Cum se face că în economia străină din România se obţine de fapt mult cântata creştere economică? Nu doar mai bine înzestrată tehnologic, financiar şi managerial decât cea autohtonă, aceasta a preluat şi sectoarele şi activităţile cu valoare adăugată ceva mai consistentă şi ocupă şi poziţiile care merg înainte indiferent de faza ciclului economic (precum utilităţile).
Oricum, economia străină din România nu plăteşte impozitele cuvenite: achită taxele pe muncă, dar, la nivelul salariilor extrem de mici, aceste taxe, chiar dacă substanţiale procentual, cântăresc derizoriu în totalul costurilor; în schimb, nu achită probabil nici 10-15% din impozitele pe câştigurile sale din profit, grosul acestora externalizându-l înainte de fiscalizare şi fiind astfel de departe cel mai mare evazionist fiscal din România.
Economia străină a fost principalul beneficiar al politicilor guvernamentale postcriză, căci reglementările de reducere a poverilor fiscale n-au fost decât cadouri făcute capitalului şi nu cumva degrevări ale impunerii muncii. În sfârşit, confiscând retailul după ce a spulberat micii chioşcari români (au dispărut peste 80.000 în ultimii 10 ani), capitalul străin a fost singurul care a profitat cu adevărat de pe urma măsurilor de stimulare a consumului, care a stat la baza creşterii economice.
Să tot faci creştere economică în România dacă eşti firmă străină! Te finanţezi ieftin din ţara de origine (şi nu de la subsidiarele din România ale suratelor tale bancare care dau credite scumpe cu penalizări de „risc de ţară”) şi îţi desfăşori activitatea cu o forţă de muncă retribuită la salariu mic, de tip colonial, care constituie baza profiturilor fabuloase realizate, dar pe care le ascunzi în reţeaua comercială şi de producţie internaţională a firmei. Nici nu este nevoie să te omori cu investiţii, căci acestea se fac acolo unde înlocuiesc forţă de muncă scumpă, dar nu aici unde aceasta este mai mult decât ieftină. Și, în plus, n-ai nicio concurenţă: capitalul autohton, dincolo de faptul că este vai de mama lui ca înzestrare tehnologică şi financiară, trebuie să se finanţeze superscump de la băncile străine din România, iar statul român îţi este aliat ţie, şi nu capitalului autohton!
Că minunata creştere economică este obţinută de fapt în economia străină din România, şi nu în cea românească, o dovedeşte faptul că, în totalul cifrei de afaceri, partea economiei străine a tot crescut de la an la an (chiar ameţitor, cu peste 25 de puncte procentuale, în ultimul deceniu!). Iar în cei 5 ani din urmă ai creşterii economice în discuţie, numai una din zece firme cu capital românesc a realizat creştere!
Agregând însă mere cu pere – e adevărat, în baza legilor existente! –, statistica ascunde de unde vine de fapt creşterea economică, trecând-o în contul ţării în ansamblu, dar, în ce priveşte împărţirea roadelor, statistica, deşi face o aceeaşi prezentare în devălmăşie, este neputincioasă în a mai camufla realităţile. Poziţiile capitalului străin tot cresc, cele ale capitalului românesc tot scad. Și, mai ales, PIB-ul creşte, iar ceea ce revine muncii pur şi simplu se prăbuşeşte!
În urmă cu 10 ani, partea din PIB ce revenea muncii era de vreo 43%, acum este de numai 31%. O cotă care nu este întâlnită decât în ţările cu statut colonial cvasi recunoscut oficial. Cum dracu’ o asemenea prăbuşire tocmai când PIB-ul creşte sau, cum se spune, când există creştere economică? Simplu: capitalul străin obţine creşterea economică şi o obţine pentru el. Și nu pentru altcineva. N-o împarte cu nimeni, îi externalizează roadele în ţările de origine sau în alte locuri care îi sunt de interes. În afară de ceva, ceva din roade care se duce la salariaţii proprii, restul, adică supergrosul, este externalizat. Capitalul străin foloseşte în România doar vreo 25-26% din totalul forţei de muncă din ţară. Restul de peste 70% „intră în sarcina“ capitalului privat românesc şi a statului român. La aceştia – adică la majoritatea de pe piaţa muncii – nu ajunge aproape nimic din creşterea economică înregistrată. Și cu care cum naiba să te lauzi, când devine mereu mai evident şi deci mai revoltător că românii şi ţara lor nu se aleg cu nimic din ea!
Autor: Ilie Serbanescu
Sursa: Cotidianul
In primul rand industria de productie si distributie energetica (e.g. termo, cryo, hydro, nucleara, eoliana, solara, bio etc.) trebuie renationalizata in conditii de maxima transparenta si in maxim un an de zile; in al doilea rand daca pleaca societatile comerciale cu capital strain din Romania vor trebui inlocuite cu firme cu capital autohton de stat si private competitive si performante din absolut toate domeniile comertului, economiei, finantelor, agriculturii, industriei, stiintei si tehnologiei care in momentul de fata nu exista si nici nu pot exista deoarece nu are cine sa le creeze la nivel macroeconomic. Salariul minim si salariul mediu din Romania au fost create pentru a incuraja nemunca, pentru a distruge economia Romaneasca si pentru a obliga la emigrare! Vae Victis!!!