentru că în apartamente nu vor avea
    căldură”, sunt, încă, proaspete în mintea unora dintre ieşeni.
    Din 1999 a urmat, la RADET, epoca Romeo Mistreanu; un personaj jovial, spun sindicaliştii, care-şi
    făcea veacul la uşa primarului Simirad. Practicile halucinante marca “Dubeţ” continuă; regia cumpără,
    nici mai mult, nici mai puţin, decât o linie de spălat sticle şi borcane, calculatoare de aproape 20.000
    de dolari, absolut inutile, şi telefoane mobile (cu abonament plătit de regie!) pentru circa un sfert din
    angajaţi.
    În 2000, mâna dreaptă a lui Simirad, Vasile Dumitriu, este primul care avansează ideea ce avea să dea
    startul dezastrului actual: fuziunea RADET cu CET. Motivul? Municipalitatea ar fi scăpat de presiunea
    pe care CET, firmă de stat aflată sub controlul Ministerului Industriilor, o punea asupra RADET.
    În 2001, circul pornirii-opririi apei calde continuă.
    Modernizată cu un an înainte, cu 15 milioane de dolari - pentru trecerea la huilă, CET 2 Holboca are
    un prim şoc: explodează un cazan. Cauza: huila de proastă calitate adusă de furnizori.
    Gigacalorie - Giga măgărie …În 2002, CET SA Iaşi ajunge în subordinea primăriei, fără însă ca primarul să obţină fie anularea
    datoriilor CET către stat, fie rambursarea, de către Guvern, a creditului cu care CET II Holboca a fost
    modernizat.
    Adevărul crud iese la iveală puţin mai târziu: interesul guvernului PSD este să paseze primăriilor
    centralele termoelectrice nerentabile.
    Intră în scenă Gheorghe Nichita, consilier local şi şef al Comisiei Economice, care îl pune pe Simirad,
    împreună cu cei doi viceprimari, în Consiliul de Administraţie la nou înfiinţata CET SA. Conform
    planurilor primarului, CET SA va fuziona cu RADET şi cu TERMO GAZ SA (ambele subordonate
    Primăriei).
    Urmarea: CET renaşte, însă, mai mult moartă decât vie, pentru că preia şi datoriile, şi pierderile
    RADET.
    Firma de termoficare începe să semene cu un cadavru în jurul căruia roiesc deja prădătorii. Câţiva ani
    mai târziu, Constantin Simirad, în emisiunea “Martor Incomod” din 14.11.2007, relata cum, în
    perioada mandatului său, i s-a oferit o sumă impresionantă de bani pentru a închide ochii la licitaţiile
    de cărbune.
    “Cineva de la Bucureşti, foarte mare, a venit şi mi-a propus un târg. Un dolar de tonă pentru
    mine şi restul nu mă priveşte cum se desfăşoară licitaţia. Vă daţi seama că la 150.000 de tone de
    cărbune, ar fi fost o sumă frumuşică. Eu când am văzut de unde vine şi ce mi-a trimis această
    persoană, am anunţat SRI-ul, am anunţat Poliţia şi i-am rugat să monitorizeze această licitație
    de la CET. Sigur, lucrurile se precipitau. Cum s-a desfăşurat licitaţia la Bucureşti este de râsul
    lumii”, a declarat Constantin Simirad, fostul primar al Iaşului, în emisiunea “Martor Incomod”,
    difuzată de “Tele M”, în 14 noiembrie 2007.
    Rufele se spală în familie. Familia PSD
    Alt an, 2003, aceleaşi probleme la CET Iaşi.
    La Termoficare, Mistreanu este, în sfârşit, schimbat: în locul său e numită Georgeta Gâlcă, care este şi
    director al Termo Service; va rămâne în funcţie până în septembrie, când RADET este, în sfârşit,
    desfiinţată.
    Simirad ajunge “Excelenţa Sa” în Cuba, iar primar al Iaşului, interimar, devine Gheorghe Nichita.
    Furnizorii de cărbune rămân aceeaşi. Marea operă a falimentării trebuia definitivată.
    Controlul Curţii de Conturi la Termo Service SA scoate la iveală un tun de 2 milioane de dolari;
    conform şefului Camerei de Conturi Iaşi, Constantin Iaţco, Gâlcă a falsificat rezultatele financiare,
    provocând pagube de 7 miliarde lei vechi. Noul primar nu are nici o reacţie şi nici procurorul Marian Gheorghiţă – în ciuda dezvăluirilor lui Iaţco: operaţiunile financiare dubioase au dus la raportarea unui
    profit FALS, directoarea Gîlcă încasând chiar premii pentru activitatea sa…
    Pierderile de agent termic în reţeaua de distribuţie sunt de 40%. În 20.000 de apartamente se instalează
    frigul.
    CET merge în pierdere, în cele din urmă, Georgeta Gâlcă fiind înlocuită de un alt PSD-ist, Cristian
    Andrieş.
    PARTEA A II-A
    Nichita. Sau când tăcerea e de aur
    Anul 2004, an electoral, este şi anul care a punctat sfârşitul carierei lui Ion Mihai, directorul CET.
    Acuzat de luare de mită (un jeep Land Rover second-hand), Mihai ar fi intervenit în favoarea unui
    furnizor de cărbune. Cazul a fost prelucrat de procurorul Marian Gheorghiţă, cel care în următorii ani îl
    va scăpa pe Gheorghe Nichita de cîteva dosare penale grele. De altfel, presa centrală îl numea pe
    Gheorghiţă, cu litere de-o şchioapă, „Procurorul lui Nichita”.
    În august, Gheorghe Nichita, reorientează 50 de miliarde de lei vechi, prevăzute în bugetul local pentru
    investiţii la CET, către reparaţii stradale şi pentru susţinerea clubului de fotbal Politehnica. În
    septembrie, CET are parte de un alt duş rece: Guvernul pasează firmei de termoficare 550 miliarde de
    lei din vechile datorii, drept cotă-parte a datoriilor Termoelectrica, în ciuda protocolului de preluare a
    CET SA în subordinea municipalităţii - ce prevedea ştergerea datoriilor.
    De reţinut că, 2004 este ultimul an în care CET are înregistrat profit (257 de milioane de lei vechi),
    însă are de plătit 1.900 de miliarde de lei vechi datorii. Cifră egală cu bugetul Iaşului, la acea vreme.
    Orice dezastru are un început blând
    Din ianuarie 2005, CET are de făcut o nouă plată: redevenţa - de 4,6 miliarde lunar. Şi asta, în
    condiţiile în care Guvernul a redus subvenţiile pentru încălzire.
    Începe dezastrul. Primele semne: salariile se dau în rate, se anunţă disponibilizări şi nu se găsesc bani
    pentru achiziţia de combustibil. La acestea se adaugă 750 de miliarde de recuperat de la abonaţi şi 500
    de miliarde de la Electrica. Totodată, pierderile din reţeaua de distribuţie sunt de 30%.
    Membru al consiliului de administrație la CET, Ioan Grigoriu este în atenția DNA, preşedintele
    ANAF declarând că există nereguli în activitatea şefului adjunct al Finanţelor: se vorbeşte de returnări
    nelegale de TVA. Printre firmele luate în vizor este şi Siraj Ad Impex – firmă la care fusese cenzor
    soţia sa.
    În timp ce Nichita şi Ivana sunt în concediu, CET Iaşi se trezeşte viitoarea beneficiară a sute de mii de tone pentru care factura ajunge la 14 milioane USD - urmare a licitaţiei ţinute la Giurgiu, sub auspiciile
    MAI.
    La CET, harababura e în toi. Pierderile pe anul 2005 se ridică 340 de miliarde.
    2006 – anul întâmplărilor ciudate
    La CET apare o situaţie aberantă - cel mai mult au câştigat, dintr-o licitație, „Doriaşi” şi alte două
    societăţi, care au oferit, culmea, prețul cel mai mare. Furnizorul cu cea mai bună ofertă a fost
    descalificat.
    Debranşările continuă, iar Curtea de Conturi descoperă nereguli la Primăria Iaşi; una dintre acestea
    este că jumătate dintre plătitorii de impozite şi taxe au plătit aiurea. Bomboana de pe colivă: Tiberiu
    Brăilean acuză şefii Primăriei că i-ar fi ameninţat pe consilierii coaliției PNL-PDL cu acţiuni penale în
    cazul în care nu ar fi votat conform dorinţei primarului.
    Furnizorii de cărbune nu se achită, iarăşi, de obligaţiile contractuale; în noiembrie începe, în sfârşit,
    restructurarea.
    2007. Împrumutul, metodă de prelungire a agoniei
    În 2007, criza se adânceşte: pentru că funcţionează cu gaz, CET adună datorii uriaşe la Eon Gaz: 400
    miliarde lei. Nichita cere măsuri urgente, dar singurul lucru semnificativ care se întâmplă este o
    campanie de debranşări. Practic, 2.200 de scări de bloc (din 3.300) sunt deconectate.
    Trecerea pe gaz e considerată, astăzi, una dintre greşelile de strategie ale CET Iaşi.
    “Energia produsă de carbune era convenabilă, era ieftină, se reabilita cât de cât magistrala de
    transport şi nu se mai pierdea atât de multă energie prin distribuţie. Eu cred că era o resursă
    destul de importantă reducerea numărului de salariaţi. S-au facut foarte multe cheltuieli de care
    se puteau dispensa”, a declarat Constantin Simirad, preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi.
    Criticat de Nichita, Ivana demisionează. Disperat să facă rost de bani pentru plăţile către E.On. - care
    aprovizionau la minim termocentrala, noul director, Didi Melinte, face şi el ce poate: accesează prin
    credit bancar 7,5 milioane RON, fără acordul Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare - care
    trebuia înştiinţată, conform acordului de împrumut al celor 20 de milioane de euro, parafat în 2005.
    Primarul tratează problema cu nonşalanţă, spunând că nu era timp pentru obţinerea vizelor.
    Termocentrala - care a început lucrările de modernizare a rețelelor de distribuţie, mizând pe banii încă
    neaccesaţi ai BERD - rămâne o vacă de muls: biroul de achiziţii, la care este angajat inginerul
    Mistreanu (fostul şef al RADET), aduce materiale de la o firmă al cărei patron e asociat cu Mistreanu într-o altă societate. Care a fost metoda de atribuire a lucrărilor de către CET, şi la ce preţuri, rămîne
    de comentat; certă este “umflarea” costurilor de către executanţii lucrărilor, firme precum DAS
    provocând, astfel, Termoficării pierderi suplimentare.
    Cu toate că înregistrează pierderi, CET SA nu cumpără cărbuni, ci… publicitate. Dacă “promovarea”
    termoficării cu bannere expuse pe stadionul din Copou are – ca substrat – finanţarea clubului în ale
    cărui destine sunt amestecate nume dragi primarului de Iaşi, în schimb “promovarea” în paginile BZI
    sau la Antena 1 Iaşi arată că, de fapt, CET achită notele de plată pentru shopingul pre-electoral al celui
    care conduce Primăria. În „piramida” lui Dubeţ primesc spaţii, gratuit, ziare fidelizate de Nichita.
    2008. Începutul sfârşitului
    La începutul anului 2008, DNA Bucureşti trimite la DNA Iaşi dosarul de urmărire penală împotriva
    mai multor salariaţi ai CET, suspectaţi de implicarea în aprovizionarea cu cărbune de proastă calitate.
    Procurorii percheziţionează birourile de la CET, apoi ajung în vizită şi la firma sirianului Ahmad al
    Deiri, patronul firmei Siraj Ad Impex. Motivul: soţia sa, Carmen al Deiri, a fost mai mulți ani
    reprezentanta firmei UNICOM - firma care a furnizat, începând cu vara lui 2007, cărbune la CET. Deşi
    aveau mandat de percheziţie, cei doi procurori însărcinaţi cu ancheta, Marian Gheorghiță şi Liviu
    Ionaşcu, “uită” să perchiziţioneze şi locuinţa sirianului, acolo unde se găseau actele…
    Mai mult, firma soţiei unui membru din Consiliul de Administrație al CET făcea auditul la Siraj.
    Acesta este nimeni altul decât adjunctul Finanţelor Publice Iaşi, Ioan Grigoriu, luat şi el în vizor de
    procurori în acest caz. Insă, supriză: instrumentarea realizată de procurorul DNA Marian Gheorghiţă a
    fost nu doar incompletă, ci, de-a dreptul, dubioasă.
    Societatea UNICOM a început să colaboreze strâns cu municipalitatea ieşeană încă din anul 2005.
    Până în 2008 a ajuns unul dintre principalii furnizori de cărbune la CET, dar şi de combustibil pentru
    Salubris şi RATP.
    Dosarul DNA a fost “îngropat”, iar pierderile pentru cărbunele de proastă calitate au fost, din nou,
    trecute la bugetul local.
    2009. Oficializarea dezastrului
    În 2009, „băieţii buni” sunt reactivaţi: Dorin Ivana redevine director al CET Iaşi. Datorii de 60
    milioane către furnizorii de cărbune, 80 de milioane de recuperat de la datornici, un necesar de 25
    milioane euro pentru o nouă turbină de 25 de megawatti care să înlocuiască actuala turbină, conturile
    blocate de UNICOM SA (furnizorul de huilă) - care cere stingerea unei datorii de 36 milioane RON, şi
    probleme cu Banca Europeană. În plus, preţul de producţie - 400 RON pentru o gigacalorie, nu este
    acceptat de Autoritatea de Reglementare. În septembrie, aventura “CET la Primărie” ia sfârşit: Nichita vrea să scape de termocentrala pe care a adus-o în faliment.
    2010. Agonie. Sau extaz
    În 2010, politica lui Gheorghe Nichita îşi arată colţii: datoriile la gaz, crescute în urma presiunilor
    primarului din iarna trecută, sunt uriaşe, iar gazul “este politic”; RomGaz cere CET o reeşalonare clară
    a datoriilor.
    În plină agonie, CET SA e locul care poate oferi clienților politici un loc călduţ: Mugur Cozmanciuc
    devine director de marketing; asta în condițiile în care se fac reduceri de personal. CET contractează
    un împrumut inutil - pentru plata furnizorilor.
    Din buzunarele ieşenilor, 700 de miliarde lei vechi se vor duce pe dobânzi şi rate la creditele deja
    contractate. În aprilie, CET desfiinţează, în mod straniu şi ilogic, biroul de recuperare creanţe, cu toate
    că are de recuperat aproape 1.000 de miliarde. În iunie, reîncepe balul întreruperilor: termocentrala
    datorează Romgaz Mediaş peste 3.000 miliarde lei.
    Situaţia este fără ieşire: ANAF blochează conturile CET, făcând astfel imposibile eventualele plăţi “cu
    dedicaţie” către RomGaz.
    Tot mai clară e şi posibilitatea pierderii banilor europeni. Toate acestea transformă Centrala
    Termoelectrică într-un coşmar al administraţiei locale. Variantele - un parteneriat public privat,
    cedarea CET I în contul datoriilor la Romgaz sau angajarea municipalitaţii în retehnologizare - par a fi
    eclipsate de o alta, mult mai tentantă: declararea falimentului. Mai ales că încasările scad constant.
    Situaţia pare a fi scapată de sub control: Termocentrala vrea să investească în total 441.000 lei, pentru
    achiziţionarea în leasing a trei autoturisme berline, trei autoturisme break şi un autoturism de lux. Asta
    în timp ce o bătrână să sinucide după ce apartamentul i-a fost vândut cu executori judecătoreşti la
    licitaţie în contul datoriilor la utilităţi.
    În noiembrie, absurdul capătă cote monstruoase: jumătate din căldura livrată unui bloc este trecută,
    DIN OFICIU, pe facturile celor care sunt debranşaţi de la CET şi au centrale proprii.
    În decembrie, Romgaz acceptă să furnizeze pe datorie termocentralei gazul necesar, până după
    Revelion.
    2011. Adio, dar rămân cu tine…
    În 2011, conturile sunt parţial blocate de ANAF. Dorin Ivana este anchetat de acelaşi DNA pentru
    “stopaj la sursă”, acuzat fiind că nu a achitat contribuţiile la stat. CET nu poate face plăți decât pentru
    salariile angajaţilor. Anchetatorii îi mai cercetează pe Ioan Grigoriu, membru în Consiliul de
    Administraţie al CET, dar şi pe foştii directori ai societății, Didi Melinte şi Costică Neculai. Pânăacum, procurorii nu au făcut decât să audieze învinuiţii şi câţiva martori în acest dosar.
    Absolut toţi cei care au o funcţie de conducere continuă să primească salarii uriaşe. Muncitorii – plătiţi
    cu puţin peste media pe ţară - nu sunt importanţi pentru conducerea firmei: nu cunosc detalii, şi, ca
    atare, lor nu le cumpără nimeni tăcerea. Directorilor, însă…. li se acordă, chiar cînd CET stă degeaba,
    lefuri de cîteva mii de lei, lunar. Tăcerea e de aur, la propriu, iar complicitățile trebuie răsplătite.
    Singura soluţie pentru ca la iarnă ieşenii să aibă căldură o reprezintă investiţia privată. Unica ofertă de
    preluare, pentru un timp limitat, este a firmei DALKIA; Primăria este cu spatele la zid. Negocierile
    sunt în toi.
    Totodată, Consiliul Local s-a trezit din amorţeală şi a votat caietul de sarcini care va servi ca bază a
    unei viitoare concesionări a CET. Ce conţine acest caiet nu ştie nimeni, însă faptul că negocierile cu
    DALKIA au fost simultane cu întocmirea acestuia vorbeşte de la sine: caietul a fost întocmit după
    sugestiile firmei.
    Întrebat cum vede situaţia Centralei de Termoficare în 2012, primarul Gheorghe Nichita şi-a scos de la
    naftalină discursul de campanie, un discurs în care nu mai crede nimeni.
    “În primul rând, dacă vom demara acest proiect de exploatare cu un prestator de servicii, vom
    avea garanţia combustitbilului şi garanţia că serviciul va fi continuu, un lucru important pentru
    cetăţeni. În cel de-al doilea rând, în acest timp, vom încerca să punem ordine în ceea ce înseamnă
    facturare şi încasare, pentru că cetăţeanul va trebui să–şi plătească consumul care se realizează,
    vom vedea cum putem ajuta familiile care sunt cu venituri mai mici şi vom vedea, mai departe,
    cum va fi preţul gigacaloriei”, a declarat Gheorghe Nichita, primarul Iasului.
    Epitaf
    Certificatul de deces al muribundei Centrale a fost semnat demult. L-au parafat, rând pe rând,
    manageri incompetenţi, politicieni mânjiţi şi, mai ales, un primar, Gheorghe Nichita, care a transformat
    CET-ul într-un soi de entitate dubioasă, folosită fie ca monedă electorală, fie ca factură pentru diverse
    servicii politice şi de altă natură.
    În esenţă, starea actuală a CET Iaşi este oglinda fidelă a dezastruoaselor mandate de primar ale lui
    Gheorghe Nichita, la fel cum reţeta falimentării CET-ului este una brevetată în numeroase rânduri:
    cumperi o firmă de stat, o devalizezi, vinzi ce e de vândut, apoi o înapoiezi statului. Şi o iei de la
    capăt…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 7 Thumb down 0

  3. NouaRomanie says:

    http://www.telem.ro/telem/local/64819-video-disponibilizatii-de-la-cet-intimidati-cu-amenzi.html

    Este raspunsul, grija, politicienilor, alesilor locali, fata de drepturile cetatenilor care le sunt incalcate grosolan si se folosesc de institutiile statului in interes personal. Este lipsa de respect fata cetatenii umiliti tocmai de cei alesi sa va ajute pentru un trai decent. Asta este adevarata fata a acestui mascarici care se erijeaza in gospodarul orasului distrus.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 5 Thumb down 0

  4. NouaRomanie says:

    PROSTII CONDUC TARA, HOTI FURA si INSTITUTIILE STATULUI tin de ȘASE.

    GOLANII si MARLANII Romaniei au ajuns mari conducatori peste noapte in folosul grupurilor MAFIOTE, SECURISTE cu acceptul organelor statului care vegheaza si tin de sase la hotiile acestora culegand firmiturile ramase de la gura cetatenilor.
    Sa Traiti Bine !

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 7 Thumb down 0

  5. NouaRomanie says:

    http://www.bzi.ro/cel-care-a-fost-propus-la-inceput-pentru-sefia-ministerului-energiei-iulian-ianca-mazilit-in-tip-securist-334837

    Iulian Iancu (PSD), a fost eliminat, in mod surprinzator, miercuri, de pe lista propunerilor de ministri in Guvernul Ponta. In locul sau, la Ministerul Energiei va fi desemnat Constantin Nita.

    Iancu, un inamic declarat al baietilor destepti, s-a afirmat ca un critic constant al mega-afacerilor derulate de guvernarea portocalie in domeniu. Decizia de a-l scoate de pe lista a fost precedata de un baraj mediatic de artilerie, in presa fiind lansate “pe surse” acuzatii extrem de grave.

    Astfel, s-a lansat zvonul ca nu are certificat ORNISS, iar apoi ca eliminarea sa din Guvern s-ar fi facut la insistenta americanilor. Ca urmare, s-a lasat impresia ca Iancu nu ar fi fost inlocuit la presiunea baietilor destepti, pe care i-a deranjat cu dezvaluirile sale, ci pentru ca Ambasada Americii il suspecteaza de presupuse legaturi cu Gazprom. Deputatul a declarat pentru DeCe News ca a fost tinta unei campanii de dezinformare prin presa, cu “intoxicatii securistice”.

    Desi fusese anuntat ca favorit pentru ocuparea postul de Ministru al Energiei, Iulian Iancu, parlamentarul care a iesit pe primul loc la alegerile din Bacau, cu 68,17% din voturi, a ratat pentru a doua oara nominalizarea, in locul sau, premierul numindu-l pe Constantin Nita.

    “In mass-media au fost aruncate doua dezinformari, metoda tipica de intoxicatie securistica, a declarat Iulian Iancu pentru De Ce News. In primul rand, s-a vehiculat ca nu as detine certificat ORNISS. Daca ieseam si spuneam adevarul, adica am un astfel de certificat inca din 2001, era interpretat refrenul-cine se scuza, se acuza. Eram pus sa dau explicatii la o minciuna sfruntata”.

    Dupa ce s-a aruncat indoiala asupra lui Iulian Iancu, s-a lansat zvonul ca Ambasada SUA s-ar fi opus numirii lui in functia de ministru al Energiei, pe fondul unor legaturi cu Gazprom. Iulian Iancu spune insa ca Ambasada SUA nu s-ar fi putut opune numirii, intrucat relatii dintre parlamentar si reprezentanta diplomatica au fost exceptionale: “Nu doar ca am avut o relatie buna cu Ambasada SUA, am avut o relatie exceptionala, datorita marilor proiecte pe care le-am sustinut, cum ar fi explorarile Exxon Mobile in platforma Marii Negre sau centrala hidroelectrica in pompaj de la Tarnita-Lapustesti si centrala in co-generare de inalta eficienta de Iernut”, ne-a declarat deputatul.

    Parlamentarul de Bacau a adaugat ca informatiile vehiculate in mass-media sunt de sorginte securista, intrucat nu pot fi probate decat prin discutii cu o persoana care nu are voie sa faca asemenea declaratii.

    Manevra de discreditare a continuat, ca la manual, cu pasul trei, respectiv ridiculizarea adversarului, dupa ce a pierdut partida, pentru a impiedica revansa. In cursul zilei de joi, s-a spus in mod mincinos ca Iulian Iancu ar fi plecat cu Biblia, dupa juramantul din Parlament. Momentul este inventat, iar materialele video ale parlamentului arata contrariul. Evident, este dificil pentru victima unei astfel de campanii de presa sa iasa public cu dezmintiri ale unor astfel de “acuzatii”.

    Iulian Iancu a fost presedintele Comisiei de specialitate din Camera Deputatilor si a dezvaluit in mod public contractele frauduloase ale “baietilor destepti” cu Hidroelectrica si Nuclearelectrica.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 1

  6. Olimpia Iancu says:

    E atat de mare “pomelnicul”marsaviilor de nivel national si international,ca ma apuca scarba !…si atunci cum sa nu crezi in acel”guvern mondial”,care conduce in secret lumea ?Nici nu mai era nevoie de vreo Apocalipsa maiasa,o avem pe asta a noastra!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 6 Thumb down 1

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss

Copyright ©2014 gandeste.org