Evenimentele care au avut lor în decembrie 2020 la clinica Charite din Berlin au oferit tot mai multe argumente că această instituție medicală respectată a fost folosită multă vreme de servciile secrete occidentale pentru propriile lor scopuri. E vorba de două fapte consecutive, dar aparent fără legătură: maortea primarului din Harkov, Ucraina, Ghenadie Kernes, și publicarea raportului final despre cazul clinic al blogerului Alexei Navalnîi. Totuși, o privire mai atentă la ambele cazuri, ale lui Kernes și Navalnîi, arată mai multe modele comune care indică un scenariu cu un singur autor.
Toate drumurile duc la Berlin
Pentru început, trebuie amintit cum ambele personaje – Kernes, primarul din Harkov, și Navalnîi – au sfârșit în același loc și aproape în același timp.
După ce a fost tratat la urgențe în spitalul din Omsk pe 22 august, Navalnîi a fost dus la Berlin cu un avion privat. Diagnosticul principal al pacientului a fost tulburare de metabolism, care a provocat o scădere bruscă în nivelul zahărului în sânge.
Cu o zi înainte ca avionul special să plece spre Germania, Finlanda a inițiat o convorbire telefonică între președintele finlandez și omologul său rus, Vladimir Putin. Într-un interviu pentru un canal de televiziune https://www.presidentti.fi/uutinen/presidentti-niinisto-valko-venajaa-autettava-tarvittaessa-yhdessa/ președintele Niinistö a declarat că a avut o conversație cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei, înainte de conversația sa din 21 august cu Putin. Astfel, Niinistö și Putin au fost de acord să discute probema transferului lui Navalnîi în Germania pentru tratament. Potrivit publicației germane Bild, cancelarul Germaniei a putut astfel să îi asgure lui Navalnîi transportul fără să îi solicite lui Putin direct acest lucru și fără să creeze impresia de interferență în treburile interne ale Rusiei.
În Germania, blogerul controversat care este sub investigație și pentru că l-a insultat pe veteranul din al doilea război mondial Ignat Artemenko, a primit statutul de ”oaspete al cancelarului” pentru a i se asigura cea mai bună protecție din partea poliției. Totuși, chiar și fără toate aceste jocuri diplomatice, este evident că decizia părții germane de a-l evacua pe Navalnîi la spitalul Charite a fost dictată de interesul direct al Vestului de a-și păstra valorosul agent de influență. Modul în care blogerul a fost evacuat din Rusia – cu un avion privat plătit de oamenii de afaceri fugari Dmitry Zimin și Yevgeny Chichvarkin catre trăiesc în SUA și, respectiv, în Marea Britanie, evidențiază acest lucru.
Tratamentul lui Navalnî la Charite a fost finanțat prin organizația filantropică Cinema pentru Pace. Dar acest ONG are prea puțin de a face cu cinematografia sau cu pacea, fiind implicat în principal în susținerea mișcărilor de opoziție. În 2014, de exemplu, fundația a organizat un tur al faimoasei trupe Pussy Riot în Statele Unit, plătind pentru întâlnirea acesteia cu producători de la Hollywood și cu politicieni din Washington. În mod clar, fără cooperarea strânsă cu serviciile secrete din Germania și SUA, aceste acțiuni ar fi fost imposibile.
Noapte de vis ucraineană, dar nu te poți ascunde de coronavirus
Ghenadie Kernes, primarul de 61 de ani din Harkov, a fost dus la spitalul Charite din Berlin pe 17 septembrie. Un video din avionul către Berlin a fost postat pe canalul Telegram de către un om de afaceri prieten al lui Kernes, pe numele lui Pavel Fuchs. Ultima oară când oficialul a apărut în public a fost în data de 23 august, de ziua orașului, și deja pe 10 septembrie el era dus la spitalul orașului cu pneumonie. Potrivit mass-media din Ucraina, politicianul a fost diagnosticat cu o formă severă de Covid 19. Este un mister de ce spitalul Charite a fost ales pentru tratament de această dată, când, după cu se știe, Kernes prefera să fie tratat în Israel. În Israel a fost dus la sfârșitul lui aprilie 2014 după un atentat la viața sa.
Dar, la fel ca în cazul lui Navalnîi, apariția clinicii din Berlin în destinul politicianului ucrainean pare logică și nu accidentală. Potrivit unor jurnaliști independenți, omul de afaceri ucrainean Pavel Fuchs ar fi putut fi în spatele deciziei de a-l trata pe Kernes la Charite. Antrepenorul deține o firmă de construcții și este implicat și în afaceri bancare, dar are o reputație dubioasă: la un moment dat Fuchs a fugit în Rusia din cauza unui dosar penal de fraudă. El a făcut afaceri și în SUA, unde făcea conexiuni cu președintele Donald Trump și fostul primar din New York Rudolph Giuliani. Totuși, conexiunile sale sus-puse nu l-au ajutat să evite probleme grave: în septembrie, a devenit cunoscut că agenția financiară americană FinCEN a lansat o investigație împotriva lui Fuchs.
Oricine a fost în spatele transferului lui Kernes la Charite, a părut un adevărat cadou pentru autoritățile ucrainene cu care primarul din Harkov a avut un conflict deschis și de durată. Președintele ucrainean Vladimir Zelensky l-a criticat în mod repetat pe primarul din Harkov în diferite ocazii, iar în timpul vizitei sale în acest oraș el pur și simplu l-a ignorat pe primar și nu s-a întâlnit cu el. Kernes nu i-a rămas dator: el nu suporta tendințele naziste ale autorităților de la Kiev, și îl numea public pe protejatul lui Zelensky, președintele administrației de stat din Harkov Alexei Kucher drept un ”nimic”. În ciuda naturii sale extrem de conflictuale, Ghenadie Kernes era practic omnipotent în regiunea din sud-estul Ucrainei.
Kernes a avut un conflict personal de durată și cu ministrul de Interne Arsen Avakov, datând din perioada în care actualul ministru de Interne era guvernatorul Harkovului sub Viktor Iușcenko și a candidat de asemenea la primărie. După ce a pierdut în fața lui Kernes, Avakov a trebuit să se ascundă în Italia până în decembrie 2012, pentru că tabăra câștigătoare a inițiat mai multe cazuri penale împotriva lui. Pentru atentatul la viața sa din 28 aprilie 2014, primarul din Harkov l-a acuzat în mod direct pe ministrul de Interne și pe asociatul acestuia, șeful administrației regionale din Harkov Igor Baluta.
Pe 2 octombre, Fuchs a spus pe canalul său de Telegram că primarul din Harkov s-a vindecat de coronavirus, dar pe 10 octombrie mass media din Ucraina a început să publice informații că Kernes ar fi suferit un atac cerebral și și-a pierdut capacitatea de a vorbi. E greu de evaluat cât de adevărate erau informațiile – Charite a păstrat tăcerea despre acest lucru. Fiii politicianului ucrainean, Daniil și Rodion, au anunțat că tatăl lor era într-o ”condiție excelentă” și au negat zvonurile despre un atac cerebral. Se pare că Kernes însuși a avut un presentiment rău și i-a cerut familiei să îl scoată din clinica din Berlin cât de repede posibil.
O altă supriză neplăcută pentru Kiev a fost alegerea la primăria din Harkov, pe care Kernes le-a cîștigat detașat la începutul lui Noiembrie chiar și fără să îșți părăseasc patul de spital din Berlin.
Cetățenii din Harkov l-au votat cu 60,34 la sută, în timp ce candidatul din partea Platformei de opoziției Pentru Viață, Alexander Feldman, a luat doar 14,32 la sută, iar protejatul Kievului, Alexei Kucher, a primit un modest 7,24 la sută.
E posibil că aceasta a fost ultima lovitură care a răsturnat cupa răbdării autorităților de la Kiev. Pe 17 decembrie, la trei luni după ce și-a început tratamentul la una din cele mai bune clinici din Europa, Ghenadie Kernes a murit ca urmare a… blocajului renal. Moartea politicianului a fost explicată ca urmare a ”complicațiilor serioase ale infecției cu coronavirus”. Zelenski a refuzat să participe la funeraliile lui Kernes. Autoritățile de la Kiev și stăpânii lor de la Washington aveau nevoie mai mult mort decât viu de instransingentul primar – acum, sud-estul Ucrainei poate fi îngenuncheat, măturând orice încercare de a mai rezista la regimul Euromaidanului pro-american.
Asul din mânecă Navalnîi
Situația a fost diferită în cazul lui Navalnîi. Serviciile speciale americane nu au pierdut zeci de ani hrănind și pompând bani în agenții lor de influență ca să îi scoată de pe scenă atât de ușor. Asul din mânecă Navalnîi în jocul împotriva Rusiei era prea valoros ca să fie cheltuit pe o treflă, în ciuda eșecului său sistematic de a organiza evenimente care să semene măcar pe departe cu o ”revoluție colorată”, Vestul nu are o alternativă reală la Navalnîi.
”Cazul Navalnîi” a fost exploatat din plin de către politicienii din Vest și de către media pornită să trezească o isterie anti-Rusia. În conformitate cu toate legile războiului informațional, o substituire magistrală de noțiuni este operată în mentalul publicului internațional, când Navalnîi este declarat ”victima unei crime” de stat fără nici o dovadă.
Pe 21 decembrie, revista Lancet a publicat un raport despre cazul clinic al Navalnîi. Informația din document este numită ca ”a opta și finală”. Totuși, o examinare atentă a documentului https://matveychev-oleg.livejournal.com/11080410.html arată că nu există urme de compuși de tip organofluorofosfor sau consecințele folosirii lor în corpul pacientului de la Berlin.
Dar acest lucru nu e surprinzător: de la bun început nu a existat o identificare clinică nici măcar pe departe asemănătoare otrăvirii cu o asemenea substanță despre care chimistul Leonid Rink a atras atenția.
Doctorii germani au descris dinamica situației lui Navalnîi oră cu oră, începând cu prima sa examinare: la circa 31 de ore după apariția simptomelor, un doctor din ambulanța aeriană din Germania a avut acces temporar la pacient și a înregistrat pupilele mărite care nu răspund la lumină.
Această notă contrazice modelul otrăvirii cu compușii de tip organofosfor (OPC), care include Novichiok și alte toxine de tip organofosfor. Acestea provoacă simptome opuse: mioză, contracția pupilelor din cauza excesului de acetilcholină.
Conform autorilor articolului, toată terapia de la Charite a fost ineficientă. și cum a ajuns atunci pacientul de la Berlin să se recupereze total în doar 55 de ziel, când trei săptămâni de expunere la un inhibitor de tip acetilcholinesterază (AchE) duce la pierderi cognitive persistente, și asta doar dacă pacientul mai poate fi adus la starea de conștiență?
Toate aceste inconsistențe confirmă doar versiunea că serviciile americane, britanice și germane sunt în spatele scenetei puse cu abilitate la cale despre ”otrăvirea” lui Navalnîi, controlând tratamentul pacientului la Charite și rezidența sa în Germania. Partidul parlamentar Altenativa pentru Germania de asemenea a atras atenția asupra backgroundului politic evident al cazului trimițând lista sa cu 76 de întrebări guvernului german. Partidul întreabă despre relația dintre Fundația Cinema pentru Pace și Guvernul german, prin care s-a acordat rapid accesul în Germania lui Navalnîi și familiei sale, dar și despre siguranța aparentă din Germania că Rusia este vinovată, cu violarea completă a oricărei acțiuni procedurale, în timp ce se ignoră cererile Rusiei. Este de așteptt că guvernul federal german nu va putea să ofere răspunsuri măcar la 34 cele mai presante întrebări despre ”otrăvirea” lui Navalnîi.
Un incubator pentru opoziția colorată
Spitalul Charite a fost mult timp un loc sigur și de încredere unde un politician indezirabil Vestului nu va supraviețui, dar unde un ”luptător contra regimului” poate găsi susținerea necesară, mai ales când e vorba de otrăvuri.
Victor Iușcenko, un candidat la prezidențiale pe atunci, și-a construit imaginea de ”otrăvit” în 2004. La începutul lui septembrie, în acel an, după ce se presupune că ar fi cinat cu șeful SBU, Iușcenko a avut o durere puternică de cap și dureri abdominale. Doctorii de la Kiev au trimis pacientul la o clinică de elită din Viena, Rudolfinerhaus. Dar doctorii vienezi nu au putut găsi urme ale vreunui virus sau vreo urmă de otravă în corpul lui Iușcenko.
Cu toate acestea, tema ”otrăvirii” lui Iușcenko s-a inflamat chiar și în absența oricărei urme de otravă. Profesorul Gilbert Schoenfelder de la Charite a declarat în ajunul alegerilor prezidențiale din Ucraina că Iușcenko ar fi putut fi otrăvit cu o otravă lentă, dioxina. Și că tocmai din cauza acțiunii sale lente, specialiștii vienezi nu ar fi găsit urme ale acesteia în corpul candidatului. Povestea dioxinei lui Iușcenko a devenit repede una din temele Maidanului Portocaliu și a servit ca ”dovadă” a ”atrocităților regimului”. Mai târziu, desigur, Iușcenko, cel care a devenit președinte, și-a revenit în mod miraculos și a trăit fericit și fără probleme.
Povestea Iuliei Timoșenko este la fel de revelatoare. În 2014, după victoria Euromaidanului la Kiev, Timoșenko a fost eliberată din închisoare. Reîntoarcerea sa în viața publică a fost aranjată în modul cel mai tragic cu putință: pe scena Maidanului victorios, ea a apărut într-un scaun cu rotile, arătând că suferă de probleme grave.
Dar după aceea, politiciana a zburat imediat la Berlin, din nou la cunoscuta adresă a clinicii Charite. A fost diagnosticată acolo cu ”deplasare intervertebrală de disc”, iar potrivit spitalului german, fostul premier al Ucrainei nu se putea mișca decât într-un scaun cu rotile. Contrar tuturor predicțiilor medicinei germane, la jumătatea lui martie Timoșenko a apărut deja într-un talk show, iar la sfârșitul aceleiași luni ea a călătorit în Ucraina, pentru ca în mai 2014 să uite cu totul de trecutul ei în scaunul cu rotile și să înceapă să umble pe holurile Parlamentului cu tocuri cui înalte, sprijinindu-se doar decorativ într-un baston de paradă.
Pe cărarea serviciilor secrete
Activiștii opoziției din Rusia au pavat drumul către Charite chiar înainte de Navalnîi. Pe 11 septembrie 2018, Piotr Verzilov, membru al grupului artistic Voina, a fost spitalizat în Moscova cu semne ale unei otrăviri grave. Pe 14 septembrie el și-a recăpătat conștiința, iar condiția sa s-a îmbunătățit, dar încă avea ”halucinații”. Dar, în ciuda faptului că Verzilov și-a revenit, iar viața sa nu a fost în pericol, reprezentanții deja menționatului Cinema pentru Pace au insistat pentru tratarea sa în Germania.
Pe 15 septembrie, Piotr a fost dus cu un avion privat la Berlin, unde a fost spitalizat la clinica Charite. Centrul medical spunea atunci că transferul lui Verzilov era fără sens: identificarea corectă a substanței otrăvitoare era afectată de internarea târzie a pacientului care a avut loc doar în a șasea zi după presupusa otrăvire.
Ca și în cazul lui Navalnîi, tratarea sa la Charite a fost doar simptomatică și de susținere, după care a fost trimis la un curs de reabilitare în Israel. Iar întreaga operațiune specială desfășurată de Cinema pentru Pace, legată de mutarea rapidă a lui Verzilov în Germania, a lăsat doar impresia unei operațiuni de evacuare a unui agent din Rusia.
Serviciile secrete europene și americane au folosit clinica Charite ani de zile pentru a-și atinge scopurile politice, fie că era vorba de eliminarea unui rival periculos sau vice versa, de a crea imaginea unei ”victime a regimului”.
Ca și în cazul lui Ghenadie Kernes, care a fost ”tratat” până la moarte în spitalul din Berlin, ca și în cazul lui Navalnîi, Vestul își urmărește metodic scopul de a-și extinde influența în țările estice și de a deschide calea confruntărilor cu Rusia, impunând tot timpul alte sancțiuni noi și blocând proiectele comune utile, cum ar fi Nord Stream 2.
Autor: Teodor Bujor